Seria de studii biblice “Crestinism practic”

1. CUVANTUL  LUI  DUMNEZEU  CATRE  OM

Oriunde ar merge cineva astazi în lume,  poate gasi Biblia. Este cartea cea mai discutata si cea mai raspandita din întreaga lume. Nici o alta carte nu provoaca o atat de violenta opozitie si nici o alta carte nu castiga un sprijin atat de calduros. Biblia este cartea cea mai înversunat urat si totodata cartea cea mai fidel iubita din întreaga lume. Indiferent ce atitudine va lua cineva fata de Biblie îi este cu neputinta sa o ignore.

H. L. Hastings, ca vechi aparator al inspiratiei Scripturilor, a facut aceasta declaratie: “Biblia e cartea care a fost combatuta, distrusa, doborata si discreditata mai mult decat orice alta carte. Din cand în cand, pentru scurt timp împotrivitori se ridica brusc si rastoarna aceasta Carte, dar parca ar rasturna un cub solid de granit. Pe orice latura ar cadea, ea cade tot în picioare. Uneori pentru scurt timp cineva arunca în aer Biblia, dar cand ea cade jos, sta pe picioare si alearga prin lume mai repede ca înainte.”

Biblia e tradusa în mai mult de 1500 limbi pe pamant. Ea nu e cartea unei singure epoci, limbi sau rase. Ca puterea ei nu provine de la o rasa de oameni sau de la un climat este demonstrata cand este dusa în insulele de canibali salbatici si ea converteste pe vanatorii de capete facandu-i natiuni civilizate, cand ea transforma pe barbari în cetateni pasnici si loiali. Oriunde merge, oriunde sunt urmate învataturile ei, Biblia schimba vietile oamenilor.

Astazi mai mult ca oricand e necesar sa citim Biblia. Traim într-o vreme neobisnuita. Asa cum a spus Percy T. Magan: “Traim în zilele cand generatia noua de intelectuali priveste la viata ca si cum toate experientele trecutului nu exista, ori, daca  exista, ei le socotesc mai rau decat nevaloroase. Aceasta învatatura creste repede astazi, umple facultatile si da navala în salile colegiilor si universitatilor noastre. In presa sau de la tribune ei proclama doctrinele lor, doctrine care distrug convingerile credintei parintilor nostri si nu ne dau în locul lor nici o ancora pentru suflet, nimic “sigur si puternic”, nimic “care patrunde dincolo de perdeaua dinlauntru”.

Datorita acestui lucru, unii din tinerii nostri sunt fara “o puternica mîngîiere” pe care o dau Sfintele Scripturi – o mangaiere cu atat mai necesara în zilele pline de necazuri în care traim. Acesti revolutionari contesta si rastoarna toate legile disciplinei morale care au fost elaborate de fiii si fiicele oamenilor pentru propria lor siguranta si cuvincios puse în ordine dealungul secolelor. “Poti face ce-ti place”  se rezuma într-un singur titlu întregul crez al acestor rebeli. Ei au declarat razboi împotriva evlaviei si curatiei. “Poti face cum îti place”, striga ei, chiar daca aceasta înseamna distrugerea credinciosiei în casatorie, nestatornicie în prietenie, sau satisfacerea oricarei pasiuni rele pe care inima omeneasca o mosteneste. Pentru ei nu “Inseamna nimic daca sufletul sau corpul altuia este murdarit sau pangarit pana acolo ca nu mai poate fi niciodata curatit”.
Biblia nu e nevoie sa fie aparata, ci e nevoie sa fie citita, ascultata si împlinita.

1.Cel mai valoros tezaur

Cand tatal reginei Angliei a fost încoronat ca rege, au luat parte, ca martori la aceasta ceremonie, cei mai mari si bogati oameni ai lumii. Printi, printese, conti si contese, sultani si înalti oficiali reprezentanti. Daruri costisitoare, însumand sute de mii de dolari, au fost prezentate cu prietenoase dorinti de bine. Imediat dupa ce coroana veche si nepretuita a fost pusa pe capul regelui, arhiepiscopul, luand Biblia de pe altar, a pus-o în mana monarhului, spunand: “Maiestate, îti daruim aceasta Carte, cea mai valoroasa lucrare pe care omenirea a produs-o. Ea contine întelepciune. In ea exista Legea Imparateasca. Ea este Cuvantul lui Dumnezeu”.

Putem fi plini de multumire pentru aceasta marturie minunat de adevarata despre valoarea Bibliei. Acest pretios tezaur, recunoscut de regele britanic ca cel mai valoros dintre toate bogatiile si resursele lumii noastre, acest tezaur  putem si noi sa-l detinem. Ne apartine tuturor. O nepretuita mosterire a trecutului, un dar de la Dumnezeu Insusi. Aceasta Carte a cartilor poate fi cea mai pretioasa avere în fiecare casa.

2.Trainicia Bibliei

Imperiul Cezarilor a trecut; legiunile armatei Romane sunt prefacute în tarana; avalansele pe care Napoleon le-a aruncat asupra Europei deasemenea s-au prefacut în tarana; mandria faraonilor a cazut; piramidele pe care le-au ridicat pentru înmormantarea lor sunt afundate în nisipul desertului; Cetatea Tir este o stanca unde sunt întinse plasele pescarilor; Sidonul este o ruina; dar Cuvantul lui Dumnezeu supravietuieste.

Toate lucrurile care amenintau sa-l înabuse, n-au facut decat sa ajute la înaltarea lui. In fiecare zi este dovedit cat de trecator este cel mai maret monument pe care-l poate ridica omul si cat de trainic este Cuvantul pe care Dumnezeu l-a rostit. Traditia a încercat sa sape un mormant pentru Cuvantul lui Dumnezeu; intoleranta si persecutia au aprins multe ruguri împotriva lui.

Multi, asemenea lui Iuda, l-au tradat cu un sarut; altii, ca si Petru, s-au lepadat de el cu juramant. Unii, ca si Dima din dragoste pentru cele din lume, l-au uitat, dar Cuvantul lui Dumnezeu dainuieste înca. Amos R. Wells, prin versurile sale, ne da un minunat tribut pentru Biblie:

“Cand sunt obosit, Biblia e asternutul meu,
In întuneric, Biblia e lumina mea;
Cand mi-e foame, ea este painea vietii;
Cand mi-e teama, ea este armura mea pentru lupta.

Cand sunt bolnav, ea este doctorie vindecatoare,
In singuratate, multi prieteni gasesc în Biblie.
Daca lucrez, Biblia este unealta mea,
Sau daca vreau sa cant, ea este o harpa cu sunete de fericire;

Daca sunt nestiutor, ea este scoala mea;
Daca ma scufund, ea este stanca tare,
Cand mi-e frig, Biblia e focul sacru,
De vreau sa zbor, ea îmi da aripi.

De-as fi ratacit, Biblia e calauza;
Ea e îmbracaminte pretioasa si calduroasa.
De-as fi în închisoare, ea e un cîmp deschis,
Cand ma clatin în mijlocul ispitelor, ea este refugiul sigur în timp de
furtuna.

Daca vreau sa calatoresc, ea este o mare linistita;
De m-as odihni, ea este o pajiste înflorita.
Deacea tu te-ai daruit mie.
Cum m-as putea darui eu însumi tie, minunata Carte?”

3.Sapte dovezi ca biblia este o carte inspirata

1. Unitatea si armonia învataturilor ei.
2. Simplitatea învataturilor ei.
3. Adaptabilitatea ei. Nu este niciodata demodata, ci este în armonie cu descoperirile adevaratei stiinte. Toti oamenii gasesc un mesaj pentru inimile lor.
4. Adancimea tainelor ei. Cu cat sunt mai mult studiate, cu atat sunt dezvaluite si întelese.
5. Nepartinirea ei. Ea nu crutza pe eroii sai. Povesteste caderile la fel de bine ca si succesele lor.
6. Traincia ei. Desi milioane au ars-o si desi prietenii si suporterii Bibliei au fost omorati cu zecile de mii, astazi aceasta Carte se vinde cel mai mult în lume.
7. Prezicerile si profetiile ei.

Cu privire la unitate, Biblia este mai mult decat o carte, ea este o biblioteca. Nu a fost compusa sau redactata de un singur om. În partile ei separate, scrise în diferite perioade dealungul a 1500 de ani, exista o surprinzatoare varietate si diversitate în ceea ce priveste stilul si caracterul celor mai multe sectiuni. Unele sunt subiecte istorice. Altele sunt poetice. Unele sunt profetice; altele simbolice.

In ciuda acestei diversitati, exista o atat de evidenta unitate trecand de la Geneza la Apocalips, de la Moise în pustie pîna la Ioan pe insula Patmos, încat chiar aceasta unitate constituie una din cele mai impresionante dovezi ale originii divine a Cartii.

Nici o alta carte nu a fost vreodata compusa sau redactata sub asa dezavantajoase circumstante. Criticismul pe parcursul a mai mult de 30 de secole nu a reusit sa descopere nici macar o contradictie importanta sau incompatibila, chiar în scrierile cel mai mult distantate în timp. Unitatea acestei Carti unice se manifesta pe diferite cai. In interiorul Cartii se vede o unitate a scopului. Scopul sau tinta este de a se înregistra schema (planul) mantuirii lui Dumnezeu.

Chiar în primele carti ale Bibliei se gasesc fagaduintele mantuirii. In cartile urmatoare ale Bibliei sunt providentele (prevederile) care fac mantuirea posibila de înfaptuit. In ultima categorie a cartilor Bibliei sunt profetiile despre aceasta mantuire. In Evanghelii este descoperita Persoana care a lucrat la mantuirea noastra. In Faptele Apostolilor gasim predicarea mîntuirii si în Apocalips sunt prezicerile descoperind rezultatul (consecinta) acestei mantuiri. De aici se vede unitatea subiectului.

Hristos este cheia întregii Scripturi. Hristos este Acela care da unitatea istorica si spirituala a Bibliei. EL este Acela despre care primele carti ale Bibliei au prevestit. EL este Cel care a scos pe poporul Sau din Egipt, care a vorbit la Sinai, care i-a pastrat sa nu fie nimiciti de dusmanii lor, care i-a asezat în tara fagaduita, care a vorbit prin profeti si care în final s-a descoperit ca Mesia, care a asezat temelia mantuirii prin slujirea, moartea si învierea Sa, care acum slujeste în cer ca Mare Preot Mijlocitor si care va veni pe nori pentru a stabili vesnica Sa Imparatie. Toti scriitorii Cartii Sfinte dau marturie despre El. “Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede în El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.” Faptele Apostolilor 10:43. Unitatea acestor 40 de autori care au scris cele 66 de carti ale Bibliei dovedeste ca o singura gandire, gandirea lui Dumnezeu, i-a luminat.

4.Omagiu Bibliei

Studierea cartilor bune îmbogateste totdeauna mintea, îmblînzeste inima si înfrumuseteaza caracterul.Unde putem gasi o carte mai buna decat Biblia care sa faca tocmai aceasta lucrare? In Biblie putem iubi si lucra cu Isus, gandi si calatori cu Pavel, putem studia legea cu Moise, întamplari dramatice cu Iov, elocventa cu Isaia, putem studia arta guvernarii împreuna cu Daniel, putem plange cu Ieremia, canta cu David si putem avea viziuni împreuna cu Ioan.

Biblia începe cu un pamant nou si se încheie cu un pamant reannoit. Primele pagini arata caderea omului. Ultimile pagini restaureaza pe om într-o slava mai mare decat la început. Primele pagini ale Bibliei arata Paradisul pierdut, iar ultimile pagini arata Paradisul refacut. Primele pagini sunt acoperite cu lacrimi si murdarite cu sange; ultimile pagini arata ca blestemul este îndepartat, pacatul si moartea distruse si lacrimile sterse pentru vecie.

Aceasta Carte veche a facut mai mult decat toate cartile pentru cinstirea casatoriei, pentru a face caminuri fericite, pentru a civiliza, a educa pe oameni si pentru a face pe cercetatorii ei cetateni liberi si loiali. Biblia furnizeaza date despre antichitatea îndepartata, contine un cod complet de legi, elucideaza nedumeririle doctrinale, portretizeaza pe Dumnezeu, istoriseste cele mai inegalate povestiri, explica legamantul cel mai bine facut vreodata, împlineste toate fagaduintele si prezicerile si da putere pentru a împlini cerintele ei.

Cartea descopere Calea Mantuirii, soarta pacatosilor si fericirea credinciosilor. Paradisul este restaurat, cerul deschis si portile iadului dezvaluite. Biblia este o harta pentru calator, toiag pentru pelegrin, busola pentru pilot, sabie pentru soldat si ghid pentru crestin. Este instructor pentru elev, însotitor pentru orice tanar, capodopera pentru omul cultivat, dictionar pentru cel ignorant, doctor pentru cel bolnav, comoara pentru cel sarac, siguranta pentru omul încrezator si directia adevarata pentru orice om.

Citeste Biblia pentru a fi întelept, cred-o si vei fi în siguranta, traieste învataturile ei si vei fi sfant. Biblia ne ajuta sa traim si ne învata cum sa murim. Ea glorifica munca noastra si ne îndulceste odihna. Ne mareste bucuria si ne potoleste durerea. Ne face mai îndrazneti, înlatura temerile noastre facand posibila biruinta. Biblia este paine pentru cel înfometat, bautura pentru cel însetat, lumina pentru cel ratacit, prieten pentru pacatosi, o calauza sigura pentru oricine. A asculta de învataturile ei înseamna a avea viata în aceasta lume si viata vesnica în lumea care vine.

5.Uu apel

Chiar înainte de a fi executat pentru crima comisa asupra unui tanar, William Edward Hickman din Los Angeles a vorbit despre motivele faptei lui plina de miselie. El sfatuia pe alti tineri cu aceste cuvinte: “In liceu am studiat sociologia si materii înrudite cu aceasta. Am început sa adopt ideia ca un om este cu atat mai destept cu cat depinde mai putin de Dumnezeu. Am început sa gandesc ca oameni ca H. G. Wells si Robert Ingersoil au fost independenti din punct de vedere economic si nu au avut nevoie de Dumnezeu.  Am devenit egoist, plin de ura si faceam totul contrar învataturilor de acasa. Notele bune sau succesul în timpul scolii sunt fara valoare atata timp cat nu ai o buna morala. Un tanar care încearca sa-si cladeasca un caracter nefondat pe adevar este ca si o casa construita pe nisip. E foarte periculos pentru tineri sa neglijeze starea lor spirituala. Cand eram în liceu eram interesat în evolutionism si ateism si respingeam credinta crestina. De aceea am devenit susceptibil de cele mai mari greseli si în final am ajuns un criminal. Rog pe tineri sa-si supravegheze serios moralitatea lor. Tineti-va strans de credinta crestina si practicati-o. Atunci veti avea o temelie tare pe care sa va construiti o viata buna si corecta”. (Din “San Francisco Chronicle, Oct. 16, 1928).

6.Biblia are putere

Sa sfarame inimile împietrite
“Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul si ca un ciocan care sfarama stanca?” Ieremia 23:29.

Sa convinga de pacat
“Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inim si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem?” Fapte 2:37.

Sa regenereze si sa aduca nasterea din nou
“El, de buna voia Lui, ne-a nascut prin Cuvantul adevarului, ca sa fim un fel de parga a fapturilor Lui”. Iacob 1:18. “Fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr-o samanta, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi prin Cuvantul lui Dumnezeu, care este viu si care ramane în veac”. 1 Petru 1:23.
“Prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este în lume, prin pofte”. 2 Petru 1:4.

Sa curateasca
“Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant”. Efeseni 5:25-26.
“Cum îsi va tinea tînarul curata cararea? Endreptandu-se dupa Cuvantul Tau”. Psalm 119:9.

Sa zideasca sufleteste
“Si acum, fratilor, va încredintez în mîna lui Dumnezeu si a Cuvantului Harului Sau, care va poate zidi sufleteste si va poate da mostenirea împreuna cu toti cei sfintiti”. Fapte 20:32.
“Si, ca niste prunci nascuti de curand, sa doriti laptele duhovnicesc si curat, pentru ca prin El sa cresteti spre mantuire”. 1 Petru 2:2.

Sa ne faca întelepti
“Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea întelepciunea care duce la mantuire, prin credinta în Isus Hristos”. 2 Timotei 3:15.

Sa dea asigurarea vietii vesnice
“V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica”. 1 Ioan 5:13.

Sa aduca pacea
“Eu voi asculta ce zice Dumnezeu, Domnul: caci El vorbeste de pace poporului Sau si iubitilor Lui, numai, ei sa nu cada iarasi în nebunie”. Psalm 85:8.
“Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde”. Ieremia 29:11.
“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau”. Romani 8:28.

Sa produca bucurie
“Cand am primit cuvintele Tale, le-am înghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele, caci dupa Numele Tau sunt numit, Doamne, Dumnezeul ostirilor!” Ieremia 15:16.
“V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramîna în voi si bucuria voastra sa fie deplina”. Ioan 15:11.

Sa dea rabdare, mangaiere, speranta
“Si tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învatatura noastra, pentru ca, prin rabdarea si prin mantuirea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde”. Romani 15:4.

 

 

2. CEA MAI MARE IUBIRE DESCOPERITA OAMENILOR

In zilele cand marele evanghelist Moody predica în Chicago, un om, sub influenta alcoolului, vazand luminile îmbietoare aprinse la biserica lui Moody, s-a îndreptat clatinandu-se spre usa din fata. Prin deschizatura usii, el n-a vazut pe nimeni înauntru, dar a privit tinta la motto-ul scris deasupra amvonului: “Dumnezeu este dragoste”. Omul a trantit usa mergand clatinandu-se si murmurand pentru sine însusi: “Dumnezeu e dragoste? Dumnezeu nu e dragoste. Daca ar fi dragoste, Dumnezeu m-ar iubi, dar El ma uraste”.

El si-a continuat mersul nesigur în jurul blocului, vorbindu-si singur. Acele cuvinte au început sa prinda viata în gandirea lui amortita. Parca o putere nevazuta îl împingea înapoi spre biserica. Cu multimea care-si facea drum spre biserica, el a ajuns si s-a asezat înauntru. Domnul Moody predica. Atunci cand s-a terminat predica, Moody s-a îndreptat spre usa pentru a da mana cu cei ce plecau, dar acel om nu se ridica. El continua sa stea în locul sau si plangea. Moody a venit la el, si-a pus mana pe umarul lui si a zis: “Pot sa fac ceva pentru dumneata? Ce am spus în predica mea de ti-a miscat inima?”

“Domnule Moody, n-am auzit nici un cuvant din ceea ce ai spus în seara aceasta”, a raspuns omul. “Doar acele cuvinte de pe amvon,  Dumnezeu este dragoste”, m-au miscat”. Moody s-a asezat si a vorbit cu el pentru o vreme. Curand omul acela si-a predat inima lui Dumnezeu.

Prietene, Dumnezeu este dragoste. Toate caile si actiunile Lui sunt dragoste. Din dragoste, El a creat pe om. In iubire, El “l-a încoronat cu slava si cu cinste”. (Psalm 8:5). In dragoste, El a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa. (Geneza 1:27). Isus a spus: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. (Ioan 3:16).

Da, Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu iubeste. El te iubeste. De mare însemnatate este faptul de a cunoaste pe Tatal nostru ceresc. Isus S-a rugat astfel: “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17:3). Aceasta înseamna ca viata vesnica este sa cunoastem în realitate pe Tatal si pe singurul Lui Fiu, Isus. Pentru cateva minute  sa cautam  sa-L  cunoastem pe El mai bine si cunoscandu-L, sa-L iubim.

1. Dumnezeu este plin de dor

Dumnezeu a voit totdeauna sa fie aproape de fiintele carora le-a acordat suprema Sa atentie. Poate ca atribuim Dumnezeirii simtaminte omenesti cand spunem ca Dumnezeu este plin de dor dupa prietenia pe care a avut-o candva cu omul. Geneza capitolul 3 ne povesteste tragica istorie a caderii omului în pacat. Deasemenea ne dezvaluie obiceiul lui Dumnezeu de a veni “In racoarea zilei” – cand soarele apunea – spre a fi în partasie la serviciul divin de închinare, fata în fata cu Adam si Eva. Dumnezeu a venit ca de obicei la serviciul divin de seara. El a strigat: “Adame, unde esti?” Dar nu a venit nici un raspuns. Adam si Eva s-au ascuns. Apoi, îmbracati în mini-sorturi din frunze de smochin, rusinati, Adam si Eva au iesit din locul unde se ascunsesera. Adam a zis: “Ti-am auzit glasul în gradina si m-am temut”.

Ce straniu pentru om sa spuna: “M-am temut”. Omul, aceasta fiinta nobila si plina de maretie, coroana creatiunii lui Dumnezeu, sa se teama. Sa se teama de Facatorul lui. Aceasta este lucrarea pacatului. Pacatul este acela care face pe om sa se teama de cei mai buni prieteni ai sai. Pacatul transforma pe cel mai puternic într-un om plin de frica si coboara pe cel mai nobil în rusine.

Acum Dumnezeu a început sa-Si desfasoare cel mai minunat plan al dragostei Sale pentru a înlatura pacatul si l-a demonstrat în fata acestor trupuri jumatate goale, care erau acoperite cu sorturi de frunze. Adam si Eva, iesind în lumea rece, afara din gradina Edenului, aveau nevoie de haine. Biblia spune: “Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevastei lui haine de piele si i-a îmbracat cu ele”. (Geneza 3:21). Ce haine minunate trebuie sa fi fost acelea, facute cu toata priceperea, întelepciunea si mila plina de gingasie a Creatorului. Aceste haine reprezentau moartea. Cel putin un animal, poate chiar mai multe, au trebuit sa moara pentru ca Adam si Eva sa poata supravietui. Inca odata li s-a facut cunoscut pretul pacatului. Parca auzim pe Dumnezeu spunand:“Copiii Mei, daca din nou nu veti asculta, atunci trebuie sa luati un miel nevinovat si cu  propriile voastre maini trebuie sa-l ucideti. Sangele va reprezenta acel sange care va fi varsat pentru voi într-o zi. Acel miel nevinovat reprezinta pe Acela care va veni si va muri pentru voi ca sa primiti viata vesnica.” O, ce iubire!

Uneori ma gandeam astfel: “Ce s-ar fi întamplat daca Dumnezeu ne-ar fi uitat si s-ar fi bucurat numai de lucrarea manilor Lui din alte lumi. (Evrei 1). In vremuri de demult David  striga: “Ce este omul, ca sa te gîndesti la el? Si fiul omului ca sa-l bagi în seama?” (Psalmul 8:4). Isus a ajuns punctul culminant al dragostei Lui, caci citim înIoan 13:1 “Fiindca iubea pe ai Sai, care erau în lume, i-a iubit p^na la capat”.(Ioan 13:1).

In istorioara povestita de Isus despre Fiul Risipitor, tatal n-a fost multumit si n-a avut odihna pîna ce fiul s-a reîntors. Vedeti, fiul plecat aiurea parca este cel mai drag parintilor. Rugaciunile lor apar mult mai serioase atunci cand este mentionat numele lui. Dumnezeu vrea sa fie apropiat de copiii Sai. El este plin de dor dupa ei.

2. Umbland cu Dumnezeu

Enoh, cel de al saptelea patriarh de la Adam, avea o foarte stransa prietenie cu minunatul Dumnezeu plin de iubire. Bibila spune: “Dupa  nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani… Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu”. Geneza 5:22-24. A avea un baietel înseamna foarte mult pentru multi parinti, mai ales pentru tati. Privind cu iubire acest copilas al sau si gandindu-se la bunatatea lui Dumnezeu care i-a dat acest baiat,   Enoh s-a apropiat mai mult de Dumnezeu si a fagaduit sa-L iubeasca si sa-L serveasca toata viata sa. Probabil, pentru prima data în viata sa, Enoh a început sa înteleaga legatura dintre Dumnezeu Tatal si Fiul. Acesta poate fi motivul pentru care el a umblat cu Dumnezeu. El a înteles dragostea extraordinara în planul lui Dumnezeu de mantuire a omului si astfel “Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu”.

Imi place felul cum o fetita a explicat aceasta istorisire. Ea spunea ca Dumnezeu a venit jos pe pamant în racoarea zilei, S-a plimbat si a vorbit cu Enoh. In fiecare zi ei se întalneau. Intr-o zi Dumnezeu a spus: “Enoh, suntem mai aproape de casa Mea dacat de a ta. N-ai vrea sa vii cu Mine în casa?” Si asa, Enoh nu s-a mai vazut, caci Dumnezeu l-a luat. Dumnezeu era doritor dupa prietenia pe care El a avut-o candva cu Adam si Eva. Cat de mult doreste El sa fie împreuna cu poporul Sau.

3. Moise – prietenul lui Dumnezeu

In Exodul 25:8 este descoperit unul din cele mai frumoase adevaruri. Dumnezeu a zis lui Moise: “Sa-mi faca un locas sfînt si Eu voi locui în mijlocul lor”. Care a fost scopul construirii templului (sanctuarului) în pustie? Pentru a descoperi planul mantuirii? Da, dar si mai mult decat aceasta. Dumnezeu a zis: “Sunt singur. Vreau sa fiu cu poporul Meu. Vreau sa locuiesc între ei”.

Uneori cuget la experienta minunata si glorioasa a lui Moise pe munte cu Dumnezeu. Ganditi-va, sa petreci 40 de zile pe munte cu Dumnezeu. Fata lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu. “Copiii lui Israel se uitau la fata lui Moise si vedeau ca pielea fetei lui stralucea; si Moise îsi punea iarasi mahrama pe fata pana ce intra ca sa vorbeasca cu Domnul”. Exodul 34:35. Nu-i asa ca si noi avem nevoie astazi de mai multe fete care sa straluceasca? Daca am petrece mai mult timp pe genunchi în întalniri speciale cu Dumnezeu, atunci am vedea mai multe fete stralucind.

In cele din urma a venit ziua cand Dumnezeu a zis: “Moise, este timpul sa mori. Vino sus pe varful muntelui Pisga si îti voi arata tara promisa”. “Moise era în vîrsta de o suta douazeci de ani cînd a murit; vederea nu–i slabise si puterea nu-i trecuse”. Deuteronom 34:7. “Moise, robul Domnului, a murit acolo, în tara Moabului, dupa porunca Domnului. Si Domnul l-a îngropat în vale, în tara Moabului, fata în fata cu Bet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormantul pîna în ziua de azi”. Deuteronom 34:5-6. Moise s-a suit singur pe munte. Dumnezeu  l-a înmormantat, i-a sapat mormantul si l-a îngropat.

Dar Dumnezeu dorea dupa prietenia pe care o avusese cu Moise pe munte, deaceea a zis: “Mihail”, (Acesta este un alt nume al lui Isus), “mergi pe pamant si înviaza-l”. Biblia descrie cearta dintre Hristos si Satan. Satan zicea: “Moise este al meu. Eu l-am adus la mormant. Tu nu-l poti pretinde”. Daca citim în Iuda 9, vedem ca Domnul Hristos a spus: “Domnul sa te mustre”. “Moise, vino afara. Vino afara”. Dumnezeu tanjea dupa Moise si a facut pe Moise un tip al tuturor celor ce vor fi înviati în ziua de apoi.

Minunatul serviciu din sanctuar a descoperit marea iubire a Dumnezeului nostru. Totusi Dumnezeu nu era satisfacut. El dorea sa-Si întinda mainile împrejurul omenirii. “Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau…” (Galateni 4:4) “Dumnezeu era în Hristos”. (2 Corinteni 5:19). Vedem pe Isus vindecand , binecuvantand si zicand: “Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a celor ca ei”. (Marcu 10:14). Il vedem mantuind lumea. Dumnezeul nostru a venit tot mai aproape de omenire.

4.Dumnezeu sufera din cauza pacatului

Tatal nostru din ceruri a suferit mult din cauza pacatului. Priviti la Fiul lui Dumnezeu respins de oameni. Ascultati la strigatul Lui: “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine. De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum îsi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut.” (Matei 23:37). Priviti pe Fiul lui Dumnezeu atarnand pe crucea Calvarului si auziti strigatul Sau: “Tata, iarta-i caci nu stiu cefac.” (Luca 23:34). In acel moment teribil, Hristos simtea moartea celor osanditi. Ce iubire! Tatal a permis Fiului Sau sa treaca prin toate acestea datorita iubirii Sale infinite pentru noi.

5. O infatisare a iubirii Lui Dumnezeu

Un pastor, care traia într-un orasel din Noua Anglie, avea un fiu de aproape 14 ani, care era elev la scoala. Intr-o dupa amiaza, învatatorul a venit acasa, cautand pe tatal baiatului si i-a zis:
“-Baiatul tau este bolnav?”
“-Nu, de ce?”
“-Astazi  n-a fost la scoala”.
“-E adevarat?”
“-Nici ieri n-a fost”.
“-Nu mai spune”.
“-Nici alaltaieri…”
“-Ei, bine”.
“-Si am presupus ca era bolnav”.
“-Nu, nu e bolnav”.
“-Bine. Am gandit ca trebuie sa-ti spun”.
“-Multumesc”, a spus tatal si învatatorul a plecat.

Tatal a ramas ganditor. Curand a auzit poarta scartaind si a cunoscut ca baiatul venise. S-a dus sa-i deschida usa. Baiatul si-a dat seama imediat ca tatal sau stia despre cele trei zile. Tatal zise: “Vino în biblioteca, Fil”.

Fil a intrat si usa s-a închis. Tatal a zis: “Fil, învatatorul tau a fost aici astazi. El mi-a spus ca astazi n-ai fost la scoala, nici ieri, nici alaltaieri. Noi am presupus ca tu ai fost. Cel putin asa ne-ai lasat sa întelegem. Nu-ti poti da seama cat de rau m-am simtit. Am avut încredere în tine. Totdeauna mi-am spus: “Pot sa ma încred în fiul meu, Fil”. Si iata ca ai nutrit o minciuna timp de trei zile. Nu-ti pot spune cît de rau ma simt”.

Pentru Fil a fost greu de suportat sa i se vorbeasca atat de linistit. Daca tatal sau i-ar fi vorbit cu asprime sau l-ar fi chemat la o parte sa-l bata cu nuiaua, nu i s-ar fi parut atat de greu. Dupa o scurta pauza, tatal i-a zis: “Fil, sa îngenunchiem pentru rugaciune”. Din ce în ce îi era tot mai greu lui Fil. El n-ar fi voit sa se roage chiar atunci. Dar au îngenunchiat si tatal si-a revarsat întreaga inima în rugaciune. Ascultandu-i rugaciunea, baiatul a priceput cat de rau se simtea tatal datorita comportarii sale. Oarecum el s-a privit ca într-o oglinda saînd pe genunchi ca niciodata mai înainte. E ceva ciudat în legatura cu acea oglinda a îngenunchierii. Multor oameni nu le place.

Apoi s-au ridicat. Ochii tatalui erau uzi de lacrimi. Si ochii lui Fil nu erau uscati. Atunci tatal a zis: “Baiatul meu, e o lege a vietii ca unde exista pacat, acolo exista suferinta. Aceste doua lucruri nu le poti desparti. Daca exista suferinta, undeva a fost pacat. Nu poti separa aceste lucruri. Acum, spuse el, tu ai gresit. In aceasta casa eu reprezint pe Dumnezeu. Asa ca vom face astfel: Tu vei merge în camera de sus si îti voi aduce un pat acolo. La timpul potrivit vei servi masa acolo si vei sta acolo atata vreme cat ai mintit – trei zile si trei nopti.

Fil n-a scos o vorba. Au mers sus, patul a fost facut si tatal l-a sarutat pe baiat si l-a lasat singur cu gandurile lui. Cînd a venit timpul cinei, statal si mama s-au asezat sa manance. Totusi nu puteau manca, gîndindu-se la baiat. Cu cat mestecau mai mult, cu atat mancarea parea mai uscata în gura lor. Si înghiteau cu noduri.

Apoi s-au asezat pe fotolii. Tatal a luat ziarul sa-l citeasca si mama a început sa coase. In seara aceea el nu putea vedea bine – ochelarii, degur. I-a luat de la ochi, i-a sters si atunci a constatat ca tinuse ziarul invers. Ea încerca sa coase si firul s-a rupt. Se parea ca nu poate înnoda firul de ata.

Curand ceasul a batut ora noua, apoi zece, ora cand de obicei se retrageau la culcare. Ea a întrebat: “Nu te duci la culcare?” El a raspuns: “Cred ca înca nu ma duc. Tu poti merge”. “Nu, cred ca voi mai zabovi si eu”. Ceasul arata ora unsprezece si apoi aproape doisprezece. Atunci au încuiat usa si au mers în dormitor, dar nu pentru a dormi. Fiecare se facea ca doarme. Curand ea a zis: “De ce nu dormi?” El raspunse dulce: “De unde stii ca nu dormeam? Tu de ce nu dormi?” “Nu pot, gandindu-ma la baiat ca e acolo sus”. “Aceasta-i si problema mea”, raspunse el. Ceasul arata doisprezece, apoi unu si doua, dar somnul nu venea.

In cele din urma el zise: “Draga mea, eu nu mai pot sta aici. Ma duc sus la Fil”. Si-a luat perna si încetisor a parasit camera, a urcat scarile si a deschis usor ca nu cumva sa-l trezeasca pe baiat daca ar fi dormit. A pasit încet pana la coltul de langa fereastra si privea. Fil statea acolo treaz, cu ceva scanteind în ochii lui si care pareau ca se prelungeau pe obraji. Tatal a intrat sub cearceaf langa baiat si si-au trecut fiecare mainile dupa gatul celuilalt, caci ei au fost totdeauna cei mai buni prieteni – tatal si fiul – si lacrimile lor s-au împreunat pe obrajii lor. Apoi au adormit.  In seara urmatoare tatal a zis: “Noapte buna, draga, ma duc la Fil”. Si a doua  noapte el a dormit sus cu baiatul.

A treia seara iarasi a zis: “Draga, noapte buna. Iarasi merg sus la baiat”. Si a treia noapte el a dormit în acelasi loc al pedepsei împreuna cu fiul sau. Nu este surprinzator faptul ca baiatul acela, aînd a crescut mare, a devenit un misionar pentru Isus în inima Chinei.  Acel tata este o imagine omeneasca a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate alunga pacatul. El este aici. El nu poate înlatura suferinta, caci suferinta aduce marturie ca ceva este gresit în lume. Asa ca Dumnezeu a venit aici în persoana Fiului Sau si Si-a dat viata în locuinta mortii în locul omului. Acesta este Dumnezeu – Dumnezeul nostru. El vine si Isi pune viata alaturi de viata mea si a dumneavoastra si ne face sa uram pacatul si sa dorim sa fim curati.

