Ologi la poarta vesniciei

 

Ologi la poarta vesniciei

    

 

     Faptul ca de ani si zeci de ani ne adunam Sabat de Sabat sa ne hranim cu adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu fara sa ne plictisim si sa  ne saturam de ele, este dovada faptului ca Scriptura este o sursa inepuizabila de invataturi si adevaruri mereu proaspete si variate pentru toti care  doresc sa le gaseasca, sa le inteleaga si sa le traiasca.

 

     Scopul Bibliei este acela de a-i aduce pe oameni la Hristos, de a-i face sfinti si de a-i pregati pentru cer. De aceea Biblia este unica in comparatie cu celelalte carti, indeplinindu-si menirea oriunde si ori de cate ori este citita cu credinta si aplicata cu credinciosie. Adevarurile ei sunt mereu proaspete si de actualitate, daca sunt studiate in lumina Duhului Sfant si cu rugaciune.

 

     In predicile si parabolele pe care le-a spus ascultatorilor Sai, Domnul Iisus a enuntat acest adevar cand a vorbit despre acel gospodar care scoate din visteria sa lucruri noi si lucruri vechi ( Matei 13,52  ).                        

 

     Astazi exista un curent numit „vintage”, care promoveaza, mai ales in domeniul imbracamintii si accesoriilor vestimentare, lucruri de epoca, peste care au trecut zeci de ani chiar secole. Acestea sunt prezentate ca ceva nou si proaspat pe piata. Cu atat mai mult cred ca nu ne vom plictisi cand vom auzi si reauzi adevaruri despre acelasi pasaj biblic (”lucruri noi si lucruri vechi”) in viziuni diferite in functie de prezentator si de inspiratia Duhului Sfant.

 

     Fapte 3,1-9. In ciuda divergentelor care existau intre ucenici, in ciuda crizelor si evenimentelor relationale, emotionale si spirituale prin care au trecut in momentul arestarii, judecarii si condamnarii lui Iisus,  moartea Sa ce le spulberase orice speranta, dar si invierea Sa, reabilitarea oferita de Isus lui Petru, inaltarea Sa si umplerea cu Duhul Sfant au distrus toate barierele orgoliilor lor, i-au apropiat si i-au unit in indeplinirea misiunii pe care le-a incredintat-o Domnul lor.

 

     Perioadele de criza i-au facut prieteni nedespartiti pe ucenici, apropiindu-i unii de altii. In aceasta relatare, iata-i pe doi dintre ucenici mergand la Templu sa se inchine si sa se roage impreuna. Petru si Ioan, fiul tunetului, nedespartiti. De la rivalitate, la prietenie si partasie.

 

     Scriptura subliniaza faptul ca era „ceasul rugaciunii”.  Ce tablou frumos ! La „ceasul rugaciunii”, de pretutindeni oamenii, cu mic cu mare, se indreptau spre locul de rugaciune. Era normal si se subintelege ca spiritul inchinarii, al partasiei, si al rugaciunii plutea peste tot  si ii mana pe oameni spre Templu.  

 

     Imaginati-va  o camera de luat vederi in dreptul fiecarei biserici; pe ea  s-ar putea observa, la „ceasul rugaciunii” forfota, persoane in varsta, tineri, familii – sot si sotie impreuna cu copiii lor -indreptandu-se spre locul de inchinare, cu o densitate mai mare in jurul unei anumite ore fixe.

Doar aceasta imagine vie, repetata sabat de sabat, ar trebui sa fie pentru cei care sunt vecini cu biserica o invitatie sa viziteze macar din curiozitate acest loc.

 

     Dar, din nefericire, ei se obisnuiesc cu peisajul, iar placerile lumii si siguranta propriei religii nu le trezesc interesul si pentru lucrurile noi din visteria Cuvantului lui Dumnezeu; se multumesc doar cu lucrurile vechi, mostenite din strabuni.  

 

     „Ceasul rugaciunii ” – actualizat: serviciile divine – ar trebui sa ne aduca laolalta, spulberand toate barierele subiective dintre noi si din noi,  din imaginatia si sufletul nostru. Dimpotriva dragostea, impreuna simtire, toleranta, acceptarea, ingaduinta si partasia unii cu altii in prezenta Duhului Sfant ar trebui  sa ne defineasca.

