Simbolistica numarului 666

Simbolistica numarului 666

Numărul numelui fiarei

Apoc. 13:17, 18

În Biblie, numărul 6 = încercarea omului de a ajunge la perfecţiune fără să reuşească.

Semnificaţia ascunsă şi simbolurile reprezentate de numărul 6 sunt atât de implicate, încât pentru a le descperi trebuie să mergem la originile ei, pentru că discutând de cifra 6, discutăm de fapt de venerarea şarpelui, pentru că numărul şase a fost totdeauna legat de şarpe.

Gen. 1:24-31 – Creaţiunea – omul, animalele, inclusiv şapele au fost create în ziua a şasea. Numărul 6 în unele limbi:

Sex – latină

Seis – norvegiană

Shest – portugheză

Sechs – germană

Sas – caldeeană

Six – engleză

Şase – română

Litera S = pictograma (imaginea desenată) a cobrei (şarpelui) în poziţie de atac. Sunetul sâsâit al literei S = vocea şarpelui.

În sistemul numeric grecesc, simbolul S este numit Sigma şi a fost iniţial a 6-a literă a alfabetului grecesc. Era reprezentat ca şi numărul 6.

Ulterior, Sigma sacră a căzut din poziţia a 6-a în poziţia a 18-a. Acest fapt a uimit pe cercetătorii de mai târziu ai alfabetelor – a fost un surprinzător mister pentru că nimeni nu ştia de ce au făcut anticii această schimbare.

Totodată, litera Z (zeta), folosită peste tot ca să reprezinte cifra 7 a căzut în poziţia a 6-a a alfabetului grecesc. Z-ul se aseamănă şi el cu un sâsâit, anticii nepierzând semnificaţia numărului 6.

Astfel, numerele 6 şi 7 sunt adesea interschimbabile – se pot înlocui unul pe altul.

Când studiem originea numărului 7, vedem că acesta reprezintă de la Babilon încoace MARELE ŞARPE al cerului, ale cărui şapte capete erau un simbol al celor şapte planete care „controlează” soarta oamenilor şi care şerpuiesc prin zodiac, în sistemul astrologic babilonian.

Ioan scrie Apocalipsa pe insula Patmos – contemporanilor săi le era foarte bine cunoscut faptul că păgânii se închinau soarelui – iar el (Ioan) îl simbolizează pe Satan (şarpele) şi religia sa astrologică ca pe un şarpe cu şapte capete – balaurul – Apoc. 12:1-3.

Iar Biblia continuă – Apoc. 12:9 – balaurul cosmic cu şapte capete este un simbol al lui Satan.

Aşadar, şarpele a fost întotdeauna înfăţişat în artele păgâne ca o emblemă a zeului soare – nu a existat religie păgână care să nu se fi închinat la soare. Deşi aveau practici diferite, unele erau comune, aproape toate popoarele păgâne, în special cele din Orientul îndepărtat, se închinau cu faţa la soare şi de obicei aveau ora de rugăciune dimineaţa la răsăritul soarelui.

Apoi, toate popoarele păgâne, sărbătoreau ziua solstiţiului de iarnă – respectiv 24-25 dec., ziua când soarele ieşea biruitor.

Mai mult, să vedem cum au derivat unele litere ale noastre din numărul 6 şi cum au fost folosite literele în misterele babiloniene pentru a ascunde, camufla numărul 666.

Aşadar, am observat că litera S este iniţiala majorităţii cuvintelor folosite pentru 6.

În unele dialecte greceşti, S a fost înlocuit cu F pe care grecii îl pronunţau VAU sau BAU. Dacă se îndepărtează bara transversală a lui F avem iarăşi poziţia şarpelui în atac.

O altă literă care constituie un simbol serpentin este M. În cadrul misterelor păgâne, ea reprezenta numărul 12 şi este a 12-a literă în alfabetul grecesc. M este folosit frecvent în locul literei S (sigma) pentru că litera M nu este altceva decât o sigma pusă pe o latură – Σ.

În misterele păgâne, cel de al 2-lea 6 (M), sau numărul 12 reprezenta zodiacul.

Întrucât istoria afirmă că literele noastre F, M, S, V, Z, derivă de la pictogramele antice ale unui şarpe în poziţia de atac şi are valorile numerice de 6, să încercăm să înţelegem simbolistica. În sistemul nostru numeric 6 = 6; 66 = 66; 666 = 666, etc.

Învăţaţii docţi antici ai vrăjitoriei, se recunoşteau folosind camuflarea prin numărul sacru 666; numai păgânii învăţaţi îi cunoşteau semnificaţia. Numărul 666 era sscris cu litere serpentine precum SSS, VVV, ZZZ = 666.

Tot de aici a apărul şi zvastica germană a lui Hitler, deoarece, la origini, această amuletă destul de răspândită în timpurile antice era numită crucea orientală, iar zvastica în sanscrită transmite idea de bunăstare. Probabil că aceasta s-a gândit Hitler să aducă omenirii pe care o visa el, mai ales că el vroia să instaureze împărăţia de 1000 de ani.

Biblia spune: Apoc. 13:16-17 – „… nu vor putea cumpăra sau vinde…”.

Aşa cum am spus, originea numărului 666 se află în astrologia antică păgână şi este o referire la Zodiac.

Zodiacul – este o zonă îngustă, circulară, de aproximativ 18 grade a sferei cereşti, în care se află cele 12 constelaţii corespunzătoare lunilor anului şi prin care trece drumul aparent al soarelui în decursul unui an.