6. Dumnezeu a trimis spiritul sfant

Isus, îmbracat în corp omenesc, putea fi numai într-un anumit loc în acelasi timp. Atunci Dumnezeu a trimis Spiritul Sfant dezbracat de corp omenesc, nu numai sa fie cu noi, ci în noi – pentru a pleda, a convinge, a curati si a mangaia. “Hristos în voi, nadejdea slavei”. (Coloseni 1:27). “Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. “Eu locuiesc în locuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa înviorez duhurile smerite si sa îmbarbatez inimile zdrobite”. (Isaia 57:15).

Cand simti puterea convingatoare în viata ta, cînd Il auzi insistand lînga tine, Acesta-i Dumnezeul nostru, acest minunat Dumnezeu al iubirii, care doreste dupa prietenia pe care a avut-o candva cu omul. El te vrea sa mergi împreuna cu El. El vrea ca tu sa traiesti în El. El doreste sa fii cu El în vesnicie. De aceea El îti vorbeste asa de duios prin Spiritul Sau.

7. Dragostea Lui Dumnezeu va triumfa

Curand marea iubire a lui Dumnezeu va triumfa. Atunci dorinta inimii Sale va fi împlinita. Poporul  Lui va fi cu El. (Apocalips 21:3; 22:4).

Prietenul meu, ai gasit acest glorios adevar? Curand va veni ziua cand Dumnezeu si omul vor fi împreuna. Dumnezeu este atat de doritor dupa prietenia pe care a avut-o candva cu omul. Intr-una din aceste zile, marea Sa dragoste va triumfa si El va fi cu poporul Sau rascumparat. Atunci nu va mai exista pacat, durere si suferinta. Pacatul va fi complet îndepartat din Universul lui Dumnezeu. Atunci omul va putea privi Fata lui Dumnezeu si sa traiasca vesnic, avand prietenie si comuniune fata catre fata cu Dumnezeul cel viu.

   “Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu. Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu l-a cunoscut nici pe El”. (1 Ioan 3:1).

O asa iubire ma cheama pe mine. Nu pot sa ma împotrivesc. Ii cedez. Dar tu? De mult, în zilele de pionierat, traia langa Chicago o familie de Quakeri cu numele Hartman. Fiul lor, John, a crescut, avand 19 ani. Intr-o zi, el si tata-sau au avut o cearta violenta, care a fost ceva neobisnuit în acea familie iubitoare de pace. Cearta a fost atat de serioasa, încat tatal i-a poruncit fiului sa plece de acasa.  Atunci John, care era la fel de înalt ca si taica-sau, s-a ridicat si a zis: “Tata, voi pleca si nu ma voi întoarce decît atunci cînd voi avea o invitatie personala din partea ta”. John s-a hotarat sa mearga în vest pentru a cauta ceva de lucru. Astfel cu un tarnacop si o lopata s-a suit în vagonul unui tren care mergea spre California, caci se descoperise aurul acolo.

Au trecut doar cateva zile cand tatal s-a recules si plin de cainta si-a recunoscut gresala sa. Acum era cu inima franta. A hotarat sa mearga si sa gaseasca pe fiul sau. Si-a vandut cateva lucruri pentru a lasa sotiei si familiei cele necesare si a obtine bani de calatorie. Stia ca fiul sau plecase spre vest, asa ca s-a urcat în primul tren pentru California. Curand a trecut din loc în loc numai ca sa afle ca fiul sau, John, trecuse pe acolo cateva saptamani înainte.

In cele din urma, cu banii cheltuiti, el a decis ca trebuie sa se întoarca acasa. Un gand i-a trecut prin minte cînd a ajuns la o cotitura si a vazut iesind în afara merginea unei stanci. “Voi scrie un mesaj pe stanci si-l voi invita pe John sa vina acasa”. Si asa a facut. A scris si a scris de mai multe ori. Cu o rugaciune în inima sa ca fiul sau, John, va veni si va vedea mesajul înainte ca vantul si vremea sa stearga scrisul, tatal a plecat spre Chicago.  Datorita providentei, tanarul John  a trecut pe acolo si a vazut cuvintele: “John Hartman, tatal tau te iubeste. Vino acasa”. Si-a muscat buza si a plecat înainte cu încapatanare. Iarasi a gasit scris: “John Hartman, tatal tau te iubeste. Vino acasa”. Atunci John si-a zis: “Tatal meu trebuie ca m-a iubit mult de a venit aici si a scris acest mesaj ca oricine sa-l vada. Voi merge acasa”. Si a plecat.

Prietene, Isus Hristos a venit mult mai departe decat distanta de la Chicago la California pentru a te mantui. El a venit din lumile pline de slava aici pe acest pamant blestemat din cauza pacatului. Pe fiecare fir de iarba, pe fiecare copac si pe fiecare floare El a scris solia: “Tatal tau ceresc te iubeste. Vino acasa”. Apoi cu însusi sangele Sau El a scris pe crucea Calvarului: “Tatal tau te iubeste. Vino acasa!”

O astfel de iubire face apel la inima mea. Eu nu-i pot rezista si i-am raspuns.  Dar tu?
Sunt sigur ca si inima ta raspunde acestei iubiri marete si te vei uni împreuna cu mine spunand: “Tata, noi te iubim. Tot ceeace Tu vrei sa facem, cu bucurie vom face, caci Te iubim aaît de mult. Iti predam Tie vietile noastre, serviciile noastre si tot ceeace ne apartine.

 

 

3. MANTUIREA  ESTE  GRATUITA  PENTRU  TOTI  OAMENII

Biblia învata ca Dumnezeu ofera o mantuire mareata, care include pe fiecare fiu si fiica a lui Adam. Aceasta mantuire mare este pentru oricine vrea. Exista iertare pentru toate pacatele din trecut si putere pentru a nu le mai face în prezent. Desi L-a costat pe Dumnezeu un pret enorm, El ofera aceasta mantuire absolut fara plata.

Voi repeta o povestire asa cum i-a fost spusa lui Bob Jones de un soldat care a participat la Razboiul Civil. El spunea: “Am fost în aceasta tara în timpul Razboiului Civil. In lung si în lat erau sute de corturi pentru soldati. A izbucnit pojarul si multi din bravii nostri flacai mureau. Epidemia a devenit asa de rea încat noi am ridicat cateva corturi departe într-o vale si i-am mutat pe toti bolnavii acolo pentru a proteja pe cei sanatosi. Eram atunci de garda la corturile unde bolnavii erau localizati. Intr-o noapte cand faceam de garda, am trecut pe langa cortul unde era un bolnav foarte grav, un soldat de numai 17 ani. Baiatul privea la mine si a zis: “Domnule sergent, cred ca voi muri. Eu nu sunt crestin. Mama mea nu e crestina. Tatal meu deasemenea nu este. Niciodata nu am avut ocazia sa învat despre crestinism. Niciodata nu am mers la biserica. Numai o singura data am mers împreuna cu un prieten la Scoala de Sabat. O doamna ne învata din Biblie.   Ea ne-a citit ceva din Biblie despre un om – cred ca numele lui era Nicodim. El a fost omul care a mers sa vada pe Isus într-o noapte. Isus i-a spus ca trebuie sa se nasca din nou. Instructoarea de la Scoala de Sabat a spus ca toti oamenii trebuie sa fie nascuti din nou pentru a merge în cer. Eu nu am fost nascut din nou si nu vreau sa mor asa.Vrei sa cauti pe capelan ca el sa-mi spuna cum pot fi nascut din nou?”

Batranul a avut o ezitare pentru un moment, apoi a povestit mai departe: “Stiti, în acele zile eu eram un necredincios, un vechi pacatos. Asa ca i-am spus baiatului: “Tu nu ai nevoie de un capelan. Fii doar linistit acum. Nu te teme, totul va fi bine”. Mi-am facut rondul si într-o ora am fost înapoi la patul baiatului. Din nou el privea la mine cu o privire fixa si mi-a zis: “Domnule sergent, daca nu vrei sa-mi aduci pe capelan, cheama pe doctor. Eu sunt aproape de moarte”. “Bine fiul meu, îti voi aduce pe doctor”, i-am zis eu. Am plecat si l-am gasit pe doctor.    El a venit si a ridicat gatul baiatului ca sa poata respira mai usor. Stiam ca baiatul va muri. In acele clipe era asa dulce, ca mi-a intrat la inima. Mi-a multumit pentru amabilitatea mea. I-a multumit si doctorului ca fusese bun cu el.

Apoi eu si doctorul am parasit patul lui. Dupa o ora m-am întors, asteptandu-ma sa gasesc pe baiat mort, dar el înca se lupta cu moartea. El mi-a zis: “Domnule sergent, eu voi muri si înca nu sunt nascut din nou. Daca ma crezi sau nu, vrei sa gasesti pe capelan si sa-mi spuna cum pot fi nascut din nou?” Am privit pentru un moment la el si gandeam cat de neajutorat era el în stransoarea mortii. Atunci i-am spus: “Bine, fiul meu, voi aduce pe capelan”.

Am mers cativa pasi, apoi m-am întors la patul baiatului si i-am zis: “Baiatule, nu voi merge sa-l aduc pe capelan. Iti voi spune ceva despre mine.  Intelege, eu nu cunosc daca exista Dumnezeu, cerul, sau iadul. Nu stiu, dar stiu un lucru. Stiu ca mama mea a fost o femeie buna. Daca exista Dumnezeu, mama mea L-a cunoscut. Daca exista un cer, eu stiu ca ea va fi acolo. Am sa-ti spun ceea ce mi-a povestit mama mea. Te voi învata un verset din Scriptura, versetul din Ioan 3:16: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Mama mea spunea ca eu nu pot sa ma mantuiesc singur, dar daca voi crede în Isus, El ma va mantui”. Am cerut baiatului sa repete textul dupa mine. Eu am început si el repeta cu o voce slaba si tremuratoare. “Acum, baiatule”, i-am zis cand am terminat, “mama  mea spunea ca daca o persoana se va încrede în Isus, nu va pieri, ci va avea viata vesnica.”

“I-am spus baiatului alt verset pe care mama mea m-a învatat, dar el si-a închis ochii, si-a întins mainile crucis pe piept si, abia soptit, repeta cateva cuvinte: “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea… EL a dat pe singurul Sau Fiu, ca oricine… oricine… crede în El, crede în El”. Atunci s-a oprit si a zis cu o voce clara. “Slava Domnului, domnule dergent, totul este bine. Eu cred în El! Nu voi pieri! Am viata vesnica! Am fost nascut din nou! Domnule sergent, mama dumneavoastra avea dreptate. De ce nu încerci? Fa ceea ce ti-a  spus mama. Este bine. Domnule sergent, înainte de a pleca, vreau sa te rog sa faci ceva pentru mine. Ia un sarut de la mine pentru mama mea si spune-i tot ceea ce mi-ai spus mie si spune-i ca fiul ei cu limba de moarte a zis ca totul este bine”. M-am aplecat, l-am sarutat si cu ultima rasuflare, a zis iarasi: “Aceasta lucreaza la inima!” Batranul, plangand, zicea: “Baiatul avea dreptate. Aceasta lucreaza. Oricine crede în El nu va pieri, ci va avea viata vesnica. Stiu ca aceasta lucreaza la inima”.

Planul de mantuire al lui Dumnezeu a lucrat pentru soldatul muribund, a lucrat si pentru ofiter si lucreaza pentru fiecare om care va da în viata sa o sansa lui Dumnezeu.

1.Noi toti avem nevoie de aceasta mantuire

Dumnezeu ne spune în Cuvantul Sau: “Toti au pacatuit” Romani 3:23. “Noi rataceam cu totii ca niste oi”. Isaia 53:6. “Fiindca plata pacatului este moartea” Romani 6:23. “Astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor”.  Romani 5:12. Desi era sortit mortii, iubirea a croit omului o cale pentru a  trai. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Ioan 3:16. Exista doar un Mantuitor, un singur plan de mantuire, un singur nume care poate mantui. “In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti”. Faptele Apostolilor 4:12. “Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale”. Matei 1:21.

Puterea si harul lui Dumnezeu sunt suficiente. “Dar unde s-a înmultit pacatul, acolo harul s-a înmultit si mai mult”. Romani 5:20. Creatiunea lui Dumnezeu este o parte a descoperirii maretiei Lui. “Cerurile spun slava lui Dumnezeu si  întinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui”. Psalm 19:1. Priviti prin telescopul gigantic de pe Muntele Palomar si vedeti vastitatea Universului Lui Dumnezeu. Priviti nenumaratele miliarde de sisteme solare, miscarea lor într-o desavarsita ordine si veti cunoaste ca mîna care le-a pus în spatiu si le sustine, este aceeasi mana care va poate mantui si sustine daca vreti sa cooperati cu El.

El te iubeste mai mult decat pe toate aceste lumi. Pentru a crea lumile din spatiu, El a spus doar un cuvant (Psalm 33:6,9 -”Cerurile au fost facute prin Cuvîntul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui. Caci El zice si se face; porunceste si ce porunceste ia fiinta”), dar pentru a mantui pe un pacatos, El a trebuit sa moara. El a platit un pret mare pentru a te salva.

Plata pentru pacatul tau a fost platita acum 1900 de ani pe Golgota. Partea ta în planul mantuirii este doar sa accepti ceea ce a fost facut pentru tine. “Domnl a facut sa cada asupra Lui (Hristos) nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:6. El a luat locul meu si al tau. “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat. El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim  neprihanirea lui Dumnezeu în El”. 2 Corinteni 5:21.

Datoria pacatului a fost platita. De buna voie, Hristos a facut pentru tine ceea ce tu n-ai putut face singur. “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati… ci cu sangele scump al lui Hristos” 1 Petru 1:18-19.

2.Partea ta in planul de mantuire

Partea ta în mantuire este sa accepti ceeace Isus a facut pentru tine. El  ti-a adus iertare, pace si putere. El ofera iertare pentru toate  pacatele din trecut. El spune: “Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum  e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii  ca purpura, se vor face ca lana”. Isaia 1:18. Iarasi ni se spune: “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.” 1Ioan 1:9.

El ofera pace în locul condamnarii. “Va dau pacea Mea.” Ioan 14:27. “Acum dar nu este nici o osandire (condamnare) pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu traiesc dupa îndemnurile firii pamantesti, ci dupa îndemnurile Duhului.” Romani 8:1. El ofera putere – putere de a fi biruitor. El este aceasta putere si El vrea sa ia conducerea vietii tale, facand-o frumoasa: “Iar a Aceluia care poate sa va pazeasca de orice cadere si sa va faca sa va înfatisati fara prihana si plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapînire, mai înainte de toti vecii si acum si în veci. Amin!” Iuda 24.

Prin Duhul Sau, El va locui în viata noastra si va aduce biruinta asupra fiecarei ispite. “Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el.” Apocalips 3:20. Cand în viata ta esti îndemnat sa devii crestin si sa termini cu viata de pacat, acesta este glasul lui Hristos. Invita-L pe Isus în viata ta si El va veni. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:12.

A fi mantuit înseamna a accepta pe Mantuitorul lumii ca Mantuitorul tau personal. Cand accepti jertfa Sa de pe Golgota ca plata pentru pacatul tau si-L inviti pe El în viata ta sa fie pacea si taria ta, atunci poti spune împreuna cu apostolul Pavel: “Am fost rastignit împreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata, pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” Galateni 2:20.

Convertirea sau nasterea din nou este acceptarea lui Isus în viata ta, sa domneasca pe tronul inimii tale. Atunci poti spune împreuna cu David: “Domnul este Pastorul meu.” Psalm 23. Poti spune din suflet cu bucurie: “Acum suntem copii ai lui Dumnezeu.” 1 Ioan 3:2. Prin convertire noi schimbam stapanii. Hristos lucreaza în noi cu tarie. (Coloseni1:29). “Celce este în voi este mai mare decat cel ce este în lume.” 1 Ioan 4:4. Socotiti-va însiva proprietatea Lui. El v-a rascumparat. Si apartineti Lui. El poate sa-Si apere proprietatea Lui.

3.Merita sa fii crestin

Viata de crestin consta din fericire, pace, multumire si speranta. Fericirea vietii este o experienta pe care nu o putem cumpara, n-o putem cere, împrumuta sau fura. Trebuie sa vina din interiorul nostru. Cand Isus este invitat în inima, cand El este o permanenta prezenta, atunci este fericire. El nu numai ca împarte bucurie si fericire, El le aduce. Fiecare crestin are dreptul sa fie fericit si poate fi fericit cu adevarat. Datorita unei întelegeri si viziuni gresite, multi se plang la fel ca tanarul, pe care o prietena încerca sa-l castige la Hristos: “Vrei sa renunt la orice lucru?” Ea a raspuns: “Nu, cu adevarat,nu. Eu te rog sa accepti orice lucru în Hristos.” Singurele lucruri la care crestinul renunta sunt acelea care, daca le-ar tine,  i-ar aduce ruina si i-ar vatama viata; care i-ar distruge pacea si multumirea. Cuvintele Bibliei “Tu nu trebuie” sunt pentru a ne proteja contra curselor Satanei si nu pentru a îndeparta fericirea si bucuria.

Crestinismul adevarat nu numai ca aduce fericire,pace, multumire si speranta. In viata crestina nu exista risipa, betie, chefuri, glume proaste. Nu exista folosire a drogurilor. Adevaratul crestin recunoaste ca trupul sau este Templul Duhului Sfînt. “Nu stiti ca voi sunteti Templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi? Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu (prin droguri, tutun, bautura, etc.), pe acela îl va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfînt: si asa sunteti voi.” 1 Corinteni 3:16-17. “Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieste în voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”1Corinteni 6:19-20.

Adevaratul crestin nu-si murdareste templul (trupul) prin îngaduinte gresite. El nu-si va permite formarea obiceiurilor care vor murdari sau înjosi. El va fi cumpatat în toate lucrurile si tinta comportarii sale va fi: “O totala abstinenta de la tot ce este vatamator si o moderata folosire a ceeace este bun.” Crestinul este liber de sclavia viciilor, caci “Daca Fiul va face slobozi (liberi), veti fi cu adevarat slobozi.” Ioan 8:36.

4.Cat de mult timp imi trebuie sa devin crestin?

Iti trebuie atat de mult timp pana cand îti supui vechiul mod de viata si accepti pe Hristos. “Pe cararile mele condu-ma Tu, Doamne. Nimic pentru mine, ci totul pentru Tine.” Hristos nu va domni în inimile noastre alaturi de vreun idol. El trebuie sa fie Domn peste tot. In cat timp poate un pacatos sa se transforme într-un sfînt?

Citeste experienta talharului de pe cruce. De ani de zile el calcase legile lui Dumnezeu si ale oamenilor. Era familiar cu toate pacatele. Acum e sortit mortii pentru crimele sale. Pentru ca sa faca umilirea lui Isus mai mare, multimea si reprezentantii Bisericii de atunci L-au rastignit pe Isus între doi talhari. Se aud blesteme si înjuraturi. Deodata unul dintre cei doi talhari devin tacut. Poate îsi aminteste de copilarie; de mama care-l învata sa se roage. Acest om pacatos începe sa înteleaga faptul ca sta în prezenta lui Mesia cel fagaduit, Domnul slavei. Aceasta este ocazia lui de aur. El prinde aceasta ocazie si striga: “Doamne, adu-Ti aminte de mine, cînd vei veni în Imparatia Ta!” A primit el un raspuns? I-a fost ridicata povara pacatului? Cat de mare a fost mantuirea lui Dumnezeu? Ascultati raspunsul de pe buzele si din inima lui Hristos: “Vei fi cu mine în Paradis”. (Luca 23:43).

Asa de mare e planul mantuirii încat o viata plina de pacat este iertata într-o clipa. La fel poate fi si cu tine. Un strigat sincer, o invocare a meritelor lui Hristos la Calvar, o rugaciune: “Doamne, adu-Ti aminte de mine”, si vei primi asigurarea ca pacatele îti sunt iertate si vei avea o casa în Imparatia Sa. Fa aceasta chiar acum. In timp ce Duhul Sfînt te cheama, asculta-L: “Acum e timpul mantuirii”. Amanarea e primejdioasa.

5.Mentinand o viata de crestin

1. Niciodata sa nu te rusinezi de Hristos. El te chiama sa-I marturisesti totul deschis. Fa-o acum si totdeauna. El este Prietenul tau cel mai bun. Oamenii sa cunoasca faptul ca tu esti al lui Isus.

2. Hotaraste-te sa faci un succes din viata de crestin. Daca viata de crestin merita sa fie traita, sa fie traita bine. Studiaza cum poti s-o faci plina de succes.

3. Citeste Biblia ta în fiecare zi. Biblia este cea mai minunata carte. Prin ea, Dumnezeu vorbeste omului. Lasa-L pe El sa-ti vorbeasca. Este ghidul tau. Este hrana ta spirituala.

4. Vorbeste-I zilnic lui Dumnezeu prin rugaciune. Dumnezeu este Tatal tau. El vrea sa vii la El cu toate cerintele tale. Vorbeste-I de toate problemele tale. Increde-te în El. Spune-I tot ce ai în inima. De fapt aceasta este rugaciunea. Formeaza-ti un obicei de a te ruga chiar daca esti tanar.

5. Traieste o viata statornica. Cine esti tu? Esti copilul lui Dumnezeu. Atunci traieste totdeauna ca un fiu al lui Dumnezeu. Daca ai fii fiul unui rege pamantesc prin nastere, nu te-ai rusina de aceasta. Dar esti mai mult decat atat.

6. Alege-ti prieteni crestini. Suntem cunoscuti prin prietenii pe care ni-i facem. Vom creste cu ei. Ei, deasemenea, au nevoie de tine. Mergi la Biserica totdeauna si la scoala de studiu Biblic. Acolo îti gasesti prieteni. Totdeauna fii vrednic de prietenia lor.

7. Castiga pe altii pentru Hristos.
Oricine are nevoie de Hristos. Totusi asa de multi nu-L cunosc. Fa-L cunoscut celor pe care-i întalnesti. Roaga-te pentru ei.

 

 

4. FUNDAMENTUL CREDINTEI

Exista 6 puncte fundamentale ale credintei care ne conduc de la condamnare (datorita pacatului) si la glorificare (datorita jertfei de iubire a lui Dumnezeu). Crezand Biblia ca fiind Cuvîntul lui Dumnezeu si crezînd solia ei ca fiind scrisa pentru învatatura noastra peste care a venit sfîrsitul veacului, sa revizuim pe scurt aceste puncte esentiale.

1. Omul are trebuinta de mantuire.

Ca omul este un pacatos este aratat în Scripturi de la Geneza pana la Apocalips. Dumnezeu zugraveste pe om în starea lui decazuta. Este un tablou adevarat. “Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:6 “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”. Romani 3:23.

“Inima este nespus de înselatoare si de deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?” Ieremia 17;9. “Voi erati morti în greselile si în pacatele voastre. Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam în poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamîntesti si ale gîndurilor noastre si eram din fire copii ai mîniei, ca si ceilalti”. Efeseni 2:1,3. “Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar”. Psalm 14:3. “Toti suntem ofiliti ca o frunza si nelegiuirile noastre ne iau ca vantul”. Isaia 64:6.

Cu adevarat din aceste versete si alte sute de versete care ar putea fi citite, vedem necesitatea mantuirii omului. Este un tablou adevarat, desi este teribil. De cînd omul – fiecare om – este un pacatos, este foarte evident faptul ca fiecare are nevoie de salvare, de mantuire. Numai cand oamenii îsi dau seama de starea lor, de conditia lor de pacatosi, abia atunci  încearca sa caute un leac, un remediu.

2. Exista un salvator.

Pentru noi este imposibil, prin noi însine sa scapam din prapastia pacatului în care am cazut. Inimile noastre sunt rele si noi nu le putem schimba. “Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie împotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna”. Romani 8:7. “Educatia, cultura, exercitarea vointei, eforturile omenesti, toate acestea îsi au sfera lor de actiune, dar aici ele sunt cu totul fara putere. Ele pot produce o corecta comportare exterioara, dar nu pot schimba inima; ele nu pot curati izvoarele vietii. Trebuie sa existe o putere care sa lucreze dinauntru o noua viata de sus, mai înainte ca oamenii sa poata fi schimbati de la pacat la sfintenie. Aceasta putere este Hristos. Numai harul Sau poate sa învioreze puterile fara viata ale sufletului si sa le atraga spre Dumnezeu, spre sfintire”. (Calea catre Hristos p. 16-17).

Cand omul îsi vede adevarata conditie si îsi da seama ca nu poate prin sine însusi sa se schimbe, atunci striga: “O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?” Romani 7:24. Acesta a fost strigatul lui Pavel si este strigatul care se ridica din inimile împovarate al oamenilor din toate veacurile. Pentru toti acestia nu e decat un singur raspuns: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii”. Ioan 1:29. “El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti”. Isaia 53:5. “El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:4,6.

“Hristos a murit pentru pacatele noastre”. 1 Corinteni 15:3. “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire”. 1 Ioan 1:9. “Dar daca umblam în lumina, dupa cum El Ensusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat”. 1 Ioan 1:7.

Dandu-Si seama de neputinta prin sine însusi a omului, Dumnezeu – Vesnicul Dumnezeu al iubirii – a venit pentru salvarea omului si i-a dat un Salvator! In tot universul lui Dumnezeu, doar Unul singur putea sa salveze pe om  si acesta era Insusi Creatorul omului. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Ioan 3:16. Mantuitorul si Creatorul sunt una si aceeasi Persoana. Trebuie putere creatoare pentru a mantui, caci mantuirea este de fapt o re-creatiune. “In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti”. Faptele Apostolilor 4:12. “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale”. Matei 1:21.

“Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor”. Isaia 53:6. Hristos a purtat povara pacatelor asupra  sufletului Sau fara pacat si aceasta El a facut-o pentru fiecare membru al familiei omenesti. Moartea Lui a fost destul de mare pentru a plati datoria fiecarui fiu si fiica a lui Adam. Deoarece Isus a murit pentru fiecare om, noi nu trebuie sa tragem concluzia ca toti oamenii vor fi mantuiti, ca fiecare va fi iertat si curatit.

Moartea lui Isus poate aduce mantuirea pentru toti. Sa ilustram aceasta. Sa presupunem ca undeva sunt cativa oameni înfometati. Si se aduce mancare, dar ei refuza sa manance. Un om gata sa se înece poate refuza colacul de salvare care i-a fost oferit. Planul mantuirii este deplin, gratuit, complet, avand în centru pe Hristos, dar este în zadar, daca individul nu se foloseste de el. Dumnezeu nu poate face mai mult. In Isus Hristos, mantuirea a fost pusa la dispozitie pentru pacatosii cei mai decazuti, dar fiecare în mod individual trebuie sa se foloseasca de proviziile de har divin pentru sine însusi.

3. Trebuie sa credem – trebuie sa acceptam in mod individual.

Ce a raspuns Pavel la strigatul temnicerului pentru mantuire? “Crede în Domnul Isus si vei fi mantuit tu si casa ta”. Faptele Apostolilor 16:31. “Cel neprihanit (drept) va trai prin credinta”. Romani 1:17. In timp ce urca pe genunchi scara lui Pilat din Roma, Martin Luther, unul dintre cei mai mari reformatori protestanti, a auzit sunandu-i în urechi acest important adevar din Romani 1:17: “Cel drept va trai prin credinta”. Urcand încet, el si-a dat seama ca mantuirea nu se realizeaza prin fapte omenesti, ci prin credinta în lucrarea lui Hristos pe Calvar. La fel s-a întamplat cu temnicerul din Faptele 16. El a întrebat: “Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” Pavel a raspuns ca Isus Hristos a îndeplinit fapta. El a platit datoria. “Crede în Domnul Isus Hristos”. Crede ceea ce Isus a facut la Calvar acum 1900 de ani si accepta aceasta ca fiind facut pentru tine individual. Mantuirea este prin credinta si nu prin faptele omului.

Faptele oamenilor niciodata nu pot mantui. In toata lumea nu sunt destui bani sa plateasca datoria pentru pacat. “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana”. 1 Petru 1:18-19. Mantuirea a fost îndeplinita pe deplin si gratuit, dar trebuie s-o crezi si s-o accepti. In clipa cand ai crezut, marele plan lucreaza pentru tine. In acel moment toate pacatele tale sunt iertate si alungate. Atunci cele spuse în Isaia 44:22 se împlinesc cu adevarat în viata ta: “Eu îti sterg faradelegile ca un nor si pacatele ca o ceata; întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat”. Isaia 44:22. “Isus a platit totul; Lui Ii datorez totul. Pacatul care era rosu, El l-a facut alb ca zapada”.

4. Fagaduinta mantuirii.

Acesta este subiectul la care multi cad. Dumnezeu vrea sa posedam aceasta fagaduinta: “V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi, care credeti în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveti viata vesnica”. 1 Ioan 5:13. Dumnezeu doreste ca fiecare din noi sa posede o experienta a cunoasterii. Fagaduinta este asa de importanta încat aduce satisfactie si fericire. Omul care are aceasta fagaduinta (asigurare) nu se gandeste la circumstante. El nu se încrede în simtamintele sale, nici nu-si evalueaza experientele dupa conditii favorabile sau nefavorabile, ci dupa Cuvantul lui Dumnezeu. Sa analizam pe scurt experienta lui Pavel din Faptele Apostolilor 27. Pavel este prizonier în calatoria sa spre Roma. Erau 276 oameni în corabie. Satana este hotarat sa opreasca pe Pavel de a da marturie în Roma. El încearca sa-l înece prin teribila furtuna pe care a provocat-o.

Versetul 14 spune ca “s-a dezlantuit asupra insulei un vant furtunos”. Versetul 20 ne spune ca “pierdusem orice nadejde de scapare”. Aceasta s-a petrecut cu toti pasagerii, dar nu cu Pavel. El s-a rugat si apoi a stat în mijlocul oamenilor disperati si înspaimantati si i-a avertizat sa aiba curaj caci vor întalni tarmul. Apoi le-a spus: “Un înger al Dumnezeului, al caruia sunt eu si caruia Ii slujesc, mi s-a aratat azi noapte si mi-a zis: “Nu te teme, Pavele; tu trebuie sa stai înaintea Cezarului. Si iata ca Dumnezeu ti-a daruit pe toti cei ce merg cu corabia împreuna cu tine”. De aceea, oamenilor, linistiti-va, caci am încredere în Dumnezeu ca se va întampla asa cum  mi s-a spus”.Faptele Apostolilor 27:23-25.

Dovada salvarii este altceva decat fagaduinta salvarii. Fagaduinta mantuirii are de a face cu individul însusi, cu relatia (legatura) sa personala cu Domnul Isus. Dovada mantuirii are de a face cu oamenii din jurul nostru. Cum vor cunoaste oamenii ca esti crestin? Prin roadele pe care le porti, prin viata pe care o traiesti. Ei te supravegheaza. Ei cunosc daca exista o schimbare în viata ta.

Faptele pe care le facem nu ne mantuiesc, dar ele furnizeaza dovada mantuirii. Daca exista o noua lucrare interioara a harului în inima, va fi si o manifestare în afara (vazuta de altii) a harului în viata. Daca Cuvantul lui Dumnezeu aduce un adevar nou, superior, în minte, ca un copil al lui Dumnezeu, îl vei trai. Acest adevar va fi ascultat. Un crestin nascut din nou nu poate spune: “Stiu aceasta” si sa nu faca. “Cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!” Iacob 4:17.

Am fost stropit cu apa cand eram copil si parintii mei, constiinciosi în credinta lor, numeau aceasta botez si considerau ca si-au facut datoria de crestini fata de mine. Cand am crescut mare si am studiat Cuvantul lui Dumnezeu pentru mine însumi, am vazut ca Biblia învata ca eu trebuie sa fiu botezat prin imersie (scufundare în apa) si nu prin stropire. Ce trebuie sa fac? Desi nu sunt mantuit prin botez, ci prin jertfa lui Hristos pe crucea Calvarului, pot sa nu iau în consideratie botezul? Sa închid ochii la noul adevar gasit în Biblie? Sa zic: “Aceasta oranduire nu e importanta? Voi da la o parte Cuvantul lui Dumnezeu?”  Nu, de o mie de ori nu. Poate cineva se va ridica si va striga ca aceasta este legalism si un jug de robie daca cineva asculta cu grija de învatatura Domnului.

Dar atentia (bagarea de seama) în ascultarea de Domnul a devenit legalism? A face ceea ce Dumnezeu zice, a face chiar asa cum El zice, devine oare un jug de robie si e considerata mantuire prin fapte proprii? Cine ar avea indrazneala sa argumenteze ca urmand în mod ignorant (din nestiinta) un obicei omenesc, aceasta este har, dar învatand si ascultand de adevarul Bibliei, aceasta atrage dupa sine condamnarea din partea lui Dumnezeu si ne pune “sub lege?” Ce nonsens! Ce prejudecata! Ce paguba sa nu întelegi în mod drept si sa nu evaluezi planul lui Dumnezeu si conducerea Spiritului Sfînt care trebuie “sa ne calauzeasca în tot adevarul”. Ioan 16:13. “Dar daca umblam în lumina, dupa cum El Insusi este în lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat”. 1 Ioan 1:7. “Dar cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei”. Proverbe 4:18.
“Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar”.  1 Corinteni 13:6.

Cu cat mai mult adevar descopere Dumnezeu, cu atît  crestinul serios, sincer si cinstit se va bucura în el.
Ascultarea si  credinciosia fac parte din roadele mantuirii si constituie probe ale iubirii fata de Dumnezeu. “Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele”. Ioan 14:15. “Cine zice: “Il cunosc” si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este în el. Dar cine  pazeste Cuvantul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem în El”. 1 Ioan 2:4-5.
Iata deci ca dovada mîntuirii este bunavointa noastra de a merge asa cum Dumnezeu ne învata, sa dam ascultare si sa îndeplinim orice raza de lumina care vine din Cuvîntul Sau prin Duhul Sfant.

5. Bucuria mantuirii.

“Imparatia lui Dumnezeu este… bucurie”. Romani 14:17. Daca Imparatia lui Dumnezeu este bucurie este logic sa tragem concluzia ca Imparatul acestei  Imparatii este o Fiinta plina de bucurie. Desi am citit despre lacrimile Sale si am fost mangaiati de simpatia Sa, desi am fost miscati de mila Sa pentru cei pierduti, noi am avea un tablou incomplet al lui Isus daca totdeauna L-am vedea numai ca un “om al durerii si obisnuit cu suferinta”. Isaia 53:3.

Dupa cum Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii, la fel El este un Dumnezeu al bucuriei. “Inaintea Fetei Tale sunt bucurii nespuse”. Psalm 16:11. Cerul este un loc de încîntare, de lauda si bucurie datorita prezentei Sale.

Bucuria noastra nu e limitata numai la cer. Apostolul Petru spune: “Va bucurati cu o bucurie negraita si stralucita”. 1 Petru 1:8. David ne spune ca toti care privesc la aceasta fantana de bucurie vor reflecta atmosfera cerului. “Cand îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie”. Psalm 34:5. Traducerea engleza a acestui text (A.R.V) spune: “Ei priveau la El si radiau de bucurie”.