 

     Si atunci, ca si acum, prezenta la biserica nu este obligatorie. Nimeni nu sta la poarta bisericii pentru a ne tine prezenta. Totul este benevol, de placere si pur si simplu prezenta noastra aici este implinirea unei nevoi spirituale pe care Dumnezeu a pus-o in om. Si totusi atat de goala este uneori biserica. De ce?

 

     Unele motive obiective: probleme de sanatate, lipsa din localitate, parinti cu copii mici, care nu pot fi prezenti la toate serviciile divine. Dar pe de alta parte, poate ca resentimentele ne fac sa nu ne simtim bine unii cu altii in momentele solemne de la „ceasul rugaciunii”.  Poate suntem prea obositi, sau pur si simplu nu simtim nevoia de inchinare si rugaciune publica.

 

     Pentru multi dintre noi, tehnologia inlocuieste prezenta in locasul de cult cu amagirea ca sfintesc Sabatul uitandu-se online la transmisiile live ale multor biserici sau inlocuind programul de aici cu emisiunile spirituale transmise prin radio si televiziuna Speranta. In afara de motivele obiective, nu uitati ca statul acasa fara motiv este un simptom al ologelii spirituale.Sã nu pãrãsim adunarea noastrã, cum au unii obicei…” ( Evrei 10,25 )

 

     Profitati de puterea fizica, de tineretea, de sanatatea , de posibilitatea de a va deplasa si de a participa la biserica. Profitati de vremurile de pace pentru a ne strange laolalta. Sunt persoane care ar dori sa fie prezente in acest loc si nu pot din cauza problemelor de sanatate. Nu este placut sa stai acasa, bolnav in timp ce fratii si surorile tale se inchina la biserica, oricat de interesanta ar fi transmisia tv sau online.

 

     Nu lasati comoditatea, indiferenta si resentimentele sa fie cauza absentei d-vs de la „ceasul rugaciunii”. Acasa nu traiti aceleasi emotii si nici nu veti avea aceleasi binecuvantari si impliniri spirituale ca in cazul ca ati fi prezenti la templu. Un telespectator care urmareste o transmisie directa de acasa nu se poate compara cu un spectator intr-o sala de concert sau cu un microbist care a fost prezent in tribuna la un meci de fotbal. Este acea atmosfera de ansamblu pe care nu o resimti atunci cand esti in alta parte. Pretuiti la maxim aceasta oportunitate pe care Dumnezeu ne-a lasat-o. Sunt zone unde crestinii se intalnesc pe ascuns, in grupe mici din cauza persecutiei si a exterminarii la care sunt supusi. Si in tara noastra mai sunt unii membrii care au trait astfel de vremuri in timpul lui Antonescu. 

 

    Acolo era un olog din nastere, care era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita „Frumoasa” , ca sa ceara de mila de la cei ce ce intrau in Templu. Omul acesta cand a vazut pe Petru si pe Ioan ca voiau sa intre in Templu, le-a cerut milostenie…. Si el se uita la ei cu luare aminte, si astepta sa capete ceva de la ei.”  ( Fapte 3, 2.3.5 )

 

    Ce inseamna olog? Un om caruia ii lipsesc unul sau ambele picioare, un om paralizat de picioare.

Raportul biblic ne spune ca aceasta persoana se nascuse asa si niciodata nu si-a folosit picioarele. Inca de mic copil a realizat drama vietii sale, dar odata cu trecerea anilor, pe langa durerea fizica pe care o avea datorita handicapului sau, s-a adaugat si durerea emotionala si psihica pricinuita de imposibilitatea de a se deplasa, de a se intretine, dar si de prejudecatile si discriminarea semenilor.

 

    V-ati pus vreodata in situatia unei persoane cu dizabilitati? Stiti ce simte acea persoana?

Insensibilitatea, dispretul, marginalizarea, umilinta si indiferenta sunt numai cateva reactii ale semenilor lui. Aceste manifestari firesti  distrug orice sentiment de pretuire si valoare personala.

 

      Pe de alta parte, relatarea biblica ne mai da un amanunt, si anume ca acest ”olog din nastere, era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita „Frumoasa” , ca sa ceara de mila de la cei ce  intrau in Templu.”  

