Violenta in familie

Violenta in familie

 

Violenta in familie implica un atac de orice fel – verbal, fizic, emotional, sexual, sau neglijare, activa sau pasiva – care se comite de una sau mai multe persoane impotriva altei persoane din familie, fie ca sunt sot si sotie, rude, traiesc impreuna sau separat, ori sunt divortati. Cercetari internationale actuale arata ca violenta in famile este o problema globala. Ea are loc intre indivizi de toate varstele, nationalitatile si toate nivelele socio-economice si in familii din toate religiile, sau fara o apartenenta religioasa. Rata generala a incidentei s- a dovedit a fi similara pentru oras, suburbii sau comunitatile rurale.

Violenta in familie se manifesta in numeroase moduri. De exemplu, poate fi un atac fizic impotriva partenerului de viata. Atacuri emotionale, cum ar fi amenintari verbale, manifestari de furie, injosirea caracterului si asteptari nerealiste de perfectiune, sunt de asemenea abuzuri. Abuzul poate lua forma fortarii fizice si violentei in cadrul relatiilor sexuale maritale, sau amenintarea cu violenta, folosind intimidarea, printr-un comportament verbal, sau non-verbal. Aici se includ comportamente, ca incestul si tratamentul rau, sau neglijarea minorilor de catre un parinte, sau tutore, ceea ce va produce daune si ranirea copilului. Violenta impotriva unei persoane in varsta, se poate manifesta prin abuz fizic, psihologic, sexual, verbal, material si medical, sau prin neglijenta.

Intr-un mod clar, Biblia arata faptul ca semnul distinctiv pentru credinciosii crestini, este calitatea relatiilor umane, pe care ei le au in familie si in biserica. Este in spiritul lui Hristos sa iubesti si sa accepti, sa-i ridici si sa-i inalti pe ceilalti, si nu sa abuzezi de ei si sa-i tragi in jos. Printre urmasii lui Hristos, nu exista loc pentru control tiranic si abuz de putere, sau de autoritate. Motivati de dragostea lor pentru Hristos, ucenicii Lui sunt chemati sa arate respect si grija pentru bunastarea celorlalti, sa-i accepte pe barbati si femei ca egali si sa recunoasca faptul ca fiecare persoana are dreptul la respect si demnitate. Insuccesul de a ne raporta la ceilalti in acest mod, violeaza personalitatea lor si devalorizeaza fiintele umane create si rascumparate de Dumnezeu.

Apostolul Pavel numeste Biserica “familia credinciosilor“, care functioneaza ca o familie largita , oferind acceptare , intelegere si siguranta tuturor, in special acelora care sunt raniti si dezavantajati. Scriptura descrie Biserica asemenea unei familii, in care cresterea personala si spirituala poate avea loc fara sentimente de tradare, respingere si durere, iar in locul lor apar sentimente de iertare, incredere si bunastare. De asemenea, Biblia vorbeste despre reponsabilitatea personala a crestinului de a-si apara templul trupului nepangarit, deoarece el este locuinta lui Dumnezeu.

Din pacate, violenta in familie are loc in multe camine crestine. Ea nu poate fi vreodata trecuta cu vederea .Ea afecteaza in mod grav vietile tuturor celor implicati si adesea , pe termen lung, deformeaza perceptia despre Dumnezeu, despre sine si despre ceilalti.

Este convingerea noastra ca Biserica are responsabilitatea:
1. Sa se ingrijeasca de cei implicati in violenta din familie si sa raspunda nevoilor lor prin:
a) Ascultarea si acceptarea celor care sufera din cauza abuzului, demonstrarea dragostei si a faptului ca sunt persoane cu valoare si demnitate.
b) Scoaterea in evidenta a nedreptatii abuzului si apararea victimelor, atat in cadrul comunitatii de credinciosi,cat si in societate.
c) Oferirea de atentie si sprijin familiilor afectate de violenta si abuz, cautand ca, atat victimele, cat si agresorii, sa poata avea acces , daca este posibil, la consilieri profesionisti adventisti de ziua a saptea, sau la alti profesionisti.
d) Incurajarea instruirii si a functionarii serviciilor adventiste autorizate, pentru membri bisericii, dar si pentru oamenii din jurul lor.
e) Oferirea unui plan de impacare, atunci cand cainta agresorului face posibila iertarea si restabilirea relatiilor. Intotdeauna, parerea de rau include acceptarea intregii responsabilitati pentru raul comis, disponibilitatea de a indrepta lucrurile in orice mod posibil si schimbarea comportamentala, care sa elimine abuzul.
f) Accentuarea invataturii Evangheliei cu privire la natura relatiei sot-sotie, parinte-copil, sau orice alta relatie stransa si oferirea posibilitatii fiecarui individ si fiecarei familii de a creste catre idealul lui Dumnezeu, in viata lor impreuna.
g) Ferirea victimelor si a agresorilor,de ostracizare in cadrul familiei, sau al bisericii, in timp ce agresorii sunt in mod ferm facuti responsabili pentru actiunile lor.

2) Sa intareasca viata de familie prin:
a) Oferirea unui program de educatie asupra vietii de familie, orientat spre iertare si care include o intelegere biblica a reciprocitatii, egalitatii si respectului – aspecte indispensabile unor relatii crestine.
b) Cresterea intelegerii factorilor care contribuie la violenta in familie.
c) Dezvoltarea modalitatilor de prevenire a abuzului si violentei si a repetabilitatii acestui ciclu, observat adesea in familii de-a lungul generatiilor.
d) Corectarea convingerilor culturale si religioase, in general acceptate, care ar putea fi folosite pentru a justifica sau acoperi violenta in familie. De exemplu, in timp ce parintii sunt instruiti de Dumnezeu pentru a-si indrepta corect copiii, aceasta responsabilitate nu le da autorizatia de a folosi asprimea si masuri disciplinare represive.

3) Sa acceptam responsabilitatea noastra morala de a fi in alerta si de a raspunde abuzului in familiile din bisericile noastre si din comunitatatile sociale si de a declara ca un astfel de comportament abuziv, este o violare a standardelor adventistilor de ziua a saptea. Orice indiciu, sau raport despre abuz, nu trebuie minimalizat, ci luat in considerare in mod serios.Pentru membri bisericii, a ramane indiferenti si fara a lua pozitie, inseamna sa treaca cu vederea, sa perpetueze si posibil sa si extinda violenta in familie.

Daca noi traim ca niste copii ai luminii, trebuie sa luminam intunericul in care, in mijlocul nostru, are loc violenta in familie. Noi trebuie sa avem grija de ceilalti, chiar si atunci cand este mai simplu sa nu ne implicam.

(Declaratia de mai sus este oferita, avand la baza principii exprimate in urmatoarele pasaje din Biblie: Ex. 20:12; Mat. 7:12; 20:25-28: Mc. 9:33-45; Ioan 13:34; Rom. 12:10,13; 1Cor. 6:19; Gal. 3:28; Ef. 5:2, 3, 21-27; 6: 1-4; Col. 3:12-14; 1Tes. 5:11; 1Tim. 5:5-8.)

Aceasta declaratie a fost votata de Comitetul Administrativ al Conferintei Generale ( ADCOM ), pe data de 27 august 1996.

Sursa: www.adventist.ro

This entry was posted in Declaratii oficiale and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>