Fiecare am întalnit persoane ale caror vieti radiau de bucurie. Bucuria cerului radia din ochii lor si linistea si pacea de pe buzele lor. Sa fi fost lînga ei era o binecuvîntare, caci spiritul lor era contagios. Care este secretul stralucirii lor? Exista doar un singur raspuns: Stralucirea lor se datoreste faptului ca ei locuiesc în prezenta Sa.Ei petrec mult timp în rugaciune. “Inaintea Fetaei Tale sunt bucurii nespuse.”  Si niciodata nu se sfarsesc.

6.Desavarsirea mantuirii – glorificarea.

Biblia începe si sfîrseste cu un tablou al Paradisului. In primele capitole ale Genezei vedem ca Paradisul a fost pierdut datorita pacatului. In ultimile doua capitole ale Bibliei avem viziunea Paradisului refacut prin planul mantuirii lucrat în Hristos. E bine sa ne luam ochii de la tragediile si de la pedepsirea celor pierduti si sa privim slava celor mantuiti. Multe din dramele vietii prin trecerea celor sase mii de ani au avut sfarsit tragic, dar marea drama a planului de mantuire se sfarseste în triumf. Acasa în cele din urma:

Cand norii îngrijorarilor si fumul îndoielilor au fost parasite, peregrinul crestin va vedea Noul Ierusalim, Cetatea cea Sfînta si va preamari pe Capitanul mantuirii sale pentru gloriosul sfarsit al calatoriei plina de evenimente din timpul vietii sale. Noi suntem aproape acasa. Cuvantul adevarat al Vesnicului Dumnezeu asigura pe calatori ca voiajul este aproape sfarsit, limanul dorit e chiar în fata noastra. Una cate una am trecut pietrele kilometrice care ne arata ca suntem aproape de casa”. Gandesti ca mergi pe tarm si deodata te gasesti în cer, ca prinzi o mana si gasesti ca e mana lui Dumnezeu, ca respiri aer nou si curat si gasesti ca este aerul cerului, ca te simti înviorat si gasesti ca esti nemuritor, ca treci prin furtuna catre o liniste necunoscuta, ca te trezesti si gasesti ca este ACASA!”

Marea lupta este sfarsita. Intregul univers este curat. Un singur puls de armonie si bucurie bate prin marea creatiune. Dela El, Cel care a creat totul, se revarsa viata, lumina si bucuria prin spatiu. Noul Ierusalim  devine capitala Universului: Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, Cetatea Sfanta, noul erusalim, gatita ca o mireasa împodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: “Iata, Eu fac toate lucrurile noi”. Si a adaugat: “Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate”. Apoi mi-a zis: “S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Celui ce îi este sete, îi voi da sa bea fara plata din izvorul vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”. Apocalips 21:2-7.

“Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietii cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod în fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Ii vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si Numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi moarte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul, Dumnezeu îi va lumina. Si vor împarati în vecii vecilor”. Apocalips 22:1-5.

Expresia “Scaunul de domnie al lui Dumn ezeu si al Mielului vor fi în ea” si “Cortul (templul-trd. engleza) lui Dumnezeu cu oamenii si El va locui cu ei”, desigur ne arata ca acestea sunt în Noul Ierusalim. Ce destin este în fata acestei omeniri care a fost campul de bataie de-a lungul secolelor de lupta dintre Dumnezeu si Satana, dintre adevar si minciuna. Prin planul de mantuire, aceasta lume timp de sase mii de ani manjita de pacat, unde Fiul lui Dumnezeu Si-a varsat lacrimile Sale si sangele Sau, va deveni locul cel mai onorat din vasta creatiune a lui Dumnezeu.

Lucrurile  care vor fi eliminate: Scripturile descriu lumea noua aratandu-ne cateva lucruri care nu vor fi acolo. Acolo nu va exista niciun diavol, nici o durere, nici un pacat, nici ranire, nici moarte.”Vrasmasul cel din urma, care ve fi nimicit, va fi moartea.”  1Corinteni 15:26.   “Ce planuri faceti voi împotriva Domnului, El le zadarniceste! Nenorocirea nu va veni de doua ori”. Naum1:9. “Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care traieste în spurcaciune si în minciuna; ci numai cei scrisi în carteavietii Mielului”. Apocalips 21:27.

Ce rasplatiri minunate a fagaduit Dum nezeu pentru toti aceia care raman credinciosi pana la sfarsit!
Apocalips 2:10-11 “Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca diavolul are sa arunce în temnita pe unii din voi, ca sa va încerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii. Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vatamat de a doua moarte”.

Apocalips 3:5. “Cel ce va birui va fi îmbracat astfel în haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui înaintea Tatalui Meu si înaintea îngerilor Lui”. Apocalips 3:12. “Pe cel ce va birui, îl voi face un stalp în Templul Dumnezeului Meu si nu va mai iesi afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu si numele cetatii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are sa se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu si Numele Meu cel nou”. Apocalips 3:21. “Celui ce va birui, îi voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie”.

Apocalips 21:7. “Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”. Prietene, nu lasa marele atot-suficient plan de mîntuire sa fie în zadar. Urmeaza acesti pasi ai credintei pentru ca glorificarea sa se întinda si asupra ta atunci cand Isus va veni si cand El va oferi nemurirea.

 

 

5. CE DAR DE NEPRETUIT!

“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu,pentru ca oricine crede în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”. Ioan3:16.“Astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos,Domnul”. Luca 2:11.”Astazi vi s-a nascut”, aceasta afirmatie prin sine însasi nu e remarcabila pentru ca în fiecare zi zeci de mii se nasc. Dar întreaga afirmatie: “Astazi vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul”, zguduie adancul sufletului deoarece cu siguranta oamenii au trebuinta de un Mantuitor.

Pentru acesti sase mii de ani de cand pacatul a intrat în lume, în marea Sa iubire si mila, Dumnezeu a oferit omului posibilitatea reîntoarcerii, ocazia de a avea pacatele sale iertate si de avea iarasi partasie cu Creatorul Sau. Pacatul a fost un intrus si a adus o teribila ruina. Dar Dumnezeu a declarat ca intrusul nu va fi tolerat pentru vecie. Oricat de mult L-a costat pe El Insusi, Dumnezeu a furnizat un remediu pentru pacat; El a furnizat o scapare din consecintele pacatului. Consecinta pacatului este moartea. “Plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata  vesnica”. Romani 6:23.

Exista o singura cale prin care Dumnezeu putea sa fie drept si în acelasi timp sa poata îndreptati sau socoti fara vina pe omul vinovat. Cineva sa faca ispasire si  sa stea în locul omului vinovat. Viata Cuiva trebuia sa fie destul de mare, mai mare decat greutatea vinei întregii populatii a pamantului. Cine va plati datoria? Cine va veni sa salveze pe om? Nu exista decat Unul care poate face aceasta. Va fi El binevoitor sa plateasca pretul? Da, El a platit. “Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!” 2 Corinteni 9:15. Multi ani în urma cand vase comerciale traversau oceanul, un astfel de vas a parasit un port american ca sa ajunga în Liverpool, Anglia. O astfel de calatorie necesita multe zile.

Totul a mers bine cateva zile si totul parea sa fie un voiaj placut. Dar o  furtuna s-a abatut asupra micului vas aruncandu-l si smucindu-l deasupra valurilor pana cand se parea ca trebuie parasita orice speranta ca aceasta furtuna va înceta vreodata. Neîncetata priveghere a capitanului si eforturile echipajului i-au salvat pana cand furtuna s-a linistit. Intr-o dimineata înspaimantatoarea stire a fost trecuta de la unul la altul ca o înfioratoare soapta: “Vasul are o spartura prin care intra apa si se va scufunda”. Groaza si teama i-a apucat pe toti. Un fior rece strabatea fiecare vena si muschi la gandul mortii în adancurile marii. In zadar cercetau ei orizontul sa vada lumina unui alt vas, iar în final au apelat la capitan sa spuna cuvinte de speranta. El a spus: “Apa pare sa nu fie prea adanca în interiorul vasului, dar desigur va intra tot mai multa. Nu exista decat o cale pentru a fi salvati, dar am o ezitare pentru a da aceasta sugestie sau acest sfat”, si cu vorbe de mîngaiere pe care le putea exprima în acele clipe, el le-a dat drumul la toti.

Dupa cateva ore, capitanul a comandat: “Chemati pe toti oamenii pe punte”, si toti au venit sus. “Dupa cum stiti”, le-a zis capitanul, “vasul nostru are o spartura si pompele nu sunt capabile sa evacueze apa. Vietile noastre sunt în primejdie. Spartura nu e prea mare, probabil numai cativa centimetri, atat de lata cat bratul unui om”. Capitanul s-a oprit si a repetat rar: “Atat de lata cat bratul unui om” si spunand acestea si-a ridicat bratul. A asteptat un moment, dar se parea ca trece un an pana sa vorbeasca iarasi. “Cineva dintre dumneavoastra trebuie sa mearga jos în cala, sa se scufunde în apa si sa-si puna bratul si umarul sau la spartura. Va trebui ca unul sa-si sacrifice viata pentru ca sa salveze pe toti ceilalti. Cine vrea voluntar sa faca aceasta?

Liniste, numai vantul se auzea. “Eu voi merge, domnule”, a spus un tanar pe fata caruia stralucea o raza de   soare. Fata lui era plina de zambet, desi stia ca el si-a pronuntat sentinta de moarte. Dar nu era nici o urma de frica în înfatisarea lui. “Tu!” a strigat capitanul si fata lui era alba, ridicandu-si amîndoua mainile si îndreptandu-le înainte. Si marinarul a raspuns: “Da, eu”. Stateau fata în fata, tanarul si batranul. Lacrimi curgeau din ochii capitanului si fara sa-i pese le lasa sa coboare pe obrajii sai. S-a dus drept înainte, si-a dat jos cascheta si, îmbratisand si sarutand pe tanar, a spus: “Fiul meu! Fiul meu! Mergi si Dumnezeu sa fie cu tine!” Toti l-au vazut plonjand în adancul apelor si dupa cateva ore, ajungand în port, ei l-au gasit cu bratul în spartura vasului.

Biblia ne spune ca odata un sfat a fost tinut în ceruri. A fost cel mai mare consiliu care s-a tinut vreodata. Este numit “sfatul pacii”. Discutia a fost centrata în jurul lumii pierdute care mergea spre distrugere. Aceasta era lumea noastra si nici un om nu putea face nimic pentru salvare. Cineva trebuia sa mearga si sa salveze. Cineva trebuia sa plateasca pretul întreg-supremul pret.

Si daca ar fi permis sa se traduca limbajul cerului în limbajul de pe pamant, sa aduca Infinitul jos în finit, mi-as imagina pe Fiul lui Dumnezeu – Acel Unul Singur care a fost agentul activ în aducerea la existenta a tuturor lucrurilor, Cel care cu propriile maini l-a creat pe om dupa asemanarea divina – mergand aproape de Tatal. Si parca Il aud zicand: “Tata, Eu voi plati datoria pentru calcarea de lege a omului”. Oh, ce minunata bunavointa sa ia asupra Lui Insusi neputinta omeneasca. El, care a locuit în vesnicie cu Tatal, devine acum un copilas neajutorat. Pavel sunea: “Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos. El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru noi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va îmbogatiti!” 2 Corinteni 8:9.

Nicio fiinta omeneasca nu poate sa cuprinda marimea bunavointei lui Isus. Cu adevarat El a fost bogat – bogat în egalitate cu Dumnezeu, “caci în El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii”. Coloseni 2:9. Asa cum Pavel spunea, egalitatea (unitatea) cu Dumnezeu nu se putea cuprinde. El era bogat în ceeace priveste adorarea pe care i-o aduceau fiintele necazute în pacat si milioanele de îngeri care aveau placere sa se plece înaintea Lui, care era iubitul lor Conducator. Ei strigau: “Sfant, sfant, sfant, Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic”. El a fost bogat în putere, deoarece prin Cuvîntul Sau El a adus lumile laexistenta. Din nimic, la suflarea gurii Lui, lumile si-au luat locul lor. Ce mare bunavointa!

Apostolul Pavel scria: “Si fara îndoiala mare este taina evlaviei: Dumnezeu s-a manifestat în trup.” 1 Timotei 3:16 trd. engleza. Ce minune a harului a fost manifestata în acea zi. Nici o limba omeneasca nu poate explica marea transformare prin care Creatorul Universului, Facatorul cerului si al pamantului, a devenit un copilas neajutorat învelit în scutece. Acceptam marele adevar ca acel copilas culcat într-o iesle este Dumnezeirea învelita într-o mica legatura a umanitatii. Dumnezeu într-un leagan! Ce priveliste! Ce loc pentru contemplare. Marele si vesnicul Dumnezeu un coplias ne ajutorat în bratele mamei Sale. Poti auzi în imaginatie ganguritul Lui de copil. Glasul Lui a îmbodobit universul cu fiinte. “Caci EL zice si se face, porunceste si ce porunceste ia fiinta”. Psalm 33:9.

Mai tîrziu aceeasi voce a Sa, în timpul calatoriei Sale pe pamant, a vorbit si a eliberat pe demonizati. Tot cu glasul Sau a linistit marea. In imaginatie putem vedea piciorusele Lui. Dupa cativa ani, aceleasi picioare care oboseau pe cararile prafuite ale Iudeii, vor fi tintuite pe cruce, deoarece acest copil a fost nascut ca sa moara, înfaptuind marele plan al mantuirii. El a fost Dumnezeu într-un leagan. El a fost Darul de nespus al lui Dumnezeu. In El locuia toata plinatatea Dumnezeirii. EL a fost bogat, dar pentru noi a devenit sarac. Cat de sarac? Nascut într-o iesle. Nu era loc pentru El în casa. El care a creat Universul, cand a venit sa mantuiasca lumea noastra pierduta, nu a gasit loc nici în cel mai ordinar han. Isus a devenit sarac. Cei mai multi oameni din lume sunt saraci. Isus s-a coborat la nivelul nostru. Nu avea unde sa-Si plece capul. El zicea odata: “Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni capul”. Matei 8:20.

Calatorea pe jos. Barca pentru traversarea lacului nu era a Lui. Magarusul care-l ducea spre Ierusalim era împrumutat. Cand a vrut sa dea o lectie despre bir, a împrumutat un ban. Cand a murit pe crucea Calvarului, L-au dat jos de pe cruce si L-au pus într-un mormant de împrumut. A devenit sarac pentru ca noi sa ne îmbogatim. Prin viata Sa, Hristos este un exemplu, aratandu-ne cum sa traim. Prin moartea Sa, El este o jertfa îndestulatoare pentru pacatele noastre.

Prin învierea Sa, El este un biruitor; prin înaltarea Sa, El este un Imparat. Prin mijlocirea Sa, El este Mare Preot pentru noi. Mai avem noi trebuinta de altceva? Nu a înlaturat El pacatele mele prin viata Sa perfecta? Nu este El acum în ceruri ca Avocat al meu, pledand pentru cazul meu oridecate ori eu ratacesc? Si nu este El Domnul si Imparatul meu care vine curînd si a carui fata o voi vedea? Scopul venirii lui Isus în lume este clar aratat în Scriptura: “Astazi în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos Domnul”. Luca 2:11. Aceasta era trebuinta lumii, un Mantuitor. Nu exista decat un singur Mantuitor. “In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti”. Faptele Apostolilor 4:12. Acest Nume este ISUS. “Si vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale”. Matei 1:21.

Isus nu a venit numai ca sfatuitor. El a venit ca Mantuitor. Exista multi în lume care dau sfaturi fara plata, dar exista numai Unul care poate mantui. Un om gata sa se înece are nevoie de un colac de salvare si un pacatos are nevoie de un Mantuitor. Raspunsul pentru suprema trebuinta a noastra,  L-a dat Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos din Betleem.
O cheie a Bibliei

Isus, copilul din ieslea din Betleem, este cheia întelegerii corecte a întregii Biblii: Intreaga Biblie poate fi rezumata în trei cuvinte: “Hristos este totul”. Coloseni 3:11. Exista numai o singura Carte inspirata si în ea Un singur Personaj remarcabil. Marea Carte, Sfanta Scriptura, Biblia are ca subiect pe Hristos. Obiectul acestei Carti este mantuirea noastra. Cel care nu întelege ca Hristos din Betleem a existat din vesnicie nu va avea o corecta întelegere a învataturii Bibliei. Intr-o zi cand era pe pamant, Isus a spus: “Mai înainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu”. Ioan 8:58. El S-a rugat Tatalui: “Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea”. Ioan 17:5.

Primul verset al Bibliei ne aduce fata în fata cu Hristos Isus: “La început Dumnezeu a facut cerurile si pamantul”. Geneza 1:1. “La început era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. El era în lume si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Ioan 1:1-3,10.

Primul verset al Noului Testament ne prezinta aceeasi persoana: “Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”. Matei 1:1. Ultimile Cuvinte ale Biblie ne aseaza înaintea noastra pe acelasi Isus: “Harul Domnului Isus Hristos sa fie cu voi cu toti! Amin”. Apocalips 22:21. Deci vedem ca Isus Hristos este Alfa si Omega, Inceputul si Sfîrsitul, Cel dintai si Cel de pe urma. Apocalips 22:13.

Alfa si Omega sunt prima si ultima litera din alfabetul grecesc, corespunzand lui A si Z din alfabetul nostru. In timp ce exista multe cuvinte în Biblie, numai 27 de litere sunt folosite pentru a forma aceste cuvinte. Hristos este A si Z, întregul alfabet al lui Dumnezeu, deaceea întreaga Biblie este rezumata în El.

Nasterea Lui a fost minunata. Unii oamenii accepta cu greu istorisirea Bibliei despre nasterea dintr-o fecioara, dar cu cat studiem mai mult, cu atat vedem ca asa trebuia sa fie. Puteti sa ganditi la Dumnezeu sa fi fost adus pe lume altfel decat printr-o nastere miraculoasa? Aceasta este o parte din istorisirea Bibliei si nimic nu trebuie sa dam la o parte din ceea ce exista în Biblie. Aceasta nastere miraculoasa a fost anuntata din ceruri. Ceata îngerilor a venit si a declarat-o. “Si deodata, împreuna cu îngerul s-a unit o multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: “Slava lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pamant între oamenii placuti Lui”. Luca 2:13-14.

“Mantuitorul care S-a nascut în aceasta zi” a fost nascut în mare umilinta. De ce a venit? De ce S-a nascut? Pentru ca numai El putea fi Mantuitorul lumii. “Caci ni S-a nascut un Mantuitor”.

Prietene, ai nevoie de un Mîntuitor. Priveste în interiorul inimii tale. Exista doua lucruri cu care vom fi pusi fata în fata fiecare din noi si acestea sunt moartea si judecata. Fara un Mîntuitor noi nu putem da fata cu acestea.
John Bunyan spunea: “Isus este un Mantuitor minunat”; si cu adevarat noi toti putem spune “Amin” pentru aceasta. Ce iertare, pace si bucurie aduce El sufletului plin de cainta! Ce putere de sus aduce EL celui împovarat pentru ca sa poata face ceea ce e bine, adevarat si frumos. Ce mîntuitor, El este Cel care a fost nascut în acea zi.
Isus a adus speranta si mantuire omenirii. Dumnezeu nu a fost niciodata ca atunci la nasterea lui Hristos. “Slava lui Dumnezeu în înaltime”, au cîntat îngerii.

Tatal S-a bucurat la aceasta minunata nastere si s-a bucurat tot cerul. Care este secretul bucuriei? Este acesta: Nasterea lui Hristos aduce mantuire tuturor celor ce accepta. Indepartati aceasta bucurie si, pentru multi dintre noi, viata nu ar mai merita sa fie traita. Cand S-a nascut Isus, s-a nascut speranta. Tennyson pe drept cuvant a spus ca Isus S-a nascut pentru ca noi sa putem avea nasterea din nou. El S-a nascut pentru ca noi sa putem duce stralucirea acestei nasteri în orice loc. Sa multumim lui Dumnezeu pentru Darul Sau nespus de mare, pentru Mantuitorul care a fost nascut în Betleem  o mie noua sute de ani în urma. Pentru ca sa devina Mantuitorul nostru, El care a fost nascut în acea zi, trebuia sa poarte vina pacatelor noastre. “El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El… Dispretuit si parasit de oameni”. Isaia 53:5,3. Si-au batut joc de El, L-au crucificat, L-au scuipat, I-au pus o coroana de spini si I-au dat sa duca o cruce, pe care L-au rastignit. A fost un sacrificiu de bunavoie. El S-a dat pe Sine Insusi datorita iubirii pentru cei pierduti care nu puteau însisi sa se mîntuiasca. Si Dumnezeu,
Vesnicul Tata, L-a dat. “Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespusde mare!” 2Corinteni 9:15.

 

 

6. DUMNEZEU ARE UN PLAN PENTRU VIATA TA

Din studiul Bibliei, eu cred ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare. Ma voi referi la cateva texte din Scriptura pentru a dezvolta acest subiect foarte important si plin de speranta. “Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam în ele” Efeseni 2:10.

1.Dumnezeu are un plan pentru fiecare.

Gandul ca Dumnezeu are un plan pentru viata mea a devenit izvorul unei mari încurajari. Natural,existau îngrijorari considerabile daca eu sunt corespunzator pentru acest plan. Imi place sa gandesc si cred cu sinceritate ca noi, care suntem în mijlocul unei actiuni, nu suntem aici printr-un simplu accident, ci datorita scopului si planului lui Dumnezeu. Pentru mine acesta este un gand frumos si un adevar minunat ca Dumnezeu Isi are ochii îndreptati asupra fiecaruia din poporul Sau. El are planul Lui fata de fiecare. “Dupa cum este sigur ca avem pregatit un loc în locasurile din ceruri, tot atat de sigur este si faptul ca aici pe pamant avem hotarat un loc anumit unde  sa lucram pentru Dumnezeu.” Parabole, p. 257.

Ce provocare pentru fiecare din noi sa stim ca în mod individual avem locul nostru în planul cel vesnic al cerului si ca am fost adusi la existenta deoarece era nevoie de noi. In Evrei 8:5 ni se spune ca Dumnezeu a dat modelul dupa care Moise trebuia sa construiasca sanctuarul pamantesc. “Ia seama”, i s-a spus, “sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte.”

Conform textelor din Galateni 1:15-16, apostolul Pavel ne arata marele adevar ca Dumnezeu a avut un plan pentru viata sa, desi el pierduse ani de zile  înainte de a-si da seama de acest plan. “Dar cand Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pantecele maicii mele si m-a chemat prin harul Sau – a gasit cu cale sa descopere în mine pe Fiul Sau, ca sa-L vestesc între Neamuri, îndata, n-am întrebat pe nici un om.

Mi s-a spus ca traducerea libera din ebraica a textului din Tefania 3:17 este: “El planifica în liniste pentru tine în iubire, pentru ca Ii pasa de tine.” Nu ni se încalzeste inima sa stim ca Dumnezeu planifica pentru fiecare, ca este interesat personal în succesul fiecaruia, ca fiecare are un loc în planul Sau, ca face lucrarea, realizeaza faptele pe care El le-a planificat pentru fiecare individ? Dupa cum Dumnezeu are planul Sau pentru popoarele lumii, tot la fel pentru fiecare individ El a stabilit un loc.

Un scriitor a spus: “Orice suflet este asa de deplin cunoscut de Isus ca si cum ar fi singurul pentru care a murit Mantuitorul. El se îngrijeste de fiecare ca si cum n-ar mai exista altcineva pe fata pamantului. Mantuitorul ar fi trecut prin chinurile Calvarului chiar daca numai unul ar fi fost salvat. El niciodata nu va parasi pe cineva pentru care El a murit.”

Ce minunat sa stim ca El Se gandeste la noi în mod individual. El ne cunoaste pe nume. “Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi (“creati” – trd.engleza) în Hristos Isus pentru faptele bune.” Efeseni 2:10. Cand suntem ispititi: “Isus Se îngrijeste de mine; El mijloceste pentru mine; El ma iubeste si are un plan pentru mine; El a murit pentru mine.” Si astfel putem raspunde: “Ma predau Lui fara rezerva si-L voi lasa sa ma modeleze pana cand voi ajunge perfect dupa planul pe care-l are pentru viata mea.”

2.Dumnezeul nostru are un plan minuna.

Este biblic si rezonbil sa gandim ca Dumnezeu are un plan pentru fiecare. El a planificat pentru orice lucru în acest Univers maret. Sa ne gandim la milionale de stele. Cu adevarat acesti sori, stralucind de frumusete, miscandu-se cu exactitate, ne spun ca exista Cineva mare care a planificat. Dumnezeu are milioane de stele zburand în spatiu. Niciuna n-a întarziat nici fractiuni de secunda. Toate se misca dupa planul Creatorului. Nu-i de mirare ca Dumnezeu ne spune sa privim în sus, caci “Cerurile spun slava lui Dumnezeu si întinderea lor vesteste lucrarea mainile Lui.” Psalmul 19:1.

Ganditi-va la milioanele de flori înflorind primavara, toate frunzele care apar pe copaci si milioanele de fire de iarba ce cresc pe pasuni; doua flori, doua frunze, doua fire de iarba nu sunt identice. Dumnezeu a planificat astfel. Sa ne gandim la frumusetea florilor. Cine a creat crinul? Cine i-a dat acea înfatisare maiestuasa? De unde si-a luat frumusetea si culoarea? De sigur, nu din garderoba lui Solomon, caci Isus spunea: “Solomon, în toata slava lui, nu s-a îmbracat ca unul din ei.” Matei 6:29. Dumnezeu l-a îmbracat astfel; El i-a tesut acea îmbracaminte fara pata. Dumnezeu a avut un plan pentru el.

3.Hristos a acceptat planul Tatalui

Daca Dumnezeu a planificat pentru stele, flori si pasari, cred ca El are un plan pentru tine si pentru mine. “Eu Te-am proslavit pe pamant, am sfarsit  lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Ioan 17:4. El nu vorbea despre sfarsitul vietii Sale. El vorbea despre sfarsitul unei lucrari speciale pentru care El a venit pe pamant s-o realizeze. Da, El a desavarsit acest plan. Viata lui Isus a fost traita conform acestui plan. Pas cu pas, El a urmat indicatiile Tatalui pentru viata Sa. Care a fost secretul acestei vieti unice?

Nu pentru ca El era divin, caci trebuie sa ne reamintim ca El S-a golit pe Sine Insusi. Puterea Lui de a birui ispita, de a face minuni si întelepciunea pentru a trai o astfel de viata cum El a trait-o, El le-a primit de la Tatal.El a avut aceleasi ispite ale vietii pe care si noi le avem. El S-a supus voiei lui Dumnezeu si acesta este secretul vietii desavarsite pe care El a trait-o. “Caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.” Ioan 6:38.

In fiecare pas al existentei sale pamantesti, El recunostea planul si calauzirea lui Dumnezeu. Printr-o supunere deplina fata de voia Tatalui Sau, El a facut ca planul lui Dumnezeu pentru viata Sa sa devina o realitate. “Cît este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze.” Ioan 9:4. “Fiul nu poate face nimic dela Sine.” Ioan 5:19. “Eu nu pot face nimic de la Mine Insumi“. Ioan 5:30. “Nu fac nimic de la Mine Insumi, ci vorbesc dupa cum M-a învatat Tatal Meu… Pentru ca totdeauna fac ce-I este placut.” Ioan 8:28-29.

Prietene, iata secretul vietii Sale si a partasiei Sale cu Dumnezeu. Iata secretul pacii si puterii Sale. Viata lui Isus a fost dupa planul lui Dumnezeu si Isus a împlinit planul acesta. Dupa cum Dumnezeu a avut un plan pentru Isus, tot la fel El are un plan pentru viata ta si a mea. Este un gand provocator si un adevar maret. Noi nu suntem aici printr-un accident. Noi avem o misiune pe care Dumnezeu ne-a ales-o. Avem o lucrare specifica de facut. Nimeni altul nu poate face aceasta lucrare. “Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.” Ioan 20:21.

4.Apostolul Pavel a cooperat cu planul lui Dumnezeu

Sa ne gandim iarasi la marele apostol Pavel care a recunoscut ca Dumnezeu a avut un plan pentru viata sa. Cand a raspuns chemarii lui Hristos, el a spus: “Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu.” Galateni 2:21. El totdeauna cauta sa coopereze cu planul lui Dumnezeu pentru viata sa. El avea multe lupte de dus, multe greutati de îndurat, dar el nu se alinta. Singura lui ambitie era sa fie tot mai mult în asemanare cu Stapanul lui. “Eu, deci, alerg, dar nu ca si cum n-as sti încotro alerg. Ma lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveste în vant. Ci ma port aspru cu trupul meu si-l tin în stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propavaduit altora, eu însumi sa fiu lepadat.” 1 Corinteni 9:26-27. Pavel nu voia sa dea gres. El nu vroia sa fie condamnat. El nu voia sa fie lepadat. Pavel voia sa castige premiul pe care Dumnezeu îl avea pentru El.

5.Cum pot sa fac ce este placut lui Dumnezeu

Un lucru este sigur. Desi Dumnezeu are un plan pentru fiecare, El nu ne forteaza sa urmam planul Sau. Oricine poate sa nu asculte; însa daca nu ascultam, vom pierde ceva  minunat, pe care Dumnezeu ar dori sa-l realizam. Marea întrebare care ne confrunta este: “Care e planul lui Dumnezeu pentru viata mea? Ce ar dori Dumnezeu sa fac? Ce scop a avut El cand m-a adus la  existenta? In mod individual trebuie sa gasim raspunsul. Cum putem cunoaste voia lui Dumnezeu? Cum putem afla planul lui Dumnezeu pentru viata noastra? El ne-a promis o calauzire personala.” Recunoaste-L în toate caile tale si El îti va netezi cararile.” Proverbe 3:6.

El nu promite ca ne va da o harta completa a întregii vieti. El ne descopera doar cate un pas, însa sa mergem înainte în providenta lui Dumnezeu. Fie ca suntem în mijlocul multimii sau într-un loc întunecos, planul lui Dumnezeu pentru noi se va dovedi a fi cel mai bun. “Urechile tale vor auzi dupa tine glasul care va zice: “Iata drumul, mergeti pe el!” cand veti voi sa va mai abateti la dreapta sau la stanga.” Isaia 30:21.

Isus a promis ca Duhul Sfant ne va calauzi în tot adevarul si nu e nevoie sa învatam niciun adevar mai mare decat scopul sau obiectivul lui Dumnezeu pentru existenta noastra. “Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune.” Efeseni 2:10. Ce vrea Dumnezeu? Ce a avut El în gand cand m-a creat pe mine? Care este scopul Lui pentru mine? Cum voi cunoaste voia Sa, planul Sau? Este adevarat ca noi toti suntem aici pentru a ajuta, nu pentru a deranja. Suntem aici spre a servi, nu pentru a fi serviti. Suntem aici spre a progresa, spre a creste în har. Trebuie sa ne ridicam, nu sa ne taram picioarele. “Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta!” Eclesiastul 9:10. Unii par sa creada ca lucrarea data lor de Dumnezeu este sa stea deoparte si sa critice pe lucratori, dar ei fac o mare greseala. Dumnezeu nu a planificat aceasta pentru noi. Aceasta este lucrarea diavolului. Diavolul este parasul (“acuzatorul” - trd. engleza) fratilor nostri.” Apocalips 12:10. Ce tragedie cand asa zisii sfinti ai lui Dumnezeu fac lucrarea murdara a diavolului. Intr-o oarecare masura, propriile tale talente te vor calauzi în lucrarea vietii tale. Dumnezeu cheama pe om sa faca ceea ce poate, dar el trebuie sa creasca. Nu va exista limita pentru lucrarea lui, pentru posibilitatile sale.

Trebuie sa lucram unde e nevoie. Ochii nostri trebuie sa fie unsi si vor fi, daca suntem seriosi si hotarati sa vedem un loc unde e nevoie de noi. Unde este secerisul alb? Unde este usa deschisa? Unde este cea mai puternica chemare de ajutor?

Daca vom tine constinta deschisa si vom trai aproape de Stapanul nostru, vom auzi susurul bland al glasului Sau. Isus spunea: “Oile Mele asculta (“aud” – trd. engleza)  glasul Meu.” Ioan 10:27. Ni s-a promis ca prezenta Sa va fi totdeauna cu noi. “Eu sunt cu voi toate zilele.” Matei 28:20. “Caci eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te iau de mana dreapta si-ti zic: “Nu te teme de nimic, Eu îti vin în ajutor.” Isaia 41:13.

O, atingerea mainii Sale, cat e de minunata si însufletitoare! Orice lucrare adevarata începe prin contactul personal cu Isus. Nimeni nu-L poate cunoaste personal fara a simti caldura contagioasa a Spiritului Sau pentru altii. Exista o aroma minunata, o caldura placuta în lucrarea care se desvolta si creste datorita faptului ca suntem în prezenta Lui.

 

 

 

7. CERUL ESTE REAL

“Nu va mai fi moarte” este fagaduinta mantuitoare a lui Dumnezeu catre o lume scaldata în distrugere si varsare de sange cum n-a fost niciodata mai inainte. Intr-un timp cand mii de oameni pot fi omorati in fractiuni de secunde prin bombele atomice, cele cu hidrogen sau cobalt, strabate pana la noi învioratorul mesaj de la Dumnezeu: “Nu va mai fi moarte!”

Ce bine este sa stim ca înaintea noastra sta împlinirea pretioaselor cuvinte ale Mantuitorului: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta  în Dumnezeu si aveti credinta în Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” Ioan 14:1-3.
Cerul este un loc. “Eu Ma duc sa va pregatesc un loc.” Nu este o conditie, ci un loc.

1. Trei ceruri

Biblia ne învata ca exista trei ceruri. Citim în 2Corinteni 12:2-4 “Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana în al treilea cer. Si stiu ca omul acesta a fost rapit în rai (Paradis)”. Daca exista al treilea cer, înseamna ca trebuie sa existe si primul si al doilea cer.    Biblia arata ca primul cer este aerul înconjurator sau atmosfera. Apocalips19:17 “El a strigat cu glas tare si a zis tuturor pasarilor care zburau prin mijlocul cerului (atmosferei).

Cel de al doilea cer este cerul stelar, unde soarele, luna si stelele se misca pe orbitele lor. Psalm 19:1-6  “Cerurile spun slava lui Dumnezeu si întinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamantul si glasul lor merge pana la marginile lumii. în ceruri El a întins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui.”

Dincolo de cerul stelar este cel de al treilea cer, pe care Pavel îl numeste RAI (Paradis). “Celui ce va birui, îi voi da sa manance din pomul vietii, care este în raiul lui Dumnezeu.”  Apocalips 2:7. Pomul vietii este în mijlocul Paradisului. “Si mi-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului” (Apocalips 22:1). Raul vietii si pomul vietii sunt în acelas loc. Unde este pomul vietii? Apocalips 2:7 spune: “în raiul lui Dumnezeu”.