 

     Se spune ca acest olog auzise despre Iisus si vindecarile pe care le facea pe unde trecea. Dar din cauza imposibilitatii de a se deplasa singur si a faptului ca Iisus isi exercita lucrarea departe de domiciliul sau, depinzand de posibilitatile si ajutorul semenilor sai, intr-un tarziu dorinta i-a fost indeplinita. Ologul fost adus la Templu din Ierusalim sa-L intalneasca pe vindecatorul Iisus. Aici  a aflat ca Acela in care-si pusese speranta vindecarii sale murise si nu mai era printre oameni.

 

     Dezamagirea si lipsa de perspectiva au luat locul sperantei, asa ca singura posibilitate pe care o mai avea era aceea de a cersi. De aceea „ era dus si pus in toate zilele la poarta Templului, numita „Frumoasa” , ca sa ceara de mila de la cei ce  intrau in Templu”.

 

     Traducand si actualizand mesajul acestei afirmatii, aflam ca acest olog era o victima a traficantilor de carne vie , de pe urma caruia traiau si castigau persoane fie din familie, fie din afara familiei, care-l exploatau. Poate reprosurile familiei sau ale semenilor ce trebuiau sa munceasca si pentru el, l-au obligat ca singur sa ceara sa fie dus la cersit. Oricum, cersetoria este o meserie veche care nu necesita efort mare si investitii, si toti au fost deacord ca aceasta este cea mai usoara solutie de a castiga bani.

    

     Vi se pare ceva iesit din comun,un lucru de care n-ati auzit,cu care nu v-ati mai intalnit niciodata? 

Si astazi iesind in oras,  intalnim pe strada, in mijloacele de transport in comun ale marilor orase, la portile anumitor institutii, mai ales religioase, fel si fel de cersetori care sunt ologi din punct de vedere educational, cultural, profesional, insa foarte putini ologi si din punct de vedere fizic. Pentru acestia, cea mai la indemana forma de supravietuire este cersetoria.

 

     Multe dintre persoanele cu probleme de locomotie s-au nascut asa, si pentru ca nu au avut acces la asistenta sanitara, defectele congenitale le-au afectat pe viata. Altii au fost „ologiti” intentionat din frageda pruncie pentru ca atunci cand vor creste mai mari sa devina o sursa de venit pentru familiile lor.  In anii ’80 circula zvonul, care mai tarziu  a fost confirmat, despre copii mici furati de anumite persoane pentru a le mutila cu scopul de a le folosi la cersit.

 

     O stire de pe unul din posturile de televiziune care facea o serie de reportaje cu acest subiect arata un cersetor de vreo 25 de ani care se tara prin troleu in Bucuresti, avand numai un picior, celalat fiind „amputat” de la genunchi. Reporterii erau insotiti si de politie. Dupa ce cersetorul si-a facut treaba, a fost invitat de politistii imbracati in civil pe care nu-i observase, sa se dezbrace. Dupa ce si-a dat vreo doua perechi de blugi jos, calatorii au vazut ca acesta avea ambele picioare, deci era intreg fizic.

 

     Omul recurs la aceasta stratagema pentru a face rost de bani, deoarece nu avea nicio scoala sau profesie. Asadar, iata ca exista destule exemple de oameni care de bunavoie accepta sa duca o viata  de handicapat in mizerie, tarandu-se pe jos, murdari, marginalizati si dispretuiti, pentru a face din aceasta bani. Anul trecut un tanar de 16 ani s-a asezat  de buna voie pe sinele de cale ferata, iar trenul i-a amputat picioarele. Cand era in spital a spus ca a facut acest gest pentru a ajunge cersetor.

 

     Aceste persoane nu au nici cea mai slaba urma de demnitate umana, dispretuindu-l pe Creatorul lor. Boala, handicapul de orice natura ar fi el, nu a fost lasat de Dumnezeu in Eden, ci este o urmare a pacatului, iar Biblia nu-i invata pe oamenii care sufera, sa profite de pe urma neputintei lor.

 

     Pe de alta parte am vazut oameni cu probleme grave de sanatate, cu malformatii  congenitale, care si-au acceptat soarta si au razbit cu demnitate in viata, fara sa recurga la cersetorie.  Astfel de exemple exista din belsug pe internet.

