Siguranta implinirii fagaduintelor lui Dumnezeu

Siguranta implinirii fagaduintelor lui Dumnezeu

Problemele de certitudine, siguranta si convingere sunt subiecte teologice fierbinti in ziua de astazi. Se pare ca biserica e intre doua extreme. Pe deoparte, dintr-o perspectiva teologica unii cred ca in toate convigerile noastre trebuie sa avem siguranta , altfel nu credem de fapt in ele. Altii cred ca siguranta e un vis trecut si prafuit care nu isi mai are loc in realitatea actuala.

Experienta noastra vine chiar sa mareasca doza de confuzie. Cum sa ne incredem in Dumnezeu in necazurile noastre? Ar trebui sa credem ca ne va elibera pentru ca suntem copiii Lui? Iar daca nu o facem inseamna ca nu ne incredem in El? Lipsa de siguranta oare inseamna lipsa de credinta?

Multi dintre noi suntem inspirati de predicile si cantarile despre intamplarea lui David cu Goliat. David ,un tanar, curajos in razboaie, se lupta cu un urias si..castiga. David vine sa infrunte uriasul stand ferm pe temelia credintei sale. Avea o certitudine absoluta ca Dumnezeu ii va da in maini uriasul si va scapa pe Israel din mainile filistenilor. Asa ca a luat 5 pietre si s-a dus pe campul de batalie.

Ma intreb adesea: ce l-a facut pe David sa aiba o asemenea incredere ca va castiga? De unde i-a venit o asemenea siguranta? Oare aceasta este siguranta pe care trebuie sa o am in situatiile mele de gen “Goliat”? Si daca David nu ar fi castigat? Nu ne spune textul ca ar fi ratat vreo lovitura. Poate a luat 5 pietre , ca sa aiba de rezerva, in caz ca rateaza . Oare inseamna aceasta, lipsa sigurantei, a credintei ? Nu cred. David i-a raspuns unui Saul indoielnic despre siguranta lui: „Domnul, care m-a izbavit din gheara leului si din laba ursului, ma va izbavi si din mana acestui filistean.” (1 Sam. 17:37). Dar cum de a stiut David acest lucru? In fine, la sfarsitul relatarii, David l-a invins pe urias, Israel a fost eliberat si el si-a aparat credinta.

De cate ori nu am tresarit si ne-a motivat aceasta istorie? Cate lacrimi nu a sters de pe obrazul nostru,  in fata atator situatii gen “Goliat” din viata noastra? De cate ori nu am cantat sau ne-am dorit sa avem o credinta ca a lui David? Dar, desi e atat de motivanta istoria, totusi indoiala ne umple mintile. Eu pot sa spun cel putin, ca acest lucru se petrece cu mine.

Ce inseamna sa ai “credinta ca si David”? Inseamna ca trebuie sa avem o certitudine ca Dumnezeu ne va elibera din situatia noastra delicata? Stiu ca as dori sa am o asemenea credinta, dar, uneori… nu pot.

Am trecut, trecem si cu siguranta ca vom mai trece prin situatii delicate , unele chiar disperate. Avem frati bine intentionati care ne spun sa avem credinta ca Dumnezeu ne va elibera sau vindeca. Adesea ai vrea sa te ridici de pe scaunul adunarii si sa le-o spui “verde in fata” ca nu ai o asemenea credinta si nici nu ai vazut pe cineva “mutand muntii”. Te temi ca vei fi judecat si chestionat despre credinta ta. Poti sa ii auzi murmurand: Of! Si-a pierdut credinta! Sarmanul de el! Ai mila de el Doamne! Sau indemnuri, de genul : doar cind vei crede, El va interveni! Sau ti se va spune: Esti prea tanar. Intr-o zi o sa crezi in puterea lui Dumnezeu!

