Alimente curate si necurate

Alimente curate si necurate

Unul din cele mai controversate subiecte in lumea crestina este cel legat de consumarea carnii unor animale. Deosebirea intre animalele curate si cele necurate, pe care o face Biblia in Leviticul 11, este privita de majoritatea crestinilor ca fiind o problema strict evreiasca, facand parte din prevederile legii mozaice, desfiintata odata cu jertfa de pe Calvar.

O prima intrebare pe care o ridica acest subiect este urmatoarea: Prevederile legate de consumul carnii unor animale curate sau necurate, precum si alte prevederi privind igiena si sanatatea umana, faceau parte din legile ceremoniale mozaice, desfiintate la cruce, sau reprezentau o alta categorie de legi care au ramas in vigoare si in Noul Testament ?

Sa ne intoarcem la Geneza si sa observam cine a facut pentru prima data clasificarea animalelor, cand si de ce. Geneza 1,24.25 ne spune ca in ziua a sasea, Dumnezeu a creat “fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor.” Asadar, prima clasificare a animalelor a fost facauta de Insusi Creatorul, impartindu-le in trei mari categorii: fiare, vite si taratoare.

DEX-ul precizeaza faptul ca vita este  un nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre.”

Se pune intrebarea: Din ce categorie face parte porcul ? Tinand seama de clasificarea facuta chiar de Creator, este evident ca el face parte din categoria fiarelor pamantului.

Un alt aspect important de retinut este legat de hrana pe care Creatorul a stabilit-o pentru om la Creatiune: „Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fatza intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta; aceasta sa fie hrana voastra.” ( Geneza 1,29 ).

Asadar, primii nostri parinti erau vegetarieni, hrana lor fiind constituita din cereale si fructe, la care s-au adaugat ulterior si legumele si zarzavaturile. Daca antedeluvienii credinciosi au fost vegetarieni, de ce atunci, cu ocazia potopului, a fost necesar ca Dumnezeu sa deosebeasca animalele curate de cele necurate ?

Raspunsul il gasim in legea jertfelor stabilita inca din Eden, imediat dupa caderea in pacat a primilor oameni. Cu acea ocazie, Creatorul Insusi a sacrificat un animal nevinovat, care-L simboliza pe Fiul lui Dumnezeu ce urma sa vina, facandu-le primilor nostri parinti haine de piele ( Geneza 3,21 ).

Timp de circa patru milenii, pana la venirea lui Mesia, au fost aduse jertfe din vite de catre toti copiii lui Dumnezeu, fie evrei, fie neevrei. De ce numai din vite ? Pentru ca vita este un animal docil care, atunci cand este sacrificat, nu se impotriveste asa cum se intampla in cazul fiarelor.

Prin aceasta docilitate si blandete , vitele Il preinchipuiau pe Fiul lui Dumnezeu, Cel numit de Ioan Botezatorul „Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1,29 ). Despre El profetul Isaia profetizase: „Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, ca o oaie muta inaintea celor ce o tund” ( Isaia 53, 7 ). Tinand seama de aceasta simbolistica mesianica, putea oare vreuna din „fiarele pamantului” sau din taratoare sa-l preinchipuie pe Fiul lui Dumnezeu si marea Sa jertfa ?

Deosebirea dintre vite si fiare este din nou subliniata cu ocazia potopului, cand Noe a primit porunca de a lua cate sapte perechi din animalele curate si doar cate o pereche din cele necurate ( Geneza 7, 2.3 ). De ce aceasta diferentiere ? Este cunoscut faptul ca potopul a fost un cataclism mondial care a distrus intreaga vegetatie a pamantului. Datorita acestui fapt, Dumnezeu le-a ingaduit oamenilor de dupa potop sa consume si carne ( Geneza 9,3 ).

Dar ce fel de carne ? Daca permisiunea se referea si la animalele necurate ( fiare, taratoare, pasari necurate ), acestea fiind reprezentate de cate o singura pereche in arca, este evident ca speciile respective ar fi disparut inca de atunci. Daca Noe fi familia lui ar fi consumat porcul, specia ar fi disparut chiar din vremea aceea.