     Nick Vujicic, baiatul fara maini si fara picioare, da o lectie de viata tuturor acelora care aleg cersetoria. Australianul Nick Vujicic, în vârstă de 29 de ani, a devenit faimos în toată lumea pentru că, în ciuda faptului că nu are nici mâini si picioare, îşi trăieşte viaţa la maxim şi îi inspiră pe alţii să facă la fel. Acesta  îşi câştigă existenţa din discursuri motivaţionale, îndeplinindu-si unul dintre visurile sale mai vechi: s-a căsătorit si a devenit tata. Nick Vujicic suferă de sindromul Tetra-Amelia şi s-a născut fără mâini şi fără picioare. A încercat să se sinucidă la vârsta de zece ani, după ce îşi făcuse o listă cu toate lucrurile pe care nu le va putea face în viaţă, din cauza handicapului, şi de care realiza că nu se va putea bucura vreodată.

 

     “Mă gândeam că nu m-aş putea însura. Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de mână soţia?” – îşi povesteşte Nick momentul de cumpănă în interviurile pe care le acordă în întreaga lume.Şi-a dat ulterior seama că viaţa merită trăită în orice condiţii şi că fericirea poate fi obţinută în ciuda oricăror circumstanţe nefavorabile. El este unul din nenumaratele exemple de oameni care si-au depasit limitele si au realizat lucruri uimitoare in educatie prin exemplul lor, altii in sport, in  arta si alte domenii.

 

     Sa ne intoarcem la ologul  care sedea la poarta Templului. El credea ca nu poate face nimic decat sa intinda mana sa primeasca milostenie de la inchinatorii de la Templu. Chiar daca Dumnezeu nu incurajeaza profitul in urma unui handicap, Dumnezeu a lasat indrumari concrete despre atitudinea pe care trebuie sa o aiba poporul Lui care este sanatos, cu privire la cei saraci, neajutorati, neputinciosi: sa fie milosi si sa-i ajute, caci astfel imprumuta pe Domnul.

 

     Ologul auzise, desigur, ce scria in Legea lui Moise: „Dacã va fi la tine vreun sãrac dintre fratii tãi, în vreuna din cetãtile tale, în tara pe care ti-o dã Domnul Dumnezeul tãu, sã nu-ti împietresti inima si sã nu-ti închizi mîna înaintea fratelui tãu cel lipsit” ( Deuteronomul 15,7 ).

 

     Desigur ologul de la Templu auzise si despre imparatul David si despre atitudinea pe care acesta a avut-o dupa moartea lui Saul si a fiilor lui fata de Mefiboset, care era olog si era fiul lui Ionatan: „David a zis: “A mai rãmas cineva din casa lui Saul, ca sã-i fac bine din pricina lui Ionatan?” Era un slujitor din casa lui Saul numit Tiba, pe care l-au adus la David. Împãratul i-a zis: “Tu esti Tiba?” Si el a rãspuns: “Robul tãu, da!”Împãratul a zis: “Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sã mã port cu el cu o bunãtate ca bunãtatea lui Dumnezeu?” Si Tiba a rãspuns împãratului: “Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.” v6 Si Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a cãzut cu fata la pãmînt, si s-a închinat. David a zis: “Mefiboset!” Si el a rãspuns: “Iatã robul tãu!” David i-a zis: “Nu te teme, cãci vreau sã-ti fac bine din pricina tatãlui tãu Ionatan. Îti voi da înapoi toate pãmînturile tatãlui tãu Saul, si vei mînca totdeauna la masa mea.” ( 2 Samuel 9,1-7 ).

 

     Ologul de la Templu  avea nevoie de ajutorul semenilor. Se obisnuise cu statutul sau, se resemnase si rezista cu stoicism tuturor privirilor dispretuitoare ale trecatorilor. Apela la mila oamenilor si intindea mana sa cerseasca, motivat de invataturile din Lege cu privire la cei ca el.

 

     Relatarea biblica spune ca ologul statea la poarta Templului. De ce acolo, la poarta si nu inauntru? Aici privim o alta fata a dramei ologului. Pe langa suferinta fizica, sufleteasca si emotionala la care trebuia sa faca fata, din cauza prejudecatilor si marginalizarii societatii: „cine a pacatuit el sau parintii lui de s-a nascut orb ?”  sau, parafrazand :„cine a pacatuit el, sau parintii lui de s-a nascut olog?” personajul nostru mai trebuia sa faca fata si excluderii si restrictiilor religioase pe care un popor de legalisti le promova in viata lui religioasa, bazata chiar pe mesajul primit de la Dumnezeu si consemnat in Legea lui Moise.