Zodiacul, era simbolizat în artele păgâne printr-un şarpe cu coada în gură formând un cerc, ceea ce pentru un ocultist aceasta însemna timpul nesfârşit, viaţa eternă.

Astrologia a învăţat dintotdeauna că soarta omenirii a fost influenţată şi hotărâtă de poziţia stelelor. Zeii principali ai zodiacului, erau cele şapte planete care îşi şerpuiesc calea prin cele 36 de case ale zodiacului cu viteze diferite.

Fâşia zodiacului a fost împărţită în 12 case, una pentru fiecare lună a anului şi fiecare casă, a fost la rândul ei împărţită în 3 încăperi (camere), totalizând 36, câte una pentru cele 10 grade din cercul zodiacului.

Aici găsim originea calculării timpului. Cadranul ceasului provine la cele 12 case ale zodiacului.

Alte lucruri interesante:

Primele discuri de ruletă aveau un cerc de 360 de grade cu câte 36 de diviziuni de 10 grade fiecare, cu o diviziune albă, sau zero care să reprezinte cele 5 zile ale anului peste 360 (babilonienii au fost primii care au împărţit cercul în 360 de grade şi ora în 60 de minute).

12 inchs pentru un picior.

12 unităţi într-o duzină.

36 de cărţi de joc numerotate + 12 cărţi cu figuri – dame valeţi regi şi patru culori simbolizând cele patru anotimpuri – ghicitorii şi ocultiştii folosesc cărţile de joc în practicile lor.

Mai putem spune că fiecare stea reprezenta un zeu şi totodată era şi sălaşul spiritelor, sau sufletelor plecate de pe pământ prin moarte – de aici idea că atunci când cădea o stea murea un om şi invers – senificativă în acest sens este istoria magilor din Răsărit (Matei 2).

Peste toate acestea stăpânea zeul soare – ochiul atoatevăzător – focul central din care a apărut (conform concepţiei păgâne) fiecare dintre aceste stele – ele sunt astfel emanaţii ale zeului soare.

Astfel, cifrele şi numerele: 1, 6 12, 36, 111, 666 erau cele mai sacre în astrologie.

Într-un muzeu de istorie din Berlin, se află o amuletă pe care o purtau la gât preoţii păgâni care practicau închinarea la soare. Ei considerau că adresându-se zeităţii căreia se închinau, într-o expresiee matematică, aceasta ar avea proprietăţi magice. Pe această amuletă sunt 6 coloane, fiecare coloană totalizând o sumă identică fie că se ia pe orizontal, vertical sau diagonal şi anume: 111. Atunci, 6 coloane x cu 111 = 666.

De asemenea, adunând toate numerele de la 1 la 36 vom avea tot 666, numărul 36 devine astfel un număr sacru, identificat cu cei 36 de zei ai celor 36 de încăperi ale zodiacului.

Iar numărul 666 reprezintă numărul sumă al Zeului Soare.

Cultul soarelui era răspândit la toate popoarele păgâne. Cartea Apocalipsei a fost scrisă în timpul imperiului roman şi descoperim că în timpul său, cultul soarelui capătă un caracter particular:

Cultul soarelui este asociat cu Cezarul Romei şi cezarii Romei sunt primii care cer închinarea – astfel, cei care se închinau soarelui se închină lui, omului – iar de aici înţelegem foarte clar că numărul 6 este număr de om, sau numărul omului.

Romanii dedică o zi de închinare soarelui, numită Dies Solis. Fiecare din cele şapte zile ale săptămânii erau dedicate unei zeităţi astrale, dar prima era dedicată soarelui. Romanii îşi onorau zeitatea închinându-se cu faţa spre răsărit, serbau prima zi a săptămânii şi ziua de crăciun, 25 decembrie în cinstea soarelui învingător – de aici viaţa eternă, care nu se sfârşeşte – şarpele cu coada în gură.

Atunci când creştinismul s-a răspândit în imperiul roman, evanghelia a fost respinsă şi a început procesul fabricării unei false evanghelii. S-a produs o sinteză între religia păgână a închinării la soare şi religia lui Isus Hristos – o punte între 666 şi evanghelie. Elementul esenţial al sintezei dintre cultul soarelui şi creştinism, a fost ziua de odihnă.

Punctul istoric al acestei sinteze, a fost anul 323, când împăratul roman Constantin cel Mare a decretat instituţionalizarea creştinismului şi serbarea zilei de odihnă: „…închinaţi-vă în venerabila zi a soarelui…”.

În imperiul roman, cultul soarelui era cultul lui Sol Invinctus – soarele invincibil, cel care biruieşte întunericul.

Maximus de Tourin, un teolog creştin spunea: „Noi păzim ziua Domnului ca sfântă şi venerabilă, deoarece în ea, Mântuitorul, asemeni soarelui care răsare, a biruit întunericul.”

Ce asociaţie cu Domnul Hristos. Se creează astfel o falsă evanghelie, iar Ioan în Apocalipsa o numeşte 666 – o evanghelie care va avea în centru ei cultul soarelui.

Pentru creştinii primelor secole, această inovaţie a însemnat semnul fiarei şi mulţi au refuzat categoric acest mod de închinare fals. Refugiaţi în catacombe, în Alpi sau Pirinei, ei au căutat să rămână curaţi, propovăduind o evanghelie curată, ştiind că ceea ce trece dincolo de ea = 666.

Eremie Emil

Sursa: http://literacristiana.azsbellu

This entry was posted in Articole and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>