Străjerul confuz

Străjerul confuz

Isaia 21:11-12 - Proorocie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: “Străjerule, cât mai este din noapte?” “Străjerule, mai este mult din noapte?” Străjerul răspunde: “Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi.”

Cine este cel care strigă din Seir? Părerile cercetătorilor sunt împărțite asupra identității locului din care se aude strigătul. Unii sunt de părere că Duma ar fi numele unui descendent al lui Ismael (Geneza 25,14) sau numele unei cetăți din pustiul Arabiei și atunci proorocia s-ar adresa lui Ismael, deci arabilor. Alții spun că Duma ar fi un nume simbolic pentru Edom.

Această părere este susținută de LXX care în loc de Duma spune Edom. Și de asemenea, de faptul că este menționat muntele Seir. Există, însă destul de mulți comentatori care consideră că numele destinatarului profeției este unul simbolic. În această înțelegere, spun ei, Duma este un termen ebraic a cărui semnificație este: adâncul, sau țara morții. Indiferent cui se adresează mesajul acesta, fapt este că el vorbește despre oameni care nu au prea mult de-a face cu Dumnezeu. Că este vorba de Edom, de Ismael sau de un ipotetic tărâm al morții, proorocia privește către oameni care sunt departe de Domnul.

Un strigăt din Seir

Deci, de acolo, din ținutul întunericului și al morții se aude un strigăt. Și cel care strigă este interesat cât mai este din noapte.

Un prim lucru pe care am putea să-l observăm, este că strigătul nu este unul individual. După forma literară a exprimării, ne dăm seama că este vorba, nu de strigătul unui om de acolo, ci de strigătul oamenilor de acolo. În Faptele Apostolilor găsim ceva asemănător: F. A. 16:9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: “Treci în Macedonia, şi ajută-ne!”

Nu era nevoia unui om exprimată aici, ci nevoia unei națiuni întregi așa cum o vedea Domnul. Și Domnul preia această nevoie a lor și o transmite lui Pavel. La fel aici, Domnul privește către Duma – ținutul întunecat al morții și duce la urechile profetului strigătul lor, nevoia lor, dorința lor de a vedea mai repede lumina. Acest strigăt ne vorbește despre oamenii de acolo.

De fapt, ne vorbește despre oamenii care au fost departe de Dumnezeu dea lungul timpului. Și ce este mai important, strigătul care se aude din Seir ne vorbește despre oamenii care sunt departe de Domnul, acum, în zilele noastre, căci strigătul auzit atunci de profet are ecou și peste veacuri. Întrebarea rostită atunci este la fel de actuală și astăzi. Și mulțimi de oameni au nevoie urgentă de un răspuns.

Ei bine, dacă întrebarea vorbește despre nevoia oamenilor care sunt în întuneric, departe de Domnul, răspunsul străjerului ne vorbește despre străjer. Cine este străjerul? Câteva versete mai înainte, profetul vorbește despre asta: Isaia 21:6 Căci aşa mi-a vorbit Domnul: “Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.” Rostul străjerului este să vadă și să dea de veste despre ce a văzut.

Responsabilitatea lui este să stea treaz, să privească atent și să dea de veste, să anunțe. Deci, așa cum întrebarea ne vorbește despre cei care au nevoie de serviciile străjerului, răspunsul ne vorbește despre străjer. Să le privim pe rând.

Cât mai este din noapte?

Ce ne spune întrebarea despre ei, oamenii din Seir?

I. În primul rând că sunt în întuneric.

Am vizitat odată peștera Comarnic. Undeva aproape de Semenic. Acolo ghidul ne-a pus să stingem toate luminile. Și pentru câteva clipe am experimentat un întuneric total. Panică, îmbrânceli, țipete – totul amplificat datorită întunericului. În câteva secunde am avut deja timp să trăiesc senzația că s-ar putea să nu mai ieșim de acolo…

Oameni în întuneric…Să nu credeți că întunericul spiritual este mai puțin înspăimântător.

II. Un alt lucru pe care strigătul îl spune despre oamenii din Seir este că nu le place întunericul.

Ne place să ne identificăm în „victime ale societății”. Adică: noi nu putem trăi ca toți ceilalți. Avem un statut special! Noi nu furăm, nu mințim. Noi trebuie să păzim sabatul – de aceea ne integrăm foarte greu în muncă. Nu putem mânca orice! Intri într-un magazin și cu greu găsești câte ceva „kosher”. Fiii luminii nu se descurcă prea bine în întuneric. În timp ce despre ceilalți avem impresia că „în întuneric” sunt la ei acasă. Se descurcă ușor, se simt bine. Îi invidiem uneori pentru că le este așa de ușor și de bine.

Dar strigătul din Seir nu este al unora care se simt bine la întuneric. Nu este al celor pentru care noaptea este prea scurtă. Ci este al celor care ar vrea să treacă mai repede și ultimele ore ale nopții. Este al celor pentru care noaptea înseamnă panică, durere și confuzie. Ei ar vrea să vadă mai repede răsăritul. Și în dorința lor caută un răspuns la cei care ar trebui să știe răspunsul. La străjerii din Israel. Și întreabă: “Străjerule, cât mai este din noapte?” “Străjerule, mai este mult din noapte?” V-ați gândit vreodată că misiunea noastră nu se adresează celor care se simt bine în întuneric?

