Texte greu de inteles explicate

Geneza 9:3
.

“Tot ce se misca si are viata sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde.” – Geneza 9:3

“Tot ce se misca si are viata sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde.”
Inainte de potop, Dumnezeu nu a permis omului sa manance carnea animalelor. Dieta originala este notata in Genesa 1:19 si 3:18 si era formata din nuci, fructe, seminte si legume (vegetale). Aceasta randuiala a predominat pana la potop. Deoarece vegetatia a fost distrusa de potop, atunci Dumnezeu, pentru prima data, a permis mancarea de carne. Cu acest scop au fost luate in corabie cate 7 perechi de animale curate si doar cate o pereche din cele necurate. (Genesa 7:1-2).

Desi textul din Genesa 9:3 pare sa arate o ingaduinta, retineti ca nu era fara limite. Dumnezeu a spus: “Toate acestea vi le dau ca si iarba verde.” In acelasi fel cum Dumnezeu a dat vegetatia, la fel a dat si carnea. Dar nu toata vegetatia este buna de mancat. Curand dupa aceasta (Leveticul 11) Dumnezeu a aratat ca anumite animale nu erau bune pentru hrana si categoric nu trebuiau mancate. De asemenea este interesant de notat ca aceasta porunca i-a fost data lui Noe imediat dupa ce a iesit din corabie. De vreme ce este nevoie de doua animale (mascul si femela) pentru a pastra specia si numai o pereche de animale necurate au fost salvate in corabie, este clar ca Dumnezeu nu a permis sa fie mancate animalele necurate. Daca El ar fi permis aceasta, speciile de animale necurate ar fi fost exterminate si astazi n-ar mai exista nici una.

 

Exodul 4:21

“Domnul a zis lui Moise: “Plecand ca sa te intorci in Egipt, vezi toate minunile pe care ti le pun in mana, sa le faci inaintea lui Faraon. Ei ii voi impietri inima si nu va lasa poporul sa plece.”

Este uitmitor faptul ca “chazag” (cuvant din limba ebraica) este tradus cu “a impietri” in aproape toate expresiile in care Dumnezeu are de a face cu Faraon. Dar cand Faraon “si-a impietrit” propria inima este folosit cuvantul ebraic “kabed”. De ce aceasta diferenta?

In realitate, intelesul literal al cuvantului “chazag” este “a imbarbata, a incuraja, a fortifica, a intari.” De exemplu, citim in 1 Samuel 30:6 ca “David s-a imbarbatat (s-a incurajat), sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.” Cuvantul care a fost tradus prin “s-a imbarbatat” (s-a incurajat) este “chazag” – acelasi cuvant care a fost tradus cu “a impietri” in Exodul 4:21. In urmatoarele texte acest cuvant a fost tradus prin “a imbarbata, a intari, a incuraja” in loc de “a impietri.” 1 Samuel 30:6; Deuteronom 1:38; 2 Samuel 11:25; Isaia 41:7; Deuteronom 3:28; Judecatori 20:22.

Cand luam intelesul adevarat al cuvantului, gasim ca Dumnezeu de fapt a incurajat inima lui Faraon sa lase pe Israel sa plece. Dar cand Faraon si-a impietrit inima sa, Biblia foloseste cuvantul care inseamna “a ingreuia”, “a inaspri inima”. (Exod 8:15)

De ce “incurajarea” Domnului a avut ca efect impietrirea inimii lui Faraon? Tot asa de bine putem intreba de ce aceeasi lucrare de incurajare si inspiratie a lui Isus a putut produce un Ioan iubitor si un Iuda tradator. Unul a fost inmuiat si altul impietrit. Acelasi soare poate topi ceara si intari lutul. Fiecare om este expus la aceeasi intensitate a harului lui Hristos. (Ioan 1:9)

In Psalmul 84:11 se spune despre Domnul ca este un soare care lumineaza pe fiecare om. Unii resping lumina si devin tari ca diamantul. (Zaharia 7:12). Altii primesc si sunt inmuiati. Totul depinde de raspunsul materialului.