De aceea, tronul lui Dumnezeu trebuie sa fie în Paradis, în al treilea cer. Unde este tronul lui Dumnezeu  acolo  este  cerul. Desi 1Corinteni 2:9 ne spune ca: “Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit  si la inima  omului nu   s-au suit, asa  sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu  pentru cei ce-L iubesc, “  “în raiul lui Dumnezeu”.

De aceea, tronul lui Dumnezeu trebuie sa fie în Paradis, în al treilea cer. Unde este tronul lui Dumnezeu  acolo  este  cerul. Desi textul care urmeaza (versetul 10) spune: “Noua insa Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau.”  Deaceea sa ne întoarcem la Cuvantul lui Dumnezeu pentru a gasi lucrurile despre care Dumnezeu ne informeaza cu privire la casa minunata pe care El a pregatit-o pentru noi.

2. Marimea noului Ierusalim

Noi gandim despre New York ca fiind unul dintre cele mai mari orase ale lumii, dar este numai un mic orasel în comparatie cu marele oras ceresc, Noul Ierusalim, dupa cum e descris în Apocalips 21 si 22.  Ganditi-va la un oras mai mare decat statul Oregon, avand 750 Km. pe fiecare latura si 3000 Km. în circomferinta.

Biblia ne spune ca peretii sunt de iaspis, stravezii ca si cristalul, pe 12 temelii de pietre pretioase. Gama culorilor este mult mai frumoasa decat tot ceeace omul a vazut pana acum. Exista 12 porti de margaritar, cate trei de fiecare latura si fiecare poarta este facuta dintr-un margaritar enorm. Strazi largi vor fi pavate cu aur curat si transparent ca sticla. Prin centrul cetatii curge raul vietii curat ca si cristalul, izvorand din tronul lui Dumnezeu si al Mielului. Pomul vietii va forma un arc  deasupra raului si va rodi 12 feluri de fructe în fiecare an. Nu va fi nevoie de lumina în cetate, caci Dumnezeu va fi lumina ei.

Unii au conceptia ca oricine va merge în cer. Isus nu a învatat niciodata asa ceva. Multi oameni, daca ar fi sa mearga în cer, nu s-ar simti bine acolo. Ei nu ar putea sta într-o adunare de lauda. Ce ar face ei daca ar fi tot timpul în prezenta lui Isus? Majoritatea oamenilor se ocupa numai cu lucrurile acestei vieti. Ei nu ar fi multumiti în cetatea sfînta; ar dori jocuri de carti sau dans.

Biblia ne spune: “Nimic întinat nu va intra în ea (în cetate), nimeni care traieste în spurcaciune si în minciuna: ci numai cei scrisi în cartea vietii Mielului. “Apocalips 21:27. Prietene, este numele tau scris acolo? L-ai primit pe Isus Hristos ca Mîntuitorul tau personal? Acest text biblic ne-a spus ca în cetatea slavita nu va exista niciun pacat.

3. Cum vor fi oamenii acolo?

“Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezu. Si ce vom fi, nu s-a aratat înca. Dar stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El: pentru ca Il vom vedea asa cum este.” 1Ioan 3:2.

Sa fim ca El! Ce gand maret!  Daca noi putem gasi cum era Isus dupa învierea Sa, vom sti cum vom fi si noi. Iata aceasta descriere: “Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti; un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu”. Luca 24:39. Isus spunea: “Eu am mîini si picioare”. El nu era un spirit vag (nedeslusit) zburand în jur. Apoi Isus a zis: “Aveti aici ceva de mîncare?” (Luca 24:41). Este adevarat ca în ziua învierii noi vom fi schimbati. Multumim lui Dumnezeu, Hristos “va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale”. Filipeni 3:21. Noi vom avea un trup, ca si trupul slavit al lui Hristos!

4. Cand va reveni Histos

Sa luam aminte ce se va întampla cand Hristos va reveni. “Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogora din cer si întai vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul “. 1 Tesaloniceni 4:16-17.  Ce glorioasa va fi dimineata învierii! In imaginatie, vad venind o procesiune, o multime pe care niciun om nu o poate numara, în hainele lor albe. Vor veni cu coroanele bucuriei vesnice asezate pe capetele lor, avand ramuri de palmieri în maini, simbolizand biruinta. Si parca aud strigatele lor: “Vrednic, vrednic este Mielul care ne-a mantuit”. Tati si mame îsi îmbratiseaza copiii de mult timp pierduti. Soti si sotii care au fost separati multi ani se întalnesc iarasi. Ce procesiune palpitanta va fi cînd Isus va conduce pe mantuitii Sai acasa în ceruri!

5. Ne vom putea cunoaste unul pe altul?

“Acum vedem ca într-o oglinda, în chip întunecos: dar atunci, vom vedea fata în fata. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin”. 1 Corinteni 13:12. Cerul nu va fi nimic daca noi nu ne vom cunoaste fiecare unul pe celalalt. Cuvantul lui Dumnezeu declara ca noi ne vom cunoaste unul pe celalalt asa cum si noi suntem cunoscuti. Biblia învata ca dupa ce copiii lui Dumnezeu au trait 1000 de ani în cer, Dumnezeu va reanoi acest pamant. Cetatea sfanta, Noul Ierusalim împreuna cu Hristos si toti cei mantuiti vor cobora pe acest pamant înnoit.

   “Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa împodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: “Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei si ei vor fi poporul lui si Dumnezeu însusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, pentru ca lucrurile dintîi au trecut.” Celce sedea pe scaunul de domnie a zis: “Iata, eu fac toate lucrurile noi”. Si a adaugat: “Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate”.

6. Poate Hristos sa uite pe cineva?

Poate întrebi: “Exista atat de multi oameni buni. Cum Isi va aminti Isus de toti? Ma tem ca El poate sa uite pe unul din iubitii mei”.“Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi eu nu te voi uita cu niciun chip. Iata ca te-am sapat pe mainile Mele si zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” Isaia 49:15-16. O mama poate sa-si uite copilul – lucru rar auzit – dar “Eu nu te voi uita. Te-am sapat pe mîinile Mele”. Semnele cuielor în palmele lui Isus sunt o continua amintire a faptului ca El a murit pentru noi.

7. Pregatirea pentru cer

Cineva a întrebat pe un sclav daca stapanul sau va merge în cer. El a raspuns: “Nu! Stapanul meu nu merge niciodata undeva fara sa-mi spuna despre aceasta si totdeauna  îsi ia cateva zile sa se pregateasca. El nu mi-a spus nimic despre aceasta si nu s-a pregatit; asa ca eu stiu ca el nu va merge”. Cerul este un loc pregatit si numai cei pregatiti vor locui acolo.

   “Ferice de cei ce îsi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti în cetate!” Apocalips 22:14. Traducerea King James a Bibliei engleze spune: “Ferice de cei ce împlinesc poruncile Lui”. Eu vreau sa mananc din pomul vietii. Vreau sa intru prin acele porti de margaritar în minunata locuinta pe care Isus a pregatit-o. Tu nu vrei? Accepta pe Isus ca Mantuitorul tau personal si permite-I lui sa traiasca viata Sa ascultatoare în tine si atunci binecuvantarea Lui îti va apartine. “Ferice (binecuvantati) sunt cei ce împlinesc poruncile Lui”. Exista o bucurie reala în ascultare, în a urma pe Mîntuitorul. Ti-ai supus viata ta sub controlul, stapanirea, conducerea lui Isus? Daca nu, acum este timpul sa faci aceasta!

 

 

8. INVAZIE NEPREVAZUTA DIN SPATIUL EXTRATERESTRU

Astazi lumea noastra este intens preocupata de spatiul extraterestru. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pentru cucerirea spatiului. Nimeni nu poate uita emotionantele momente cand au venit din spatiu aceste cuvinte: “Racheta a aterizat pe luna”. Atunci cu respiratia întretaiata priveam la televizor cum Neil Armstrong a pus primul picior pe luna.

Cu toate ca au crescut atat de mult cunostintele stiintifice, oamenii au o mare teama. Sir Philip Gibbs spune: “Savantii de astazi sunt plini de o mare neliniste cu privire la viitorul apropiat si prezic lucruri întunecoase. Ei se tem de fortele pe care oamenii le detin”.

In 1953, Buletinul Savantilor Atomisti a publicat pe coperta din spate imaginea unui ceas care arata ora 12 noaptea fara 2 minute. Dedesubt era scris: “Limbile ceasului de pe coperta buletinului arata acum 2 minute pana la miezul noptii, nu pentru a înspaimanta, ci cu siguranta pentru a avertiza. Buletinul poate fi gresit; de fapt, poate fi doar un minut, sau numai secunde pana la miezul noptii”. (Bulletin of the Atomic Scientists, September 1953, coperta din spate).

Teama creste cand natiune dupa natiune anunta prin explozii înspaimantatoare: “Noi avem bomba”. Si într-una din aceste zile poate un maniac va apasa butonul care va lansa omenirea într-un nou holocaust.

1. De ce nu e pace?

De ce nu pot natiunile sa-si rezolve problemele? De ce nu putem avea pace? Ce este gresit? Daca întrebati pe Dumnezeu, El va descoperi cauza care este mai adanca decat lucrurile politice sau religioase, deoarece Ioan,  privind în viziune zilele noastre, spunea: “Apoi am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semanau cu niste broaste. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite si care se duc la împaratii pamantului întreg ca sa-i stranga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”.Apocalips 16:13-14.

Deci, puterea demonilor este aceea care influenteaza lumea astazi si e nevoie de o putere mult mai mare decat cea omeneasca pentru a se împotrivi acestor forte supranaturale. Sfintele Scripturi prezic o mare invazie din spatiul extraterestru si diavolul cunoaste aceasta prezicere si face tot ce-i sta în putere pentru a însela natiunile pamantului. Noi vom vedea apogeul acestei batalii de secole între Hristos si Satana.

2. Originea pacatului

Inchinarea (adorarea) este ceea ce  cere el. Satana si-a descoperit aceasta în mod clar cand L-a ispitit pe Isus în pustie. El pretinde închinare. Chiar de cand s-a gasit în el nelegiuirea , el a ravnit închinarea. Isus spunea: “Am vazut pe Satana cazand din cer” Luca 10:18.

Candva Satana a fost un înger curat, fara pacat în cer. In Ezechiel 28:12-15 citim: “Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înalta desavarsire,  erai plin de întelepciune si desavarsit în frumusete.  Stateai în Eden, gradina lui Dumnezeu… Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse.. Ai fost fara prihana în caile tale, din ziua cand ai fost facut, pana în ziua cand s-a gazit nelegiuirea în tine”.

Lucifer, acest heruvim acoperitor, a fost creat desavarsit. Dar ce s-a întamplat de s-a facut diavol? Gasim raspunsul în Isaia 14: 12-14: “Cum ai cazut din cer,  Luceafar stralucitor fiu al zorilor! Cum ai fost doborît la pamant, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: “Ma voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul da domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu… ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt”. Lucifer avea probleme cu “eul” sau personal; el era mandru, voia sa i se aduca închinare.

Ca rezultat al lucrarii sale ascunse din ceruri, Lucifer a reusit sa amageasca o treime din îngeri sa se uneasca cu el în lupta sa împtriva lui Dumnezeu si a lui Hristos.  “Si în cer s-a facut un razboi. Mihail si îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu îngerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit în cer. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care înseala întreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si împreuna cu el au fost aruncati si îngerii lui”. Apocalips 12:7-9.

Ganditi-va la aceasta! Lucifer, fiu al zorilor, a devenit diavol si îngerii sai – toti stralucitori în întelepciune, puternice spirite de lumina  s-au transformat în demoni ai întunericului.  Apostolul Pavel spune în Efeseni 6:12 (traducerea Philips) “Caci lupta noastra nu este împotriva dusmanului natural (carnea si sangele): lupta noastra este împotriva organizatiilor si puterilor spirituale. Suntem împotriva puterilor nevazute care controleaza aceasta lume întunecoasa, împotriva agentzilor din cartierul general al diavolului.”

Traducerea romîneasca spune: “Caci noi n-avem de luptat împotriva carnii si sangelui, ci împotriva capeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stapanitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii care sunt în locurile ceresti”.

Traducerea New English Bible spune: “Caci lupta noastra nu este împotriva dusmanilor omenesti, ci împotriva puterilor cosmice (ceresti), împotriva autoritatilor si potentatilor acestei lumi întunecoase, împotriva fortelor supra omenesti ale diavolului din locurile ceresti”.

3. Aratari supranaturale in ceruri

Acesti îngeri cazuti, aceste spirite de demoni, aceste “forte supraomenesti ale diavolului din locurile ceresti” cauta acum cu tot dinadinsul distrugerea noastra. Suntem aproape de timpul culminant al luptei dintre Hristos si Satana si noi vom fi în centrul acestui conflict.  Iata o prezicere extraordinara pe care am gasit-o într-o carte rara: “Marea Lupta dintre Hristos si Satana” (Pag. 572): “Semne îngrozitoare cu un caracter supranatural se vor descoperi în curand în ceruri,  ca o dovada a puterii facatoare de minuni a demonilor”. (Marea Lupta pag. 572).

La o parte cu ideia ca locuitori din planetele învecinate vor invada lumea noastra… Acestia sunt îngeri cazuti, “puteri facatoare de minuni a demonilor”. Amagirile acestor zile din urma vor fi adaptate cu iscusinta pentru inteligentile oamenilor care traiesc în era spatiala. Obiecte Zburatoare Neidentificate (OZN), “semne îngrozitoare cu un caracter supranatural”, toate acestea sunt parti ale planului diavolului de a prinde întreaga lume în plasa lui. Diavolul cauta sa aiba un avantaj din popularul interes în studierea altor planete, în calatoriile spatiale, în fenomenul “Farfuriilor zburatoare” (OZN), împletind povestirile sale stranii cu o parte din adevar într-o tesatura de deceptie, care e mai puternica decat gandim noi. Lumea este pastrata pentru o mare deceptie.

Unul din conducatorii spiritualisti din Anglia a înregistrat o voce venind dintr-o pretinsa nava spatiala ce zbura în jurul pamantului. E un glas care ace sa va palpite inima – cel mai dulce glas pe care l-ati auzit vreodata. Acest glas spune: “Copilasilor, Eu sunt aproape sa revin asa cum v-am promis”.

4. O mare deceptie

Vedeti ce va urma? Intreaga lume e pastrata pentru o deceptie care va ameti orice imaginatie. Membrii clubului “Farfuriile Zburatoare” vorbesc foarte serios si chiar “predica” despre ziua cînd “stapanul lor” va veni într-o mare “armata invadatoare” cu nave spatiale”. Si “atunci noi vom avea pace!” spun ei.

Dar iata o uimitoare prezicere care cred ca este inspirata de Dumnezeu:   “Ca o încoronare a dramei celei mari de amagire, însusi Satana va lua chipul lui Hristos. Biserica a marturisit timp îndelungat ca asteapta venirea Mîntuitorului ca împlinire a nadejdii ei. Acum amagitorul cel mare va face sa se arate ca si cand Hristos ar fi venit. In diferitele parti ale pamantului, Satana se va prezenta între oameni ca o fiinta maiestoasa de o stralucire orbitoare care se aseamana cu descrierea Fiului lui Dumnezeu data de Ioan în Apocalips (Apoc. 1:13,15). Slava care-l înconjoara nu este întrecuta cu nimic de ceea ce ochii omenesti au vazut vreodata. In vazduh rasuna strigatul de biruinta: “A venit Hristos! A venit Hristos!” Oamenii se arunca la pamant în adorare înaintea lui, în timp ce el îsi ridica mainile si pronunta asupra lor o binecuvantare, asa cum Hristos binecuvanta pe ucenicii Sai cand era pe pamant. Glasul lui este placut, mieros si melodios. Intr-un ton amabil si plin de simpatie, el prezinta unele din adevarurile ceresti pline de har pe care Mantuitorul le-a rostit; vindeca bolile din popor. Aceasta este amagirea cea mai puternica, aproape coplesitoare”. (Marea lupta, p.573).

Biblia spune: “Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface într-un înger de lumina”. 2 Corinteni 11:14. Dar contrafacerea lui Satana nu va însela credinta urmasilor lui Dumnezeu – pe toti aceia care au facut calauza si studiul lor constant din Scripturi. In încercarea lui de a prinde toata lumea în latul sau, Satana, nu numai ca va cauta sa contrafaca revenirea lui Isus, dar el va însela natiunile pamantului în ceea ce priveste gîndul ca vor putea opri sau distruge aceasta “invazie extraterestra”. Arsenalul omenirii cu proiectile teleghidate nu va ajuta la nimic. “Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului”. Matei 24:27. El va fi vazut pe cer la Rasarit, mai întai ca un nor mic si apoi din ce în ce mai mare pe masura ce se apropie, pîna cand cerul va fi plin de un manunchi de raze. Ostirea îngerilor si Regele regilor si Domnul domnilor coboara din cer.

5. Nici o venire ascunsa

Adevarat, El vine deodata, dar nu în mod secret. Ce tragic este sa auzi false învataturi sustinute de pastori, cum ca Hristos va veni pe ascuns. Isus a avertizat despre aceasta amagire a zilelor din urma, în Matei 24:24-26 “Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pîna acolo încat sa însele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Iata ca v-am spus mai dinainte. Deci, daca va vor zice: “Iata-L în pustie”, sa nu va duceti acolo: “Iata-L în odaite ascunse”, sa nu credeti”. Isus declara clar ca nu va fi nici o venire a Sa în ascuns. “Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului  Omului”. (Matei 24:27).

6. Orice om va vedea venirea Lui Hristos

Care va fi reactia oamenilor de pe pamant cand vor vedea ca Isus vine în realitate? “Atunci se va arata în cer semnul Fiului omului, toate  semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava” Matei 24:30. “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin”. Apocalips 1:7. Fetele oamenilor se îngalbenesc cand vor privi aceasta scena. Toate lucrurile din natura parca ies din cursul lor normal. In Apocalips 6:14-17 citim: “Cerul s-a strans ca o carte de piele, pe care o faci sul. Si toti muntii si toate ostroavele s-au mutat din locul lor”. Oamenii care nu sunt pregatiti pentru acest eveniment maret nu pot privi si este scris ca “s-au ascuns în pesteri si în stîncile muntilor; si ziceau muntilor si stancilor: “Cadeti peste noi si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mînia Mielului; caci a venit ziua cea mare a mîniei Lui si cine poate sta în picioare?”

Ce tragica ora va fi atunci pentru toti cei ce au neglijat mantuirea – pentru toti cei care au dat-o laoparte pana cand a fost prea tarziu. In 2 Tesaloniceni 1:7-8, citim ca: “la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos”.

Pacatul nu poate suprevietui în prezenta stralucirii curatiei lui Hristos si la sfîrsit, cei nepregatiti – toti cei care au neglijat mareata mantuire, toti cei care n-au ascultat, toti care au ales sa mearga pe propriile lor cai – vor fi nimiciti de stralucirea venirii Lui. “Si atunci se va arata acel Neleguit, pe care Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale”.  2 Tesaloniceni 2:8.  Va exista totusi un popor ale caror pacate au fost iertate si ale caror vieti sunt gata; ei au acceptat pe Domnul Isus ca Mîntuitorul lor; ei au trait pentru El; Hristos a scris în inimile lor poruncile Lui. Ei stau acolo, privind în sus cu fetele îmbujorate si spun împreuna: “Iata, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere ca ne va mîntui. Acesta este Domnul, în care ne încreadeam , acum sa ne veselim si sa ne bucuram de mîntuirea Lui!” Isaia 25:9.

7. Invierea crestinilor adevarati

   “Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, se va pogora din cer si întai vor învia cei morti în Hristos”. 1Tesaloniceni 4:16. Din morminte va iesi afara o puternica ostire a celor mantuiti din toate timpurile – toti cei ce au trait pentru Hristos, toti cei ce au ascultat de El chiar trecand prin cele mai severe persecutii – vor iesi cu trupuri noi, create la fel ca trupul glorios al lui Hristos. (Filipeni 3:20-21).

Toti acei care vor putea sa priveasca venirea lui Hristos, care vor putea sa strige “Iata El vine”, sunt transformati deodata din muritori în nemuritori. Citim în 1 Corinteni 15:51-53: “Iata, va spun o taina; nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sa se îmbrace în nemurire”.

O, ce zi minunata! Cei mantuiti nu vor mai muri niciodata; ei sunt schimbati în corpuri nemuritoare ca al lui Isus. Ce se va întampla poporului lui Dumnezeu cand Hristos vine? “Caci însusi Domnul… Se va pogorî din cer si întai vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazuduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul”.   1Tesaloniceni 4:16-17. Cei morti în Hristos sunt înviati în trupuri nemuritoare. Dreptii, care sunt în viata, sunt schimbati deasemenea cu corpuri ca slavitul corp al lui Isus si împreuna, toti cei ce au înviat si cei care au fost gata sa întampine pe Hristos vor fi ridicati în nori sa întampine pe Domnul în vazduh.

8. Calatoria spatiala a crestinilor

Sa notam ceea ce Isus a spus lui Petru si tuturor celorlalti ucenici, asa cum e raportat în Ioan 13:36. “Doamne”, I-a zis Simon Petru, “unde Te duci?” Isus i-a raspuns: “Tu nu poti veni acum dupa Mine, unde Ma duc Eu; dar mai tarziu vei veni”. Isus mergea în ceruri. Petru nu-L putea urma atunci, dar mai tarziu el va urma pe Isus în acel loc minunat pe care Isus l-a pregatit. In Ioan 14:1-3 citim: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta în Dumnezeu si aveti credinta în Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi”. Isus a mers în ceruri sa pregateasca un loc pentru noi. El va veni iarasi.

Prietenul meu, ce glorioasa calatorie spatiala a planuit El pentru tine – sa treci pe langa luna, soare, sateliti, stele, galaxii si sa intri în cer. Acolo în fata ochilor plini de admiratie ai tuturor mantuitilor din toate timpurile sta cetatea sfanta, Noul Ierusalim. Si Isus Isi ridica glasul si proclama: “Deschideti portile, ca sa intre neamul cel neprihanit si credincios”. Isaia 26:2.

Si acele porti de margaritar vor fi  deschise, iar mîntuitii lui Dumnezeu vor intra în acea sfînta cetate, Noul Ierusalim. Isus Hristos, prietenul pacatosilor, Mantuitorul omenirii, Printul pacii, Imparatul Imparatilor va domni în vesnicie. Nu va mai fi razboi, ci pace; nu moarte, ci viata vesnica; nu vor mai fi necazuri, ci nesfîrsite bucurii.

9. Cum sa ne pregatim prentru cer

Pregatirea pentru cetatenia în aceasta glorioasa Imparatie trebuie sa fie principala noastra lucrare. Isus spunea: “De aceea si voi fiti gata; caci Fiul omului va veni în ceasul în care nu va gînditi”. Matei 24:44.  Curand, nimeni nu stie cat de curand, Isus va reveni. Toate profetiile Bibliei vorbesc despre aceasta. Desi nu putem spune ziua, nici ora, putem sti cand este aproape, “chiar la usi” Matei 24:33,36. De aceea noi trebuie sa fim gata în orice clipa. Isus spunea: “Cautati mai întai Imparatia lui Dumnezeu”. Matei 6:33.  Acesta este cel mai important lucru în viata, deoarece numai cei ce cauta mai întai Imparatia lui Dumnezeu vor intra în cetatea plina de glorie. Timpul e scurt!   Tinta este înalta, dar nu disperati, Isus poate sa mantuiasca “în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El”. Evrei 7:25.

Noi avem un Mantuitor desavarsit. Poti fi un mare pacatos, dar exista un mare Mantuitor care asteapta si doreste sa te mantuiasca. Vino la El chiar acum asa cum esti si vei gasi ca El poate sa-ti ierte orice greseli, sa-ti dea o pace durabila, sa te pregateasca sa fii gata pentru revenirea Sa, traind o viata plina de bucurie. Spune-I Lui acum ca vii la El. Spune-I Lui ca aceasta este alegerea ta!

 

 

9. CUM  PUTEM  FI  SIGURI  CA SUNTEM  GATA  PENTRU  CER

Pana la cer este un drum lung, dar eu vreau sa ajung acolo. Doresc sa fiu gata cand va fi timpul sa merg acolo. Tu nu vrei? Daca suntem pregatiti, în curand vom calatori si vom trece pe langa multe planete mergand spre cer pentru a aparea înaintea prezentei lui Dumnezeu. Insotiti de îngerii sfinti si de Isus, vom intra în cetatea minunata a lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, Paradisul lui Dumnezeu, unde Isus, Mantuitorul nostru, a pregatit locuinte pentru noi. Daca dorim aceasta, vom putea ajunge acolo facand trei pasi.

1. Primul nostru pas impreuna cu Isus

   “Nimic întinat nu va intra în cer.”  Nimeni care traieste în spurcaciune si în minciuna; ci numai cei scrisi în cartea vietii Mielului.” (Apocalips 21:27). Cei care vor intra în cer sunt urmasi ai lui Isus. Numele lor au fost scrise în cartea Lui. Acest verset ne spune ca nu putem intra în cer daca suntem manjiti de pacat. Deci, prima noastra trebuinta este sa avem iertarea pacatelor. Sa marturisim pacatele noastre lui Hristos care este Mantuitorul nostru. Acest prim pas cu Isus trebuie facut de oricine, absolut oricine, pentru ca “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”. Romani 3:23. Exista un singur remediu pentru pacat. “Sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat”. 1 Ioan 1:7.

Dumnezeu ne invita sa facem acest prim pas, iertarea pacatelor noastre, împlinind trei conditii: pocainta, marturisirea si credinta în Hristos ca Mîntuitorul nostru personal. Pocainta este o adanca parere de rau pentru pacatele savarsite, pentru faptele si gandurile rele si o continua ferire de a le mai savarsi. Cand o persoana care înjura atat de urat se pocaieste, atunci el se opreste si nu mai înjura. Cel care fura, cand se pocaieste, înceteaza  a mai fura. Daca nu înceteaza, el nu s-a pocait cu adevarat. Lui David i s-a iertat pacatul lui cel mare cand  s-a umilit si a facut o adevarata pocainta si a marturisit pacatul sau lui Dumnezeu: “Atunci mi-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: “Imi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu”. Psalm 32:5.

David a recunoscut ca el era un pacatos si nu si-a ascuns faradelegile. El si-a recunoscut starea sa si a cerut lui Dumnezeu sa-l ierte. Biblia spune: “Dimpotriva cand zic celui rau: “Vei muri!” – daca se întoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut, daca da înapoi zalogul, întoarce ce a rapit, urmeaza învataturile care dau viata si nu savarseste nici o nelegiuire, va trai negresit si nu va muri”. Ezechiel 33:14-15.

Aceste versete arata ca omul cel rau, cand se pocaieste, trebuie sa dea înapoi ce a rapit (furat). Este adevarat ca uneori este greu, deoarece cateodata ei se gasesc în locuri departate si este imposibil sa dea înapoi totul. Dar Dumnezeu asteapta de la noi sa facem ce putem mai bine si atunci oamenii vor recunoaste ca suntem sinceri în pocainta noastra. Daca toti care îsi zic ca sunt crestini ar încerca sa faca binele cu inima sincera, atunci ar fi o reanviorare spirituala în toata lumea.

Cineva poate ca se pocaieste, dar are simtamantul ca Dumnezeu nu l-a iertat. Simtamintele, fie bune sau rele, nu sunt dovezi ale iertarii. Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, constituie dovada. In 1Ioan 1:9 se spune: “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire”.

Aceasta este ca si un cec pe care cineva îl duce la banca. Totul depinde de ceeace este scris pe cec si de semnatura de pe el, daca se pot sau nu ridica banii. Nimic nu depinde de simtamintele posesorului sau ale functionarului de la banca. Daca cecul este bun, omul poate ridica valoarea lui.

Cand facem apel la Domnul, prezentand fagaduinta lui Dumnezeu pentru iertarea tuturor pacatelor noastre – pe baza pocaintei, marturisirii si credintei în Hristos – împlinirea fagaduintei nu depinde de ceea ce simtim, ci de ceea ce Dumnezeu a scris în Cuvantul Sau. Asa trebuie sa credem. Sa acceptam plata prin credinta de la banca cerului si  vom avea simtamantul bucuriei. Si chiar daca nu avem acest simtamant, sa-L credem în continuare pe Dumnezeu. Indoiala este pacat.

2. Al doilea pas cu Isus

Deci primul nostru pas cu Isus este sa-L marturisim pe El ca Mantuitorul nostru personal din pacat. Daca Domnul ne-ar ierta numai pacatele, noi tot am avea o inima pacatoasa. Chiar daca am dori, noi tot nu am putea schimba inimile noastre. Aceasta schimbare este o minune a puterii divine. Deaceea Isus a zis: “Daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea împaratia lui Dumnezeu”. Ioan 3:3.

A doua trebuinta absoluta a noastra este faptul ca noi trebuie sa ne renastem spiritual. Aceasta este o noua nastere. Cum poate o persoana sa fie nascuta din nou? “Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”. Ioan 1:12-13. Cand ne supunem cu totul lui Isus, atunci Spiritul Sfant creaza în noi o inima noua.

Poate vei întreba: “Cum pot sa-L primesc pe Hristos?” Sa ascultam ce apune însusi Isus: “Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine”. Apocalips 3:20. Isus sta la usa inimii tale. El spune: “Eu vreau sa intru. Daca tu ma vei invita înauntru – spunand “Vino” , Eu voi intra”.     Prietene, e atît de simplu.“Bine, dar cum stiu ca am fost nascut din nou, ca Isus a intrat în inima mea?”  Dovada este aceasta: “Caci, daca este cineva în Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi”. 2 Corinteni 5:17.

Cand cineva are o  inima noua si o  conceptie noua, viata sa va fi schimbata. Daca el pretinde ca e nascut din nou si îsi bate sotia, înjura, înseala în afaceri, uita sa se roage, poti fi sigur ca pretentia lui este exagerata, deoarece o inima noua produce o viata noua. Marea întrebare este: “Ai pe Hristos în viata ta? Daca-L ai pe Hristos atunci totul e bine. Si marturisirea este aceasta: “Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este în Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata”. 1 Ioan 5:11-12.

Locuieste Isus Hristos astazi în viata ta? Daca da, tu ai viata vesnica. Aceasta este asigurarea pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Avem viata vesnica prin credinta. In momentul cand acceptam pe Hristos ca Mantuitorul nostru, noi avem viata vesnica.   Prietene, daca ai facut primul pas cu Isus Hristos, pacatele tale sunt iertate, toata viata ta din trecut a fost facuta neprihanita prin pretiosul sange al Mielului. Atunci ai primit pe Isus în viata ta si ai primit o noua nastere împreuna cu viata vesnica. In momentul cînd ai facut aceasta decizie pentru Hristos primesti viata vesnica. Atunci poti fi sigur ca esti gata pentru cer.

3.  Al treilea pas este ascultarea

Cineva poate întreba: “Cum pot  cunoaste ca Isus traieste în realitate viata Sa în mine? Cum cunosc daca am primit pe Hristos si o noua nastere? “Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: “Il cunosc” si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este în el. Dar cine pazeste Cuvîntul Lui, în el dragostea Lui Dumnezeu a ajuns desavîrsita; prin aceasta stim ca suntem în El. Cine zice ca ramîne în El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus”. 1 Ioan 2:3-6.  Aici este a treia trebuinta absoluta a noastra – Ascultarea. Trebuie sa ascultam de Isus!

Aceasta este mai mult decat un pas. Este o calatorie. Traducerea engleza King James spune în 1 Ioan 2:6: “Cine zice ca ramane în El, trebuie sa mearga si el cum a mers Isus”. Ascultarea de fiecare zi a vietii noastre va proba daca suntem ucenicii lui Hristos – dovada ca Il cunoastem, ca L-am primit si ca traim o viata crestina.

Exista o singura cale de a trai o viata crestina fericita – Hristos sa traiasca în viata noastra. Apostolul Pavel ne da secretul în Galateni 2:20. “Am fost rastignit împreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” Aceasta înseamna: “Hristos traieste în mine!”

Poate nu întelegem cum Dumnezeu schimba inima omului, dar noi putem vedea efectul acestei schimbari. Nu putem vedea vantul, dar putem vedea dovada existentei lui – miscarea frunzelor copacilor, miscarea valurilor marii. “Tot asa”, spunea Isus, “este cu oricine este nascut din Duhul” Ioan 3:8.

Cel care a fost candva necurat, acum s-a curatit. El a fost egoist, aspru, cuvintele lui erau grosolane si crude. Acum el este politicos si vorbirea lui este diferita de cea dinainte. Candva el ura lucrurile bune si pe oamenii buni; acum îi iubeste. Candva era sclavul bauturilor alcoolice si viata sa era pe drumul ruinii. Acum el este liber si a obtinut o biruinta completa asupra lor.Am vazut barbati si femei facand aceasta experienta minunata.

Prietene, si tu poti avea aceasta experienta numai daca vei face acesti trei pasi  cu Isus. Chiar astazi poti face aceasta. Isus vrea sa te ajute. El este nerabdator sa te ajute si sa te elibereze de toate pacatele si  obiceiurile rele. Tu poti cunoaste cu siguranta daca toate pacatele tale au fost iertate si daca te-ai nascut din nou; daca Hristos traieste viata Sa de ascultare în tine si daca tu esti pregatit pentru cer.

Daca Hristos este Domnul vietii mele, este privilegiul meu sa am puterea Sa care sa-mi calauzeasca viata. Singura cale da a asculta de Hristos este sa-L am pe Hristos în inima mea. Prietene, cand ai facut primul pas (iertarea pacatelor) si pe al doilea (nasterea din nou), în mod automat vei face pe al treilea (mergerea cu Hristos în ascultare). Cand ai primit pe Hristos, vei vrea sa-L asculti pe El. Nu putem merge cu El daca nu pornim. Oare de ce nu ai porni si tu acum?

4. “Merge, merge”

Mîntuitorul meu asteapta sa faca pentru tine ceeace a facut si pentru altii. Dupa ce a predicat despre acest subiect, o tanara i-a spus pastorului: “Doresc ca sotul meu sa auda aceasta! Ati vrea sa-i spuneti si lui?” Pastorul a fost de acord cu aceasta propunere. Atunci femeia a izbucnit în lacrimi cand dadea indicatiile necesare pentru ca pastorul sa ajunga la casuta sotului pe deal unde el locuia de cand cei doi au divortat.  Dimineata urmatoare pastorul însotit de un evanghelist au plecat pe un drum de tara pana la adresa indicata de acea tanara femeie. De abia au oprit motorul si au deschis usa masinii, cand, un om voinic a îndreptat pistolul  spre pastor, întreband: “Ce vrei?” In acele momente inima pastorului batea tare; în gand si-a facut o scurta rugaciune si a zis omului: “Santeti domnul Broadbent?” Raspunsul sau mormait a fost: “Da, si ce vrei?” Pastorul s-a recomandat cine este si a zis: “Sotia dumitale înca te iubeste si m-a rugat sa vin si sa citesc aceasta Biblie cu dumneata.”