Unii se intreaba de ce au fost create animalele necurate din moment ce nu este permisa consumarea carnii lor. De fapt, in planul initial al lui Dumnezeu nu era permisa uciderea niciunui animal, fie curat, fie necurat, pentru hrana. Animalele au fost create nu pentru hrana omului, ci pentru impodobirea pamantului, pentru imbogatirea lui cu o mare diversitate de forme de viata.

Primul evreu amintit in Biblie este Avraam, considerat a fi stramosul poporului Israel ( „Avraam evreul” -  Geneza 14, 13 ). Aceasta inseamna ca problema deosebirii animalelor curate de cele necurate , fiind cunoscuta inainte de Avraam, nu era legata strict de poporul evreu. Problema interesa intreaga umanitate, asa cum intregul neam omenesc era vizat de anumite prevederi privind igiena si pastrarea sanatatii.

Avraam a preluat de la inaintasii lui aceste prevederi sanitare, le-a practicat , aducand jerfa doar din animalele curate, si le-a transmis fiilor sai: lui Isaac, si prin el intregului popor evreu, si lui Ismael , stramosul popoarelor arabe ( musulmanii nu consuma carne de porc ).

La Sinai, legea sanitara care isi avea originile inca din Eden, a fost doar reeditata in scris pentru poporul evreu care era in pericol sa piarda din vedere legile divine transmise pana atunci din tata in fiu. Prin urmare, prevederile pe care le gasim in Leviticul cap. 11, si reluate in Deuteronomul cap. 14, nu sunt destinate doar evreilor, ci intregii omeniri. Nu doar evreii trebuiau sa beneficieze de sanatate, ci intreaga omenire, inclusiv crestinii zilelor noastre.

Atunci cand dorim sa intelegem adevarul cu privire la prevederile legii sanitare, incluzandu-le si pe cele legate de consumarea carnii animalelor curate si necurate, trebuie sa tinem cont de indemnurile cu caracter general pe care le-au facut, atat Mantuitorul, cat si apostolii Sai:

Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica…” ( Ioan 5,39 )

     „Va rataciti pentru ca nu cunosteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu „ (Matei 22,29 )

Acelasi indemn de a cerceta Scripturile il da si apostolul Pavel, afirmand ca „toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu” ( 2 Timotei 3,16.17 ).

Insa la data la care Domnul Christos si apostolul Pavel spuneau aceste lucruri, Scripturile erau reprezentate doar de cartile Vechiului Testament. Trimiterea spre Vechiul Testament este deci cat se poate de utila atunci cand vrem sa intelegem orice adevar divin, inclusiv cel referitor la sanatate si consumarea carnii unor animale.

Faptul ca prevederile legii sanitare se afla in carti ca Geneza, Leviticul sau Deuteronomul, nu trebuie sa fie un impediment pentru crestinii de azi care le considera ca au fost date doar evreilor. Aceste prevederi au existat inca de la caderea in pacat a primilor oameni si le regasim pe primele pagini ale Bibliei, inainte de a se fi nascut primul evreu sau ismaelit. Ele au fost date, asemenea Sabatului zilei a saptea si asemenea tuturor prevederilor Legii morale, intregii omeniri din toate timpurile, inclusiv pentru noi, crestinii mileniului trei.

Ce spune Noul Testament cu privire la prevederile legii sanitare referitoare la hrana ? In Evanghelii, dar mai ales in epistolele lui Pavel, exista cateva pasaje care se refera la legea sanitara si care, din nefericire, au fost rastalmacite de unii crestini. Concluzia pe care au tras-o acestia, potrivit careia in timpurile Noului Testament ii este permis omului sa consume orice fel de carne, „tot ce se vinde pe piata”, este insa gresita si aduce doar pagube si dezaprobare din partea lui Dumnezeu.

Vor fi aduse in discutie cateva din aceste pasaje biblice din Noul Testament pe care unii, rastalmacindu-le, le folosesc pentru a demonstra ca legea sanitara data omului inca din Eden a fost data doar evreilor, nu si crestinilor.