 

 

Exodul 16:29

“Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceea va da in ziua a sasea de hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste.”

Multi scapa din vedere faptul ca aceasta porunca s-a aplicat numai la strangerea manei. Porunca: “In ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste” trebuie sa fie legata cu cuvintele lui Dumnezeu din versetul 25: “Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp.” Cand unii din popor au iesit sa stranga mana in ziua a saptea, Dumnezeu i-a mustrat ca au calcat Legea Sa. (v. 27-28)

Acest text nu interzice calatoria in ziua Sabatului cum cauta unii sa stabileasca. In Biblie se demonstreaza ca o calatorie potrivita era considerata permisa de lege in acea zi. (2 Imparati 4:23). Chiar Hristos a mers la Biserica in ziua Sabatului fara a calca Sabatul (Luca 4:16).

 

 

Exodul 20:4

“Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.”

Dupa ce prima porunca descrie pe adevaratul Dumnezeu, a doua porunca ne invata cum sa I Se aduca inchinare. Aceasta porunca interzice in mod specific venerarea obiectelor care Il reprezinta pe Dumnezeu: “SA NU TE INCHINI INAINTEA LOR SI SA NU LE SLUJESTI.” Retineti ca venerarea sau inchinarea la chipuri cioplite constituie pacat.

Acest text nu interzice ilustratiile religioase, fotografiile sau artele frumoase. Insusi Dumnezeu a poruncit sa se “sape” (graveze) ingeri in locul prea sfant (Exod 25:18), sa se brodeze ingeri pe perdelele din sanctuar (1 Regi 6:29) si in curtea de afara pe perdelele din sanctuar (1 Regi 6:29) si in curtea de afara erau boi sculptati din arama. (1 Regi 7:25). Domnul a poruncit de asemnea lui Moise sa faca un sarpe de arama in pustie (Numeri 21:8-9). Nu era nimic gresit cu aceasta ca un procedeu ilustrativ aratand oamenilor sa aiba credinta in Dumnezeu care-i vindeca. Dar pentru acelasi sarpe de arama s-a dat porunca sa fie distrus cand a devenit un obiect al inchinarii pentru natiunea apostaziata (2 Regi 18:4). Aceasta arata ca un chip cioplit nu este un pacat un sine insusi, ci devine ceva rau cand este folosit ca obiect de adorare, de inchinare

 

 

Leviticul 3:17

“Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile unde veti locui: cu nici un chip sa nu mancati nici grasime, nici sange.”

Pe baza acestui text unii ai luat pozitie impotriva transfuziilor de sange. Dar aceasta pozitie nu poate fi sustinuta deoarece:
1. Interzicerea se aplica numai sangelui de animale si pasari (Leveticul 7:25-27). Nu se aplica oamenilor deoarece noi nu mancam oameni.
2. Dumnezeu a dat instructiuni specifice pentru taierea animalelor si pasarilor ca sa nu se manance nici un fel de sange (Leveticul 17:13-14)
3. Interzicerea lui Dumnezeu de a nu se manca sange se aplica si crestinilor (Fapte 15:20)
4. Ceea ce mancam ajunge in stomac (Matei 15:17). Transfuzia de sange merge direct in vene si de acolo la celule.
5. Daca iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, putem oare sa-l vedem ca moare datorita lipsei de sange datator de viata? (Matei 22:39)
6. Isus a venit “sa salveze vietile oamenilor” (Luca 9:56, traducerea engleza) si noi, de ce nu?
7. Deoarece viata este in sange (Deuteronom 12:23), Hristos a iertat oferirea sangelui pentru a salva o viata (Ioan 15:13)

 

 

Deuteronom 4:13

“El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra.”

Doctrina dispensationalista spune ca legea celor zece porunci constituie vechiul legamant care a fost desfiinta. Desi cele zece porunci erau in adevar un legamant poruncit, ele nu constituie vechiul legamant care a fost dat la o parte. (Evrei 8, 13). Iata motivele:

1. Vechiul legamant a fost defectuos, nu avea fagaduinte bune si a disparut. (Evrei 8,7-8.13). Aceste puncte nu se aplica Legii desavarsite a lui Dumnezeu.

