Sexualitate

Sexualitate

 

Lumea de astazi se confrunta cu grave probleme etice, medicale si sociale, rezultate in urma cresterii permisivitatii sexuale si a promiscuitatii asociate acesteia. Deoarece crestinii sunt o parte a comunitatii sociale mai largi, aceste atitudini si comportamente s-au infiltrat si in Biserica Adventista de Ziua a Saptea, necesitand o luare de pozitie.

Dificultatile produse de bolile cu transmitere sexuala ( BTS ) sunt atat de mari, incat Natiunile Unite, in colaborare cu cele mai multe din guvernele lumii, organizatii de sanatate si lideri religiosi, politici si economici, au initiat o serie de cercetari si programe medical educative, care se concentreaza asupra prevenirii si tratamentului. Scopul este prevenirea, tratarea si reducerea efectelor – sau cel putin incetinirea raspandirii acestor boli.

Adolescentii sunt expusi in mod special, pentru ca varsta la care incepe pubertatea scade din ce in ce mai mult, fiind vulnerabili la presiunea grupului si la atacul venit din partea celorlalti tineri si a mijloacelor de informare, care trateaza sexul inainte de casatorie ca fiind acceptabil si normal. Multi dintre tineri si-au inceput viata sexuala inca din primii ani de adolescenta si curand adopta modele de viata sexuala bine inradacinate.

Corelata cu cresterea activitatii sexuale, este cresterea dramatica a numarului de boli cu transmitere sexuala (BTS), asociate cu serioase probleme fizice si emotionale.

S-au realizat progrese in cateva ramuri:
- Cercetarile au oferit mai multe date corecte;
- S-au gasit dovezi privind beneficiile folosirii prezervativelor, pentru reducerea numarului de sarcini nedorite si a raspandirii BTS;
- S-a recunoscut pericolul promiscuitatii;
- De asemenea, a fost recunoscut riscul ranilor emotionale pe termen lung, provocate de sexul ocazional si;
- A crescut sprijinul fata de pozitia ca abstinenta de la sexul extramarital, mentine sanatatea sexuala si emotionala.

Aceste progrese, in ciuda limitelor lor, s-au dovedit benefice si ar trebui sa fie incurajate pentru efectele lor pozitive. Cei care ofera asistenta din partea Bisericii adventiste, trebuie sa fie incurajati sa participe la promovarea acestor eforturi, care merita sprijinul membrilor. Implicarea pragmatica in aceste probleme serioase si folosirea celor mai potrivite metode de interventie, nu trebuie, sub nici o forma, sa fie interpretate ca fiind o aprobare si incurajare a activitatilor sexuale in afara casatoriei, sau a infidelitatii in cadrul acesteia. Aceste eforturi trebuie vazute ca incercari pline de compasiune, de a preveni, sau de a reduce consecintele negative, care rezulta din comportamentul sexual daunator.

Uneori, membrii familei si pastori, profesori, consilieri, medici si alte persoane care ofera asistenta, s-ar putea afla in situatia de a lucra cu cei care, in ciuda sfaturilor staruitoare, refuza sa se intoarca de la decaderea sexuala si sa traiasca dupa inaltul standard divin de moralitate. In aceste cazuri, cei implicati in slujire, i-ar putea sfatui pe acesti oameni , ca o ultima solutie, sa foloseasca metodele contraceptive si profilactice, asa cum ar fi prezervativele, in incercarea de a preveni sarcina si de a reduce riscul raspandirii BTS, care fac ravagii.

Trebuie acordata o grija foarte mare in astfel de interventii, incat sa se arate clar persoanei si membrilor comunitatii implicati, ca aceste masuri extreme nu trebuie sa fie, in nici un caz, gresit interpretate, ca fiind o aprobare scripturistica pentru intimitate sexuala in afara casatoriei. Aceste procedee din partea profesionistilor, trebuie sa fie acte temporare si folosite doar in cazuri individuale. Chiar daca aceste interventii pot oferi putin timp pentru ca harul sa-si faca lucrarea in inimile oamenilor, ele nu ofera solutii pe termen lung. Biserica trebuie sa ramana implicata in folosirea fiecarei oportunitati de a reabilita inteleptul plan al lui Dumnezeu pentru sexualitatea umana si sa cheme pe barbati si femei sa traiasca dupa cel mai inalt standard de conduita morala.

Principii biblice:
Desi eforturile descrise mai sus sunt benefice in multe moduri, ele sunt doar un raspuns la situatia existenta creata de impactul pacatului. In Scriptura, Dumnezeu ne-a dat un plan superior, care sa ne calauzeasca in folosirea darului sexualitatii oferit de El. Construit pe o serie de principii calauzitoare, el prezinta in termeni practici, idealul lui Dumnezeu pentru poporul Sau, care trebuie sa traiasca intr-o lume plina de pacat.