El a ras, spunand: “De ce? Eu nu cred nimic din aceasta Biblie”. Pastorul întreba linistit: “Domnule, ai citit vreodata Biblia?” “Nu! Dar cu siguranta am citit multe carti împotriva ei”, a replicat el. Pastorul a dat o sugestie: “Pentru sotia dumitale care înca te iubeste si pentru dumneata însuti,  putem merge în casa si sa citim cateva pasaje Biblice pe care sotia dumitale le-a solicitat?” Cu un semn afirmativ din cap, el a spus: “Bine, veniti, dar aceasta nu va va aduce nici un rezultat!” Pastorul a raspuns: “Multumesc, poate nu ma va ajuta pe mine cu nimic, dar noi ne rugam sa fie o minunata binecuvantare pentru dumneata”.

Pastorul era fericit vazand ca pistolul a fost plasat într-un cui dupa usa cand au intrat în casa. Dupa ce s-au asezat, pastorul a citit cateva fagaduinte minunate ale puterii lui Dumnezeu de a transforma pe om, dar domnul Broadbent a raspuns: “Deja aceasta nu merge pentru mine. E ceva prea usor”. Atunci pastorul întreaba: “Domnule Broadbent, ai chemat vreodata pe Isus sa vina în viata dumitale?” “Nu, niciodata”, a raspuns el.

Dupa ce a amintit experientele despre ceea ce a facut Dumnezeu pentru Petru, Pavel, si Maria Magdalena si a descoperit minunata iubire pe care Dumnezeu a aratat-o prin Isus Hristos, pastorul a observat o lacrima ce se  forma în coltul ochiului sau. Totul era linistit. Niciunul nu vorbea. Pastorul si evanghelistul se rugau în taina si Spiritul Sfînt Isi facea lucrearea Sa.

Apoi pastorul a zis: “Domnule Broadbent, eu vreau sa pun chiar acum la încercare pe Dumnezeul meu”. Lacrimi se rostogoleau pe obrazul sau cand el a întrerupt: “Dar nu sunt sigur daca exista Dumnezeu!” Ca si cum n-ar fi auzit aceasta, pastorul spuse: “Vreau sa cunosti pacea si bucuria care vin din iertarea pacatelor, acea liniste a sufletului ce are loc cand omul primeste pe Isus Hristos ca domn al vietii sale. As dori sa ingenunchiem si sa rugam pe Isus sa vina, prin Spiritul Sau, chiar acum în viata dumitale”.     Acel om înalt s-a plecat pe genunchi. El zicea: “Nu stiu sa ma rog”. Pastorul s-a rugat scurt si a zis: “Acum repeta dupa mine: “O,  Dumnezeule”… Dar nu a fost nici un raspuns din partea sa; doar plînset. Din nou pastorul a început: “O, Doamne…” In sfîrsit, omul a izbucnit într-un torent de marturisiri si a invocat fagaduintele lui Dumnezeu pentru iertare. Atunci cu o credinta simpla de copil, el a zis: “Doamne, vino în viata mea si ia controlul asupra ei. Fa din viata mea ceea ce trebuie sa fie…”

Nu a mai zis nici un cuvant. Atunci pastorul a auzit o miscare si si-a deschis ochii. A vazut cum omul se ridicase si statea în picioare cu un zîmbet pe chipul sau. Omul a luat mana pastorului într-a sa si a zis: “Pastore, merge! Merge!”  Da, Hristos prin Spiritul Sau, a venit înauntru si a luat controlul.

Hristos a iertat pacatele acestui om si el a cunoscut bucuria si pacea primirii lui Hristos în nasterea din nou. In cîteva zile dupa aceea, el si sotia sa s-au împacat si recasatorit. Dupa 4 saptamîni amandoi au fost botezati în Hristos si  s-au unit cu biserica.

Prietene, Dumnezeu poate face acelasi lucru azi pentru tine. Aminteste-ti ca masntuirea Lui lucreaza. La ce stadiu te gasesti fata de cei trei pasi? Esti iertat de toate pacatele tale? Esti de partea lui Dumnezeu chiar acum? L-ai lasat pe Hristos sa intre înauntrul inimii tale? Ai fost nascut din nou? Traieste El viata Sa de ascultare în viata ta?
Prietene, nu vei fi fericit pîna nu vei începe calatoria spre cetatea lui Dumnezeu. Chiar acum porneste înainte cu Hristos. Isus asteapta si doreste sa întorci întreaga ta viata spre El. Vino la El acum. EL va fi bucuros sa te primeasca. Bucuria Lui va fi deplina în tine.

 

 

10. EVANGHELIA IERTARII

 

Poate am auzit de multe ori aceste cuvinte: “Nu te pot ierta niciodata”. Sau: “Te mai iert numai de data aceasta”. Evanghelia iertarii este un punct important în viata crestina. Fara spiritul iertarii ar exista numai amaraciune si înversunare. Dar iertarea aduce o pace interioara si calm in suflet. Sentimentele de durere sufleteasca sunt reale si uneori determina pe oameni sa înceteze a mai merge la biserica ori sa devina reci fatza de membrii familiei.  Amaraciunea se strecoara cu încetul în inima. Oamenii înceteaza a mai ajuta pe altii sau a studia Cuvantul lui Dumnezeu si a se ruga. Este o adevarata boala care afecteaza inima si distruge bucuria din sufletul crestinului iar în final poate sa-l faca sa piarda chiar viata vesnica cu Isus Hristos.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune: “Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, îmbracati-va cu o inima plina de ^ndurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu îndelunga rabdare. Ingaduiti-va unii pe altii si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi”. Coloseni 3:12-13.

Evanghelia iertarii este în întregime centrata în Isus Hristos. A ierta înseamna sa fii asemenea Domnului Isus. In Evrei 12:14-15 citim sfaturile Sale: “Urmariti pacea cu totii si sfintirea, fara (de) care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare si multi sa fie întinati de ea”.

Cand mintea este plina de  amaraciune  impotriva  altuia,   parca  ar  fi contaminata de  otrava. Este imposibil sa distrugi pacea altei persoane fara a o distruge si pe a ta însuti. Nu poti murdari reputatia altuia fara a te murdari si pe tine. Nu poti arunca cu noroi în cineva si sa nu te murdaresti pe maini. Nu vei întalni un individ care nutreste sentimente de ura si un spirit neiertator, care sa fie cu adevarat fericit si sa aiba pace în suflet.

Un medic din New York a aratat ca 70% din pacientii sai sunt bolnavi pentru ca pastreaza în sufletul lor resentimente, dorinti bolnavicioase si spirit de razbunare. El a spus: “Un spirit iertator face mai mult bine si aduce mai multa alinare decat medicamentele”. Deci, pentru binele sanatatii noastre sa fim iertatori.

Domnul Isus ne-a lasat sfaturi pretioase în Cuvantul Sau: “Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati si cu ce masura masurati, vi se va masura”. Matei 7:1-2.

Intr-un oras traiau doi vecini care se dusmaneau unul pe altul. Unul din ei gandindu-se cum sa se razbune mai bine pe celalalt, a construit un zid înalt între casa lui si a vecinului. Acest zid a blocat frumoasa priveliste a lacului de care se bucura vecinul sau, dar în acelasi timp a împiedicat razele soarelui sa mai lumineze propria sa casa. “Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.

Un om poate manji reputatia multori vieti, dar facand asa, acelasi lucru are loc si în viata lui. Unde este spirit iertator razele iubirii lui Dumnezeu se revarsa din abundenta. Martin Luther a spus: “Sufletul meu e prea mare si prea fericit ca sa fie inamicul altuia”. Aceasi ideie a avut si T. Washington cand a spus: “Nu voi permite ca ura sa îngusteze si sa degradeze sufletul meu”.

Domnul Isus a învatat pe ucenicii Sai cum sa se roage. Noi numim aceasta rugaciune “Rugaciunea Domneasca”. Ea a fost rugaciunea ucenicilor si trebuie sa fie si a noastra. Sa subliniem o parte din aceasta rugaciune: “Si ne iarta noua greselile noastre, cum iertam si noi gresitilor nostri”. Matei 6:12. Nu ne spun aceste cuvinte ca putem primi iertare din partea Domnului numai daca si noi suntem dispusi sa iertam pe aproapele nostru? “Cel care este neiertator îsi taie singur canalul prin care poate primi har de la Domnul.”  E.G.White-Cugetari de pe Muntele Fericirilor.

In timpul Evului Mediu cand lorzii si cavalerii se aflau deseori în lupta, unul din lorzi  s-a hotarat sa se razbune pe  altul care îl ofensase. El a aflat ca inamicul sau însotit de altii va trece pe langa castel. Era o ocazie potrivita sa-si aduca la îndeplinire planul de razbunare. El si-a destainuit gandul sau  capelanului (preotul) palatului care a încercat sa-l determine

sa-si schimbe aceaste idei. In final i-a spus: “Domnule, vad ca nu pot sa te conving sa renunti la planul tau de razbunare, dar am o rugaminte: nu vrei sa vii cu mine in capela sa ne rugam împreuna înainte de a merge sa-ti întalnesti dusmanul?”. Lordul a consimtit si împreuna s-au plecat pe genunchi pentru rugaciune. Capelanul iubitor a spus acelui razboinic neînduplecat:

“Poti sa repeti dupa mine  rugaciunea pe care Domnul nostru Isus Hristos i-a învatat pe ucenicii Sai?” “Da, voi face cum zici”–a raspuns lordul. Asa ca preotul a început rugaciunea iar ducele repeta propozitie dupa propozitie. Cand au ajuns la cererea “Iarta-ne noua greselile noastre cum iertam si noi gresitilor nostri”, lordul deodata a amutit.

“Domnul meu de ce taci?”–a întrebat capelanul. “Esti bun sa repeti dupa mine aceste cuvinte daca ai curaj deajuns?”"Nu pot”, a izbucnit ducele.”Atunci nici Dunmezeu nu poate sa te ierte, pentru ca asa este scris. El Ènsusi ne-a lasat aceasta rugaciune, deci tu trebuie ori sa renunti la planul tau de razbunare ori sa renunti a spune aceasta rugaciune. A-L ruga pe Dumnezeu sa te ierte asa cum tu ierti pe altii, ^nseamna a-I cere sa te pedepseasca pentru toate pacatele tale. Mergi acum domnul meu si întalneste-ti dusmanul, dar sa stii ca si Dumnezeu o sa se razbune la marea zi a judecatii”.Vointa de fier a ducelui a fost franta.”Nu”, a strigat el. “Voi sfarsi rugaciunea”. Si apoi a continuat printre lacrimi: “Dumnezeul meu si Tatal meu, iarta-ma pe mine asa cum doresc si eu sa iert pe cel ce m-a ofensat; si nu ma duce în ispita, ci ma izbaveste de cel rau”. La încheierea rugaciunii amandoi au spus “Amin”.

Ce fel de simtaminte nutrim fiecare în inima noastra? Cum îndraznim sa criticam sau sa condamnam pe altii cand noi însine suntem vinovati si îndatorati Celui care a venit pe aceasta planeta ca sa ne ierte si sa ne mantuiasca? Omul poate fi salvat numai prin meritele Domnului Isus. Noi care trebuie sa cautam iertare în virtutea sangelui Sau, suntem sub obligatia de a exercita iubire, mila si iertare fata de semenii nostri.

Iertarea în realitate are o însemnatate mai larga decat a spune simplu “te iert”. Sa subliniem ultimele cuvinte din promisiunea ce se gaseste în Isaia 55:7. “Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui; sa se întoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand”. Se poate spune ca Dumnezeu face mai mult pentru noi decat a ierta. El ne ofera iertare abundenta. Iertarea lui Dumnezeu nu este numai un act juridic prin care elibereaza de sub condamnare, ci este si recuperare din pacat. Este un izvor de iubire rascumparatoare care transforma inima. In Psamlul 51:10 David a înaltat o rugaciune minunata: “Zideste în mine o inima curata Dumnezeule, pune în mine un duh nou si statornic”. Aceasta este mai mult decat o cerere de iertare, este  o dorinta dupa o completa reînnoire a inimii.

Sa studiem cateva exemple biblice în care se scoate în evidenta spiritul de iertare. Un exemplu stralucit este tanarul Iosif. El a fost aruncat într-o groapa, a fost vandut ca sclav si-l întalnim  în cele din urma în închisoare. Toate aceste nedreptati puteau sa-l faca sa aiba o atitudine de amaraciune fata de viata si ura pentru cei care l-au tratat în acest fel. Prin toate tragediile pe care le-a experimentat, el a ramas cu o atitudine pozitiva. Cand a devenit guvernatorul Egiptului si a avut posibilitatea de a se razbuna, el a plans în schimb. Imbratisand pe fratii sai a plans împreuna cu ei. Ce iubire si ce spirit iertator!

Sa privim si la Petru. Impulsivul si îndoielnicul Petru. El a întrebat: “Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui împotriva mea? Pana la sapte ori?” Matei 18:21. Si Domnul i-a raspuns: “Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte. De aceea împaratia cerurilor se aseamana cu un împarat care a vrut sa se socoteasca cu robii sai. A început sa faca socoteala si i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni”. Matei 18:22-24.

Ce datorie enorma! Zece mii de talanti ar fi evaluati astazi la uriasa suma de 46 milioane de dolari. “Fiindca el n-avea cu ce plati, stapanul lui a poruncit sa-l vanda pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui si tot ce avea si sa se plateasca datoria. Robul s-a aruncat la pamant, i s-a ^nchinat si a zis: “Doamne, mai îngaduieste-mi si-ti voi plati tot”. Stapanul robului aceluia, facandu-i-se mila de el, i-a dat drumul si a iertat toata datoria”. Matei 18:25-27.

Iertarea oferita de acest rege reprezinta iertarea divina a tuturor pacatele noastre. Regele care a fost plin de compasiune si a iertat datoria acelui serv, simbolizeaza pe Domnul Isus si iertarea ce o ofera oamenilor pacatosi.
Omul nu se poate salva singur si de aceea Domnul Hristos a venit pe acest pamant si a murit, El cel drept pentru cei nedrepti. In parabola, datornicul pledeaza pentru un ragaz în care sa poata plati, dar sentinta a fost revocata si întreaga datorie anulata. Prin aceasta i s-a oferit posibilitatea de a da pe fata acelasi spirit iertator.

“Robul acela cand a iesit afara, a întalnit pe unul din tovarasii lui de slujba care-i era dator o suta de lei. A pus mana pe el si-l strangea de gat, zicand: “Plateste-mi ce-mi esti dator”. Tovarasul lui s-a aruncat la pamant, îl ruga si zicea: “Mai îngaduieste-ma si-ti voi plati”. Dar el n-a vrut, ci s-a dus si l-a aruncat în temnita, pana va plati datoria”. Matei 18:28-30.

Nu e aceasta de necrezut? Cel care a datorat regelui sau aproape 50 de milioane de dolari, nu a vrut sa-l ierte pe tovarasul sau care-i datora numai 50 de dolari. Cat de multi sunt si astazi care manifesta acelasi spirit!Cand primul datornic a cerut mila din partea stapanului sau, el nu avea o ideie clara despre uriasa lui datorie, nici nu si-a dat seama de starea lui lipsita de speranta. El credea ca se va achita singur de datorie, asa cum sunt multi care spera ca prin propriile lor merite vor castiga favoarea lui Dumnezeu. Ei nu accepta harul lui Dumnezeu în dar, ci încearca sa cladeasca îndreptatirea lor proprie. Inimile lor nu sunt frante si umilite din cauza pacatului, ci ei sunt impunatori si neiertatori fata de semenii lor.

Poate ca pacatele lor împotriva lui Dumnezeu, comparate cu ale fratilor lor, sunt ca si zece mii de talanti fata de o suta de dinari. Este aproape un procent de unul la un milion. Si cu toate acestea ei îndraznesc sa fie neiertatori. “Cand au vazut tovarasii lui cele întamplate, s-au întristat foarte mult si s-au dus de au spus stapanului lor toate cele petrecute. Atunci stapanul a chemat la el pe robul acesta si-a zis: “Rob viclean! Eu ti-am iertat toata datoria, fiindca m-ai rugat. Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasul tau, cum am avut eu mila de tine?”  Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor, pana va plati tot ce datora. Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau”. Matei 18:31-35.

Ziua judecatii a sosit. Ocazia de a oferi mila si iertare a trecut. La fel va fi si pentru noi, daca nu dam la o parte radacinile de amaraciune si manie. Ocazia de a spune cuiva: “Te iert”, se va sfarsi într-o zi. Atunci va fi prea tarziu. In loc de razbunare, sa oferim iertare, compasiune si iubire. Marea lectie în aceasta parabola a Domnului Isus consta în contrastul dintre iubirea lui Dumnezeu si inima împietrita a omului. “Oare nu se cadea sa ai si tu mila de tovarasiul tau, cum am avut eu mila de tine?” (versetul 33).

A înteles Petru cel impulsiv ceva din aceasta parabola? Poate ca da, totusi nu a dovedit aceasta pana cand nu a fost pe deplin convertit si a devenit Petru cel iertator. Prin inspiratie sfanta el a scris urmatoarele cuvinte despre Domnul sau iubitor: “Si la aceasta ati fost chemati, fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. El n-a facut pacat si în gura Lui nu s-a gasit viclesug. Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri, si cand era chinuit nu ameninta, ci se supunea dreptului judecator”. 1 Petru 2:21-23.

In timp ce era crucificat, Domnul Isus s-a rugat: “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac”. Luca 23:34. Cel care a propovaduit Evanghelia iertarii este Cel care a si dovedit-o prin exemplul Sau. Sa învatam  de la El.

In zilele de pionierat ale Americii, un stapan de sclavi cu suflet nobil, avea un rob pe care-l iubea foarte mult. Intr-o zi s-au dus amandoi la un targ de sclavi. Acolo au vazut un batran negru care era expus pentru a fi vandut. Parul lui era alb, spatele încovoiat si trupul tremura neputincios.

Sclavul cel bun l-a implorat pe stapanul sau  sa cumpere pe acest batran. Stapanul a fost surprins, dar a facut ce i-a cerut sclavul sau la care tinea mult. Acesta l-a luat acasa  batran, l-a dus în coliba lui si l-a asezat pe patul sau. Apoi l-a hranit si i-a dat apa de baut. Cand batranului îi era frig, el îl scotea la soare sa se încalzeasca, iar cand razele soarelui dogorau cu putere, îl ducea la umbra racoroasa.

“Ce înseamna toate acestea?”  l-a întrebat stapanul pe sclavul sau. “Acest om batran este tatal tau?” “Nu”, a venit raspunsul. “Atunci poate este fratele tau sau un prieten?“Nu”, a raspuns sclavul cel credincios. “Acest om este dusmanul meu. Cu ani în urma el m-a rapit din casa mea din Africa si m-a vandut ca sa fiu sclav. Iar eu acum fac ce spune Biblia. “Daca îi este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui”. Romani 12:20.Niciodata nu este sufletul omenesc mai puternic si mai nobil decat atunci cand trece cu vederea razbunarea si iarta nedreptatea. Aceasta este Evanghelia iertarii. Asa ne învata Domnul Isus pe mine si pe dumneavoastra.

 

 

11.CAND DUMNEZEU A SPUS:”ADU-TI AMINTE!”
“Adu-ti aminte de Facatorul tau în zilele tineretii tale.” Ecclesiastul 12:1.
Iubiti tineri, Dumnezeu va vorbeste. El vorbeste datorita dragostei Sale si interesului Sau pentru voi. El v-a adus la existenta deoarece are nevoie de voi. “Caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam în ele.” Efeseni 2:10.

Desi Dumnezeu este interesat în tineri si batrani si doreste ca toti, barbati si femei, sa fie mantuiti, totusi El este interesat în special în tineri. El stie posibilitatile lor pentru bine cand sunt atasati de El. El stie posibilitatile lor chiar atunci cand ei sunt sub controlul celui rau.Cu niciun alt grup de oameni nu lucreaza Satana mai mult decat cu tinerii. Cu milioanele el îi face prada sa si atunci îi foloseste ca unelte ale sale spre a influenta pe altii. Tinerii pot fi speranta acestei generatii sau pot duce la ruina ei. Totul depinde de care lider asculta ei si caruia îi raspund, Hristos sau Satana. Niciodata n-a existat o generatie cu asemenea posibilitati.

Putem sa traim si sa realizam destinul dat noua de Dumnezeu numai daca ascultam de chemarea lui Dumnezeu: “Adu-ti aminte de Facatorul tau în zilele tineretii tale.” Eclesiastul 12:1. Doar în puterea lor, barbatii si femeile, nu pot resista dusmanului cu care avem de a face. Efeseni 6:12. Priviti istoria trecutului. Vedeti ce distrugere dusmanul omenirii a adus barbatilor si femeilor.

Tinerilor, Dumnezeu va iubeste. El are un plan înalt si nobil pentru vietile voastre. Puteti strica acest plan, puteti sa traiti împotriva voiei lui Dumnezeu si sa fiti pierduti fata de scopul cerului pentru existenta voastra. Voi detineti puterea de alegere. Nu trebuie sa traiti la un nivel scazut. Pacatul, cu rezultatele lui, poate fi în jurul vostru, dar nu trebuie sa fie în voi si nici sa va controleze. Cititi istoria lui Daniel si Iosif.

Tinerilor, nu trebuie sa pacatuiti spre a fi fericiti. Creatorul vostru a planificat ca voi sa fiti nu numai buni, ci si bucurosi si sa radiati de veselie. El doreste ca bucuria voastra sa fie deplina. Toti aceia care pun pe Dumnezeu în primul loc în viata lor sunt cei mai fericiti oameni din lume. In Hristos veti gasi puterea sa biruiti vechile obiceiuri si vicii, sa spuneti “nu” ispitei si sa traiti ca biruitori. Creatorul vrea sa spuneti “nu” la tot ce seamana a fi placere, dar care la sfarsit va duce la ruina.

Nu exista limite la posibilitatile voastre de dezvoltare, odata ce ati ales pe Hristos sa fie Capitanul vostru. Datorita adevaratelor principii religioase voi puteti sa urcati orice înaltimi. Acela care v- a adus pe scena actiunii va va conduce. Nu, nu veti avea de la început harta sau planul întregii calatorii a vietii. Pas cu pas urmati- L pe El. Cititi Cuvantul (Biblia). Comunicati cu El în rugaciune. Ochii tineti- i deschisi si inima binevoitoare. Trebuie sa ajutati, nu sa puneti piedici; sa serviti, nu sa asteptati a fi serviti. Mergeti totdeauna înainte, nu înapoi. O, tinerilor, vedeti ce dragoste ne- a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu, mostenitori împreuna cu Hristos. “Adu-ti aminte acum de Facatorul tau.” Nu mai ezita. Acum da-I inima ta!

1.Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot

Raspunzand la întrebarea cu privire la venirea Imparatiei lui Dumnezeu, Isus declara conditiile care vor exista în lume chiar înainte de reîntoarcerea Lui pentru a doua oara: “Ce s-a întamplat în zilele lui Lot, se va întampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar în ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si în ziua cand Se va arata Fiul omului… Aduceti- va aminte de nevasta lui Lot.” Luca17:28-32. (Citeste si Geneza 18 si 19).

De cine trebuie sa ne aducem aminte? Ea apartinea unei familii excelente. Ea era dintre aceia care au auzit chemarea lui Dumnezeu de a parasi cetatea Ur din Haldea. Ea împartasea credinta lui Avraam si probabli de sute de ori se rugase la altarul lui. Lumea stapanea atat de mult aceasta familie remarcabila. Intr-o zi, ea si sotul ei Lot au facut o alegere. Cu aceasta alegere egoista foarte curand ei au ajuns în Sodoma si la scurt timp Sodoma era în inima ei.

Societatea Sodomei era plina de viciuri, fara rusine, fara evlavie, josnica, stricata, imorala, degenerata, pervertita sexual si ticaloasa. (Vezi 2 Petru 2:6, 8; Iuda 7; Ezechiel 16:49-50; Geneza 19:13; 18:20). Si totusi, în mijlocul acestei murdarii morale, din motive egoiste, probabil banii, o casa frumoasa, prestigiu social, doamna Lot si- a adus copiii acolo. Si ea iubea aceasta viata si a intrat în vraja ei. Viata tulburatoare a Sodomei a devenit atragatoare pentru sotia lui Lot.

Doamna Lot a fost avertizata. Nu numai atat, dar ea era obiectul rugaciunilor sincere de mijlocire ale lui Avraam.Din mila, Dumnezeu a trimis îngerii Sai s- o îndemne sa iasa afara din cetate. In ciuda interventiei lui Dumnezeu, nevasta lui Lot a dat gres. Ea a pierit împreuna cu toti depravatii din Sodoma. De ce aceasta ruina, cand ea a fost deplin avertizata? Nu putem spune ca a fost necredinta ei, caci ea a crezut pe îngeri. Ea nu si- a batut joc ca alti membrii ai familiei ei. Ea a raspuns mesajului si a plecat din cetate. Dar nu era o dorinta fierbinte în inima ei si nici bucurie pentru acest program. Ea si sotul ei nu aveau placere sa plece si întarziau. Cu moartea în fata, ea întarzia; cu viata sigura la munte, ea totusi întarzia. Se parea ca voia sa stea cat se putea mai mult chiar în mijlocul pericolului iminent.

Prietene, îti pun aceasta întrebare directa: “Ai întarziat si ai ezitat sa raspunzi la chemarea lui Dumnezeu?” Milioane de oameni au facut aceasta, pana cand cei mai buni ani au trecut. Au întarziat pana la apusul vietii, pana cand copiii au crescut si s-au pierdut în lume, pana cand lumea îi tine cu brate de otel. Ei au întarziat pana cand glasul lui Dumnezeu nu s- a mai auzit. Nu mai întarzia si atunci mai exista speranta! In cele din urma, doamna Lot a iesit. Ingerii o împingeau înainte. Porunca era: “Sa nu te uiti înapoi!” De ce ea n-a biruit? De ce n-a ajuns la munte în siguranta? Biblia spune: “Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi si s-a prefacut într-un stalp de sare.” Geneza 19:26 .

Se parea ca e o ofensa mica si neimportanta, dar în realitate era neascultare de porunca lui Dumnezeu. Eu doresc ca fiecare cititor sa stie ca Dumnezeu este precis, specific si exigent cu privire la ascultarea noastra. Ce arata aceasta ofensa? Arata o vointa împartita. Descoperea faptul ca doamna Lot înca iubea Sodoma. Doua voci o chemau: vocea din înaltimi, vocea lui Dumnezeu, care o chema la libertate, la mantuire, la curatia vietii; si vocea de jos, vocea Sodomei, vocea societatii si popularitatii. Vocea Sodomei a învins. Nevasta lui Lot ramane ca un exemplu a tragediei inimii împartite.

2.Adu-ti aminte de ziua de odihna (ziua de Sabat) ca s-o sfintesti

Sabatul este copilul creatiunii lui Hristos. El a luat ziua a saptea din prima saptamana si, prin trei acte divine, a facut din ea o perioada de timp sfant. Geneza 2:1-3. El S-a odihnit în ziua a saptea de toata lucrarea creatiunii. El a binecuvantat ziua a saptea. A binecuvanta ziua înseamna a o scoate în evidenta, a o distinge dintre celelalte zile si a o încorona cu o favoare deosebita. Apoi El a sfintit ziua a saptea. A sfinti ziua înseamna a o pune deoparte pentru o folosire sfanta. Dumnezeu a facut-o sfanta prin însasi prezenta Sa în aceasta zi. “Binecuvantarea Domnului îmbogateste.” Proverbe 10:22.

Pentru care scop a îmbogatit Dumnezeu Sabatul? El l-a facut pentru om. Care om? Singurul om în existenta, Adam. El a facut Sabatul pentru rasa omeneasca (Marcu 2:27-28). Omul a fost facut dupa chipul (imaginea) Creatorului sau – Isus (Geneza 1:26; Coloseni 1:15-17) si i-a fost dat Sabatul ca un memorial pentru a tine mereu în minte pe Dumnezul adevarat.

“Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este în ele iar în ziua a saptea s-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” Exodul 20:11. Cuvantul “de aceea” înseamna “pentru acest motiv.” Sabatul este ziua de nastere a lumii. Este memorialul ales al lui Dumnezeu pentru ca omul sa-si poata aduce aminte de Dumnezeu. ” Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn între Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” Ezechiel 20:20.

Sabatul, care a fost facut pentru om, este un semn pentru trei lucruri mari:
1. Creatiunea lumii (numai Dumnezul adevarat poate crea)
2. Sfintirea. “Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie un semn între Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc.” Ezechiel 20:12. (Vezi si Ezechiel 20:20).
3. Eliberarea din robie. “Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob în tara Egiptului si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat întins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna” (“sa tii ziua Sabatului” – trd. engleza) Deuteronom 5:15.

De aici vedem ca Sabatul este unul din darurile cele mai alese ale lui Dumnezeu pentru om. Este un semn al creatiunii, al mantuirii si al eliberarii. Cand Domnul Hristos a venit pe muntele Sinai si a dat omului Legea Sa sub forma scrisa (Neemia 9:6-14), în mijlocului acestei Legi, El a scris cu însusi degetul Sau ceeace El dorea ca toate generatiile urmatore sa stie. Si El a început porunca a patra cu cuvintele: “Adu-ti aminte.” “Adu-ti aminte de ziua de odihna.” (“de ziua Sabatului” trd. Engleza).

Satana stie foarte bine ca daca oamenii vor sfinti Sabatul, niciodata nu va exista vreun ateu, necredincios, evolutionist sau modernist; caci Sabatul este memorialul care arata ca Dumnezeu a creat cerurile si pamantul în 6 zile de 24 de ore, ca El sfinteste si fereste pe copiii Sai de la cadere. Cat este de tragic ca oameni, care par buni, îsi înalta glasurile si influenta sa îndemne pe barbati si femei sa uite ceea ce Dumnezeu a spus: “Adu-ti aminte.”
Porunca Sabatului, prin însasi natura ei, sta la baza tuturor celorlalte porunci; de fapt este temelia religiei însasi. Este singura porunca ce furnizeaza timp pentru închinare, pentru contemplare si pentru comuniune cu natura si Dumnezeu.

Cand Isus, Creatorul, a venit pe pamant spre a fi Mantuitorul si Exemplul omenirii, El a tinut Sabatul pe care El l-a facut si a poruncit omului “Adu-ti aminte.” Luca 4:16. El a îndepartat regulile concepute de oameni care faceau Sabatul o povara si a spus: “Sabatul a fost facut pentru om.” “Daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul.” “Este îngaduit a face bine în zilele de Sabat.” Marcu 2:27; Isaia 58:13; Matei 12:12.

O saptamana fara Sabat este ca o iarna fara vara, ca o vara fara flori si o noapte fara zori de zi. Sabatul este veriga de legatura dintre pamant si cer, o agrafa de aur în volumul timpului. Este un pod peste apele învolburate ale lumii peste care oamenii pot sa traverseze în siguranta. Este o oaza în desert unde putem gasi apa pentru suflet, o insula de speranta între talazurile îngrijorarilor. Este o floare peste poteca timpului, o veriga de aur în lantul zilelor, o agrafa tare care leaga sufletul de Dumnezeu. “Adu-ti aminte de ziua de Sabat, ca s-o sfintesti.”
Sabatul poruncii a patra este declarat a fi “ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau.”

Cititorule, “Dumnezeul tau” vorbeste si numeste ziua a saptea Sabatul Lui. Frecvent noi auzim spunandu-se “Sabatul Evreilor” cand se refera la porunca a patra. Oamenii, de obicei, folosesc acest termen ca un mijloc de a dispretui si de a crea îndoiala fata de ziua sfanta a lui Dumnezeu. Ce tragic ca oameni care par sa fie buni se lasa folositi ca unelte de catre dusmanul adevarului pentru a arunca antipatie asupra unuia din cele mai sacre lucruri pe care le-a dat vreodata Dumnezeu omului.

Sfantul Sabat a fost dat omului în puritatea gradinii Edenului. A fost Adam evreu? Nu. Cand el a fost creat ca fiu al lui Dumnezeu, nu exista nici un evreu. Sabatul a fost facut pentru fiii lui Dumnezeu, “pentru om.” Adevarul este ca pentru mai bine de 2500 de ani nu exista niciun evreu, dupa ce Sabatul fusese dat omenirii. Sabatul este unul din tezaurele starii sau conditiei în care nu exista pacat. Creatorul si creaturile erau într-o dulce partasie împreuna în gradina Edenului si stim ca acolo nu exista rasism, nu existau nici evrei, nici neamuri.

Despre Sabatul poruncii a patra auzim pe unii oameni spunand: “Este împotriva progresului spiritual al omului.” Dar Dumnezeu spune ca este “Pentru om.” Marcu 2:27. Ei îl numesc “Sabatul evreilor.” Dumnezeu îl numeste “Sabatul Domnului.” Exodul 20:10. Ei îl numesc “un jug de robie.” Dumnezeu îl numeste “Ziua Mea cea sfanta.” Isaia 58:13. Omul spune ca nu e nici o diferenta între zile, o zi este tot asa de buna ca si cealalta. Dumnezeu spune ca El a binecuvantat ziua a saptea si “Binecuvantarea lui Dumnezeu îmbogateste.” Proverbe 10:22. Omul spune ca Sabatul a fost pentru dispensatiunea veche a Legii. Dumnezeu spune ca Sabatul este pentru vesnicie.  Geneza 2:1-3 ; Isaia 66:22-23.

Omul spune: “Uita-l, n-are nici o importanta.” Dumnezeu spune: “Adu-ti aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfintesti.” Trebuie sa existe o redesteptare mondiala cu privire la acest adevar neglijat de multa vreme. Biblia prezice aceasta. In Apocalips 14:6-7 citim despre Evanghelia vesnica în final mergand la toti locuitorii din orice colt al pamantului, îndemnandu-i sa se închine lui Dumnezeu, Cel care a facut cerul si pamantul. Dumnezeu ne-a dat Sabatul ca un memorial al puterii Sale creatoare. Profetul Isaia deasemenea ne spune ca va veni ora cand acest adevar aruncat la pamant va fi din nou înaltat.

Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile strabune; vei fi numit “dragator de sparturi,” “Cel ce drege drumurile si face tara cu putinta de locuit.” “Daca îti vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale în ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L si daca-L vei cinsti, ne urmand caile tale, ne îndeletnicindu-te cu trebuirile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata în Domnul.” Isaia 58:10-14.

Ni se spune aici ca o spartura s-a facut în Legea lui Dumnezeu cu privire la Sabatul Domnului, ca acest adevar despre Sabat a fost pierdut si neglijat pentru multe generatii. Acesta este un adevar fundamental. Dumnezeu cheama degratori (reparatori) pentru aceasta spartura din Legea Sa. Dumnezeu trimite un mesaj lumii întregi chiar înainte de revenirea lui Isus si în vederea judecatii (Apocalips 14:6-7; Isaia 58:12) sa-si opreasca piciorul în ziua Sabatului. Dumnezu va judeca întreaga lume pe baza celor Zece Porunci (Iacov 2:10-12; Eclesiastul 12:13-14).
Pentru aceasta, din iubire si fara partinire, El trimite lumii întregi o solie de reforma cu privire la Sabatul Sau profanat. Astazi în mai mult de 800 de limbi si dialecte este transmisa chemarea de a asculta de Dumnezeu. Persoane oneste care doresc sa fie în armonie cu Dumnezeu raspund cu zecile de mii. Fii unul care dai atentie chemarii lui Dumnezeu: “adu-ti aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfintesti.”