Ai credinta ca mama sau unchiul tau va fi vindecat? Nu. Te indoiesti ca El o va face? Da! si acesta este probabil lucrul de care esti cel mai sigur. Si aici este raspunsul. Noi nu avem acces la nici o informatie despre situatia noastra delicata si de aceea trebuie sa ramanem rezervati in privinta aceasta. Dumnezeu nu ne-a spus solutia. Nu este nimic specific in Biblie care sa se refere la situatia mea in mod particular, incluzand chiar si pe aceasta a lui David.

Situatiile negre prin care am trecut m-au blocat si de cele mai multe ori m-au lispit de orice idee. Experienta mea trecuta m-a impins spre o latura mai negativa (altii zic realista). Unii au avut mai multa sansa in trecut cu situatiile  gen “Goliat” si au fost impinsi spre o latura pozitiva.

Insa noi trebuie sa avem mare atentie cu acest mod de abordare a vietii. Noi nu stim particularitatile vietii. Uitam ca viata e uneori mai interesanta ca literatura de fictiune. Nu stim ce plan are Dumnezeu pentru acea situatie. Am eu sau tu credinta lui David? Aceasta depinde de ce intelegem prin credinta. Daca aceasta inseamna ca Dumnezeu are victoria, da.

Dar problema sta , cum va fi aceasta victorie a lui Dumnezeu in viata mea? Difera de la caz la caz. Dumnezeu nu isi sicronizeaza ceasul Sau cu ceasul nostru sau cu “declaratiile noastre de credinta”! Dumezeu e liber sa-Si manifeste victoria in vindecarea mamei tale sau in eliberarea ta de situatia financiara grea.Nu stim de unde a avut David aceasta siguranta ca va fi eliberat, insa stim ca foarte putini din noi suntem binecuvantati cu o asemenea siguranta.

Ma intorc din nou la Biblie si imi aduc aminte de o alta intamplare cu cei trei sclavi evrei in sec. V i.Hr. pe timpul imparatului Nebucadnetar. Sadrac, Mesac si Abed Nego; erau trei tineri ce nu au ascultat de legea imparatului care poruncea inchinarea la alti dumnezei ai Babilonului. Ei stiau ca doar unul singur merita inchinare si aceasta era Iehova lui Israel. Surprins si enervat de credinta lor, Nebucadnetar incearca sa ii forteze.

In Daniel 3:13-15 citim: “Atunci Nebucadnetar, maniat si plin de urgie, a dat porunca sa aduca pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego. Si oamenii acestia au fost adusi indata inaintea imparatului. Nebucadnetar a luat cuvantul si le-a zis: „Inadins oare, Sadrac, Mesac si Abed-Nego, nu slujiti voi dumnezeilor mei si nu va inchinati chipului de aur pe care l-am inaltat? Acum fiti gata, si in clipa cand veti auzi sunetul trambitei, cavalului, chitarei, lautei, psaltirei, cimpoiului si a tot felul de instrumente, sa va aruncati cu fata la pamant si sa va inchinati chipului pe care l-am facut; daca nu va veti inchina lui, veti fi aruncati indata in mijlocul unui cuptor aprins! Si care este Dumnezeul acela care va va scoate din mana mea?”

Atunci tinerii i-au raspuns: „Noi n-avem nevoie sa-ti raspundem la cele de mai sus. Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!”

Chiar daca ii scapa. Dar daca nu ii scapa? Ce fel de credinta e aceasta? Ei si-au exprimat acelasi gen de indoiala pe care l-am mentionat mai inainte. Nu au pozat o incredere asemanatoare cu a lui David. Stiau ei de intimplarea cu David? Cu siguaranta ca da, pentru ca era mai veche de 500 de ani. Desi erau intr-o situatie asemeni lui David, adica se aflau intre viata si moarte, ei nu aveau certitudinea ca Dumnezeu ii va elibera.