1. Intimitatea sexuala este rezervata doar casatoriei. Sexualitatea este un dar plin de dragoste al lui Dumnezeu pentru omenire ( Gen 1:26;27 ). Evanghelia ii cheama pe credinciosi la intelegerea si folosirea sexualitatii lor in armonie cu scopul divin ( 1 Cor 3:16,17; 6:13-20; Efes 5:1-8; Fil 1:27; 1 Tes 4:3-7). In planul lui Dumnezeu, intimitatea sexuala este rezervata pentru un barbat si o femeie, uniti in legamantul casatoriei ( Gen 2:24,26; Exod 20:14; Prov 5; Cint. Cintarilor 4:12; 8:8-10; 2:6,7; 3:5; 8:3,4; Osea 3:3; Evrei 13:4 ). Fidelitatea sexuala din casnicie este cruciala pentru intelegerea deplina a metaforei pe care o foloseste Dumnezeu, atunci cand compara casatoria, cu relatia Lui fata de poporul Sau (Isaia 54:5; Osea 2:14-23; 2 Cor 11:2; Apoc 19:6-9;21:9).

2. Intimitatea sexuala in afara cadrului casatoriei, este imorala si daunatoare. Acest fel de intimitate are efecte negative asupra indivizilor (Lev. 18:6-13; Rom 1:24-27; 1 Cor 6:18), ca si asupra relatiei de casatorie ( Prov 5:1-23 ). Ea este definita de Sriptura ca fiind o parte a vietii de pacat ( Gal 5:19; Col 3:5 ).

3. Dumnezeu recunoaste slabiciunea umana. Vointa Lui divina fata de fiintele umane si scopul Sau pentru creatie, sunt neschimbatoare ( Mal 3:6; Mat 5:17-20; Fapte20:27 ). Iubirea Sa absoluta pentru fiintele umane si intentiile Sale de rascumparare, sunt de asemenea, neschimbatoare ( Ioan 3:16; Rom 5:8; 8:35-39; Efes 1:1-14; 3:14-19; 1 Ioan 4:7-10). Mesajul Evangheliei, centrat in Isus Hristos, leaga toate acestea laolalta (Psalm 85:10; 1 Ioan 2:1,2 ).

Harul lui Dumnezeu este singura speranta pentru omenirea cazuta ( Rom 3:23,24; 5:1,2,20; Efes 2:1-5). El este milostiv si plin de indurare fata de slabiciunea umana (Numeri 14:18,19; Ps 86:15; 103: 13,14; Osea 11:8,9; Iona 3:1; 4:10,11; Mat 23:37; 1 Tim 1:15,16 ). Desi harul lui Dumnezeu nu ofera cale libera pacatului ( Rom 6:1,2 ), totusi harul este modul prin care Dumnezeu realizeaza mantuirea, in circumstan-tele care au rezultat in urma pacatului ( Rom 5:12-21). Abordarile practice ale lui Dumnezeu in ceea ce priveste divortul ( Deut 24:1-5; Ezra 10:10,11; Mat 19:7,8), poligamia (Exod 21:10; Deut 17:17; 21:15-17; Mat 19:4,5 ), introducerea consumului de carne ( Gen 1:11, 12,29,30; 9:3; Lev 3:17; 11:47 ) si stabilirea unui monarh pamantesc ( 1 Sam 8:7; 10:19; Osea 13:11 ), ne ofera exemple de interventie in afara idealului lui Dumnezeu. In aceste cazuri, vedem harul si mila Sa la lucru intr-o lume deformata de pacat.

4. Biserica isi conduce misiunea intr-o lume cazuta in pacat. Conditiile existente contrasteaza clar cu idealul lui Dumnezeu. Credinciosii si necredinciosii sunt vulnerabili fata de imoralitatea sexuala, care este unul din tragicele rezultate ale pacatului ( Ioan 17:15; 1Ioan 2:15 ). Biserica este chemata sa lucreze pentru credinciosi si pentru necredinciosi, ajutandu-i si indreptandu-i pe pacatosi ( Mat 28:19; Marcu 2:17; 2 Cor 5:20,21 ), ajutand la cresterea credinciosilor ( Efes 2:19-22; 4:11-13,15; 2 Petru 3:18; 1Tes. 5:11 ), inaltand valoarea vesnica a fiecarui individ ( Isaia 43:3,4,7; Matei 12:12; Luca 12:7; 15:1-32; 1 Petru 1:18,19 ), protejandu-i pe cei slabi si vulnerabili ( Rom 15:1; 1 Tes 5:14; Evrei 13:3 ), promovand si pastrand sanatatea si viata (Ioan 10:10;1Cor 6;19; 3 Ioan 2) si chemand pe femei si barbati sa ocupe pozitiile lor nobile de popor ales si sfant al lui Dumnezeu ( Efes 4:1; 5:8; 1 Petru 1:15,16; 2:5,9 ). Lucrarea Bisericii este, in egala masura, aceea de a-i intalni pe oameni acolo unde acestia se afla ( 1 Cor 3:1,2; 7:1-28) si de a-i chema la un standard mai inalt ( Luca 19:5-10; Ioan 8:3-11, Fapte 17:18-34 ).