1) Matei 15,11: „Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura, aceea spurca pe om.”

Aparent, prin aceasta afirmatie Domnul Christos desfiinteaza legea sanitara a Vechiului Testament, eliberandu-i pe crestini de prevederile ei. Insa, in aceasta ocazie, S-a referit Domnul la animalele curate si necurate sau subiectul discutiei se referea la cu totul altceva ?

Versetul 20 din acelasi capitol clarifica dilema: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om.”  Controversa a pornit de la fariseii care ii invinuiau pe ucenicii Domnului ca mancau cu mainile nespalate. Conforma randuielilor rabinice, ei se spurcau facand acest lucru.  Era vorba de o spalare pe maini mai degraba ceremoniala decat igienica, dar a carui valoare era nula inaintea lui Dumnezeu ( vezi Matei 15, 1-20 , referitor la traditiile si poruncile omenesti ).

Daca Domnul Christos s-ar fi referit aici la animalele necurate, permitand consumul carnii lor, fariseii ar fi reactionat violent si ar fi fost in stare sa-L omoare pe loc. Acest lucru nu s-a intamplat, fapt ce dovedeste ca Iisus nu s-a referit la asa ceva.

2) Marcu 7, 19 up.: „…A zis astfel, facand toate bucatele curate

In acest pasaj din Evanghelia lui Marcu este redata aceeeasi discutie pe care Matei o relateaza in capitolul 15, adevarata problema adusa in discutie fiind aici mai evidenta. Versetele 2-5 arata ca spalarea mainilor inainte de masa nu era legata de o lege a sanatatii, ci de o traditie omeneasca .

De subliniat este faptul ca expresia: „a zis astfel” nu exista in originalul grecesc al textului. Versetului 19, asa cum il citim in traducerile Nitulescu, Gala Galaction, King James, Louis Second, Gaspar Karoly, latina, etc., este redat astfel: „Pentru ca nu intra in inima, ci in pantece si aceasta elimina in intestine, facand astfel curatiea ( corpului )

3) Fapte 10,9-15: Viziunea  lui Petru

     Petru primeste o viziune in care este invitat sa manance din „tot felul de dobitoace cu patru picioare, taratoare de pe pamant si pasarile cerului” ( vers. 12 ). El insa refuza, spunand ca niciodata nu a mancat ceva necurat.

Petru asistase la discutia dintre Domnul si farisei pe tema spalarii mainilor inainte de masa si, daca Iisus i-ar fi dezlegat pe ucenici cu privire la consumul carnii animalelor necurate, el nu ar fi trebuit sa se impotriveasca vedeniei, spunand: „Nicidecum, Doamne, caci nicodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.” ( vers. 14 ). Raspunsul Domnului a fost: „Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat.” ( vers. 15 ).

Pentru noi este important sa stim ce a inteles Petru din vedenia aceasta. A inteles el ca din acel moment el , dar si crestinii, puteau manca orice ? Categoric, nu ! Dovada o gasim in cuvintele pe care Petru le rosteste in casa lui Corneliu privitor la intelesul viziunii primite: „Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” ( vers. 28 )

Versetele 34 si 35 intregesc intelegerea sensului viziunii lui Petru: „In adevar”, spune el, „vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanire, este primit de El.

Asadar, Petru a inteles ca viziunea nu se referea la permisiunea de a manca din carnea animalelor necurate, ci la neamurile care trebuiau si ele sa fie chemate la mantuire ca si evreii.

4) 1 Corinteni 10,25: „Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului.

Deoarece textul original suna : „Mancati orice se vinde din macelarie” , dilema este si mai mare: Oare prin acest indemn apostolul Pavel da dezlegare la consumul carnii oricarui animal, fie el si necurat ?

Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este studierea unui text sau a unei afirmatii in contextul in care apare in Cuvantul lui Dumnezeu. A extrage un text din contextul lui ne poate conduce spre concluzii cu totul gresite.