De ce ei nu si-au exprimat aceeasi incredere, aceeasi siguranta asa cum a facut-o David? A fost credinta lor slaba? Nu, nicidecum. Motivul pentru care nu si-au exprimat aceeasi incredere ca si David era din cauza unui simplu fapt si anume, ca nu stiau ce avea de gand Dumnezeu. Ei nu si-au pus credinta in ceva despre care nu stiau nimic. Toti stiau ca Dumnezeu e Dumnezeu . Ei stiau ca El i-ar putea sau poate sa ii salveze, insa nu erau siguri. Si in ciuda acestui fapt ei au decis sa nu isi plece genunchii in fata unui fals idol al necredintei. Ei erau probabil ca si mine si de ce nu, ca si tine, adica fara o revelatie a lui Dumnezeu imediata despre situatia ta disperata.

In experienta mea am vazut ca viata e plina de aceste expresii: “Daca da sau chiar de nu!”. Viata e plina de multa incertitudine. Cred ca aceasta e cea mai cinstita si mai responsabila atitudine ce o pot avea. Aceasta ne scuteste de multa dezamagire si durere nefolositoare.

Am vazut multi soli falsi ai sperantei care insuflau, cu buna intentie, probabil, credinta artificiala gen: Stiu ca Dumnezeu te va vindeca! Sau: Dumnezeu nu va lasa sa ti se intimple asa ceva! Dar atunci cand nu se intimpla ceea ce spun cu atata “siguranta” , nu mai beau din cupa usoara a bucuriei ci din cea grea a amaraciunii.

Aici nu ma refer la credinta in mantuirea realizata de Isus Hristos ci la credinta ca mod de viata. Nu vreau sa fiu inteles ca sunt un pesimist, un necredincios, sau ca Dumnezeu nu poate interveni si elibera pe oameni de “Goliatul” din viata lor. Dar de asemeni sunt realist si ma incred in Dumnezeu indiferent de rezultatul oricarui “Goliat” din viata mea. Cred ca aceasta atitudine exprima la fel de multa credinta chiar daca ii lipseste siguranta.

Sa ne aducem aminte ca Dumnezeu a facut multe promisiuni, dar de asemeni sunt si foarte multe pe care El nu le-a facut. Incearca sa spui urmatoarea data cind bate “Goliat” la usa ta: “Dumnezeu ma poate elibera, si chiar de nu o face, eu nu voi abandona credinta, deoarece nu imi voi pune credinta in ceva ce Dumnezeu nu mi-a promis”.

As vrea sa schimbam putin tabloul, si sa citim Psalmul 126 : 1-2 :“ Cand a adus Domnul inapoi pe prinsii de razboi ai Sionului, parca visam .Atunci gura ne era plina de stigate de bucurie , si limba de cantari de veselie” .

Cand Domnul aduce in viata noastra cate-o zi in care vedem implinirea promisiunilor sale , da , parca visam . Visam, si gura noastra aduce multumire Domnului . In zilele in care Domnul raspunde la o rugaciune pe care o facem de luni sau poate ani de zile , inima noastra parca nu mai are loc in pieptul nostru , totul este altfel ; ai imbratisa, parca, chiar si un necunoscut .

Daca nu ati avut astfel de zile, atunci ati pierdut enorm. Eu am avut parte de astfel de “ zile de vis “. Cateva doar . Dar suficient ca sa-mi ramana pentru totdeauna in minte . Cineva numea aceste zile “ zile curcubeu” . Dar la fel ca si curcubeul , aceste zile sunt putine la numar . Distanta dintre aceste zile poate fi uneori foarte mare.

Desi “zilele de vis” ne sunt dragi , ele nu reprezinta normalitatea vietii ; ele sunt daruri pe care le primim de la Domnul . Ne bucuram atunci cand vin , le asteptam cu nerabdare , dar nu putem sa le grabim venirea . Pur si simplu nu tine de noi . Viata ne este “ presarata “ cu aceste zile ; ele sunt “ cireasa de pe tortul vietii “ , dar viata este alta . Alta este normalitatea vietii .

Riscul unei vieti presarate cu “zile de vis” este sa devii dependent de ele ; sa crezi ca doar atunci Dumnezeu este prezent in viata ta ; sa-ti doresti sa traiesti mereu “visand” .