 

     “Vorbeste lui Aaron, si spune-i: “Nici un om din neamul tãu si din urmasii tãi care va avea o meteahnã trupeascã sã nu se apropie ca sã aducã mîncarea Dumnezeului lui. Nici un om care va avea o meteahnã trupeascã nu va putea sã se apropie: si anume nici un om orb, schiop, cu nasul cîrn sau cu un mãdular mai lung; nici un om cu piciorul frînt sau mîna frîntã, nici un om ghebos sau pipernicit, cu albeatã în ochi, care are rîie, pecingine sau bosit….  Dar sã nu se ducã la perdeaua dinãuntru, si sã nu se apropie de altar, cãci are o meteahnã trupeascã; sã nu-Mi necinsteascã locasurile Mele cele sfinte, cãci Eu sunt Domnul, care îi sfintesc.”(  Leviticul 21,17-23 )

         

     Asadar, cate circumstante nefavorabile pentru personajul nostru ! Marginalizat de societatea care considera ca bola de care suferea era urmarea pacatelor parintilor lui, exploatat poate de cei care traiau de pe urma lui, umilit de boala si pozitia pe care i-o impunea handicapul lui, privindu-si semenii de jos in sus cu niste ochi de milog, in timp ce ei, trecatorii il priveau dispretuitori de sus in jos, afisand un aer de oameni superiori, neprihaniti in sinea lor, dar cel mai dureros, exclus de legile ceremoniale, eliminat din start, fara drept de apel de la bucuria inchinarii, rugaciunii si partasiei cu fratii lui, ologul se multumea cu locul pe care i-l oferea legea mozaica: la poarta Templului.

 

     Toti suntem o lume de ologi. Suntem ologi din nastere, bolnavi de pacatul pe care-l mostenim si-l transmitem mai departe. Satana ne-a ologit pe toti, de la inceput cand primii nostrii parinti au pacatuit si au fost exclusi din Eden, multumindu-se din cand in cand sa priveasca paradisul pierdut de la „Frumoasa” poarta a raiului. Tot asa si noi azi suntem ologi, la „Frumoasa” poarta a vesniciei. Cersim iertare, indurare, har, mila, binecuvantari si viata vesnica de la Dumnezeu.

 

     Lumea de azi este o imagine fidela a ologului de la Templu si a  lui Mefiboset, care erau ologi de amandoua picioarele. Ei nu erau vinovati pentru aceasta. Ei s-au pomenit ologi, dupa cum si noi ne nastem ologi spiritual, adica pacatosi. De cand Eva, la putin timp de cand a fost creata, neascultand de porunca divina, a pacatuit si a ajuns ologita de pacat, a transmis aceasta ologeala a pacatului tuturor urmasilor ei. David afirma in acest sens in Psalmul 52,5: Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea.”  

     

     Despre Mefiboset se spune ca atunci cand a venit” vestea mortii lui Saul si a lui Ionatan, doica lui Mefiboset l-a luat si a fugit,si fiindcã se grãbea sã fugã, a cãzut si a rãmas olog.” ( 2 Samuel 4,4 ).  Nu suntem vinovati ca ne-am nascut ologi intr-o lume a pacatului. Dar, din nefericire, pacatul ne-a ologit relatiile, viata de familie, afacerile noastre, finantele noastre,  relatiile cu oamenii si cel mai dureros este ca ne-a ologit relatia  cu Dumnezeu.

 

     Viata noastra este o imagine trista a starii spirituale degradate si paralizate de pacat. Mesajul lui Dumnezeu pentru noi, astazi, este acelasi pe care l-a transmis prin Ilie poporului Israel apostaziat, pe muntele Carmel: ”Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, si a zis: “Pînã cînd vreti sã schiopãtati de amîndouã picioarele?” (1  Imparati 18,21 ). Pe Dumnezeu nu-L onoreaza  si nu-L reprezinta  degradarea fizica si spirituala a omului din cauza pacatului, deoarece  El l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. Acesta era motivul pentru care oamenii cu dizabilitati nu aveau acces in Templu. Dumnezeu este desavarsit. El doreste ca si copiii Sai sa fie ca El. ”Voi fiti dar desavarsiti dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.” ( Matei 5,48 )

 

     Sa ne bucuram, sa-I multumim si sa-I dam slava lui Dumnezeu ca ne iubeste, nu ne-a abandonat din cauza ologelii pacatului, se gandeste la noi si, asemenea lui David, spune: ”Nu mai este nimeni sa Ma port cu el cu bunatate? Sa-i dau inapoi toate pamanturile tatalui sau Adam si sa manance totdeauna la masa Mea in Imparatia cerurilor? Sa-i mai dau o sansa?” In dragostea Sa, El ne-a oferit o noua sansa prin jertfa Domnului Iisus pe cruce.