2. Vechiul legamant a fost facut pe “temeiul tuturor acestor cuvinte” ale legii scrise. (Exod. 24,7-8). Dar legamantul nu era legea insasi.

3. Referindu-se la cele zece porunci, Dumnezeu a spus lui Moise: “caci pe temeiul acestor cuvinte inchei legamantul cu tine si cu Israel.” (Exod 34, 27-28). Nu a fost legea insasi, dar dincolo de tinerea legii – “pe temeiul acestor cuvinte” – a fost facut legamantul cel vechi.

4. Moise s-a referit la vitelul de aur: “vitelul pe care-l facuserati, isprava pacatului vostru.” Retineti, vitelul nu era pacatul insusi, dar pacatul a avut loc in legatura cu vitelul. Tot la fel si Vechiul Legamant nu era legea insasi, dar era in legatura cu legea. Asa este numit legamantul.

5. Romani 9,4 probeaza ca Vechiul si Noul Legamant, au fost diferite de legea insasi. “Ei sunt israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea legii, etc.” Aici este mentionata “legea” si de asemenea legamintele (plural). Acestea include Vechiul si Noul Legamant si “darea legii”, adica cele zece porunci.

6. Pentru a arata ca Legea nu este Vechiul Legamant, incercati sa substituiti cuvintele in Romani 3,31: “Deci prin credinta desfiintam noi Vechiul Legamant (Legea)? Nicidecum. Dimporiva, noi intarim Vechiul Legamant (Legea).” Este clar ca Vechiul Legamant si Legea nu sunt unul si acelasi lucru.

 

 

Deuteronom 5:3-4

“Nu cu parintii nostrii a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici. Domnul v-a vorbit fatza in fatza pe munte, din mijlocul focului .”

Din aceste texte, unii ajung la concluzia ca cele Zece Porunci nu au fost cunoscute inainte de legea scrisa la muntele Sinai. Dovada este cu totul contrara.

Cain a stiut ca a ucide este pacat. Iosif numea adulterul ca fiind pacat, si Dumnezeu a spus: “Avraam a ascultat de porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si Legile Mele.” Genesa 26,5

In aceste versete, Moise le-a intiparit in minte intalnirea lui Dumnezeu cu ei, la muntele Sinai si Legea Legamantului pe care le-a dat-o. Moise a spus: “Domnul v-a vorbit fatza in fatza”, ceea ce n-a facut cu parintii lor. Parintii erau morti, ei n-au vazut muntele fumegand, n-au auzit glasul maiestuos al lui Dumnezeu pronuntand Legea. “Nu cu parintii nostri a incheiat Domnul legamantul acesta, ci cu noi, care suntem toti vii astazi aici.”

Aceasta nu inseamna ca parintii lor nu erau familiari cu cerintele legamantului. Pur si simplu, ei nu au avut termenii legamantului sub forma scrisa. Multi ani mai tarziu, Ieremia aminteste conducatorilor lui Israel despre Legea Legamantului de la Sinai. El spunea ca acesta este legamantul “pe care l-am poruncit parintilor vostri, in ziua cand i-am scos din tara Egiptului…, zicand: “Ascultati Glasul Meu… atunci voi implinii juramantul pe care L-am facut parintilor vostri ca le voi da o tara in care curge lapte si miere.” Ieremia 11, 4-7. E clar ca parintii lor au primit fagaduinta in legamantul vesnic, dar nu fatza in fatza ca la Sinai.

Dovada pozitiva ca legamantul a fost facut cunoscut parintilor celor care au parasit Egiptul, se gaseste in 1 Cr. 16:15-17. “Aduceti-va aminte totdeauna de legamantul Sau; de fagaduintele Lui facute pentru o mie de neamuri de oameni, de legamantul pe care l-a facut cu Avraam si de juramantul pe care l-am facut lui Isaac. El l-a facut o lege pentru Iacov, un legamant vesnic pentru Israel.” Retineti, legamantul a fost descoperit lui Avraam, Isaac si Iacov, ca “o lege” cu mult timp inainte de a fi scrisa pe piatra la Sinai.

