Vechii elini si muzica

Vechii elini si muzica

La un tablou al felului cum gandeau şi redau muzica vechii greci,putem ajunge lăsand imaginaţia să plăsmuiască sub impulsul descrierilor pe care ni le oferă filozofia şi literatura vremii.În scrierile lui Platon şi Aristotel,Aristoxene şi Filodem,în epopeile homerice şi creaţia marilor tragici este adesea evocată viaţa muzicală a antichităţii eline,cu detalii ce merg adesea pana la cea mai riguroasă precizare  a tehnicii componistice şi interpretative.

Viaţa socială a elinilor antici era impregnată de muzică.Mai ales în perioada clasică a culturii greceşti.Toată lumea era unanimă în a atribui muzicii extraordinare virtuţi educative.Nimeni nu se îndoia,(bine-nţeles pană cand pe arena gandirii au apărut scepticii ) că ea este în stare să înalţe,să purifice şi să îmbărbăteze sufletul,după cum,prin anumite modalităţi ale ei,poate să-l corupă sau să-l moleşească.
Slujind ca fundal,muzica învăluia în sonoritărtile ei cele mai imporatante acte ale vieţii şi punea astfel într-o mai puternică lumină semnificaţia lor umană.

Moartea unei personalităţi prilejuia ceremonii numite Threni,constand din tanguirea fie a unui solist,fie a unui cor,fie a ambilor în alternare.Clipele de jubilare ,speranţă,avant erau însoţite de muzica numita pean.Cu o deosebită strălucire răsuna muzica în aşa-zisul agon– concurs de cîntece şi dansuri ce aveau loc în cadrul manifestărilor artistice cu caracter sărbătoresc şi periodic cum ar fi jocurile pitice de la Delfi(în amintirea învingerii balaurului Pithon de către Apolon) sau gymnopediile de la Sparta ( în cinstea războinicilor morţi la Thyrea ) — care durau cateva zile în şir şi atrăgeau magnetic majoritatea covarşitoare a populaţiei.

Cea mai spectaculoasă amploare o aveau sărbătorile dionisiace(martie–aprilie,la Atena) care prilejuiau,pe langă obişnuitele concursuri de cantece şi dansuri,o serie de reprezentaţii dramatice.Jucate în faţa unui public ce le aşteptase cu nerăbdare şi le urmărea cu emoţie,tragediile lui Eschil,Sofocle şi Euripide îşi datorau o bună parte din extraordinara lor forţă de înraurire muzicii care le însoţea.

Cantarea vechilor elini–vocală şi instrumentală–consta dintr-o singură linie melodică(numită monodie),neambrăcată în veşminte armonice şi polifonice în care omul veacurilor din urmă s-a desprins să perceapă ideea muzicală.În cor diferitele voci cantau fie la unison,fie la octavă.

Deţinătorul acompaniamentului instrumental se mărginea să dubleze linia vocală,deobicei într-un registru superior ; din cand în cand îşi permitea să execute mici ornamente,adică o timidă încercare de a adăuga melodiei o altă melodie,anticipand astfel polifonia.Se înţelege că,obligată să se desfăşoare aproape excluciv monodic,muzica era lipsită de posibilitatea exprimării unei serii întregi de trăiri care,de-abia mai tarziu au putut fi sugestiv redate în sunete.

Ceea ce pentru omul modern ,obişnuit să audă cel puţin două planuri simultane,reprezintă un minus,era însă compensat prin extraordinarul rafinament la care ajunsese arta cantării monodice. Pentru a-şi înzestra instrumentele cu o cat mai mare putere expresivă,ei le aduceau tot felul de perfecţionări,cum a fost sporirea treptată a corzilor chitarei de la 7 la 18.Se ajunsese la realizarea unei considerabile varietăţi de instrumente :liră,flaut,tobe,sistre,crotale – multe din ele fiind aduse din Asia mică.

Cam astfel arăta,în linii aproximative,felul de a gandi al vechilor elini.Se pare că simplitatea procedeelor de care dispuneau nu i-a împiedicat să facă din muzică o demnă însoţitoare a capodoperelor literaturii lirice şi dramatice,Progresul este posobil în artă numai pe planul mijloacelor de expresie – prin îmbogăţirea procedeelor tradiţionale sau inventarea de noi procedee – ,perfecţiunea însă se poate atinge pe orice treaptă de evoluţie a tehnicii artistice.

Adina Tolan

Sursa: www.crestin.org

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>