 

    De ce atat de putini raspund provocarii Sale? Unde este problema? Majoritatea oamenilor se simt bine in starea de handicap spiritual provocat de pacat. Dupa cum am exemplificat la inceput, sunt oameni care nici nu accepta sprijinul medical de a se face sanatosi, ba dimpotriva singuri se schingiuesc si se complac in starea de dizabilitate fizica, morala si spirituala ca urmare a pacatului si a viciilor care ii robesc. Le place si se simt bine cu starea si statutul de ologi la propriu si la figurat…

Stiti de ce? Nu trebuie sa faca nimic decat sa afiseze o privire de milog si sa astepte… doar doar va pica un banut, o farmitura de binecuvantare sau mai multe.

 

     Ologii, d.p.d.v. spiritual, se complac in mizeria pacatului, unii nu stiu ca exista o alta perspectiva care sa le dea o noua sansa, si chiar daca ar afla, multi n-ar accepta-o pentru ca nu sunt dispusi sa renunte la viciile si placerile pacatului care le-au ologit vointa, ratiunea si valorile morale.

 

    Si azi privim in jurul nostru o realitate dureroasa: la poarta bisericii inca exista ologi. Ei s-au nascut ologi; pentru ei botezul nu a fost decat o baie publica. Acestia si-au pastrat pacatele ascunse care-i tin ologi spiritual, sunt motivati de fel si fel de interese si niciodata n-au trait cu adevarat experienta nasterii din nou. Ei cersesc din binecuvantarile si drepturile acelora care intra in biserica si iau asupra lor responsabilitatea slujirii.

 

     Acesti ologi spiritual se multumesc ca numele lor sunt inregistrate in registrul de membri, unii chiar sunt adusi regulat de fratii „Obisnuinta” si „Formalism” la Templu, dar cand e vorba sa apelezi la ei sa se implice in vreun proiect, iti arunca in urechi simtomele ologelii lor, plangandu-se: n-am timp, n-am talent, n-am daruri, n-am chef, n-am experienta, am emotii, etc. Sau, daca accepta vreo responsabilitate, aduc o jertfa schiloada, care Il dezonoreaza pe Dumnezeu. Ei nu pun trup si suflet in ceea ce le-a fost incredintat, plictisindu-i pe ascultatori prin superficialitatea si lipsa de pregatire pe care o afiseaza . Astfel ei nu gusta bucuria slujirii, a implicarii in lucrare, bucuria sacrificiului de sine si a jertfirii. Se scuza ca sunt ologi. Problema este ca majoritatea membrilor se complac cu statutul de ologi.

 

     Ce au facut  Petru si Ioan in comparatie cu ceilalti membrii care participau la inchinare in momentul in care au dat cu ochii de cersetor? L-au ignorat, l-au ocolit si au mers mai departe?

 

     „Petru, ca si  Ioan, s-a uitat tinta la el, si a zis:”Uita-te la noi!” Si el se uita la ei cu luare aminte si astepta sa capete ceva de la ei.” ( Fapte 3,4 ).

 

     In viata, exista oameni care se strecoara ca rata prin apa, fara sa atraga atentia celor din jur asupra lor. Ei vor sa fie anonimi. Dar, in viata exista si oameni care fac orice sa fie centrul atentiei, sa fie bagati in seama. In drumul lor spre Templu, Petru si Ioan se indreaptau fara a iesi in evidenta. Dar la un moment dat, ei devin centrul atentiei atat a cersetorului caruia ii poruncesc sa se uite la ei, dar si a tuturor inchinatorilor prin minunea de vindecare pe care au facut-o.