5. In viata crestina este anticipat un proces de dezvoltare spirituala. Pentru crestin, schimbarea implica pocainta (Ioan 3:3,7; Fapte 3:19; Rom 12:2; 2 Cor 5:17), dar si cresterea (Prov 4:18; Luca 2:52; Efes 3:17-19; 2 Petru 3:18). In momentul pocaintei, credinciosii accepta viata neprihanita a lui Hristos in dreptul lor, prin credinta, si experimenteaza, prin Duhul Sfant, o transformare a valorilor ( Ioan 3:5; Gal 2:20 ). Atat forte din exterior, cat si din interior, pot provoca recaderi in gandire, sau in comportament ( Gal 5:16-18, 1 Ioan 3:20), dar angajarea in cresterea in har in viata crestina (1Cor. 15:10; Fil. 3:12-14; Col.1:28,29) si increderea in mijloacele oferite de Dumnezeu (Rom. 8:5-7; Gal. 5:24,25), vor produce inaintarea in asemanarea cu Hristos (Gal. 5:22-25; Ef. 5:1).

Scripturile cheama fiintele umane la un progres moral si spiritual pe tot parcursul vietii ( Luca 2;52; 1 Cor 13:11; 14:20 ). Planuirea acestui lucru si facilitarea unui astfel de progres duce la implinirea mandatului Evangheliei( Mat 28:20; Efes 3: 14-24 ).Este sarcina educatiei religioase sa participe la dezvoltarea individuala si sa prezinte adevarul in moduri in care ascultatorii sa-l poata intelege ( Mat 11:15 ), facandu-i sa se dezvolte, dar sa nu se poticneasca (Rom. 14:1-21; 1 Cor. 8:9-13). Chiar daca poate exista o anumita ingaduinta fata de cei neinva-tati, sau imaturi ( Mat 13:34; Ioan 16:12; Fapte 17:30; 1 Cor 3:1,2 ), in timp, oamenii trebuie sa progreseze pana la o intelegere mai completa a vointei lui Dumnezeu ( Ioan 16:13 ) si la o expresie deplina a iubirii fata de Dumnezeu si semeni. ( Mat 22:37-39; Ioan 13:35; 8:9; 13:11; 1 Ioan 3:14; 4:11,12 ). Sub binecuvantarea lui Dumnezeu, prezentarea clara a Evangheliei si atentia plina de grija in procesul uceniciei, vor aduce roade spirituale, chiar si printre cei care au fost implicati intr-un pacat sexual ( 1 Cor 6:9-11 ).

Implicatii:

1. Biserica sprijina viziunea biblica asupra sexualitatii, creata de Dumnezeu pentru a aduce bucurie si folosita in mod responsabil in cadrul casatoriei, ca fiind un atribut sanatos al naturii umane, ca parte a uceniciei crestine.

2. Biserica este implicata in impartasirea unei viziuni biblice asupra sexualitatii, intr-un mod voit si cultural sensibil. Accentul cade pe aprecierea si intelegerea corpului uman si functiilor sale, pe castitatea sexuala in afara casniciei si pe fidelitate in cadrul acesteia, pe dezvoltarea de abilitati pentru luarea de decizii si comunicare cu privire la comportamentul sexual. Biserica este angajata in prezentarea adevarului conform caruia abuzul asupra sexualitatii cuiva si folosirea fortei intr-o relatie, sunt contrare idealului lui Dumnezeu.

3. Biserica ii cheama pe oameni sa se angajeze inaintea lui Dumnezeu la abstinenta sexuala in afara legamantului casatoriei si la fidelitate sexuala fata de un singur sot/sotie.Cu exceptia exprimarii sanatoase a relatiei sexuale din cadrul casatoriei, abstinenta este singura alternativa sigura si morala pentru crestini. In orice alt context, activitatea sexuala este imorala si daunatoare. Acest inalt standard reprezinta intentia lui Dumnezeu pentru folosirea darului Sau, iar credinciosii sunt chemati sa imbratiseze acest ideal, in ciuda standardelor care prevaleaza in societatea din jurul lor.