 

 

12. OMUL DESTINULUI
Omenirea are nevoie atat de mult de un om onest, întelept si destul de puternic pentru ca sa conduca milioanele de oameni prin furtuna si dezordinea de astazi spre zilele de pace în viitor. Fiecare imperiu care a fost zidit cu sange si lacrimi, în cele din urma a fost ruinat si a pierit. Totusi, exista o împaratie, cladita cu sange si lacrimi,care dainuieste de secole. Cred ca stiti despre a cui împaratie vorbesc – despre domnia Omului Destinului.In 1 Timotei 2:5 citim: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”. Poate întrebati: “Este Hristos cu adevarat divinul Fiu al lui Dumnezeu” Vreau probe, probe pentru mine si pentru prietenii mei?.

Prietene, vreau sa-ti dau din abundenta probe din Biblie. Cine este acest Isus despre care vorbim? El umple istoria. El este Alfa si Omega. Biblia este vie si vesnic o Carte vie pentru ca descopera pe Isus Cel Viu. Tinerilor, va recomand aceasta Carte. Voi iubiti lucrurile palpitante si emotionante. Daca vreti o drama reala, povestiri vibrante si palpitante, le veti gasi în aceasta Carte – Biblia cea Sfanta. Ea contine profetie, poezie, istorie, lege si multe alte subiecte, dar obiectivul ei principal este sa descopere pe Isus Hristos cel viu.

1.Declaratiile Lui Hristos

Ce spune Isus despre Sine Insusi? El spune mult si pretinde mult. Ceeace spune ori este adevarat, ori este fals. Ori El este ceeace pretinde a fi, ori este cel mai mare impostor al lumii. Sa notam cateva din declaratiile lui Isus facute despre Sine Insusi. In Ioan 10:28-30 El pretinde a fi Dumnezeu. “Eu si Tatal una suntem”. In Ioan 8:56-58 El pretinde pre-existenta: “Inainte de Avraam sunt Eu”. In Ioan 17:5 El se ruga: “Ii acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea”. El pretinde a fi Mesia cel mult asteptat. Ioan 4:26: “Isus i-a zis “Eu Cel care vorbesc cu tine sunt Acela”. EL zicea ca este Atotputernic spunand: “Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamant”. Matei 18:18.

El pretindea a fi înfailibil, declarand: “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. El pretindea sa fie Calea, Adevarul, Invierea si Viata, Usa, Painea Vie, Vita adevarata, Lumina Lumii. In Ioan 8:46 El pretindea ca nu avea pacat. “Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?” In Matei 28:20 El spune ca este omniprezent. “Si iata ca Eu sunt cu voi în toate zilele, pana la sfîrsitul veacului.” In Ioan 13:19 El pretindea putere de a prezice evenimente viitoare. “Va spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca sa se întample, pentru ca, atunci cand se va întîmpla, sa credeti ca Eu sunt”.

In Matei 9:2 El spunea ca poate sa ierte pacatele: “indrazneste, fiule! Pacatele îti sunt iertate!” In Ioan 2:25 El pretindea sa cunoasca inimile oamenilor, ceea ce gandesc ei. “Si n-avea trebuinta sa-I faca cineva marturisiri despre niciun om, fiindca El Insusi stia ce este în om”. In Matei 11:28 El pretindea ca este capabil sa dea odihna si pace inimilor nelinistitedin cauza necazurilor. “Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati si Eu va voi da odihna”.

Milioane de oameni au gasit aceasta odihna sufleteasca în Isus. Niciun om nu a pretins ceea ce pretindea El. Isus, ori este cu adevarat ceea ce pretinde, ori este cel mai mare impostor. Dar totul este adevarat. El este Mantuitorul nostru divin si poate sa ne mîntuiasca pe deplin. “De aceea si poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei”. Evrei 7:25. Putem sa fim siguri? Da. In Biblie, Cuvîntul lui Dumnezeu, se gasesc 300 preziceri cu privire la Hristos – Omul Destinului.

2.Provocare pentru necredinciosi

Daca esti cumva un necredincios sau îndoielnic, vreau sa-mi permiti sa-ti prezint cateva dovezi, pe care cu umilinta, te rog, sa le combati. Sunt gata sa deschid Biblia si sa explic o minunata profetie. Aceasta va stabili si dovedi fara nici-o îndoiala identitatea si divinitatea acestui Om al Destinului. Inainte de a începe studiul nostru din capitolele 8 si 9 din cartea lui Daniel, notati 2 Petru 1:16-19. In predica sa, Petru dovedeste Dumnezeirea lui Hristos. El spune: “Noi, ucenicii, nu am urmat niste basme. Noi L-am vazut pe Hristos cu ochii nostri. Noi am fost “martori oculari ai maririi Lui”. L-am auzit vorbind. Am fost cu El. Am vorbit cu El. Am mers cu El. Am mancat împreuna. El mi-a spalat picioarele. Eu stiu ca El este Hristos. Versetul 19:”Avem cuvantul proorociei facut si mai tare”. Va oferim cuvantul proorociei ca cea mai mare dovada a Dumnezeirii lui Hristos.

3.In profetie un an este egal cu o zi

Dupa cum dulgherii cand construesc o casa gasesc în planul dupa care se ghideaza ca un centimetru este egal cu un metru, la fel si Dumnezeu are simbolurile Lui, trestia Lui de masurat, cu care noi masuram timpul în profetia Biblica. In Ezechiel 4:6 ni se spune ca o zi reprezinta un an în profetie. (“Iti pun cate o zi pentru fiecare an”.Ezechiel 4:6 ultima parte).

4.  2300 de ani din profetia lui DANIEL  8:14

In Daniel 8:12 gasim profetia ca adevarul despre sanctuarul lui Dumnezeu va fi aruncat la pamînt. In versetul 13 este o întrebare: “Pana cand va fi calcat în picioare sfantul Locas?” Raspunsul se gaseste în Daniel 8:14: “Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti”. 2300 zile sunt 2300 ani. In profetie o zi este egala cu un an literal. Dar Daniel a lesinat cand a vazut evenimentele care trebuiau sa aiba loc în aceasta lunga perioada de timp. El vedea moartea groaznica si rastignirea mult asteptatului Mesia. Daniel si-a revenit, a început lucrul la curtea imperiala, dar era preocupat si îngrijorat despre viziunea celor 2300 de zile. Atunci Daniel a început sa se roage. Prietene, acesta este cel mai bun lucru de facut. Cand nu întelegi ceva; cand ti se pare ca totul merge gresit; cand afacerile dau faliment; cand prietenii te-au parasit; cand se pare ca Dumnezeu te-a uitat – atunci roaga-te! Daniel s-a rugat si Scriptura spune în Daniel 9:22 ca în timp ce se ruga, a venit raspunsul. “Daniel, am venit acum sa-ti luminez mintea” i-a spus îngerul Gabriel.

5.  490 de ani taiati pentru poporul Israel

Ingerul Gabriel a început imediat de unde ramasese. “Saptezeci de saptamani au fost hotarate (taiate) asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte, pana la încetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea neleguirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si proorociei si pana la ungerea Sfantului Sfintilor”.

Daniel 9:24. Ingerul continua sa explice profetia lui Daniel. “Sa stii dar si sa întelegi, ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi timp de sasezeci si doua de saptamani”. (Daniel 9:25). 70 de saptamani este o perioada definita si distincta de timp. Aceste 70 de saptamani sunt taiate din perioada de 2300 de zile sau 2300 de ani. Intr-o saptamana sunt 7 zile. 7 x 70 = 490 zile. Amintiti-va ca în calcularea profetiei Biblice, 1 zi = 1 an. Deci 490 zile în realitate sunt 490 de ani. In Daniel 9:25 perioada de timp este cu o saptamana mai putin, adica “sapte saptamani” plus “sasezeci si doua de saptamani”. (7+62 = 69 saptamani). Cati ani sunt aici? 69 x 7 = 483 zile sau 483 de ani de la “darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Unsul (Mesia), la Carmuitorul”.

6.Punctul de inceput

Cand începe aceasta perioada de timp? Cand a fost data porunca finala pentru restaurarea si rezidirea Ierusalimului? In Ezra 7:7;Ezra+7.13 citim: “In al saptelea an al împaratului Artaxerxe (al Persiei)… Am dat o porunca (un decret) sa se lase sa plece aceia din poporul lui Israel… care vor sa plece cu tine la Ierusalim”. Iata decretul de a merge si a zidi Ierusalimul. Data acestui decret poate fi confirmata în multe feluri. In unele Biblii (engleze) este pusa data de 457 î.H. Cel de al saptelea an al domniei lui Artaxerxe deasemenea arata anul 457 î.H. deoarece El a început sa domneasca în anul 464 î.H. Incepand cu toamna anului 457 î.H. decretul a fost aplicat. Sa calatorim pe coridoarele timpului vreme de 483 de ani pana ajungem la un eveniment glorios
în analele istoriei.

7.Anul exact al botezului lui Hristos

In Luca 3:1 gasim aceasta informatie importanta: “In anul al cincisprezecilea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe cand Pilat din Pont era dregator în Iudea…” Istoria ne spune ca Tiberiu Cezar a început sa domneasca în anul 12 d.H. Ce s-a întamplat în acel an? “Dupa ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat si Isus; si pe cand se ruga, s-a deschis cerul si Duhul Sfant S-a pogorat peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Si din cer s-a auzit un glas, care zicea: “Tu esti Fiul Meu prea iubit: în Tine Imi gasesc toata placerea Mea”.

Cei 483 de ani au ajuns la capat si Isus, Mesia, a fost uns la botezul Sau.  Imediat dupa botezul Sau, Isus a fost dus de Duhul în pustie si dupa aceea El a început predicarea. Isus a venit “si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: “S-a împlinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este aproape”. Care vreme? Cele 69 de saptamîni – 483 de ani – s-au împlinit. Exact la timp, marele orologiu a lui Dumnezeu a batut ora, anul 27 d.H. si Isus a aparut, a fost botezat, a fost uns cu Duhul Sfînt si a început lucrarea Sa.

8.Cele 70 de saptamani se sfarsesc in anul 34 d.h.

Amintiti-va ce spune profetia: “Saptezeci de saptamani au fost hotarîte (taiate) pentru poporul Evreu. Diferenta dintre 70 si 69 de saptamani ne da o saptamîna sau 7 zile profetice (adica 7 ani). Adaugînd 7 ani începînd cu anul 27 d.H. ajungem la anul 34 d.H. Ce sa întîmplat în anul 34 d.H.” Ocazia speciala oferita poporului Evreu a ajuns la sfîrsit si apostolii s-au îndreptat spre Neamuri pentru a-i învata Evanghelia. Cand Stefan a adresat mesajul sau clar si hotarît despre Mantuitorul rastignit si înviat în fata Sanhedrinului, ei s-au napustit asupra lui si a fost omorat cu pietre. Stefan a fost primul martir crestin. Acesta a fost apogeul celor 490 de ani hotarati pentru poporul Israel. In anul 34 d.H. Evanghelia a început sa fie dusa la Neamuri. Va amintiti, cand Stefan era omorat cu pietre “Martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul”. Faptele 7:58. El era un fariseu proeminent, întelept si fara teama. Dar pe drumul spre Damasc mergand sa ucida mai multi crestini, Saul a venit fata în fata cu Isus.

9.Adevarul care trebuia restabilit in anul 1844

Cei 490 de ani au trecut. Acesti 490 de ani au fost taiati din cei 2300 de ani. Daca vom scadea din 2300 de ani pe cei 490 de ani vor rezulta 1810 ani. Daca adaugam la anul 34 d.H. pe cei 1810 ani ajungem la anul 1844. Ce trebuia sa se întample atunci? In Daniel 8:14 se spune: “Pana vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfantul Locas va fi curatit”.

Deasemenea adevarul care fusese aruncat la pamant trebuia sa iasa la lumina. Adevarul lui Dumnezeu cu privire la sanctuarul ceresc urma sa fie aruncat la pamant si aceasta putere politico-religioasa trebuia sa profite de aceasta si sa prospere. Daniel 8:11-12. Cat timp trebuia sa dureze aceasta înainte ca adevarul lui Dumnezeu sa fie descoperit? Pana în anul 1844.  Atunci ultimul mesaj de avertizare al lui Dumnezeu urma sa fie descoperit în lume – adevarul cu privire la sanctuarul ceresc urma sa fie predicat.

10.Hristos starpit (taiat) la jumatatea saptamanii

In mod intentionat am lasat la o parte pana acum ce era mai important din aceasta profetie. In Daniel 9:26-27 ni se spune ce trebuia sa se întample la jumatatea celei de a saptezecea saptamani. “Unsul (Mesia) va fi stîrpit si nu va avea nimic. El va vace un legamînt trainic cu multi, timp de o saptamana (ori 7 ani în profetie), dar la jumatatea saptamanii va face sa înceteze jertfa si darul de mancare”.

Pentru sute de ani, poporul Evreu aducea un miel nevinovat în fiecare dimineata si seara la usa sanctuarului pamîntesc ca jertfa pentru pacatele lor. Dar aceste texte ne spun ca va veni timpul cînd Hristos “la junatatea saptamanii va face sa înceteze jertfa (mieilor). Care era scopul jertfirii mielului? Jertfirea mielului arata înainte spre “Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!” Ioan 1:29.

Acum, la jumatatea saptamanii, Isus a facut sa înceteze sacrificarea mieilor. Cum? Sa mergem în camera de sus unde Omul Destinului, Isus Hristos, spala picioarele ucenicilor si stabileste Cina Domnului sau Cina cea de Taina. Sa-L urmam apoi pe M^ntuitorul pe drumul spre Gradina Ghetsemani. Acolo El se roaga luptîndu-Se în agonie. Apoi este tradat. Il urmam  în sala de judecata a lui Pilat si suntem martori la cea mai mare farsa din istorie. Isus este scuipat, blestemat, batut, biciuit. Pe cap Ii este pusa o coroana de spini. Este îmbracat cu o haina stacojie. Multimea striga: “Plecaciune, Imparatul Iudeilor!” In sfarsit, strigatul creste: “Rastigneste-L, rastigheste-L!”

Iata-L mergînd cu greu pe drumul Golgotei. Priviti-L pe cruce. Cuiele I-au strapuns mainile, acele maini care au lucrat pentru altii,pentru vindecarea bolnavilor si binecuvantarea copiilor. Cuiele I-au strapuns si picioarele care au calatorit pe drumurile prafuite ale Palestinei aducand mila si speranta. In Matei 27:50-51 citim: “Isus a strigat iarasi cu glas tare si Si-a dat duhul. Si îndata perdeaua dinlauntrul templului s-a rupt în doua, de sus pana jos“. Care este semnificatia? Cand Isus a strigat: “S-a sfîrsit!” (Ioan 19:30) si a murit, moartea lui Hristos a pus capat serviciului jertfelor din sanctuarul pamantesc.

Nu mai era nevoie de jertfirea mieilor , care arata spre timpul cand Isus va muri pentru pacatele oamenilor. De ce? Deoarece chiar acolo pe cruce a murit adevaratul Miel al lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii. Mielul lui Dumnezeu a platit pretul! El a murit pentru pacatele noastre. Cand întunericul a acoperit crucea, El a strigat : “S-a ispravit!” Si-a plecat capul si a murit…pentru tine si pentru mine. Pentru 3 1/2 ani, prin lucrarea Sa, Hristos a confirmat legamantul facut cu poporul Evreu. Apoi, ucenicii au confirmat legamîntul cu poporul Evreu pentru înca 3 1/2 ani. Chiar la jumatatea perioadei de 7 ani, la 3 1/2 ani de la începutul lucrarii Sale, Isus a fost stîrpit – în primavara anului 31 d.H.

Ceasul a sunat! Mielul a fost junghiat! Poate cineva sa se îndoiasca de divinitatea Lui” Poate cineva sa se îndoiasca de exactitatea acestei profetii?

Prietene, aceasta profetie a fost sigilata cu pretiosul sange al lui Isus! Profetia este adevarata prin datele si evenimentele ei. Aceasta profetie îmi întareste credinta în Isus. Isus Hristos este Domnul! John Chamberlain, misionar în India, predica în apropiere de asa numitele “ape sfinte” ale raului Gange. El vorbea închinatorilor care veneau acolo. A vazut un biet suflet obosit mergînd pe genunchi de la o mare departare. Prin scaldarea în rau, el spera sa scape de temerile si suferintele care-i umpleau viata. Íi-a facut rugaciunea si s-a tarat în apa. Dupa ce s-a spalat, a iesit din apa, dar vechea durere din inima n-a disparut. Sfîrsit de puteri, zacea pe nisip si asculta la cuvintele misionarului. A început sa se apropie tot mai mult. Misionarul vorbea despre Isus, despre iubirea Lui cea mare si despre jertfa de bunavoie pe crucea Calvarului. In cele din urma, acest închinator Hindus a batut din maini, strigand: “Aceasta este ceea ce doresc. Il doresc pe Isus!” Prietene, Il doresti si tu pe Isus?

Numai Isus poate satisface foamea sufletului din inima omului. Exista multe dureri si necazuri. Oamenii cauta sa-si înnece necazurile în bauturi alcoolice, în droguri si în petreceri. Dar strigatul inimii este pentru altceva decat distractie, placere, bani, renume sau pozitie sociala care nu pot satisface. Inima noastra doreste pacea si eliberarea din pacat! Numai Isus poate satisface aceasta nevoie. Te invit sa faci pe Isus Domnul vietii tale chiar astazi si sa cunosti bucuria si pacea pe care numai El le poate aduce.

 

 

13. CINE ESTE ISUS PENTRU MINE?
E bine pentru suflet sa- si exprime iubirea sa pentru Cel ce Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru a mantui pe om. In aceasta marturie personala despre dragostea mea pentru Isus si ceeace este El pentru mine, am încredere ca oricine va citi va ajunge sa-L aprecieze si sa-L iubeasca mai mult. Isus este pretios pentru mine nu numai pentru ceea ce este El, ci si pentru ceea ce El a facut pentru viata mea.

Cand am vizitat Betleemul din Iudea si am vazut vechiul staul, locul nasterii Sale, M-am gandit la marea Sa bunavointa de a parasi regatul bogatiei, gloriei, pacii si linistii pentru a veni sa ma salveze. Cuvintele apostolului Pavel au capatat un nou înteles. “Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Hristos. El, macar ca era bogat, S-a facut sarac pentru voi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va îmbogatiti.” 2 Corinteni 8:9.

Cat de mult a iubit El lumea pierduta! Cat de mult m-a iubit pe mine! Iubirea naste iubire. Cand cuget la înaltimea si adancimea iubirii Lui, tot mai mult dragostea lui Dumnezeu iradiaza în inima mea. In imaginatie aud pe îngeri spunand: “Ii vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul lui de pacatele sale.” Matei 1:21.

Acolo am îngenunchiat în spirit împreunta cu pastorii si magii, “si I S-au închinat.” Matei 2:11. Ei si-au dat inima Lui ca Mantuitor al lor. Magii cei bogati si-au adus darurile lor, “aur, tamaie si smirna.” Noi nu aveam bogatie de lucruri materiale sa dam cum au dat Magii, dar ne-am predat inima în devotiune si L-am primit pe El iarasi ca Mantuitor personal. Cu adevarat Copilul din Betleem este “darul Lui (Dumnezeu) nespus de mare.” 2 Corinteni 9:15. Nu e de mirare ca Cerul a înaltat cea mai luminoasa stea pentru a marca locul nasterii Sale. Si eu am fost acolo! Si parca auzeam grupul de îngerii cantand într-o rapire de bucurie: “Slava lui Dumnezeu în locurile prea înalte si pace pe pamant între oamanii placuti Lui.” Luca 2:14.

Desi Fiul lui Dumnezeu n-a gasit un loc în casa de poposire la nasterea Sa, cat de multumitor sunt eu ca I-am dat un loc în inima mea si pot spune: “Am fost rastignit împreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata, pe care o traiesc acum în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” Galateni 2:20.

Cand eram tanar, L-am auzit pe Isus batand la usa inimi mele. El bate la usa fiecarei inimi. “Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine.” Apocalips 2:20. “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat.” Titu 2:11. Ocazia vine la toti, dar numai cei care raspund chemarii harului si invita pe Mantuitorul înauntru, numai aceia gasesc mantuirea. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:12. De cate ori am multumit lui Isus pentru iubirea Sa si harul Sau fara seaman ca mi-a dat taria sa raspund cand El a batut la usa inimii mele!

1.El este Mantuitorul meu

Isus este Mantuitorul meu. Nu exista alt Mantuitor. “In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti.” Fapte 4:12. Imi place sa citesc Isaia 53 astfel: “El suferintele mele  le-a purtat si durerile mele  le-a luat asupra Lui… El era strapuns pentru pacatele mele, zdrobit pentru faradelegile mele. Pedeapsa, care-mi da mie  pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui sunt eu  tamaduit. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.” Isaia 53:4-6.

Isus a platit totul, Lui Ii datorez totul.
Culoarea rosie a pacatului a disparut,
El m-a spalat si m-a albit ca zapada.

Cand stateam pe muntele Golgotei, contempland evenimentele care au avut loc acolo, am prins noi întelesuri ale urateniei pacatului si ale iubirii Lui nemarginite. Ce mare pret a fost platit pentru mantuirea mea si a ta! In tot Universul lui Dumnezeu n-a existat altcineva care putea plati datoria pacatului meu. Banii nu pot plati. Tot aurul din lume nu poate sterge macar un pacat. Cele mai bune si durabile eforturi ale îngerilor sau oamenilor nu pot ispasi. A fost necesara moartea Celui ce a creat pe om pentru a ma mantui. “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru (mine) noi, ca (eu) noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21.

Ce poate spala pacatele mele?
Nimic altceva decat sangele lui Isus.
Ce ma poate face curat în interior?
Nimic, decat sangele lui Isus.

Doar istoria crucii schimba inimile oamenilor. Pavel a învatat aceata, caci spunea: “N-am avut de gand sa stiu între voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit.” 1 Corinteni 2:2. “Departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Galateni 6:14. Doar puterea lui Hristos, care a murit pentru noi, care a luat locul nostru, aceea este care iarta pacatul si deschide portile cerului. Putem predica morala pentru o mie de ani si niciodata nu va schimba inima unui singur suflet. Totdeauna sa ne reamintim ca nu a existat nicicand vreun om, si nici nu va exista, care sa fie mantuit prin propriile sale fapte, ci doar prin lucrarea lui Hristos. Lucrarile Lui, nu ale noastre; sangele Lui, nu al nostru. Nu încercarea noastra de a face, ci încrederea noastra în ceea ce El a facut pentru noi. O religie care nu are crucea în centrul ei, care nu accentuiaza sangele Sau varsat, nu este religia Bibliei. Modernismul poate pune accentul pe predica de pe Muntele Fericirilor, dar Biblia pune accentul pe Hristos murind pe cruce. “Fara varsare de sange, nu este iertare.” Evrei 9:22.

2.El este neprihanirea (îndreptatirea) mea

Eu nu am nimic. Toata neprihanirea mea este ca o carpa murdara în ochii Sai. Increderea în îndreptatirea personala a fost cauza caderii lui Israel. Vezi Romani 9:31-32. Cata zecime dau  sau cate milosteni fac, cat de mult predic sau multimea rugaciunilor oferite în public si în camaruta, refuzul meu de a calca Legea lui Dumnezeu, nimic din toate acestea nu ma face neprihanit. E adevarat, viata neprihanita a unui om este plina de binefaceri pentru semeni, de ascultare si fapte bune, dar acestea nu aduc îndreptatirea. Ele sunt roadele adevaratei
îndreptatiri, care este Hristos în inima. Hristos este neprihanit si drept. “Tu, Doamne, esti drept.” Daniel 9:7.

Scriptura declara ca “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” Romani 3:23. “Nu este nici un om neprihanit, nici unul macar.” Romani 3:10. Deci avem declaratie clara ca neprihanirea nu este mostenita în natura omana. Neprihanirea (îndreptatirea) lui Hristos este oferita tuturor celor care cred în El. Moartea Sa la Golgota a platit pretul fiecarui pacat.

Cand eu am acceptat îndreptatirea lui Hristos, Dumnezeu nu mai vede multimea pacatelor mele, ci puritatea lui Isus cel fara pacat. Ce minunata tranzactie! Ce manifestare a harului si iubirii divine! Un pacatos vinovat condamnat la moarte, dar am auzit chemarea Lui. Am vazut iubirea Lui, I-am cedat, m-am pocait, mi-am marturisit pacatele si L-am ales pe Isus ca Mantuitorul meu. In acel moment am fost acceptat ca fiind copilul Lui. Povara pacatelor mi-a fost iertata; vinovatia mi-a fost stearsa. Imbracat în neprihanirea Lui, am fost aprobat si îndreptatit înaintea Legii divine. Aceasta este îndreptatirea prin credinta.

3.El este Prietenul si Insotitorul meu

“Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu si vei avea pace.” Iov 22:21. Exista o intimitate si o împartasire împreuna cu Isus pentru fiecare. Cand mi-am predat inima lui Isus cu ani în urma si am devenit o parte a familiei lui Dumnezeu, a început o dulce împartasire si prietenie care a crescut tot mai mult cu trecerea anilor. L-am auzit pe Isus spunand: “Nu va mai numesc robi… ci v-am numit prieteni.” Ioan 15:15. Am socotit ca o mare onoare sa fiu robul lui Dumnezeu, dar a fi prietenul sau este o bucurie nespusa si plina de slava.

El merge cu mine si vorbeste cu mine
Si-mi spune ca sunt al Lui.
Bucuria pe care o împartasim împreuna
Nimeni altul n-a cunoscut-o vreodata.

Biblia ne asigura ca împartasirea cu Mantuitorul este pentru toti. Evrei 2:10-13. Lui nu-I este rusine så fie Prietenul meu. El e Prietenul pacatosilor. Singura acuzatie pe care I-au adus-o dusmanii lui Isus a fost ca El iubea pe pacatosi si manca împreuna cu ei.

In vechime domnea în Persia un mare monarh, Sahul Abbis, care îsi iubea poporul. Pentru a cunoaste mai bine pe supusi sai, el se amesteca printre ei, deghizandu- se în multe feluri. Intr-o zi s-a dus ca un om sarac la o baie publica si acolo, într-o pivnita mica, el s-a asezat langa fochist. La timpul pranzului, si-a împartit mancarea saracacioasa si i-a vorbit omului singuratic ca si unui prieten. Iar si iar l-a vizitat pana cand omul a început sa-l iubeasca. Intr-o zi i-a spus ca el era împaratul si dorea ca omul sa-i ceara un dar. Insa fochistul se uita lung la el, cu dragoste si mirare, si, în cele din urma, a spus: “Tu ti-ai lasat palatul si slava ta spre a sta cu mine în acest loc întunecos, ai fost partas pranzului meu sarac, te-ai îngrijit de mine cand aveam inima vesela sau trista. Altora poate le dai daruri bogate, dar mie mi te-ai daruit tu însuti. Nu-mi ramane decat sa te rog ca niciodata sa nu-ti retragi darul prieteniei tale.”

Pentru a deveni prietenul lui Isus, a trebuit sa am o împartasire mare, caci toti ceilalti prieteni ai Sai au devenit prietenii mei. “Ca o paine, un trup suntem cei multi; caci toti ne împartasim dintr-o paine.” 1 Corinteni 10:17. (Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968). Numele lui Isus ne uneste. “Voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti împreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu.” Efeseni 2:19.

4.El se îngrijeste de mine. El este Furnizorul meu

Am citit o istorioara despre un om care a invitat cativa prieteni la o cina neobisnuita. Cand invitatii intrau în camera, ei au vazut un ecran de argint langa peretele camerei si un proiector la celalalt capat al camerei. Inaintea servirii fiecarui fel de mancare, se stingea lumina si pe ecran erau vazuti barbati, femei si copii muncind în gradini, pe mare si în campii, producand prin munca grea alesele feluri de mancare care erau servite. Cand s-a terminat masa, invitatii stiau, cum niciodata mai înainte nu stiusera, sacrificiul de timp si munca grea din partea celor care preparau un fel sau altul de mancare. In istorioara nu ni s- a spus despre cea mai importanta imagine care putea si trebuia sa fie aratata. Cine a creat viata în mare? Cine a facut sa creasca minunatele fructe, seminte si verdeturi? Cine furnizeaza laptele si ouale? Cine face ca pamantul sa produca o asa de mare varietate de culori si gusturi care satisface privirea si apetitul omului?

Isus este marele Furnizor. El este autorul vietii animale si vegetale. “Ochii tuturor nadajduiesc în Tine si Tu le dai hrana la vreme. Iti deschisi mana si saturi dupa dorinta tot ce are viata.” Psalmul 145:15-16. Isus S-a îngrijit de mine. In toate zilele vietii mele, darurile Lui n-au lipsit. Desi posedand putin din bunurile pamantesti si trebuind mereu sa practic economia, totusi fagaduinta Sa s-a împlinit literal: “Dumnezeul meu sa îngrijeasca de toate trebuintele voastre dupa bogatia Sa, în slava, în Isus Hristos.” Filipeni 4:19.

Cand am cautat mai întai Imparatia lui Dumnezeu, toate lucrurile necesare pentru aceasta viata mi-au fost adaugate. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie sa se îngrijoreze sau sa se nelinisteasca cu privire la trebuintele materiale ale vietii. Viata omului nu consta în abundenta lucrurilor pe care le poseda. “Oare nu este viata mai mult decat hrana? Uitati-va la pasarile cerului; ele nici nu seamana nici nu secera si nici nu strang nimic în granare; si totusi Tatal vostru ceresc le hraneste.” Matei 6:25-30.

5.El este Aparatorul (Avocatul) meu

Cand Isus a parasit pamantul si S-a întors în cer, El nu ne-a uitat pe noi. Nimeni nu-si poate imagina contrastul dintre cele doua lumi. Nici o urma de pacat, nici un semn de decadere, nici o durere, nici o zbarcitura, nici peri albi ori semne de îmbatranire, nici vorbe de rand. Inconjurat doar de frumusete, sfintenie, iubire, de slava sfintilor îngeri si în apropiere de Tatal Sau, totusi Isus nu ne-a uitat. El se gandeste la tine si la mine. El ne-a sapat pe palmele Sale. “Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip.” Isaia 49:15.

Nu numai ca nu m-a uitat, dar El vorbeste despre mine. Da, El pledeaza cu meritele sangelui Sau varsat pentru mine. El a spus: “Pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor, îl voi marturisi si eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” Matei 10:32. “Caci Hristos n-a intrat într-un locas de închinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca sa Se înfatiseze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” Evrei 9:24.

Ce face El acuma pentru noi? Care e slujba Lui? “Avem un Mare Preot însemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu.” Evrei 4:14. El este Mijlocitorul nostru, Marele nostru Preot, Avocatul (Aparatorul) nostru, mijlocind în Sanctuarul ceresc. El pledeaza pentru tine si pentru mine cu meritele sangelui Sau varsat pe Golgota. Evrei 9:12. “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos.” 1 Timotei 2:5.

Exista Unul si numai Un singur suficient Mijlocitor. Nu trebuie sa ne încredintam cazul nostru în mainile altuia, ci doar în mainile strapunse ale “Omului Isus Hristos.” “Deaceea si poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” Evrei 7:25.
Multumiri lui Dumnezeu, cazul meu n-a fost lipsit de ajutor. Sangele lui Isus m-a curatit de orice pacat. Daca suntem slabi, El ne poate întari. Daca suntem murdari, El ne curateste. Daca suntem imorali, El ne poate face curati. Daca suntem necumpatati, El ne poate face abstinenti. Daca am fost necinstiti, El ne poate face oameni de încredere. Multumiri lui Dumnezeu, un Mantuitor desavarsit, pentru pacatosi notorii. Nu este nimic prea greu pentru El!

6.El este Imparatul meu care vine

Cel mai mare eveniment, din toate marele evenimente, va avea loc în curând. Isus va veni iarasi. A doua Sa venire este cel mai înalt act din drama planului de mantuire. Este speranta binecuvantata spre care priveau sfintii din toate veacurile. “Caci însusi Domnul… Se va pogorî din cer.” 1 Tesaloniceni 4:16. Da, acum El este în cer ca Aparatorul meu, dar curand El va veni ca Imparat al meu. Cred ca e o mare activitate sus în tara slavita, cand ultimile pregatiri sunt facute pentru o buna primire acasa a mantuitilor Domnului. Sunt sigur ca inima lui Isus e plina de nerabdare. El are un dor de faptura mainilor Sale. Iov 14:15.

Da, Imparatul meu care vine este “Acelasi Isus”, “Domnul însusi”, nu un înlocuitor. Nu altcineva în locul Sau, ci acelasi Domn întelegator, care a linistit furtuna pe marea Galileii si care a linistit mare furtuna din viata salbaticului din Gadara. Da, “însusi Domnul”, care m-a iubit si m-a mantuit, va veni iarasi.

El trebuie sa se întoarca pentru a-Si împlini fagåduinta. El a spus: “Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine.” Ioan 14:2-3. Planul mantuirii nu ar fi întreg fara reîntoarcerea Sa. El trebuie sa vina iarasi pentru a feri întreaga lume de a se sinucide.

Venirea Lui este timpul învierii. Este timpul întalnirii cu cei iubiti care ne-au fost luati de mana cruda a mortii. Atunci vom îmbratisa pe iubitii nostri si nu ne vom mai desparti niciodata. Este timpul cand ni se vor da corpuri noi “asemenea trupului slavei Sale.” Filipeni 3:21. Ni se va da nemurirea “într-o clipa, într-o clipeala din ochi.” 1 Corinteni 15:52. O schimbare glorioaså! Speranta noastrå binecuvântatå!

 

 

14. OMUL  PE  CARE  TREBUIE  SA-L CUNOSTI

“Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni; Omul Isus Hristos”. 1Timoteni 2:5.

Biblia este o carte vesnic vie deoarece ea descopere pe Isus care estevesnic viu. Biblia este singura istorie care da lui Isus locul Sau legitim.Un copil numea Biblia sa “Cartea lui Isus”. Intregul obiectiv al Bibliei este sa descopere oamenilor pe acest minunat Mîntuitor. Cu adevarat,Biblia contine istorie, profetie, legi, poezie si drama, dar toate acestea ajuta mai bine ca o Persoana sa fie descoperita oamenilor.