 

     Dumnezeu ia oameni obisnuiti pentru a face lucruri neobisnuite. Facandu-ne fiecare introspectia vietii, putem spune celor din jurul nostru: ”Uita-te la mine?” Ce vad oamenii in viata noastra daca se vor uita la noi? Vor vedea aceleasi lucruri, aceleasi obiceiuri si aceleasi pacate pe care le fac si ei? Vor observa vreo deosebire in felul nostru de vorbire si de vietuire ? Vor vedea pe Isus in noi asa cum L-au vazut in Petru si Ioan?

 

      Ca cersetori la poarta frumoasa a vesniciei, Isus ne  spune prin ap. Pavel: Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu. Uitati-va cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre.”  ( Everei 12,2.3 )

                    

     Atunci Petru i-a zis:”Argint si aur n-am; dar ce am iti dau :in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoala-te si umbla!” ( Fapte 3,6 ).Petru si Ioan i-au dat cel mai pretios dar: sanatatea; adica, oportunitatea de a lucra si de a ajuta si el pe altii la fel cum a fost ajutat si el, posibilitatea de a intra in Templu si a se inchina alaturi de ceilalti inchinatori. Ucenicii i-au abrogat statutul de marginalizat, dispretuit si exclus de la Templu datorat legilor mozaice.

 

     Ne multumim cu statutul de membrii sau ne roade dorinta de a fi ucenici desavarsiti asemenea lui Petru si Ioan? Care este diferenta intre membrii si ucenici ? In primul rand, trebuie sa simtim nevoia de a deveni ucenici si de a depasi stadiul de membru incepator. Nevoia noastra trebuie sa fie aceea de a face ucenici, dar membrii nu se preocupa de asa ceva.

 

     * Ucenicii vor sa se inmulteasca; membrii nu vor decat sa fie simpli spectatori, privind ceea ce se petrece in Sabat. Membrul judeca, critica si evalueaza programul de Sabat; unii membrii isi dau cu parerea, majoritatea contribuie cu zecimea, darurile si prezenta lor, dar din nefericire, nu se implica in misiunea bisericii asa cum fac ucenicii.

 

     * Membrul asteapta sa i se dea painea si pestele; ucenicul este pescarul care iese la pescuit.

 

     * Membrul se lupta pentru a-i fi bine si a se simti comod; ucenicul se lupta pentru a se inmulti.

 

     * Pe un membru il castigi intr-o evanghelizare, iar pe un ucenic il convingi de-a lungul anilor de prietenie cu el indreptandu-i mereu privirea la Isus , Modelul tuturor.

 

     * Membrului ii place sa fie laudat; ucenicului ii place sa slujeasca.

 

     * Membrul doneaza parte din venitul lui; ucenicul isi da viata.

 

     *  Membrul asteapta sa i se atribuie sarcini; ucenicul isi asuma responsabilitatea.

 

     * Membrul murmura, e nemultumit si cere; ucenicul asculta si renunta la sine.

 

     * Membrul cere sa fie vizitat; ucenicul face vizite.

 

     * Membrul doarme in timpul predicii; ucenicul sta ochi si urechi la vorbitor, pentru a primi mesajul din partea lui Dumnezeu. 

                                                                                          

     * Membrul are grija de granitele cortului sau; ucenicul isi maresete locul.

 

     * Membrul face ceea ce s-a facut din totdeauna, tinand la traditii; ucenicul rupe normele stabilite.

 

     * Tinta membrului este sa ajunga el in cer; tinta ucenicului este sa-i conduca pe ceilalti la cer.

 

     * Ucenicii primei biserici au influentat lumea. In schimb, membrii bisericii secolului XXI sunt    influentati de aceasta lume.

                            

     Sa schimbam cadrul si sa avem o alta viziune asupra subiectului. Cineva spunea ca evanghelistii sunt ” niste cersetori care le spun altor cersetori unde sa gaseasca paine.” Ba inca cineva mergea mai departe spunand ca Iisus a fost cel mai mare „Cersetor”, afirmand despre Sine: „ Cãci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu.” ( Ioan 17,8  ).