In Deuteronom 29 se repeta iarasi legamantul cu mentiunea ca a fost jurat lui Avraam, Isaac si Iacov. Apoi urmeaza aceste cuvinte: “Nu numai cu voi inchei legamantul acesta incheiat cu juramant, ci atat cu cei ce sunt aici prin noi, de fatza in ziua aceasta, inaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cat si cu cei ce nu sunt aici printre noi in ziua aceasta.” Deut. 29:14-15.

 

 

Deuteronom 5:14-15

“Dar ziua a saptea este ziua de odihna a Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale, nici strainul care este in locurile tale, pentru ca si robul tau si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine. Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa tii ziua de odihna.”

Din aceste texte unii ajung la concluzia ca Dumnezeu a dat Sabatul pentru a comemora iesirea din Egipt. Dar relatarea din Genesa despre crearea Sabatului (Gen. 2:1-3) si aranjarea cuvintelor de Dumnezeu Insusi in cadrul poruncii a patra (Exodul 20:11) ne descopera Sabatul ca un monument de aducere aminte a creatiunii.
Pentru a intelege aceste doua versete, sa analizam cuvantul-cheie “rob”. Dumnezeu spunea: “Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului.” In propozitia dinainte, El le reamintea “Pentru ca si robul si roaba ta sa se odihneasca intocmai ca tine.” Cu alte cuvinte, experienta lor din Egipt ca robi trebuia sa le reaminteasca sa fie drepti cu robii lor, oferindu-le si lor odihna Sabatului.

Intr-o declaratie similara, Dumnezeu le-a poruncit: “Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara voastra, sa nu-l asupriti… caci si voi ati fost straini in tara Egiptului.” Leviticul 19:33-34.

Nu era ceva neobisnuit pentru Dumnezeu ca sa le reaminteasca de eliberarea din Egipt ca o incurajare de a asculta de alte porunci. In Deuteronom 24:17-18 Dumnezeu spunea: “Sa nu te atingi de dreptul strainului si al orfanului si sa nu iei zalog haina vaduvei. Sa-ti aduci aminte ca ai fost rob in Egipt si ca Domnul, Dumnezeul tau, te-a rascumparat de acolo; de aceea iti dau aceste porunci ca sa le implinesti.”

Poruncile de a fi drept sau de a tine Sabatul nu au fost date pentru a comemora iesirea din Egipt, ci Dumnezeu le-a spus ca bunatatea Lui, aratata prin scoaterea lor din robie, constituia un nou si puternic motiv pentru a se comporta cu blandete fatza de robii lor in Sabat si a trata cu dreptate pe straini si pe vaduve.

In acelasi context Dumnezeu le-a spus in Leviticul 11,45, “Caci Eu sunt Domnul care v-am scos din tara Egiptului , ca sa fiu Dumnezeul vostru si sa fiti sfinti, caci Eu sunt sfant.”

Desigur nimeni nu va insista ca sfintenia nu exista inaintea de iesirea din Egipt sau ca dupa aceea va fi doar pentru Iudei, pentru a comemora eliberarea lor.

 

 

Deuteronom 14:21

“Sa nu mancati din nici o mortaciune; s-o dai strainului care va fi in cetatile tale, s-o manance, sau s-o vinzi unui strain; caci tu esti un popor sfant pentru Domnul, Dumnezeul tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui.”

Poporul lui Dumnezeu nu trebuia sa atinga nici un animal curat care murise de moarte naturala, nici sa-i manance carnea, pentru a nu fi “necurati” pana seara (la apusul soarelui). Leviticul 11:39-40. Aceste legi nu se aplicau celor care nu erau evrei, astfel ca animalele moarte puteau fi vandute lor si necuratia ceremoniala nu era implicata in aceasta. Chiar evreii erau considerati curati iarasi dupa apusul soarelui.

 

Deuteronom 14:26

“Acolo sa cumperi cu argintul acela tot ce vei dori: boi, oi, vin si bauturi tari, tot ce-ti va placea, sa le mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau si sa te bucuri tu si familia ta.”