Scopul si planul cartii nu este de a ne da un cod de etica sau un rezumatde teologie, ci de a prezenta pe Autorul acestei carti în toata frumusetea Lui, astfel ca oamenii sa poata veni la El si sa fie mîntuiti. Cine este acest Isus catre care arata toate datele istorice? Ce spune El despre Sine Insusi? Ascultînd raspunsul Sau putem spune ca niciodataun om nu a pretins pentru el însusi ceeace pretinde acest tîmplar din Nazaret. Isus sau este ceea ce pretinde a fi, sau este cel mai mare impostor al lumii.

Ce pretinde Isus ca este El Insusi Iata ceeace pretinde Isus ca este:
1. El este Dumnezeu. “Tatal Meu care Mi Le-a dat este mai mare decat toti; si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu. Eu si Tatal una suntem”. Ioan10:29-30. Oamenii, catre care vorbea, au fost gata sa-L ucida cu pietre, datorita blasfemiei ca un om simplu ar pretinde ca e Dumnezeu. “Iudeiii-au raspuns: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre înTine, ci pentru o hula si pentru ca Tu, care esti om, Te faci Dumnezeu”.Ioan10:33.

2. Exista din vesnicie (pre-existenta Sa).El declara ca înainte de a exista Avraam, El traia si  a venit pe pamant spre a reprezenta pe Tatal. “Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat. Isus le-a zis:Adevarat, adevarat, va spun ca, mai înainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu”. Ioan8:56,58. “Caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ceM-a trimis“Ioan6:38.
“Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine însuti cu slava, pe careo aveam la Tine, înainte de a fi lumea”. Ioan17:5.

3. Mesia cel mult asteptat. Cand femeia din Sihar a declarat credinta ei în venirea lui Mesia, Isusa raspuns: “Eu, cel care vorbesc cu Tine, sunt Acela”.Ioan4:26.

4. Atotputernic (omnipotent). “Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamant”. Matei28:18.

5. Infailibil. “Cerul si pamîntulvor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.Matei24:35.

6. Fara pacat. “Cine din voi Mapoate dovedi ca am pacat?”Ioan 8:46.

7. Omniprezent. “Si iata ca Eusunt cu voi în toate zilele, pana la sfarsitul veacului”.Matei 28:20.

8. Profet. (Avînd putere sa prezicaevenimentele care vor veni).“Va spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca sa se întample, pentru ca, atunci cand se va întampla,sa credeti ca Eu sunt”. Ioan13:9.

9. Iarta pacatele. El a zis slabanogului:“Indrazneste, fiule! Pacatele îti sunt iertate!”Matei 9:2.

10. Cunoaste gandurile si inimile oamenilor.“Dar Isus nu se încredea în ei, pentru ca îi cunostea pe toti. Si n-avea trebuinta sa-i faca cineva marturisiri despre niciun om, fiindca El Insusi stia ce este în om”. Ioan2:24-25.

Acestea sunt numai cateva dintre calitatile lui Isus. Nici un alt omnu a îndraznit sa pretinda asa ceva. Daca cineva ar pretinde, nimeninu l-ar crede si l-ar privi ca pe un lunatic. Isus a pretins toate acesteasi multe milioane de oameni cred cuvintele Lui. O singura concluzie putemtrage: Toate acestea sunt adevarate. El este Divinul nostru Mîntuitorsi este capabil sa ne mîntuiasca pe deplin. “De aceea si poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cel ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei”.Evrei 7:25.

Profetii care dovedesc ca Isus este Mesia

Cea mai puternica dovada pentru credinta noastra în divinitatealui Isus din Nazaret este împlinirea în viata Sa a celor aproximativ 300 profetii din Vechiul Testament. Mesia cel adevarat sau Hristos trebuiesa fie acelas cu Hristos cel profetizat. “Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede în El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor”.Fapte10:43.

Locul nasterii

Cu sapte sute de ani înainte de nasterea lui Isus, profetul Mica a aratat chiar orasul în care Mesia va fi nascut. “Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic între cetatile de capetenie ale luiIuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel si a caruio barsie se suie pana în vremuri stravechi, pana în zilele vesniciei”.Mica 5:2.

S-a împlinit aceasta prezicere? Desigur. Povestirea acestei împliniri este izbitoare. Iosif si Maria locuiau în Nazaret. In mod logic,noi am înclina sa credem ca Hristos ar fi trebuit sa se nasca înacel oras, dar aproape fiecare copil cunoaste povestea decretului dat deCezarul Augustus. Conform acestui decret, fiecare familie trebuia sa seînscrie în orasul de nastere. Astfel, cînd a batut orologiul pentru împlinirea profetiei îi gasim pe Iosif si Maria în Betleem, orasul lui David. Desigur nu a fost o întamplare faptul ca profetul Mica a vorbit ca Betleemul va fi locul de nastere al lui Isus.Numai Dumnezeu, care vede sfarsitul de la început, putea sa spuna aceasta. “Oamenii au vorbit dela Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.

Nasterea Lui Isus dintr-o fecioara

Probabil nici o experienta din viata lui Isus nu a fost asa de mult pusa la îndoiala si batjocorita ca nasterea Sa dintr-o fecioara.Dar aceasta face parte dintr-o profetie. Este o parte din istoria vietii Lui, scrisa cu secole înainte ca El sa vina în aceasta lume.A o explica în amanuntime este imposibil, deoarece este “taina evlaviei”.1Timotei 3:16. Dar profetia scrisa cu sute de ani înainte arataca Insusi Dumnezeu va da un semn. “De aceea Domnul Insusi va va da un semn:Iata, fecioara va ramanea însarcinata, va naste un fiu si-I va punenumele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. Isaia7:14.

Implinirea acestei profetii este scrisa în Matei1:20-23: “Dar pe cand se gandea el la aceste lucruri, i s-a aratatîn vis un înger al Domnului si i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s-a zamislit înea, este de la Duhul Sfant. Ea va naste un Fiu si-i vei pune numele Isus, pentru ca EL va mîntui pe poporul Lui de pacatele sale. Toate aceste lucruri s-au întamplat ca sa împlineasca ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: “Iata, fecioara va fi însarcinata,va naste un fiu, si-I vor pune numele Emanuel”, care talmacit, înseamna:“Dumnezeu este cu noi”.

A  fost prezis timpul inceputului lucrarii lui mesianice

“Dar cand a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege, ca sa rascumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca sa capatam înfierea”. Galateni4:4-5.

Marea profetie din Daniel 9 prezicea chiar anul cand lucrarea Mesianicaa lui Hristos avea sa înceapa si sa se sfîrseasca. “Sa stii dar si sa întelegi, ca de la darea poruncii pentru zidireadin nou a Ierusalimului pîna la Unsul (Mesia), la Carmuitorul, vortrece sapte sampamani; apoi timp de sasezeci si doua de saptamani, pietelesi gropile vor fi zidite din nou si anume în vremuri de stramtorare.Dupa aceste, sasezeci si doua de samptamani, Unsul va fi starpit si nuva avea nimic”.Daniel9:25-26.

Viata si lucrarea Lui Isus profetizate

Intreaga viata a lui Hristos si lucrarea Sa au fost rezumate de profetulIsaia în Isaia61:1-3: “Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cuinima zdrobita, sa vestesc robilor de razboi izbavirea, sa vestesc un an de îndurare al Domnului si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru, sa mangai pe toti cei întristati; sa dau celor întristati din Sion, sa le dau o cununa împarateasca în loc de cenusa, ununtdelemn de bucurie în locul plansului, o haina de lauda înlocul unui duh mahnit, ca sa fie numiti “terebinti ai neprihanirii”, “un sad” al Domnului, ca sa slujeasca spre slava Lui”. Cu adevarat El a venitsa faca bine. Scurta dar minunata slujire a fost complet împlinitaîn lucrarea pe care a facut-o si în spiritul pe care l-a manifestat.

Sapte caracteristici (insusiri) ale Lui Isus
1. Dumnezeirea lui Isus.
Dumnezeirea lui Isus Hristos este chiar temelia Evangheliei. Este radacina în care este înfipta fiecare Evanghelie. Daca ar fi fost pur si simplu numai un om, Hristos nu ar putea sa ne mantuiasca. “Singurul Dumnezeu drept si Mantuitor”.Isaia 45:21. “Eu, Eu sunt Domnul si afara de Mine nu este nici un Mantuitor”.Isaia43:11.

Daca Isus nu este divin, atunci noi suntem fara Mantuitor si omenireaeste fara un Salvator. Dar Biblia ne arata clar ca Hristos Fiul este Dumnezeusi deoarece este Dumnezeu, El este Mantuitor. “Intoareceti-va la Mine si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu si nu altul”. Isaia45:22.
“La început era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantulera Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. El era în lume si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava singurului nascut din Tatal”. Ioan1:1,3,10,14.

Numai Dumnezeirea poate crea ceva din nimic. Chiar faptul ca Isus este Creator arata  ca El este Dumnezeu. Alte cinci locuri în Noul Testament învata acelasi adevar ca Isus era un membru al Dumnezeirii si a creat. Citeste cu atentie: Efeseni3:9 “Si sa pun în lumina înaintea tuturor care este ispravnicia acestei taine ascunse de veacuri în Dumnezeu, care a facut toate lucrurile”.

1Corinteni 8:6 “totusi pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu:Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi si un singur Domn:Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile si prin El si noi”.Coloseni1:14-17 “In care avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor. El este chipul Dumnezeului nevazut, cel întai nascut din toata zidirea.Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt în cerurisi pe pamant, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile si toate se tin prin El”.

Evrei1:1-3 “Dupa ce a vorbit în vechime parintilor nostri prin prooroci, în multe randuri si în multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitulacestor zile ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus mostenitor al tuturorlucrurilor si prin care a facut si veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui si întiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor si a sezut la dreaptaMaririi în locurile prea înalte”.

Pentru ca Hristos sa fie Mîntuitorul nostru El a trebuit sa fie Creator pentru ca trebuie sa aiba putere creatoare ca sa mîntuiasca.Mîntuirea este de fapt o re-creatiune.

2. Preexistenta lui Hristos.
Unii oameni cred ca Hristos nu a existat înainte de nasterea Sa din fecioara Maria. Aceasta este o eroare fatala, deoarece Isus, asa cum am vazut, vorbeste despre Sine Insusi ca a venit în lume dincer. “Caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia celui ce M-a trimis. Eu sunt Painea vie, care s-a pogorît din cer. Daca manînca cineva din painea aceasta va trai în veac; si painea, pe care o voida Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viata lumii”.Ioan 6:38,51. “Voi sunteti de jos”, le-a zis El; “Eu sunt de sus; voi sunteti din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta”. Ioan 8:23. El a locuit la sanul Tatalui mult timp înainte de a fi la pieptul Mariei. Isus nu Si-a început existenta Sa aici. In aceasta privinta El a fost deosebit de orice alta persoana care a trait pe pamant.“Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insusi cu slava, pe care Mi-ai dat-oTu; Fiindca Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii”. Ioan17:5,24.

“Sa aveti în voi gandul acesta, care era si în HristosIsus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Insusisi a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La înfatisarea fost gasit ca un om. S-a smerit si S-a facut ascultator pîna lamoarte si înca moarte de cruce”. Filipeni2:5-8.

Intruparea lui Hristos a fost cel mai minunat eveniment care a avutloc vreodata. Nu putem explica faptul cum Dumnezeu a putut fi nascut înaceasta lume ca un copilas în forma omeneasca. Aceasta este o taina.“Si fara îndoiala, mare este taina evlaviei… “Cel ce a fost aratat în trup, a fost dovedit neprihanit în Duhul, a fost vazut de îngeri, a fost propovaduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înaltat în slava”. 1Timotei 3:16.

Pentru a fi Mantuitorul nostru a fost necesar ca Isus sa fie Fiul lui Dumnezeu si Fiul omului. Ca om El a dat lui Dumnezeu tot ceeace Dumnezeu cere de la om; ca Dumnezeu El a adus omului tot ceea ce omul are nevoie.

3. Moartea Sa ispasitoare necesara.
Moartea lui Hristos pe cruce pentru pacatele noastre este chiar inimaEvangheliei. “Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi”.1Corinteni 15:3.

Moartea Lui a fost o moarte înlocuitoare. “Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui;dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor” Isaia53:5-6.

“Dar pe Acela, care a fost facut “pentru putina vreme mai pe jos decat îngerii”, adica pe Isus, Il vedem “încununat cu slava si cucinste”, din pricina mortii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harullui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti”. Evrei2:9.

4. Invierea Lui esentiala.
Invierea lui Isus este punctul central în Evanghelie, Invierea Sa era necesara pentru a face eficace moartea Sa pe cruce pentru mantuireanoastra. “Si daca n-a înviat Hristos, credinta voastra este zadarnica,voi sunteti înca în pacatele voastre”. 1Corinteni 15:17. Un Mantuitor mort nu ne poate salva. Daca Hristosnu a iesit afara din mormant, întreaga lume ar pieri. Dar, multumiri lui Dumnezeu, moartea nu L-a putut tine.

5. Inaltarea în slava.
Patruzeci de zile dupa înviere, Hristos S-a înaltat lacer. Era tot asa de esential pentru El sa se întoarca la Tatal cuma fost pentru El cînd a venit de la Tatal în lume. “Am iesit de la Tatal si am venit în lume; acum las lumea si Ma duc la Tatal”.Ioan 16:28. “Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi”.Ioan 14:3. Inaltarea Sa la Tronul Tatalui înseamna calea catreScaunul de domnie care a fost deschisa pentru noi.

6. Lucrarea Lui de mijlocire
Astazi Isus este Marele nostru Preot în ceruri. El este acolo pentru a face ispasire pentru pacatele poporului Sau. “Prin urmare a trebuit sa Se asemene fratilor Sai în toate lucrurile, ca sa poata fi, înce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere,ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului”. Evrei2:17.
“De aceea si poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei cese apropie de Dumnezeu prin El, pentruca traieste pururea ca sa mijloceascapentru ei”.Evrei 7:25.

7. A doua Sa venire.
Tot asa de sigur dupa cum întruparea ducea la cruce, crucea ducea la mormîntul gol si mormîntul gol la scaunul de domnie, totasa de sigur scaunul de domnie duce la a doua venire în slava. Adoua Sa venire întregeste planul Evangheliei.

Secerisul Evangheliei va avea loc la sfîrsitul lumii cînd Isus va veni. Ioan, vizionarul, a vazut pe Isus venind cu o secera înmana Sa sa secere pamantul. “Apoi m-am uitat si iata un nor alb; si pe nor sedea Cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur; iar în mana, o secere ascutita. Si un alt înger a iesit din Templu si striga cu glas tare Celuice sedea pe nor: “Pune secerea Ta si secera; pentru ca a venit ceasul sa seceri si secerisul pamantului este copt”. Apocalips14:14-15.

Aceste sapte însusiri ale lui Isus sunt întreaga Evanghelie.Nici una din ele nu poate fi data la o parte. Isus este singura cale amantuirii. Exista multe lucruri neantelese cu privire la planul lui Dumnezeu demîntuire. Unii gandesc ca religia lor si apartenenta la o biserica îi va salva. Dar religia nu salveaza. Poti fi protestant, Catolic,Musulman, Evreu, sau Hindus, dar faptul ca apartii unei organizatii religioase si îndeplinesti niste ceremonii, aceasta nu mantuieste. Numai Isus poate mantui.

“Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mîntui pe poporul Lui de pacatele Sale”. Matei1:21. “In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor în care trebuie sa fim mantuiti “. Faptele Apostolilor 4:12.

Nicodim, un conducator al iudeilor, era foarte religios, dar Isus i-adeclarat: “Trebuie sa te nasti din nou”.Ioan 3:7. A fi membru într-o biserica nu este de ajuns si a practica numai cerintele religiei este o speranta falsa.
Noi trebuie sa acceptam pe Isus Hristos caci nu exista un alt Mantuitor.Moralitatea nu mantuieste. Noi nu suntem mantuiti prin viata noastra bunasau prin conformarea noastra la normele sociale oricat ar fi ele de înalte.Omul nu se poate ridica prin eforturi personale, nici nu poate fi mantuitdin pacat prin acestea. Tot aurul si argintul si diamantele cele mai scumpe ale lumii nu pot ispasi nici macar un singur pacat.

“Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul faracusur si fara prihana”. 1Petru 1:18-19.

Faptele omenesti nu pot mantui. Indeplinirea regulilor si obiceiurilor nu poate mantui. Botezul, Sfanta cina, rugaciunea, activitatile misionare, pazirea Legii lui Dumnezeu, zecimea si multe alte fapte bune învatatedin Biblie si care ar trebui sa fie vazute în viata unui crestinadevarat, toate acestea nu pot mantui. Mantuirea este un dar. “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni”. Efeseni2:8-9.

Marea întrebare care ne va fi pusa în ziua judecatii nuva fi: “Ai fost un om moral? “Ai fost un om sobru?” “Ai fost liber de înrobitoarele vicii ca betia, fumatul sau folosirea drogurilor?”Sau ai fost botezat prin scufundare (imersie)?”. “Ai pastrat Sabatul si ai platit zecimea?” Nu, Tatal va întreba: “Ce ai facut cu Fiul Meu?”

“Ei I-au zis: “Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?”Isus le-a raspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti în Acela pe care L-a trimis El”. Ioan6:28-29.

Oamenii nu vor fi pierduti datorita pacatelor pe care le savîrsesc, ci datorita faptului ca au dat la o parte si nu au folosit remediul lui Dumnezeu pentru pacat. “Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentru ca n-a crezut în Numele Singurului Fiu al lui Dumnezeu”. Ioan3:18.

 

 

15. PRIVESTE LA ISUS
In Evrei12:2 ni se da îndemnul: “Sa ne uitam tinta la… Isus!” Oameniiau nevoie de Isus. Multi cauta sa-si satisfaca aceasta nevoie prin placeri. Numai Isus poate satisface aceasta nevoie a sufletului. In Roma am vazut suflete cu inimi împovarate urcand pe genunchi treptele scarilor,cautand eliberare de condamnare. Ei au nevoie de Isus si nu de penitente. Isus spunea: “Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati si Eu va voi da odihna.” Matei11:28.

În India am vazut inimi împovarate închinandu-se înaintea idolilor, scaldandu-se în ape sfinte, torturandu-si corpurile si folosind multe metode pentru a castiga pacea sufleteasca.Ei umblau prin foc, se culcau pe paturi de cuie ascutite, îsi faceau taieturi în carne, dar nu gaseau satisfactie si pace. Ei aveau nevoiede Isus. Isus a spus: “Va las pacea, va dau pacea Mea…Sa nu vi se tulbur einima, nici sa nu se înspaimante.”Ioan 14:27. “intoarceti-va la Mine si veti vi mantuiti.” Isaia45:22. Nu este greu sa-L gasim pe Isus. Pacea Lui nu e greu de obtinut, ea este gratuita. Isus este Mantuitorul care ne cauta. Cand pacatosul si Mantuitorul se cauta unul pe altul, în curand ei se gasesc împreuna. Singura conditie necesara pentru a gasi pe Isus este dorinta sincera a inimi. “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima.”Ieremia29:13.

1.Priveste înapoi – Isus a murit pentru tine

Privind înapoi, Il vedem pe Isus murind pentru noi. “El S-a dat pe Sine Insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne smulga din acest veacrau, dupa voia Dumnezeului nostru.” Galateni1:4. “El S-a dat pe Sina Insusi.” Nimeni nu L-a constrans, nimeni nu L-a obligat pe Isus sa devina o jertfa pentru pacatul omului. El a dorit si S-a oferit în mod voluntar. A fost un sacrificiu de buna voie. El a luat locul nostru si pedeapsa noastra.

Stateam pe dealul Golgotei si priveam cetatea. In imaginatie vedeam evenimentele ce au avut loc cu 2,000 de ani în urma. In Ghetsemani, Isus cu sufletul plin de o întristare de moarte se lupta singur cu printul întunericului pana cand, în intensitatea luptei, sudoarea I se transforma în picaturi de sange.Il urmam în sala de judecata a lui Pilat, apoi în fata lui Irod si a soldatilor sai. Vedem batjocora, coroana de spini si rusinea pe care o îndura. Apoi condamnarea nedreapta la moarte. Crucea grea I se pune pe spate. In cele din urma, extenuat cade sub greutatea crucii. Nu poate merge mai departe si Simon din Cirene este fortat sa duca crucea. Pe dealul Golgotei, Fiul lui Dumnezeu este rastignit pe cruce. In imaginatie, vedem pe Isus rugandu-Se pentru ucigasii Sai: “Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac.” Luca23:34.

Priveste înapoi si vezi pe Mantuitorul tau cum moare. La Golgota, s-au împlinit misterioasele cuvinte ale apostolului Pavel: “Facandu-Se blestem pentru noi.“Galateni 3:13. Cum s-a putut întamplat asa ceva? Isus, care niciodatanu a fost blestem pentru nimeni, este facut blestem pentru oricine. Pe oriunde a mers, El a facut pe cei orbi sa vada, pe cei surzi sa auda, pe cei muti sa vorbeasca, pe cei schiopi sa mearga. Cum se poate ca Isus,care aducea tuturori binecuvantari, sa fie facut blestem pentru toti? Blestemul, pe care noi îl meritam, a cazut peste El, caci El de buna voie S-aoferit sa plateasca datoria pentru omul pacatos si “Domnul a facut sa cada asupra Lui neleguirea noastra a tuturor.” Isaia53:6.

Priveste adesea inapoi si vezi pe Isus murind în locul tau. Vezi cum plateste datoria pacatului tau. Vezi cat de neplacuta este calcarea Legii lui Dumnezeu. “Pacatul este fara de lege” (calcarea Legii). 1Ioan 3:4 Pot sa mai privesc pacatul cu usuratate? Pot sa mai merg fara grija în neascultare cand Isus a murit si stiu ca a acceptat aceasta pentru a-mi plati datoria mea pentru pacat? “El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru fara de legile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti.” Isaia53:6. Privind înapoi si vazîndu-L pe Isus cum moare, în pretul pe care El de buna voie  l-a platit, vom cunoaste valoarea unui suflet în ochii lui Dumnezeu. Cat de mult ne-a iubit Dumnezeu, ca nu a crutat nici chiar pe Fiul Sau pentru a ne mantui din pacat!

2.Priveste sus- Isus lucreaza pentru tine

Privind în sus, Il vedem pe Isus cum pledeaza în favoarea noastra. Multumiri lui Dumnezeu! Isus nu ne-a uitat cand S-a întorsîn cer. “Hristos a murit! Ba mai mult, El a si înviat, stala dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi!” Romani8:34.

Iata-L pe Hristos care a fost aici pe pamant si a platit datoria pentru pacatele noastre. Acelasi Hristos a mers la cer sa ne reprezinte pe noi în fata tronului lui Dumnezeu. Hristos a venit sa faca ispasire.El a venit sa moara. Isus stia ce I se va întampla cand a venit pe pamant. Aceasta era o parte din planul pe care El si Tatal L-au facut înainte de crearea Lumii. Golgota nu putea fi evitata. El a declarat: “Dupa cum a înaltat Moise Sarpele înpustie, tot asa trebuie sa fie înaltat si Fiul omului.” Ioan 3:14.

Acestea sunt adevaruri fundamentale si diavolul face tot posibilul sa ne tina departe de ele.  Religia care nu are în centrul ei ceeace a avut loc la crucea Golgotei, care nu accentuiaza importanta sangelui lui Hristos, aceea nu e o religie dupa Biblie. Modernismul pune accentul pe Predica de pe Muntele Fericirilor. Biblia pune accentul peIsus murind pe cruce. “Si fara varsare de sange, nu este iertare.” Evrei9:22.

Dar ce face Isus acum pentru noi? Textul ne spune ca El estela dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru noi. El este acolo sus, punand o vorba buna pentru noi. El înca ne poarta în inima Sa si Ii este dor de faptura mainilor Sale. Iov14:15. Ce tablou minunat! Privind la semnele cuielor din palmele Sale, Isus Se gîndeste la noi, cei pentru care El a murit. Ce mijlocire poate face El în fata Tatalui în favoarea pacatosilor care se pocaiesc si se roaga! El pledeaza cu sangele Sau varsat. Il poti vedea ridicandu-Si mainile strapunse: “Tata, am murit pentru acest om. Mi-am varsat sangele pentru a-l mantui. Te rog, salveaza-l si asculta-i rugaciunea.”

Acum Isus este Prietenul nostru în curtea de judecata. El esteAvocatul si Marele nostru Preot. “De aceea si poate sa mantuiasca închip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin el, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” Evrei7:25. Iata un adevar de care trebuie sa ne amintim totdeauna si sa-l pastram proaspat în mintea si inima noastra. Mai întai, Hristos poate sa mantuiasca. El este cel mai mare Mantuitor pentru cei mai mari pacatosi. Nu exista nici un caz fara speranta. Poate întalnim oameni care, ca si apostolul Pavel, spun ca ei sunt cei mai mari pacatosi. Isus poate mantui în chip desavarsit pe cei care vor sa vina la El. N-are importanta cat de rai suntem sau cat de mult timp am fost în mocirla pacatului, daca vrem sa fim curatiti, sa fim vindecati si-L imploram, El ne va mantui în chip desavarsit. “Cand Ma va chema, îi voi raspunde.” Psalmul 91:15.

Isus stie cum sa pledeze pentru cauza noastra, caci El a fost ca noi în corp omenesc, S-a luptat cu dusmanul sufletelor noastresi a fost ispitit în toate lucrurile ca si noi. “Prin faptul ca El Insusi a fost ispitit în ceeace a suferit, poate sa vina înajutorul celor ce sunt ispititi.” Evrei2:18. Aminteste-ti, Isus te are în inima Lui. Mantuirea ta estede cea mai mare importanta pentru El. Cand Satana încearca sa-ti prezinte lupta ca fiind fara speranta, cand îti spune ca nu mai e nici un folos, ca mai bine sa renunti caci nimanui nu-i pasa de sufletul tau, atunci îndreapta-ti atentia spre Marele Preot al tau care traieste vesnic sa mijloceasca pentru tine. El prezinta propriul Sau sange varsat. Si ce mijlocire face!

Nu-i nevoie de alti mijlocitori; de fapt, nu exista alti mijlocitori pe care sa-i accepte Dumnezeu. Biblia declara: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos.“Evrei 2:5. Doar un singur mijlocitor este recunoscut în ceruri. Nu Gabriel, cel mai mare înger; nici fecioara Maria; nici vreun pastor, preot, sau papa; un singur mijlocitor, Domnul Isus Hristos. Numai Isus a platit pretul. Numai sangele Lui face ispasire. Numai El poate oferi sacrificiul Sau înaintea Tatalui. El asteapta sa-L rogi sa fie mijlocitorul tau. Mergi direct la El chiar acum. Spune: “Isuse, fii Avocatul meu. Pledeazacazul meu la bara de judecata al lui Dumnezeu.” El va pleda. “Daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihanit.”1Ioan 2:1.

3.Priveste înauntru- Isus locuieste în tine

Noi am cercetat si am crezut lucrurile minunate pe care Isus le-a facut pentru noi. El a luat locul nostru, a purtat pacatele noastre, a suferit vinovatia noastra, a platit pretul datoriei noastre, S-a înaltat si a intrat în sanctuarul ceresc ca Marele Preot, facand totdeauna mijlocire pentru noi, invocand meritele Sale datorita sangele Sau varsat. Ce minunata lucrare a facut si face El pentru noi! Dar mai mult, infinit mai mult.

Cu adevarat “Isus, Domnul meu este un minunat Mantuitor.” Isus este secretul fiecarei biruinte. Ceea ce a facut Isus ne da biruinta asupra trecutului. Ceeace lucreaza Isus acum în inimile noastre ne da biruinta în prezent.  Un adevar atat de important ca nasterea din fecioara, atat de vital ca experienta de la Calvar, atat de esential ca învierea Sa din mormant si înaltarea în slava, reprezinta prezenta Sa în inimile omenesti. “Daca Hristos S-ar naste de o mie de ori în Betleem si nu S-a nascut în inima ta, sufletul tau este tot pierdut.”Unul din cele mai mari adevaruri ale Evangheliei este doctrina sau experienta prezentei Sale în noi. Ascultati Cuvantul lui Dumnezeu: “Carora Dumnezeua voit sa le faca cunoscut care este bogatia slavei tainei acesteia întreNeamuri si anume: Hristos în voi, nadejdea slavei.” Coloseni1:27.

Ca Domnul Hristos cauta un loc în inimile oamenilor este învataturaVechiului si Noului Testament. “Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant. “Eu locuiesc înlocuri înalte si în sfintenie; dar sunt cu omul zdrobit sismerit, ca sa înviorez duhurile smerite si sa înbarbatez inimile zdrobite.” Isaia57:15.

Apostolul Pavel ne spune experienta sa personala: “Am fost rastignit împreuna cu Hristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Si viata, pe care o traiesc acuma în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.” Galateni2:20.

Prin eforturi persistente, apostolul cauta sa aduca pe acei crestini,a caror credinta era înca imperfecta, la cunostinta deplina a prezentei interioare a lui Hristos. Cu mare grija el scria galatenilor: “Copilasii mei, pentru care iarasi simt durerile nasterii, pana ce va lua Hristos chip în voi!” Galateni4:19. Cand Domnul Hristos este recunoscut ca locuind în inimile noastre, numai atunci viata noastra spirituala se maturizeaza. Isus asteapta cu nerabdare si persista în cautarea unei invitatii din partea noastra pentru a-L întrona pe El în vietile noastre.“Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa,voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine.” Apocalips3:20.

Ce onoare ca Domnul slavei sa binevoiasca sa cineze cu mine! Ce tragedie ca L-am tinut atat de mult timp în afara usii inimii noastre, cand El ar fi putut face atat de mult pentru noi! Avandu-L pe Domnul Hristos în viata noastra nu poate exista teama de înfrangere. Psalmistulstriga: “Atunci noi ne vom bucura de biruinta ta.” Psalm 20:5. Cu Isus nu poate fi înfrangere în viata noastra.Puterea Sa este nelimitata. “Toata puterea Mi-a fost data în cersi pe pamant.” Matei28:18.

Si toata aceasta putere lucreaza pentru tine. “Eu voi lupta împotriva vrajmasilor tai,”zice Domnul în Isaia 49:25. El poate. Noi vom triumfa în victoria Lui. “Pentru ca Cel ce este în voi este mai mare decat cel ce este în lume.“1Ioan 4:4. Totdeauna Isus a fost si va fi biruitor împotriva dusmanului nostru, Satana. “Despartiti de Mine, nu puteti face nimic.” Ioan15:5. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim ai lui Hristos, în legatura stransa cu El si stapaniti de El. La întrebarile: “Ce sa fac ca sa fiu mantuit?” si “Cum poate un om sa se nasca din nou?” raspunsul corect este: “Primeste-L pe Hristos!”  “Tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul (“puterea” – trd. Engleza) sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” Ioan1:12.

4.Priveste înainte- Isus va veni pentru tine

In aceste zile, nici unui alt adevar Biblic nu i se face mai mare publicitate decat celui despre cea de a doua venire a lui Isus. In toate bisericile crestine, mici si mari, este subliniat acest mesaj glorios. Pentru multi este numai ca o doctrina, dar pentru milioane de oameni este un eveniment iminent – este fericita nadejde. “Asteptand fericita noastra nadejde si aratarea marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.” Tit2:13.

Revenirea lui Isus este un eveniment care umple Universul cu strigate de bucurie. Cand Isus vine, bucuria inimii Sale în primirea sufletelor pentru care a murit si în unirea familiei ceresti cu familiade pe pamant, Il face sa izbucneasca în strigate de lauda ce se aud în tot Universul. “Caci Insusi Domnul, cu un strigat… Se va pogorî din cer.” 1Tesaloniceni 4:16.

Ce tablou de încantatoare bucurie sfanta! Isus si milioane de îngeri însotitori strigand în ceruri si multimea celor mantuiti de pe pamant, asteptatori ai binecuvantatului lor Domn, strigand în extaz: “Acesta este Domnul, în care neîncredeam (“pe care-L asteptam” – trd. Engleza), acum sa ne veselim si sa ne bucuram de Mantuirea Lui.” Isaia25:9. A doua venire a lui Isus detine cheia existentei viitoare. Isus vine sa stranga secerisul pamantului si sa dea rasplatire lucratorilorSai. “Iata, Eu vin curînd; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.”  Apocalips22:12.

Isus va veni sa învieze pe sfintii Sai adormiti, sa dea nemurirea, tineretea vesnica, celor care au raspuns favorabil chemarii Evangheliei.”Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhangel si cu trambitalui Dumnezeu, Se va pogora din cer si întai vor învia cei mort iîn Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, casa întampinam pe Domnul învazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.” 1Tesaloniceni 4:16-18 (Vezi deasemenea 1Corinteni 15:51-53).

Cea de a doua venire a lui Isus va fi timpul cand corpurile noastre vor fi schimbate în asemanare cu corpul Sau slavit.(vezi Filipeni3:21). Ganditi-va, nu vor mai fi dureri si boli. Vom fi facuti sanatosi.(vezi Isaia35:5). Vom fi schimbati “într-o clipa.”1 Corinteni 15:51-55. Acest corp muritor si supus putrezirii va fi schimbat pentru vesnicie asemenea corpului Sau slavit. O, cititorule, torturat de dureri, nu doresti ca Isus sa vina? Daca ti-ai dat seama ca acea zieste aproape, nu doresti sa înalti o rugaciune, rugandu-L pe Dumnezeusa te ierte în Numele lui Hristos si sa te ajute sa fii gata pentruca sa devii un cetatean al Imparatiei Sale?

 

 

16. CAND ZILELE SUNT INTUNECOASE

Una din cele mai mari fagaduinte ale lui Dumnezeu se gaseste în Romani 8:28.“Stim ca toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.”

Totusi, din miile de texte pretioase, acesta este probabil cel mai greu sa fie crezut pe deplin. Copilul lui Dumnezeu, care are credinta deplina în acest text, a învatat cel mai mare adevar în viata si traieste în partasie desavarsita cu Dumnezeu. Iata declaratia ca fiecare detaliu al activitatilor vietii e poruncit de Unul care este plin de iubire, Atotantelept si Atotputernic.

“Toate lucrurile lucreaza spre bine.” Daca ar scrie: “unele lucruri lucreaza spre bine” sau “cele mai multe lucruri lucreaza spre bine”, desigur, n-ar fi greu de înteles. Dar acest scurt cuvânt “Toate” schimba tot întelesul. Ne face sa gândim la atacurile de inima, desamagirile, bolile, durerile, neplacerile vietii, saracia, calomniile, persecutiile si vrem sa strigam: “Tata, desigur aceste lucruri nu lucreaza toate spre binele meu!” Dar ne vine raspunsul:“Da, copilul Meu, “toate lucrurile”, amare sau dulci, lucreaza împreuna pentru tine. Crede ca Eu permit numai acele experinte care vor îmbogati viata ta sau te vor face o binecuvantare pentru altii dintre copiii Mei. Increde-te în Mine ca stiu ce este cel mai bine pentru tine. Te iubesc mai mult decat poti tu întelege.Tot ce te îngrijoreaza, Ma îngrijoreaza deasemenea si pe Mine.Cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.” Zaharia 2:8. “Deaceea, pentruca ai pret în ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta.” Isaia 43:4.