 

     Ca suntem sau nu suntem evanghelisti, realitatea este ca valorile cerului si bogatia Evangheliei nu ne- o putem insusi prin metode omenesti, prin metode frauduloase, poate doar litera ei prin eforturi intelectuale. Astazi, mass-media anunta aproape zilnic persoane care au acumulat valori materiale imense cu cativa ani in urma, la portile carora erau ciorchine de cersetori, dar care acum sunt chemati la D.N.A., interogati si arestati pentruca si le-au insusit prin inselaciune si necinste in relatia cu statul si cu angajatii, exploatandu-i. De asemenea, exista multi oameni care realizeaza averi imense, case, afaceri prospere prin munca asidua, cinstita, dar fara Dumnezeu. Aceste bogatii nu sunt binecuvantate, iar Biblia spune despre astfel de oameni si averile lor :

 

     „Degeaba strange comori si nu stie cine le va lua…” ( Psalmul 39,6 )

 

     „Vai de cel ce isi zideste casa cu nedreptate si odaile cu nelegiuire, care pune pe aproapele sau sa lucreze degeaba, fara sa-i dea plata.” ( Ieremia 13,13 )

 

     „Daca nu zideste Domnul o casa , degeaba lucreaza cei ce o zidesc, daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste. Degeaba va sculati de dimineata si va culcati tarziu ca sa mancati o paine castigata cu durere,caci prea iubitilor Lui El le da painea ca in somn.”  ( Psalmul 127,1.2 )

 

     Aceste categorii de oameni ii reprezinta pe cei ce odinioara il priveau de sus pe olog si erau impacati in sinea ca sunt neprihaniti deoarece nu erau ca el bolnav . Acelasi mit amageste omenirea inca din vremea lui Iov si pana astazi: oamenii cred ca daca se bucura de prosperitate materiala, au sanatate si viata lor este lipsita de probleme majore, aceasta este dovada clara a neprihanirii lor; este confirmarea ca ei stau bine cu Dumnezeu.

 

     Cu valorile si bogatia cerului nu este asa deoarece ele sunt de alta natura. Ele nu sunt la vedere si nu pot fi devalizate, nici macar cumparate asa cum fecioarele neintelepte n-au reusit sa-si cumpere uleiul in timp de criza. Harul lui Dumnezeu, dragostea Sa, iertarea pacatelor, pacea Sa, binecuvantarile Sale spirituale, dar si materiale pentru nevoile noastre cotidiene, Duhul Sau cel Sfant  sunt numai cateva dintre ele si nu sunt de vanzare nici macar cu indulgente. Proprietarul tuturor bogatiilor materiale si spirituale ne spune ca ni le putem insusi cerandu-le de la El. ”Cereti orice veti vrea si vi se va da…”(  Ioan 15,7 ud.)

 

      Ne-am oprit la poarta vesniciei. Iisus ne invita sa trecem dincolo de poarta…Suntem langa Iisus, dar nu suntem in Iisus. Suntem la poarta, asemenea fecioarelor neintelepte, dar nu suntem inauntru. Suntem inca imobilizati de statutul de crestini nematurizati, paralizati pe rogojina comoditatii noastre?  Iisus ne porunceste acum sa ne sculam si sa umblam. Iisus ne ridica pe fiecare de mana dreapta, intarindu-ne talpile si gleznele. El ne spune: „Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti”.(  Evrei12,12 )

 

     El ne promite ca „ ne face picioarele ca ale cerbilor.  Evanghelistul neamurilor, ale carui picioare au batut pamantul Imperiului Roman, spune, citandu-l pe Isaia: „Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care vestesc Evanghelia” ( Romani 10,15 )

 

     Sa ne mobilizam, „umbland, sarind si laudand pe Dumnezeu,” asemenea ologului vindecat in Numele lui Iisus. Sa lucram pentru El pentru ca, la sfarsit, sa intram „pe porti in cetate”. Azi El ne spune: „Intrati pe poarta cea strîmtã.”  ( Matei 7,13 )

 

     Sa dam curs invitatiei lui Iisus, sa renuntam la statutul de cersetori imobilizati in secularism si neputinta noastra imaginara si spirituala, sa nu-i mai dam voie diavolului, vicleanul traficant de suflete sa se foloseasca de noi si sa castige de pe urma noastra, sa ne ridicam prin puterea Tatalui nostru ceresc si a fagaduintelor Sale, sa intram dincolo de poarta cea stramta si sa slavim pe Dumnezeu prin cuvintele si faptele noastre, ducand si altora Evanghelia Sa.

                                                                                                                   

Mihaela Balogh

This entry was posted in Articole diverse. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>