Datoria noastră se îndreaptă în primul rând către acești oameni: cei care au nevoie de un răspuns! Cei care caută, cei care așteaptă o dovadă cât de mică, despre apropierea dimineții. Desigur că oriunde, în Sodoma, în Babilon, în Seir, sunt oameni pentru care mesajul evangheliei nu va avea nici o relevanță. Despre acești oameni vorbește Pavel: 2 Corinteni 4:3-4 Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. Și astfel de oameni, am eu impresia, sunt și în Ierusalim. Și în poporul lui Dumnezeu. Ca să fim corecți. Dar răspunsurile Evangheliei sunt pentru cei care le caută. Şi există oameni care au nevoie de evanghelie. Acesta este mesajul strigătului din Seir: „Aici mai sunt oameni de salvat.” Și strigătul lor se adresează străjerului din Israel. Se adresează omului numit de Domnul ca să stea de veghe și să dea un răspuns.Așa cum spuneam, strigătul vorbește despre cei din Seir, cei care strigă.

Iar răspunsul vorbește despre stăjer…

Un răspuns care vorbește despre străjer

Ce descoperim aici despre străjer? Mesajul lui este unul mai dificil de înțeles. Și asta pentru că a fost mai dificil de tradus. În traducerea noastră pare simplu: Vine dimineața, deși încă mai este noapte. Dar sunt unii traducători, printre care Luther, de exemplu, care au sesizat că mesajul străjerului nu este așa de simplu. El spune, de fapt: Vine dimineața, dar rămâne noapte. Sau dimineața vine odată cu noaptea.

Există desigur o aplicație istorică și împlinirea acesteai profeții pentru Edom: din robia Asiriană, au avut câteva clipe de libertate și au trecut direct la cea Babiloniană, apoi la cea Persană, apoi la cea Greacă…

Câteva sclipiri de zori, după care noaptea se instalează din nou.

Am întâlnit însă, în studiu, și o altă explicație. Și m-aș fi bucurat mult ca această explicație să nu existe. Să nu fie posibilă. Dar este. Din nefericire, este! Isaia 21:12 Străjerul răspunde: “Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi.” Parcă, citit până la capăt, răspunsul străjerului este confuz. Este răspunsul unui om care nu prea știe ce se întâmplă. Pare mai degrabă o formulă pe care o spune ca să scape dintr-o situație jenantă. Nu spune omului cât este ceasul sau cât mai este din noapte. Îi răspunde cu o expresie care dă pe față confuzie: vine dimineața… dar încă mai este noapte.

Apoi îi spune: „Mai treci pe aici și mai întreabă.” Nu este tulburătoare interpretarea aceasta? De ce? Pentru că ne atinge: străjeri rămași pe turn, care nu mai știu ce consemn au. Și în fața întrebărilor pline de semnificație ale oamenilor interesați de finalul istoriei acestei lumi, nu mai au un mesaj de actualitate. Biblia ne spune: Luca 21:26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Și drept răspuns să nu avem altceva decât bâlbâieli despre criză pe care le-am văzut pe la vre-un talk-show. În vreme ce profețiile Bibliei clare zac necitite, nestudiate. Și credința mai mică decât un grăunte de muștar nici nu se mai vede…

Și din Seir se aude: Străjerule, mai este mult din noapte?Murim aici! Avem nevoie de un mesaj de speranță! Ai ceva pentru noi? Veniți mai târziu. Mai întrebați… Străjeri care dorm. Străjeri care nu mai știu că la cârma istoriei este Domnul. Străjeri care nu mai știu că până în zori mai sunt câteva clipe și în curând Isus va reveni. Străjeri fără răspunsuri. De ce? Pentru că sunt străjeri orbi!

1 Ioan 1:1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos. Deci vestim ceea ce am văzut și am auzit

Dar dacă nu am mai auzit? Dacă în fața descoperirilor Domnului Nostru rămânem indiferenți? Atunci vom da răspunsuri în doi peri, fără substanță. Un glas strigă din Seir. Edom, fratele lui Iacov are nevoie de ajutor. Frații noștri din lume au nevoie de ajutor. Cain întreba: sunt eu păzitorul fratelui meu? Și Domnul spune: „Te-am pus păzitor…” Dacă nu-l păzești ești vinovat, ești criminal. Dacă datorită neglijenței tale oamenii se pierd în întuneric, vei fi vinovat. Un text potrivit pentru încheiere, un apel, este cel pe care îl găsim în Romani 13:10-14 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci, este împlinirea Legii. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă; Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. Este atât un răspuns potrivit pentru cei din Seir, cât și un apel puternic pentru străjeri! Vine dimineața! Deci să ne trezim!

Adi Țucmeanu

Sursa: http://www.tm7azs.com/articole%202009/2009-06/09-06-05.html

This entry was posted in Misiunea bisericii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>