Contextul acestui verset clarifica ce a vrut autorul sa spuna. Se pare ca de la versetul 22 el vorbeste despre folosirea celei de a doua zecimi: “Sa iei zeciuiala din tot, “ etc. Prima zecime era deja menita in mod specific levitilor. Numeri 18, 21.24. Ceva din cea de a doua zecime trebuia sa fie data strainilor si vaduvelor. Deuteronom 14,29; 26,12-15.

In versetul 23, Dumnezeu a spus copiilor lui Israel sa mearga in locul pe care El il va alege si sa prezinte zecimea acolo la templu. In versetele 24 si 25 se arata ca li se permitea sa schimbe graul, animalele, etc., in bani daca drumul era prea lung pentru calatorie cu produse si animale.

In versetul 26, Dumnezeu a dat instructiuni cu privire la banii care trebuiau transformati intr-un dar de buna voie pentru El, cand ajungeau la locul sfant. In loc sa prescrie un dar special, El le-a spus ca puteau prezenta tot ce doreau. Unii au ajuns in confuzie ca Dumnezeu a pus pe lista “bauturi tari” intre celelalte daruri care erau permise. Dar retineti, ca acest vin nu trebuia baut, el trebuia turnat (varsat) ca un dar de buna voie inaintea Domnului. Dumnezeu descrie acest act in Numeri 28,7. “Si turnarea de vin a Domnului s-o torni in loc sfant” (Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968).

“In locul sfant sa torni (versi) vinul tare Domnului ca un dar de bautura.” (Biblia Engleza King James).
Notati ca toate articolele la care face aluzie Dumnezeu in care sa fie investiti banii erau daruri de buna voie pentru El. Unii s-au poticnit de expresia “tot ce-ti va placea” (“orice-ti pofteste sufletul tau si tot ce-ti doreste sufletul tau.” (Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968). Amintiti-va ca Dumnezeu vorbeste poporului Sau care da zecime. El presupune ca ei nu vor dori lucruri rele ca jertfa (dar) pentru El. Psalmistul spunea: “Domnul sa-ti fie desfatarea Si El iti va da tot ce-ti doreste inima.” Psalmul 27,4. Pentru poporul lui Dumnezeu acele dorinte vor fi propriile lor alegeri ale darurilor de buna voie acceptabile care sa fie prezentate Domnului lor.

 

Deuteronom 23:18

“Sa n-aduci in casa Domnului , Dumnezeului tau, castigul unei curve, nici pretul unui caine, ca implinire a unei juruinte oarecare; caci si unul si altul sunt o uraciune inaintea Domnului, Dumnezeului tau.”

Termenul “caine” este folosit in expresia ebraica pentru un barbat prostituat. Se refera la “sodomit” din versetul 17. Este echivalentul termenului feminin prostituata, pentru barbati. In tarile rasaritene cainele totdeauna a fost un animal raios, jumatate salbatic si dezagreabil care simbolizeaza necuratia. “Castigul” sau “Pretul” capatat printr-o asemenea fapta ilicita (oprita de lege) nu trebuia sa fie dedicat lucrarii lui Dumnezeu.

Si Noul Testament foloseste acest termen in acelasi sens, ca reprezentand pe cei proscrisi si pacatosi. Apocalipsa 22,15 vorbeste despre cei din afara cetatii Noului Ierusalim ca fiind “cainii, vrajitorii, curvarii, etc.” Apostolul Pavel sfatuia pe cei din Filipi: “Paziti-va de cainii aceia rai.” Filipeni 3,2.

 

 

Numeri 15:32.35

“Cand erau copiii lui Dumnezeu in pustie, au gasit pe un om strangand lemne in ziua Sabatului … Domnul a zis lui Moise: “Omul acesta sa fie pedepsit cu moartea, toata adunarea sa-l ucida cu pietre afara din tabara.”