Daca tinem seama de acest principiu si dorim sa intelegem sensul afirmatiei lui Pavel, este important sa citim intregul context, respectiv pasajul biblic din 1 Corinteni 10, 18-33. Vom observa ca Pavel nu are in vedere nici animalele curate, nici pe cele necurate, ci altul este subiectul pe care il are in atentie: carnea jertfita idolilor. De fapt acelasi subiect a constituit si tema capitolului opt  al aceleasi carti.

In Corint existau evrei necrestinati care inca jertfeau vite, iar carnea acestora era apoi vanduta in piata. Dar ceilalti macelari, dintre pagani, ce fel de carne vindeau ? Atunci cand este vorba de jertfe aduse fie lui Dumnezeu, fie zeilor pagani, trebuie sa tinem cont de relatarea din Fapte 14, 8-15, in care ni se spune ca preotii lui Jupiter au adus ca jertfa tauri, deci tot animale curate din punct de vedere biblic.

Problema pe care vrea Pavel sa o trateze aici este legata de constiinta unor crestini care se abtineau de la consumul carnii curate in momentul in care ei aflau ca acel animal fusese jertfit idolilor. In capitolul opt din 1 Corinteni el explica faptul ca „un idol este totuna cu nimic”  ( 1 Corinteni 8, 4 ) si „nu carnea ne face pe noi placuti lui Dumnezeu; nu castigam nimic daca mancam din ea si nu pierdem nimic daca nu mancam” ( vers. 8 ).

Pavel doreste ca crestinii sa fie oameni maturi spiritual si tari in credinta, fara sa se lase afectati de probleme atat de minore cum este cea legata de carnea unor animale jertfite idolilor. De aceea el ii indeamna pe credinciosi sa manance ”tot ce se vinde pe piata”, fara sa -si faca probleme de constiinta din acest subiect.

Pe de alta parte, daca Pavel i-ar fi indemnat pe crestini sa manance si carne din animalele necurate, oare nu ar fi existat o reactie de opozitie din partea evreilor crestinati care faceau si ei parte din comunitatea din Corint ? Cu siguranta ca ei s-ar fi opus si l-ar fi acuzat pe apostol de erezie. Insa acest lucru nu s-a intamplat, acest lucru dovedind ca ei au inteles sensul cuvintelor lui Pavel, spre deosebire de multi crestini din zilele noastre care le rastalmacesc spre propria lor pierzare.

     5) Romani 14,14: „Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.”

Din nou trebuie sa citim intregul context in care Pavel a facut aceasta afirmatie. Intregul capitol se ocupa cu ingaduinta crestineasca. Aici nu se pune problema consumarii carnii, fie curata, fie necurata, ci altul este subiectul in discutie.

Unii crestini din comunitatea din Roma considerau ca nu e bine sa se mai consume niciun fel de carne, ci doar verdeturi. Comunitatea era impartita in doua: cei care consumau carne si cei care erau vegetarieni. Problema nu era aceasta, ci spiritul de judecata care incepea sa otraveasca biserica pe aceasta tema.

Pavel ia atitudine nu impotriva unui stil de viata sau altul, ci impotriva tendintei crestinilor de a-i judeca pe cei care impartaseau alte opinii decat ei: „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau ?”…”Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai degraba judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.” ( Romani 14, 10.13 ).

Acei crestini care consumau doar verdeturi sunt numiti „slabi in credinta” nu pentru ca erau vegetarieni, ci pentru ca tulburau comunitatea prin judecarea celor care nu aveau aceleasi vederi.

Pe de alta parte, Duhul Sfant care a inspirat atat cartile Vechiului Testament cat si epistolele apostolului Pavel nu se putea contrazice pe Sine, invatandu-ne un lucru intr-o parte a Bibliei si contrazicand acel lucru intr-o alta parte a ei.

6) Tit 1,15: „Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi nimic nu este curat; pana si mintea si cugetul le sunt spurcate.”