“ Cand a adus Domnul inapoi pe prinsii de razboi ai Sionului parca visam”
. Extraordinara zi ! Dar ce s-a intamplat a doua zi ? Sau a zecea , sau a suta zi din ziua in care Domnul a facut o minune ? Probabil viata a revenit la normal . Au urmat zile de munca , zile in care oamenii s-au odihnit , in care s-au nascut copii , au murit batrani ; zile in care a fost seceta sau au fost ploi ; zile de concediu , zile de spitalizare , zile de relaxare , zile pline de activitati placute, sau pur si simplu, zile de plictiseala.

Personal , m-am bucurat enorm de “ zilele de vis” din viata mea, de atatea cate au fost , dar am avut mari probleme cu restul zilelor . Imi doream “ zile de vis”, nu zile normale .Pur si simplu simteam ca zilele normale erau seci , fara viata , parca Dumnezeu era absent din ele. Iosua 1: 9 spune asa : “ Intareste-te si imbarbateaza-te ! Nu te inspaimanta si nu te ingrozi , caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine “IN TOT CE VEI FACE “ .. .

Este clar ca Domnul este cu noi in “zilele de vis” , dar cu greu  reusim sa acceptam ideea ca Domnul este cu noi in restul zilelor, la fel de prezent , la fel de puternic , la fel de maret . Acest verset doreste sa-si faca efectul : acela de a transforma felul meu de gandire . Pretuiesc in continuare “ zilele de vis” dar am gasit importanta si in zilele normale .

“ Domnul este cu tine in tot ce vei face “ .
Este cu mine cand dorm , cand muncesc , cand citesc , cand sunt trist sau bucuros , cand calatoresc , sau cand fac orice alt lucru aparent lipsit de importanta .

In Apocalipsa 1 : 17 se spune : “ Cand L-am vazut , am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine , si a zis : nu te teme…”

Uneori ma gandesc ca Isus sta cu mana dreapta pusa peste mine si-mi spune la fel ca lui Ioan : “ NU TE TEME! Nu te teme de nimic ca Eu sunt cu tine . Sunt cu tine atunci cand sunt “zile de vis” , sunt cu tine cand muncesti , cand stai ; uneori plang si eu alaturi de tine , alteori ma bucur . Dar de cele mai multe ori pur si simplu, doar stam impreuna . Cel mai mult imi doresc sa fim impreuna “ .

Dupa unele “zile de vis” , trebuie sa recunosc ca imi doresc si eu sa fiu impreuna cu Isus ,dar pana la acea zi mareata trebuie sa-mi traiesc viata asa cum este ea : cu “zile de vis” sau cu zile cat se poate de normale.

La serviciu este des întâlnit să ai pauză de cafea, pauză de masă sau pauză de ceai. De ce să nu facem la fel şi în viaţa spirituală – să ne luăm un timp pentru pauza de dragoste?

Atunci când lucrurile în jurul tău nu merg prea bine, nu-i permite diavolului să-ţi spună „Dacă Dumnezeu te iubeşte, cum pot să ţi se întâmple astfel de lucruri?” Interpretează dragostea Lui Dumnezeu pentru tine în lumina crucii ,nu a circumstanţelor actuale!

Prietene, în timpul zilei, atunci când îţi este greu la lucru, când afacerea merge prost, când apar probleme sau eşti descurajat, opreşte totul şi ia o pauză de dragoste cu Isus. Lasă-L pe Isus să te iubească. Permite-ţi să te bucuri de dragostea Lui. Aşază-te la pieptul Lui, odihneşte-te în El şi hrăneşte-te din dragostea Lui pentru tine!

“Isuse Doamne,
chiar dacă ştiu că-s un grăunte de nimic,
tot vreau să Te slăvesc,
tot vreau să simt că Te iubesc un pic,
un pic tot vreau să ştiu că mă iubeşti,
că mă priveşti mereu.
O, Doamne, noroiul plin de lacrimi ce sunt eu,
Tu îl poţi face un fiu mai mic…
de Dumnezeu.”
Cucu Cristina
This entry was posted in Fagaduintele lui Dumnezeu and tagged , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>