Unii au facut o mare problema din faptul ca cei care calcau Sabatul in Vechiul Testament erau omarati cu pietre, de aceea Sabatul nu trebuie sa mai fie in vigoare astazi de vreme ce nici uciderea cu pietre nu mai este in vigoare. Notati ca nu numai calcatorii Sabatului erau omarati cu pietre, ci si adulterii, (calcatorii poruncii a saptea). Leviticul 20,10. De asemenea cei care calcau porunca a doua erau pedepsiti cu moartea. (leviticul 24,16.) Cu siguranta ca nimeni nu credeca adulterul si hula (blasfemia) sunt mai putin rele astazi numai datorita faptului ca Dumnezeu a prescris pedeapsa cu moartea pentru aceste pacate in Vechiul Testament.

Adevarul este ca sub teocratia lui Israel, Dumnezeu conducea direct poporul. El poruncea pedeapsa imediata pentru anumite acte flagrante de neascultare. Astazi aceleasi pacate sunt urate in aceeasi masura de Dumnezeu, dar pedeapsa este amanata pana in ziua judecatii.

 

 

1 Samuel 28:14

“El i-a zis: “Cum e la chip?” Si ea i-a raspuns: “Este un batran care se scoala si este invelit cu o mantie.” Saul a inteles ca era Samuel si s-a plecat cu fata la pamant si s-a inchinat.”

Aceasta sedinta de spiritism a fost folosita ca o dovada ca exista viata dupa moarte. Dar iata punctele contrare:
1. Vrajitorii erau omorati; Leviticul 20,27, sau alungati din tara. 1Samuel 28,3

2. Dumnezeu se indepartase de la Saul si nu comunica cu el. 1 Samuel 28,15

3. Samuel se presupunea ca se “scoala”. Alte expresii: “ridicandu-se din pamant”, “se ridica”. Oare cei drepti (neprihaniti) morti sunt jos in pamant? Aceasta nu este in conformitate cu cei care cred in nemurirea sufltetului.

4. “Samuel” este descris ca “un batran…invelit cu o mantie”. Oare acesta este modul in care apar sufletele nemuritoare? Si sufletul unde a parasit trupul? Se presupune ca sufletul este despartit de trup. A fost acolo o inviere? A ascultat oare Dumnezeu de semnele si chemarile facute de o vrajitoare si a inviat pe Samuel? Daca nu, poate Satana sa invieze mortii?

5. Aratarea (stafia) lui Samuel a spus lui Saul: “Maine tu si fiii tai, veti fi impreuna cu mine.” Saul s-a sinucis a doua zi pe campul de bataie. Unde locuia Samuel, daca Saul cel rau urma sa se duca in acelasi loc?

6. Textul nu spune nicidecum ca Saul a vazut pe Samuel. Saul a primit aceasta informatie, de la mana a doua, de la vrajitoare si din descrierea facuta de ea, Saul a ajuns la concluzia ca era Samuel. Adevarul este ca diavolul a inselat pe desfranata cea batrana si ea l-a inselat de Saul. Nu a fost altceva decat o sedinta de spiritism generata de diavol.

7. Enormitatea pacatului lui Saul este descoperita in aceste cuvinte: “Saul a murit… pentru ca a intrebat si a cerut sfatul celor ce cheama mortii. N-a intrebat pe Domnul, de aceea Domnul l-a omorat. 1 Cronici 10, 13-14

 

 

2 Samuel 7:15-16

“Dar Harul Meu nu se va departa de la el, cum L-am departat de la Saul,pe care l-am indepartat dinaintea ta. Ci casa ta si imparatia ta vor dainui vesnic inaintea Mea si scaunul tau de domnie va fi intarit pentru vecie.”

Unii Israeliti folosesc aceste versete pentru a-si sustine lupta lor, ca Dumnezeu a facut o fagaduinta neconditionata lui David ca tronul, casa si imparatia lui niciodata nu vor cadea, indiferent de credinciosia sau necredinciosia lor.