Daca citim intregul context, observam ca Pavel nu se refera in mod special la alimente, ci la toate aspectele vietii. Daca am aplica acest text la alimente, am putea trage concluzii dintre cele mai stranii. Inseamna ca acei crestini care nu consuma carne de caine, pisica, sobolan sau orice alta vietate, sunt „necurati si necredinciosi”, avand „mintea si cugetul spurcate”?

     7) 1 Timotei 4,3-5: „Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat daca se ia cu multumiri, pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”

O intrebare: De ce, oricat ne-am ruga lui Dumnezeu pentru ca El sa sfinteasca animalele necurate folosite ca hrana, nu le folosim si laptele ? Foloseste cineva in hrana lui lapte de porc, iepure, cal, caine , etc ? Daca orice animal ar putea fi consumat de catre crestini, de ce sa nu fie consumat si laptele acestora, asa cum se face cu laptele animalelor curate ?

In acest pasaj biblic, Pavel aduce doua argumente puternice pe care nu le regasim in alta parte:

a) Vers. 3 aminteste de bucatele „pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre toti cei ce cred si cunosc adevarul.” Asadar, aici este vorba de niste oameni care nu doar ca cunosc Scripturile, dar si cred in adevarurile descoperite in ele. Ei traiesc dupa cum sta scris, nu dupa cum spun oamenii.

Si cum sta scris in Biblie despre consumul carnii unor animale ? Leviticul cap. 11 ne da raspunsul, nu al omului, ci al lui Dumnezeu, invatandu-ne sa facem deosebire intre animalele curate si cele necurate, intre cele recomandate de Creator pentru consum, si cele interzise de El pentru a fi consumate.

b) Vers. 5 ne prezinta doua criterii ( conditii ) pe care trebuie sa le indeplineasca un aliment aprobat de Dumnezeu:

- Sa fie „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu”, adica pus deoparte de Cuvant in acest scop. Si ceea ce a fost pus deoparte ca hrana ne este redat pe larg in pasaje ca cel din Leviticul cap. 11 sau Deuteronomul cap. 14.

- Sa fie „sfintit prin rugaciune”. Observam ca Pavel nu spune „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu sau prin rugaciune” ci si prin rugaciune”. Intelegem de aici ca doar rugaciunea unui crestin nu e suficienta ca un animal necurat sa faca parte din meniul lui. Conditia de baza este aceea ca insusi Cuvantul lui Dumnezeu sa ne arate ce se poate manca si ce nu.

Cei ce se roaga ca Dumnezeu sa sfintesca ceea ce El nu a sfintit prin Cuvantul Sau sunt acel „popor care nu conteneste sa Ma manie in fatza… mancand carne de porc si avand in strachini bucate necurate. Si care totusi zice: „Nu te apropia de mine caci sunt sfant !” ( Isaia 65, 2-6 ).

Cat despre cei care sfideaza Cuvantul lui Dumnezeu, acelasi profet Isaia scrie din partea Domnului: „Cei ce se sfintesc in gradini unul cate unul in mijlocul celor ce mananca si carne de porc si soareci si alte lucruri uricioase, toti aceia vor pieri, zice Domnul” ( Isaia 66, 17 ). Sa observam ca porcul este pus alaturi „de soareci si alte lucruri uricioase”.

     Concluzii

Luand ca text-cheie pasajul din 1 Timotei 4, 3-5, intelegem ce a vrut sa spuna Pavel in alte locuri din epistolele sale:

     „Sa mancati din tot ce se vinde pe piata” ( 1 Corinteni 10,25 ), adica din tot ce este „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”

„Unul crede ca poate sa manance de toate” ( Ro mani 14,2 ), daca acestea sunt  sfintite „prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune”.

„Nimic nu este necurat in sine” ( Romani 14, 14 ), daca este „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune”.

     „Totul este curat pentru cei curati” ( Tit 1,15 ), daca este „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”

„Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna” ( 1 Timotei 4,4 ), daca e sfintita „prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”

     „Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva,”spune apostolul Pavel, „ sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu !” ( 1 Corinteni 10,31 )

Lori Balogh

Sursa: http://www.loribalogh.ro/2013/03/alimente-curate-si-necurate/

This entry was posted in Subiecte controversate. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>