4. Biserica recunoaste pacatosenia naturii umane. Fiintele umane fac greseli, folosesc o judecata slaba si pot alege in mod deliberat sa se angajeze in practici sexuale, care sunt contrare idealului lui Dumnezeu. Altii nu stiu unde sa caute ajutor pentru a trai o viata curata din punct de vedere sexual. Totusi, nimic nu-i poate scuti pe acesti oameni de consecintele departarii de planul divin. Ranile emotionale si spirituale produse de o activitate sexuala care violeaza planul lui Dumnezeu, vor lasa in mod inevitabil urme. Dar Biserica va continua lucrarea de mila si har a lui Hristos, prin oferirea de iertare, vindecare si putere mantuitoare. Ea trebuie sa caute sa ofere sprijin personal, spiritual si emotional, care -i va ajuta pe cei raniti sa apeleze la mijloacele oferite de Evanghelie. De asemenea, Biserica trebuie sa ajute persoanele si familiile sa descopere si sa aiba acces la mijloace profesionale disponibile.

5. Biserica recunoaste folosirea metodelor contraceptive, ca fiind acceptabile din punct de vedere moral, inclusiv folosirea prezervativelor in cazul cuplurilor care doresc controlul nasterilor. In particular, prezervativul poate fi indicat in unele circumstante maritale – spre exemplu, atunci cand un partener a fost expus la, sau a contractat o boala venerica, expunandu-si astfel sotul/sotia la riscul unei infectii.

Pe de alta parte, folosirea premaritala, sau extramaritala a prezervativului – in incercarea de a reduce riscul unei sarcini nedorite, sau in prevenirea transmiterii unei boli venerice, ridica preocupari morale. Aceste preocupari trebuie privite in contextul planului divin pentru sexualitatea umana, al relatiei dintre intentia creatoare a lui Dumnezeu si intelegerea slabiciunii umane, al procesului de dezvoltare spirituala si morala a indivizilor si al naturii misiunii Bisericii.

Chiar daca prezervativele s-au dovedit a fi oarecum eficiente in prevenirea sarcinilor si raspandirea bolilor1, acest lucru nu face sexul in afara casatoriei acceptabil din punct de vedere moral. Nici nu poate preveni problemele emotionale, care rezulta dintr-un astfel de comportament. Apelul Bisericii fata de tineri si adulti , credinciosi sau necredinciosi, este sa-si traiasca vietile conform harului revarsat asupra noastra in Hristos, folosindu-se de resursele umane si divine pentru a trai o viata in acord cu planul lui Dumnezeu pentru sexualitate.
6. Biserica recunoaste ca in cazul in care o persoana casatorita este supusa riscului de a transmite sau contracta boli, cum ar fi SIDA, de la partenerul ei, folosirea prezervativului, nu numai ca este moral acceptabila, ci si recomandata cu tarie, daca sotul si sotia decid sa-si continue viata sexuala. Este important ca folosirea prezervativului sa se faca intr-un mod corect si sa se tina cont de limitele eficacitatii lui in prevenirea transmiterii virusului HIV.

Apel:
Noi suntem confruntati cu o criza care ameninta vietile si bunastarea multor oameni, inclusiv a membrilor Bisericii. Si tinerii si adultii sunt in pericol. Biserica trebuie sa dezvolte fara intarziere o strategie completa de educatie si prevenire. Resursele de sanatate, servicii sociale, educationale si alti profesionisti din interiorul si din afara Bisericii trebuie sa fie mobilizate. Aceasta criza cere o atentie prioritara – folosirea oricaror resurse si metode legitime pe care Biserica le are la dispozitie, care sa tinteasca scoala, caminul, Biserica si comunitatea. Destinul unei intregi generatii de fiinte umane este in joc, iar noi suntem intr-o cursa contra cronometru. Cercetarile indica faptul ca prezervativele, atunci cand sunt folosite corect, au un procent de succes de 97% in prevenirea sarcinilor si 85-90% procent de succes in prevenirea virusilor transmisibili, atunci cand sunt folosite de populatia generala. In acele categorii in care sunt folosite constant si corect, eficacitatea este de 97%.

Aceasta declaratie a fost votata la Consiliul Anual al Comitetului Executiv al Conferintei Generale, din data de 27 septembrie 1998, in Iguacu Falls, Brazilia.

Sursa: www.adventist.ro

This entry was posted in Declaratii oficiale and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>