Teoria acesta este falsa in lumina textelor urmatoare, care declara ca aceasta fagaduinta este conditionata.
1. 1 Regi 9, 4-7. “Si tu daca vei umbla inaintea Mea, cu inima curata si neprihanire…daca vei pazi legile si poruncile Mele, voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei tale…cum am spus tatalui tau David…dar daca va veti abate de la Mine…daca nu veti pazi poruncile Mele si legile Mele…voi nimici pe Israel din tara pe care i-am dat-o, voi lepada de la Mine casa pe care am sfintit-o pentru Numele Meu…”

2. 1 Regi 2,4. “Daca fiii tai vor lua seama la calea lor, umbland cu credinciosie inaintea Mea…nu vei fi lipsit niciodata de un urmas pe scaunul de domnie al lui Israel.”

3. 1 Regi 6,12. “Daca vei umbla dupa legile Mele, daca vei implinii oranduirile Mele, daca vei pazi si vei urma toate poruncile Mele, voi implinii fata de tine fagaduinta pe care am facut-o tatalui tau David.”

4. 1 Cronici 28, 6-9. “Ii voi intari imparatia pe vecie, daca se va tinea…de implinirea poruncilor si oranduielilor Mele.” Caci Domnul cerceteaza toate inimile…dar daca-L vei parasi te va lepada si El pe vecie.”

5. 2 Cronici, 17-21. “Si tu daca vei umbla inaintea Mea cum a umblat tatal tau David…voi intari scaunul de domnie al imparatiei tale.”

6. Psalmul 132, 11-12. “Domnul a jurat lui David adevarul si nu se va intoarce de la ce a jurat: “Voi pune pe scaunul tau de domnie un fiu din trupul tau. Daca fiii tai vor pazi legamantul Meu…vor sedea si fiii lor in veci pe scaunul tau de domnie.”

Aceasta teorie se dovedeste falsa si datorita acestor fapte de netagaduit:
1. Cuvantul “pe vecie” nu inseamna totdeauna “fara sfarsit”. Vezi comentariile la Apocalipsa 14,10-11.
2. Israelul dupa trup a fost descalificat datorita neascultarii. Romani 4,13; 9, 7-8; 11,20.
3. Domnia spirituala a lui Hristos a implinit fagaduinta cu privire la scaunul de domnie a lui David. Fapte 2, 29-30; Isaia 9, 6-7.
4. Imparatia a fost luata de la poporul Israel (Matei 21,43) si data unui alt popor (1Petru 2,9)
5. Casa lui Israel a fost lasata pustie. Matei 23,38.
6. Toti aceia care acum sunt ai lui Hristos, pretind fagaduintele Israelului spiritual al lui Dumnezeu. Galateni 3,29; Romani 11,17.

 

 

Neemia 9:14

“Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfant si le-ai dar prin robul Tau Moise, porunci, invataturi si o lege.”

Oare acest text implica faptul ca Sabatul nu fusese in existenta inainte de a fi descoperit la Muntele Sinai? Cu siguranta nu! Sabatul a fost doar uitat si era nevoie sa fie facut cunoscut celor ce nu-l mai cunosteau.

Comparati Ezechiel 20:5 si intelesul va devenit clar ca si cristalul. “Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: “In ziua cand am ales pe Israel,…. M-am aratat lor in tara Egiptului.” Aceasta cu siguranta nu inseamna ca Dumnezeu nu existase mai inainte. Ei au uitat de existenta Sa, chiar asa cum au uitat si de Sabat si impreuna (Sabatul si Dumnezeu) trebuia sa li se faca cunoscut in Echipt si la Sinai.

 

 

Isaia 35:9

“Pe calea aceasta nu va fi nici un leu si nici o fiara salbatica nu va apuca pe ea, nici nu va fi intalnita pe ea, ci cei rascumparati vor umbla pe ea.”

Ideea acestui text este ca “nici o fiara salbatica” nu va fi acolo pentru a rani sau distruge (Isaia 66:25). Acolo vor exista lei care vor fi tot asa de blanzi ca mieii. (Isaia 11:6-9). Profetul Ezechiel clarifica tabloul prin aceste cuvinte: “Voi indeparta din tara toate fiarele salbatice.” Ezechiel 34:25. Pe Noul Pamant leii vor fi destul de blanzi pentru ca un copilas sa-i conduca. (Isaia 11:6).

 

 

Matei 5:39

“Asa ca oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca va fi chemat mare in Imparatia cerurilor.”

Acest text nu lasa sa se inteleaga ca oamenii care calca poruncile lui Dumnezeu vor ajunge in cer, chiar in cea mai neinsemnata pozitie. Isus a aratat clar ca Imparatia va fi luata de la aceia care calca cea mai mica porunca sau invata pe altii asa. Ei vor fi socotiti total nevrednici de mantuire. Ei sunt considerati de catre fiintele ceresti ca fiind cei mai de jos din cei de jos. Versetul 20 largeste mai departe soarta unor astfel de oameni in cei mai autoritari termeni: “Cu nici un chip ei nu vor intra in Imparatia cerurilor.”

 

Ioan 11:26

“Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri nici odata. Crezi lucrul acesta?”

Inainte de aceasta, Isus a spus:Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.”

Se pare ca Isus vorbea despre moartea a doua cand spunea “nu va muri nici odata”. Aceasta persoana deja a trait prima viata, a murit si a trait iarasi la inviere. Apocalipsa 2:11 ne asigura ca biruitorul “nu va fi vatamat de a doua moarte”. Desi “oamenilor le este randuit sa moara o singura data” (Evrei 9:27), totusi cei care au acceptat pe Hristos nu vor muri niciodata de vesinica moarte a doua

 

 

1 Petru 4:6

“Caci tocmai in vederea aceasta a fost vestita Evanghelia si celor morti, pentru ca sa fie judecati ca oameni in trup, dar sa traiasca dupa Dumnezeu, in duh.”

Apostolul Petru nu face aici aluzie ca Evanghelia a fost predicata atunci sufletelor celor morti, cum invata unii. El spunea ca Evanghelia “a fost vestita” celor care (acum) “sunt morti.” (trd. engleza). Predicarea a fost facuta in timp ce ei erau in viata si ei vor fi judecati dupa cum au trait “ca oameni in trup”, sau in timp ce erau inca vii.

Fara indoiala, Petru vorbeste despre crestinii morti deoarece se refera la trairea lor din nou “dupa Dumnezeu (dupa cum Dumnezeu traieste), in duh.” Cu alte cuvinte, ei vor primi nemurirea la inviere si vor avea viata care se masoara cu viata lui Dumnezeu.

 

 

O intrebare frecventa cu privire la divinitatea lui Christos

Nu invata Biblia ca Isus a fost “intaiul nascut” al intregii creatiuni si ca astfel, ca fiinta creata, nu putea exista impreuna cu Tatal din vesnicii?

Textul la care face referire intrebarea se gaseste in Coloseni 1:15 unde Isus este numit “Cel intai nascut din toata Creatiunea” . Cuvantul grecesc folosit aici este protokos insemnand Cel superior, Cel care are intaietate, Cel care are privilegiile si prerogativele lui Dumnezeu. Isus este intaiul nascut nu in ceea ce priveste timpul, ordinea cronologica, ci in sensul privilegiului. Toate privilegiile celui intai nascut Ii apartin Lui. David a fost cel de-al optulea fiu al lui Isai si, cu toate acestea, a fost numit intaiul nascut. Isus a declarat despre Sine ca este ” Eu sunt” ( Ioan 8:58 ), insemnand Cel ce exista prin Sine insusi. El a spus:” inainte de Avraam a fost “Eu sunt”. Profetul Isaia Il numeste “Parinte al vesniciilor” (Isa. 9:6 ).

Mica declara ca obarsia ( originea ) Sa este din vesnicii ( Mica 5:2 ). Ioan afirma:” La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu” ( Ioan 1:1 ). Isus avea privilegiile si prerogativele lui Dumnezeu. El nu a considerat ca un lucru de apucat sa fie egal cu Dumnezeu in timp ce lumea era pierduta,astfel ca a parasit de bunavoie cerul pentru a deveni om. El a luat trup omenesc, S-a confruntat cu ispitele asa cum o facem si noi si a iesit biruitor in folosul nostru, in beneficiul nostru. ( Filip. 2:5-11; Evr. 2:14,17 )

 

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

 

 

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>