Iata de ce caut sa te pregatesc sa locuiesti cu Mine pentru vesnicie. Eu te apar si voi permite numai ce e spre binele tau. Nu te îndoi de calauzirea Mea, de planul meu. Ai încredere deplina în metodele Mele fie în durere sau sanatate, în stralucirea soarelui sau în frig, în flori sau maracini, urcusuri sau coborâsuri, amar sau dulce. Doar aminteste-ti ca “de la Mine s-a întamplat lucrul acesta.” 1Imparati 12:24.

Eu permit sa fii greu ispitit ca sa poti întelege ca, desi inamicul sufletului tau “da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa înghita” (1 Petru 5:8), totusi tu poti cunoaste taria puterii Mele de a elibera si poti merge mai departe din biruinta în biruinta. Numai cei care au vazut inamicul venind ca un potop vor putea cunoaste taria si siguranta zidului de aparare pe care Domnul îl ridica împotriva lui.

In ceasul ispitei, “puterea Mea în slabiciune este facuta desavarsita.” (2 Corinteni 12:9). Numai în lupta vei putea vedea ca Eu pot sa Ma lupt cu acela care se lupta împotriva ta. “Eu voi lupta împotriva vrajmasilor tai.” ( Isaia 49:25). “Eu pot mantui în chip desavarsit.” (Evrei 7:25).

Nu masura taria ispitei prin slabiciunea ta, ci prin puterea Celui ce a chemat lumile la existenta. Niciodata sa nu faci greseala fatala de a privi la circumstante sau la puterea adversarului tau. Aminteste-ti doar ca Eu merg înaintea ta. Ochii tai si mintea ta sa priveasca la Mine. Nu te-ntoarce nici la dreapta nici la stanga. Aminteste-ti ca, desi Eu sunt “Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”(Ioan 1:29), Eu sunt deasemenea Leul din semintia lui Iuda “care poate sa va pazeasca de orice cadere” (Iuda 24). Nu-ti promit o viata usoara, ci o viata de neîntrerupte biruinte.”

Pentru cei mai multi dintre noi e greu sa vedem mâna lui Dumnezeu lucrând pentru binele nostru în lucrurile dificile ale vietii. Dar noi putem crede acolo unde nu putem vedea. A încerca sa judeci de ce au avut loc pierderi, dureri, dezamagiri, rusine, umilire, lacrimi înseamna sa te îndoiesti de întelepciunea, iubirea si puterea lui Dumnezeu. Aceasta duce sufletul necajit sa strige: “Sunt plin de confuzie.”

Credinta în Dumnezeu soarbe cupa amara pe care mâna iubirii o tine langa buzele noastre. Credinta nu se plange ca dealul Golgotei este abrupt sau ca este grea crucea pe umerii nostri, atata timp cât noi putem vedea urmele pasilor Celui care a mers înaintea noastra si stim ca El cunoaste calea. Moise n-a putut explica motivul pentru acei ani lungi, obositori si care pareau pierduti în acel  pustiu.  Dar Dumnezeu l-a pregatit sa fie gata a raspunde rugaciunilor milioanelor de sclavi evrei pentru eliberare, sa împlineasca profetia si sa locuiasca langa tronul lui Dumnezeu. Cine va compara acei ani de singuratate în pustiu sau masura încercarilor si oboselii îndurate cand conducea pe israelitii rasculatori si cautatori de greseli spre tara promisa, cine va putea compara toate acestea cu gloria cerului de care el se bucura din ziua învierii sale speciale?

Când Iov încerca sa înteleaga cauza necazurilor care au cazut cu viteza traznetului într-o singura zi, el putea sa spuna doar: “Sunt plin de confuzie”, dar credinta lui a strapuns necazul, pierderea, umilirea si a inspirat rugaciunea: “Chiar de ma va ucide, totusi ma voi încrede în El.” Iov 13:15, trd. engleza.

Cum s-a bucurat inima lui Dumnezeu ca servul Sau, Iov, a trecut testul cuptorului de foc adus prin provocarea si insinuarea celui rau! Ar fi fost mult mai usor de îndurat si sa ramâna neclintit daca Iov ar fi stiut de conversatia dintre Dumnezeu si Satana, sau daca ar fi auzit pe Tatal ceresc exprimând încrederea în credinciosia si devotiunea  lui.  Dar el n-a stiut. Tot ce vedea era ruina, tot ce auzea erau cuvinte amare de la prietenii sai. Totusi avem raportul ca: “Iov n-a pacatuit de loc si n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” Iov 1:22.
Apostolul Pavel, care prin inspiratie a scris textul “toate lucrurile lucreaza împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“, stia din experienta dovada fagaduintei.

Viata lui n-a fost totdeauna un pat comod de flori. Calea lui nu era fara stanci si maracini. Priviti-l cand, ascultand chemarea Duhului sa mearga în Macedonia, a fost batut cu multe lovituri si aruncat în temnita dinauntru cu picioarele în butuci. Fapte 16:24. Totusi aude glasul Domnului spunand:”Acest lucru e de la Mine” si , multumind lui Dumnezeu pentru lucrarea suferintei, împreuna cu asociatul sau izbucnesc în cantece de lauda. Greutatile nu numai ca “au lucrat spre bine” în viata lui Pavel pentru a-l face tot mai asemenea Stapanului sau, dar ele au fost mijloace care “au lucrat la înaintarea Evangheliei.”Filipeni 1:12.

Care inima n-a fost miscata de încercarile indurate de altii cu rabdare? Iata-l pe Iosif, stand tare la principii în închisoare si mai tarziu marturisind ca experienta lui este de la Dumnezeu. Geneza 45:8.

Cei trei tineri evrei în cuptorul aprins ne fac sa iubim pe Dumnezeu mai mult si sa cunoastem maretia puterii Sale de a mântui. Orice necaz e ocazia lui Dumnezeu, o ocazie de a creste în har si de a deveni asemenea Modelului divin. Orice încercare este înca o dovada a interesului divin pentru fiecare persoana. Incercarile sunt unelte în mâna Arhitectului divin si El cauta sa necladeasca în planul Sau vesnic.

Un fierar si-a predat inima lui Dumnezeu. Desi consistent în traire, el nu prospera din punct de vedere material. De fapt, de când se convertise, se parea ca avea parte de mai multe necazuri, încercari si pierderi decât mai înainte. Totul parea ca merge rau. Intr-o zi, un prieten care nu era crestin, s-a oprit langa mica fierarie spre a vorbi cu el. Simpatizand cu el în unele încercari, prietenul i-a zis: “Mi se pare ciudat ca atâtea încercari s-au abatut asupra ta de când ai devenit crestin. Desigur, nu vreau sa-ti micsorez credinta în Dumnezeu, dar iata-te aici, încercând sa faci ce poti mai bine, fiind credincios în toate, rugandu-te lui Dumnezeu pentru ajutor si calauzire si totusi se pare ca lucrurile merg tot mai rau. Nu înteleg de ce?”

Fierarul n-a raspuns imediat si era clar ca gandise si el la acelasi subiect mai înainte. In sfarsit, el zise:“Vezi fierul neprelucrat pe care-l am aici pentru potcoave? Stii ce fac cu el ? Iau o bucata de fier si o pun în foc pana devine rosu, aproape alb. Apoi îl bat cu ciocanul fara mila spre a-i da forma potrivita. Dupa aceea, îl cufund în apa rece pentru a-l cali. Il pun pe foc iarasi si îl bat mai mult, pana cand îl finisez. Dar uneori gasesc o bucata de fier care nu rezista acestui tratament. Caldura, loviturile de ciocan si apa rece sunt prea mult pentru el. Nu stiu de ce nu rezista la procesul acesta, dar stiu ca niciodata nu va deveni o potcoava buna.”

El arata spre o gramada de bucati de fier lânga usa fierariei. “Cand dau peste o bucata care nu poate fi formata si calita, o arunc în acea gramada. Nicicand nu va fi buna de ceva. Stiu ca Dumnezeu m-a tinut în focul necazurilor si am simtit bataile Lui de ciocan. Dar nu-mi pasa, daca El poate sa faca din mine ceea ce trebuie sa fiu. Si astfel, în toate aceste lucruri dificile, rugaciunea mea este pur si simplu asa:”Incearca-ma dupa cum doresti, Doamne; numai nu ma arunca în gramada de fier nefolositor.”

Da, prietene, încercarea credintei noastre este lucrarea Celui mai Bun Prieten al nostru. El nu ne întristeaza de bunavoie, dar El stie ca furtunile ne vor ajuta sa devenim mai tari si înradacinati în adâncimile iubirii Sale…
Incercarile sufocante ne vor face doar sa cautam mai des izvoarele harului Sau. In vreme de singuratate, de boala, de necaz, de descurajare priveste în sus spre Isus si auzi-L spunând iarasi:” Acest lucru e de le Mine.” Am încredre ca raspunsul tau va fi:” Doamne, lucreaza cu harul Tau în viata mea. Lucreaza ce crezi ca e mai bine, caci acum stiu ca toate lucrurile lucreaza împreuna pentru binele celor ce Te iubesc… Si eu Te iubesc prea mult ca sa ma îndoiesc.”

1.Necazurile omului în contrast cu pacea lui Hristos

Aceasta batrana lume a fost de multe ori în necaz, dar niciodata nu s-a vazut asa necaz ca acum. Profetul Ieremia descrie aceste timpuri când spune: “Vuietul ajunge pâna la marginea pamantului; caci Domnul Se cearta cu neamurile, intrala judecata împotriva oricarei fapturi si da pe cei rai prada sabiei, zice Domnul. Asa vorbeste  Domnul ostirilor: “Iata, nenorocirea merge din popor în popor si o mare furtuna se ridica de la marginile pamantului.” Ieremia 25:31-32.

“Asa vorbeste Domnul:”Auzim strigate de groaza; e spaima, nu este pace! Vai! caci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea?” Ieremia 30:5,7. Pare ciudat sa vorbim de pace unde n-a existat pace în 2000 de ani si de perspectiva pacii într-un viitor fara speranta. A existat aproape continuu conflict si razboi de cand îngerii au cantat “Pace pe pamant între oamenii placuti Lui.” Luca 2:14.

Oriunde ne îndreptam privirea gasim necaz. Batrana lume merge dintr-o criza în alta. Fiecare criza devine mai rea. Ne gandim la teama si ura dintre natiunile de azi, la strangerea materialelor de razboi, la stocarea bombelor atomice, la strâmtorarea natiunilor si ca rezultat, milioane de oameni mor de foame.

Fiecare pagina a istoriei omenesti este patata de lacrimi. Daniel 12:1 vorbeste despre un timp de necaz si stramtorare cum n-a mai fost niciodata. Biblia ne spune despre ultimile sapte plagi care trebuie sa cada si deasemenea vorbeste despre stramtorarea lui Iacov prin care trebuie sa trecem. Totusi, în mijlocul stramtorarii cand “oameni îsi vor da sufletul de groaza, în asteptarea lucrurilor care se vor întampla pe pamant” (Luca 21:26), Dumnezeu vorbeste de pace. El doreste ca noi sa avem pace.

Hristos ne-a promis pacea Sa. Am auzit oameni spunand: “Niciodata n-am fost pus într-un testament. Nu-i adevarat. Domnul Isus te-a pus în testamentul Lui. Chiar înainte de a muri, El a facut un testament. El a lasat lui Ioan pe mama Sa; Si-a încredintat Duhul Sau în mana Tatalui. Dar ne-a lasat prin testament, tie si mie, pacea Sa. “Va las pacea, va dau pacea Mea.” Ioan 14:27. “Sa nu vi se tulbure inima.” Ioan 14:1.

Hristos ne-a amintit în testamentul Sau si ne-a lasat prin testament pacea Sa. Intrebarea este: “Am pretins noi, oare, mostenirea noastra? In mijlocul necazurilor nationale si internationale putem avea pace si multumire. “Va dau pacea Mea.” Ioan 14:27. “Siguranta si bucurie” acesta este strigatul inimii omenesti si ele fac parte din testament, o provizie pe care Domnul ti-a lasat-o.

Bogatia n-aduce pace. Exista mai multa neliniste între cei bogati – mai multe sinucideri între bogati decat între saraci. Pozitia, educatia, placerile lumesti si mediul înconjurator nu ne aduc pacea. Pacea este un dar de la Dumnezeu si este un dar pentru tine. Face parte din roada spiritului Sfant. Galateni 5:22.

A primi pacea pe care El ne-a lasat-o înseamna ca trebuie sa acceptam si sa credem în Autorul pacii. Nu poti primi pacea Lui fara sa-L primesti pe El. “Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la El, voi cina cu el si el cu Mine.”  Apocalips 3:20.

Prietene, cand El e înauntru, atunci exista pace. Prezenta launtrica a lui Isus aduce pace. Sa citim cateva texte din Scriptura care descriu aceasta pace. “Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta si nu li se întampla nici o nenorocire.” Psalmul 119:165. “Si pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile în Hristos Isus.” Filipeni 4:7. “Celui cu inima tare, Tu-i chezasluiesti pacea; da, pacea, caci se încrede în Tine.” Isaia 26:3. “O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau si fericirea ta ca valurile marii.” Isaia 48:18.

Aceste texte si multe altele, pe care le-am putea citi, descriu pacea Sa, pacea pe care El ne-a promis-o pentru dumneavoastra si pentru mine. “Va las pacea Mea si va dau pacea Mea.” Nu trebuie prea mult ca pacea sa ne fie distrusa. Doar o mica neatentie, o critica mica, o tradare a încrederii sau o întelegere gresita si pacea ne-a parasit. Multi crestini cu numele sunt ca suprafata oceanului. Ei sunt izbiti si aruncati de orice vant.

Prietene, cu El nu este nici o slabiciune, nici o eroare, nici un pacat, nici o greseala de care sa ne temem. Moartea nu ne poate birui, suferinta nu ne poate slabi. Cu El orice ideal si orice perfectiune pot fi atinse. Nimic nu tulbura pacea Sa si aceasta este pacea pe care El ti-a lasat-o.

Nu doresti aceasta pace? El ne-a lasat-o. “Va dau pacea Mea.” Daca nu ai pacea lui Hristos, de ce nu pretinzi mostenirea ta? Dar aminteste-ti: pentru a primi pacea lui Hristos, trebuie sa-L accepti pe El. Fara El nu exista pace. Aminteste-ti, El ti-a oferit pacea si El nu va fi satisfacut pana cand n-o vei primi. De ce esti ca fiul risipitor si nu îti ceri mostenirea? Deschide-ti larg inima si primeste pe Domnul pacii chiar acum si vei fi totdeauna plin de bucurie.

 

 

17. SANATATEA  TA  SA  SPOREASCA

“Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau.” 3 Ioan 2.

Trupul si sufletul merg împreuna, stau împreuna si asa cum sufletul prospera, Dumnezeu doreste ca si trupul tau sa fie perfect sanatos. In studiul nostru vom încerca sa gasim cai si mijloace pentru a ne prelungi sanatatea si viata. Notati ce spune Dumnezeu: “Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tau, daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca.” Exodul 15;26.

Ce fagaduinta minunata! Dumnezeu ne spune cum putem sa prelungim sanatatea si viata noastra. El spune: Daca vei asculta la glasul Domnului si vei pazi poruncile Mele, te voi conduce astfel încat sa ai o buna sanatate. Eu sunt Dumnezeul care te vindeca.

Multi oameni spun: Ceea ce  mananc si beau e treaba mea. Dar Biblia spune: Nu va înselati: Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit. Ce seamana omul, aceea va si secera.Galateni 6:8. Prietene, daca vrei sa seceri sanatate trebuie sa semeni sanatate prin ascultare de legile sanatatii. Dumnezeu a poruncit legi fixe ale sanatatii pentru corpurile noastre si, daca le ascultam, vom avea sanatate. Daca nu ascultam, vom avea o sanatate subreda si chiar boli.

Ganditi-va la aceasta. Despre cati oameni va puteti aminti, în decursul utlimilor ani, ca au murit la o varsta înaintata? Vedeti, omul se sinucide singur putin cate putin prin neascultarea de legile naturale al sanatatii. De fapt, noi ne sapam propriul mormant cu lingura si furculita noastra. In Osea 4:6 Dumnezeu spune: Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Lipsa de cunostinta despre îngrijirea trupului.

1.Tot ce faci. sa placa Lui Dumnezeu

“Fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu”.1Corinteni 10:31. Prietene, sa ne hotaram în mintea noastra ca sa mancam si sa bem în armonie cu principiile asezate în Cartea Sfînta a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne întreaba: “De ce cantariti argint pentru un lucru care nu hraneste? De ce va dati castigul muncii pentru ceva care nu satura. Ascultati-Ma dar, si veti manca ce este bun si sufletul vostru se va desfata cu bucate gustoase”. Isaia 55:2.

Veti spune: Cum pot sti  ce este bun de mancat? Desigur vom cunoaste ceea ce este bun si folositor de mancat nu prin ajutorul gustului (apetitului) nostru, nici prin ceeace oamenii spun sau gandesc. In unele regiuni ale pamantului, oamenii mananca soareci, altii serpi, etc. si spun ca acestea sunt delicatese. Nu este bine sa decidem ce trebuie sa mîncam sau sa bem datorita faptului ca oamenilor le place sau spun ca este bun.

2.Despre bauturile alcoolice

Datorita iubirii Sale pentru noi, Acela care ne-a creat corpurile noastre ne-a dat sfaturi lamurite si clare în Cuvantrul Sau despre ceea ce sa mancam , sa bem si ce sa folosim. Ce se spune despre bauturile alcoolice – vin, lichior, whiskey si toate formele de bauturi îmbatatoare? “Vinul este batjocoritor, bauturile tari sunt galagioase; oricine se îmbata cu ele nu este intelept.” Proverbe 21:1. Citim în 1Corinteni 6:9-10 ca nici un betiv nu va intra în Imparatia cerurilor: :Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu? Nu va înselati în privinta aceasta nici curvarii, nici închinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” Prieteni, daca aveti  obicei sa folositi bauturi îmbatatoare, sa va ajute Dumnezeu sa scapati de acest obicei acum, deoarece nici un bautor nu va intra în cer.

3.Este ceva rau sa fumezi?

Cineva poate întreaba: Este ceva rau sa fumezi? Amintiti-va versetul din Biblie: Orice faceti sa faceti spre slava lui Dumnezeu. Sa subliniem cinci motive pentru care credem  ca a fuma este  pacat.

1. Tutunul contine nicotina. Este cea mai mortala otrava cunoscuta de stiinta, în afara de acidul prussic. O jumatate de picatura de nicotina va omorî un sarpe în 12 minute. O jumatate de picatura va paraliza un soarece instantaneu. Tutunul este un sedativ (calmant), din aceasta cauza este folosit efectul sau narcotic pe care-l produce, desi este periculos pentru organismul omului.

2. Tutunul distruge sanatatea. Apostolul Pavel spune ca trupul nostru este templul lui Dumnezeu. El spune mai departe: Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, caci Templul lui Dumnezeu este sfant: si asa sunteti voi. 1Corinteni 3;17. Tutunul distruge sanatatea. De fapt, sunt 19 otravuri active în tutun.

3. Fumatul profaneaza (pangareste) trupul în calcarea poruncii lui Dumnezeu din 1Corinteni 6:19-20: “Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfînt, care locuieste în voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Este scris aici ca noi nu suntem ai nostri, noi, în realitate, nu ne apartinem noua însine. De ce? Pentru ca am fost cumparati cu un pret. Ce fel de pret? Sîngele pretios al lui Isus Hristos! De aceea Dumnezeu spune sa-L glorificati pe Dumnezeu în trupul vostru si în mintea voastra care sunt ale Lui.

4. Fumatul este o pierdere, o irosire a banilor.

5. Fumatul este o pofta pamanteasca ce se razboieste cu sufletul. (1 Petru 3:11:” Prea iubitilor, va sfatuiesc ca pe niste straini si calatori, sa va feriti de poftele firii pamîntesti care se razboiesc cu sufletul.”

6. Tutunul calca porunca lui Dumnezeu care spune: Iesiti din lume si separati-va. (trd. engleza). El spune: “Nu atingeti lucruri necurate. (trd.engleza). 2Corinteni 6:16-17:” Cum se împaca Templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui si voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu. Deaceea: Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi.”

4.Cum se poate inlatura obiceiul fumatului?

Marea întrebare este: Cum pot sa parasesc fumatul?  Putini oameni au avut succes în aceasta privinta. Poate v-ati lasat tarat în obiceiul fumatului. Prieteni, este o singura cale pentru a va elibera de obiceiul fumatului si anume, sa-l taiati chiar de la radacina. Nu începeti sa taiati frunzele din varf. Trebuie sa puneti toporul la radacina copacului. Aceasta este calea cand vreti sa doborati un copac. Faceti acelasi lucru cu obiceiul fumatului. Luati-va un angajament: Eu aleg sa nu mai fumez. Faceti  aceasta alegere chiar acum.

Amintiti-va ca Isus este remediul. Apostolul Pavel ne spune: Dumnezeul meu sa îngrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, în slava, în Isus Hristos. Filipeni 4:19. “Pot totul în Hristos care ma întareste“.Filipeni 4:13. Ce fagaduinta minunata! Prietenul meu, daca te lupti cu obiceiul fumatului sau al bautului crede aceasta fagaduinta. Chiar înainte de a-ti da seama ca ai biruit, ia aceasta fagaduinta: “Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos”. 1Corinteni 15;17. El poate sa-ti dea biruinta. Milioane de oameni au gasit ca puterea lui Isus este suficienta si tu vei gasi la fel.

Cineva poate întreaba: Ce ziceti de Coca Cola? Mi s-a spus ca ar contine substante daunatoare.  Da, tot la fel este cu cafeaua si ceaiul rusesc sau chinezesc. Vedeti, bauturile facute cu Cola contin cafeina la fel ca si cafeaua. Si, desigur, cafeina este un excitant pentru inima. Ceaiul (rusesc,  chinezesc) contine acidul tanic. Este mai bine sa gasiti alte bauturi pentru o viata sanatoasa.

5.Adevarata cumpatare (TEMPERANTA)

Adevaratii crestini vor fi cumpatati în toate lucrurile. Adevarata cumpatare este o totala abtinere de la tot ce este daunator pentru corp si o moderata folosire a ceea ce este bun. Daca veti cumpara o masina veti cerceta cu grija ceea ce veti pune în motor. Veti cerceta manualul acelei masini, urmand cu atentie îndrumarile, daca vreti sa obtineti o performanta excelenta.

Dar ce puteti spune despre corpul omenesc pe care Dumnezeu l-a creat asa de minunat? Cu cata grija trebuie sa fim în ceea ce priveste ce vom pune înauntrul acestui minunat corp. Dumnezeu spune: “Toti cei ce se lupta la jocurile de obste se supun la tot felul de înfranari. Si ei fac lucrul acesta ca sa capete o cununa care se poate vesteji; noi sa facem lucrul acesta pentru o cununa, care nu se poate vesteji.”1Corinteni 9:25.

Gînditi-va la consumul de carne în Statele Unite care este  de aproape 100 kg. anual pe cap de locuitor. Deci o juncana pentru fiecare persoana anual. Cineva zice: Daca vrei sa ai putere cu adevarat trebuie sa mananci carne. Sa comparam cel mai mare mancator de carne dintre animale cu unul care mananca numai vegetale. De exemplu elefantul este unul dintre cele mai puternice animale din lume. Mananca el carne? El este vegetarian. Mancarea de carne nu este pacat, dar  cu cat cineva mananca mai putina carne, cu atat este mai sanatos.

Cu aproape o suta de ani în urma. Ellen G. White a dat urmatorul sfat: Daca vreodata mancarea de carne era sanatoasa, acum nu mai este. Cancer, tumori si boli pulmonare sunt mult cauzate de mancarea de carne. Mancarea de carne are tendinta sa animalizeze natura umana, sa jefuiasca pe barbati si femei de iubirea si simpatia pe care ei trebuie s-o simta pentru oricine si sa dea prioritate pasiunilor (poftelor) josnice în dauna puterilor înalte ale fiintei umane. Noi trebuie sa mancam ceea ce este placut înaintea Domnului. Care este cea mai buna hrana? Dupa ce Dumnezeu l-a creat pe om, cu foarte mare grija El a aratat cea mai buna dieta pentru om, dieta care-l va pastra în sanatate. Si Dumnezeu  zis: Iata ca v-am dat orice iarba care face samîntza si care este pe fatza întregului pamînt, si orice pom, care are în el rod cu samînta; aceasta sa fie hrana voastra.Geneza 1:29. Cu alte cuvinte, aceasta trebuie sa fie hrana noastra. Dumnezeu a poruncit o dieta din fructe, nuci, cereale si vegetale.

Iata 4 reguli în ceea ce priveste dieta:
1. Mananca fructe si vegetale din abundenta. Unii doctori spun ca ele trebuie sa constituie aproape 75% din dieta noastra.

2. Mananca cereale în mod moderat.

3. Hrana cu proteine grele, de exemplu oua, fasole si brînza trebuie mancate cupmatat.

4. Folositi sarea si zaharul si alimentele prajite cu prudenta si cumpatare.

Vedeti, Dumnezeu niciodata nu a dat permisiunea sa se manînce carnea animalelor pîna la anul 1600 dupa creatiune. Dupa potop, Dumnezeu a permis omului sa ucida animale si sa le manînce carnea (Geneza 9). El a aratat totusi ca animalele necurate nu sunt permise pentru mîncare. Daca Dumnezeu zice despre un lucru ca nu trebuie mîncat, El trebuie sa aiba un motiv. El nu este un dictator aspru, ci un Tata iubitor si sfatul Sau este totdeauna numai spre bine.

Biblia spune: Caci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut, Domnul da îndurare si slava si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viata fara prihana. Psalm 84:11. Deci, Dumnezeu ne interzice ceva care nu este spre binele nostru. Desigur, nici o persoana nu puate manca ce vrea în ceruri. Chiar daca ne-am hrani cu mancarea îngerilor, nu putem intra în Paradis. Numai acceptandu-L pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, atunci vom avea acest drept. Dar mancand  neîntelepteste poate cauza pierderea acelei persoane, deoarece aceasta va  ruina mintea si judecata sa si-l va determina sa pacatuiasca.

6.Mancaruri necurate

Dieta pe care omul a primit-o din partea lui Dumnezeu, chiar de la început, a constat din fructe, nuci, seminte si cereale. Vegetalele au fost adaugate. Dar a fost specificat ceeace Dumnezeu a interzis. In Leviticul 11 si Deuteronomul 14, Dumnezeu puncteaza urmatoarele grupe ca fiind necurate:

1. Toate animalele care nu au copita despicata si nu rumega. (Deuteronomul 14:6 Sa mancati din orice dobitoc care are copita despicata, unghia despartita în doua si rumega.)

2. Tot felul de pesti si creaturi care traiesc în ape care nu au aripioare (înnotatoare) si solzi. (Deuteronomul 14:9 Iata deobitoacele din care veti mînca, din toate cele ce sunt în ape: sa mîncati din toate cele ce au înnotatoare si solzi.)

3. Toate pasarile de prada, care mananca lesuri (hoituri, mortaciuni) si care mananca pesti. (Leviticul 11:13-20 Iata dintre pasari, cele pe care le veti privi ca o uraciune si din care sa nu mancati: Vulturul, gripsorul si vulturul de mare: sorecarul, soimul si tot ce este din neamul lui; corbul si toate soiurile lui; strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si tot ce tine de neamul lui; huhurezul, heretele si cocostarcul; lebada, pelicanul si corbul de mare; barza, batlanul si ce este din neamul lui, pupaza si liliacul. Sa priviti ca o uraciune orice tîrîtoare care zboara si umbla pe patru picioare.).

4. Taratoarele-nevertebrate – sunt deasemenea necurate. (Leviticul 11:21-47.) Aceste capitole din Biblie arata în mod clar ca cele mai multe animale, pasari si pesti pe care oamenii le mananca în mod obisnuit sunt curate. Exista totusi exceptii de care trebuie sa tinem seama. Conform regulilor lui Dumnezeu, urmatoarele animale sunt necurate si nu trebuie mancate: Cainele, veverita, iepurele, somnul, tiparul, racul, scoica, crabul, crevetul. De fapt, aproape toate animalele marine si broastele ni se spune ca sunt necurate. Mi se pare ca aud pe cineva spunand: “Bine, dar mie îmi place sa mananc carne de porc. Ma va distruge Dumnezeu daca mananc carne de porc?”

Biblia spune: “Caci iata, Domnul vine într-un foc si carale Lui sunt ca un vîrtej; Isi preface mania într-un jaratec si amenintarile în flacari de foc. Caci cu foc Isi aduce Domnul la îndeplinire judecatile si cu sabia Lui pedepseste pe oricine; si cei ucisi de Domnul vor fi multi la numar. Ceice se sfintesc si se curatesc în gradini, mergand unul cate unul, în mijlocul celor ce mananca si carne de porc si soareci si alte lucruri uracioase, toti aceia vor pieri – zice Domnul”. Isaia 66:15-17.

Prietene, aceasta poate te-a socat, dar este adevarul si trebuie spus. Biblia arata clar ca toti care consuma carne de porc si alte animale necurate care sunt lucruri uracioase vor fi distrusi cu foc la venirea Domnului Isus. Cand Dumnezeu spune sa parasim, sa lasam un anumit lucru si sa nu-l mancam, El  are un motiv întemeiat pentru aceasta si e important pentru El. Este ca si atunci cand Adam si Eva au mancat din fructul pe care Dumnezeu îl oprise sa nu-l manance. Consecinta a fost pacatul si moartea aduse pentru prima data în lume datorita neascultarii lor.

Poate cineva spune ca aceasta nu are importanta, acum cand Dumnezeu arata atat de clar ca are importanta? Dumnezeu  spune ca oamenii vor fi distrusi deoarece ei “au ales ce nu-Mi place. Isaia  66:4 (Deaceea si Eu voi alege ce este spre nefericirea lor si voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, caci cînd am chemat Eu, n-au raspuns si cînd am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au facut ce este rau inintea Mea si au ales ce nu-Mi lace!

7.Crucea Dumnului Hristos a schimbat porcul?

Poate veti zice: Oare nu a fost data la Sinai legea despre animalele curate si necurate? Aceasta lege nu a fost data numai pentru iudei si nu a luat sfîrsit la cruce? Nu. Toate animalele prin chiar natura lor au fost curate sau necurate de la creatiune. Chiar la fel cum plantele, unele fiind totdeauna flori, iar altele legume.Vedeti,Noe nu a fost iudeu, dar el stia despre animele curate sau necurate, deoarece el a luat în corabie cîte sapte perechi de animale curate si doar cîte o pereche de animale necurate. (Geneza 7:2-3 “Ia cu tine sapte perechi din toate dobitoacele curate, cate o parte barbateasca si cate o parte femeiasca; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, cîte o parte barbateasca si cîte o parte femeiasca; si cîte sapte perechi de asemenea, din pasarile cerului, cîte o parte barbateasca si cate o parte femeiasca, pentru ca sa le tii vie samanta pe toata fata pamantului”).

Cartea Apocalipsului capitolul 18 se refera la pasarile necurate care exista înca chiar în timpul dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos. Moartea lui Hristos pe cruce nu a afectat cu nimic aceste legi ale sanatatii, deoarece Biblia spune ca toti cei ce le calca vor fi distrusi cand Isus va reveni. Si amintiti-va ca nu exista nici o dovada stiintifica precum ca stomacul unui evreu este diferit de cel al unuia dintre Neamuri. Hristos a murit pe cruce nu pentru a curati porcul, ci El a murit pentru pacatele noastre. Aceste legi ale snatatii sunt pentru toti oanemii din toate timpurile.

Cineva spune: Imi place gustul cotletului de porc. Imi place sandwich-ul cu sunca. Ce e gresit în aceasta?  Noi am dat motivele biblice; acum sa privim totul din punct de vedere stiintific.

8.Ce ne spune stiinta?

Oricine a auzit avertizmentul transmis ca oamenii trebuie sa fie siguri sa fiarba sau sa friga bine carnea de porc. De ce? Avertizmentul este dat pentru ca sa fie distrusi parazitii microscopici care pot exista în carnea de porc. Acesti viermi paraziti se numesc trichina si produc boala trichinoza atunci cînd patrund în organismul omului.
In Statele Unite incidenta trichinozei în ultimii 50 de ani a ramas practic neschimbata la nivelul de aproximativ 2%. Cîand viermii de trichina ajung în corpul uman, ei se înmultesc cu milioanele în scurt timp. Ei trec prin peretii intersinali si patrund în glandele limfatice si în tesutul muscular. Nu exista tratament odata ce ei au patruns în corpul uman, deoarece nu exista medicamente care sa-i omoare fara a distruge pe om.

Cel mai bun sfat pe care-l pot da, prietenii mei, este sa stati cat mai departe de orice fel de carne de porc. Biblia spune: Nu manca porcul. Daca mai folosesti înca acesta carne, cand Hristos va veni, vei fi distrus de El. Dumnezeu zice: Nu manca porcul. Este necurat pentru tine.

9.Orice faptura este buna

Poate vei zice: Nu se spune în Noul Testament ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna; si nimic nu este de lepadat? 1 Timotei 4:1-5. Prietenul meu, acest pasaj din Scriptura se refera la fapturile pe care Dumnezeu le-a creat si a caror carne se poate folosi atunci cînd este primita cu multumiri catre Dumnezeu. Aceste carnuri, asa cum deja am aratat, sunt carnurile animalelor curate mentionate în Levitic 11 si Deuteronom 14. 1 Timotei 4:4 clarifica faptul ca toate creaturile (fapturile) sunt bune si nu trebuie refuzate (lepadate), daca sunt dintre cele pentru care putem aduce multumiri lui Dumnezeu, adica animale curate.

1 Timotei 4;5 spune ca aceste animale sunt curate, ori acceptate (primite): Ele sunt sfintite prin Cuvantul lui Dumnezeu, (care spune ca sunt curate) si prin rugaciune – binecuvantare oferita înainte de a manca. Cu alte cuvinte, animalele curate sunt sfintite prin Cuvantul lui Dumnezeu (care le-a declarat curate si bune de mancat), si prin rugaciune. Nu te poti ruga ca Dumnezeu sa binecuvinteze mancarea de porc, iepure, soarece, caine, etc, de vreme ce El a declarat aceste animale necurate în Cuvantul Sau, Biblia.

Cu iubire si consideratie, prietenul meu, te avertizez ca Dumnezeu va distruge pe cei care încearca sa se sfinteasca ei însisi în timp ce mananca mancaruri necurate. Isaia 66:17 Cei ce se sfintesc si se curatesc în gradini, mergand unul cate unul, în mijlocul celor ce mananca si carne de porc si soareci si alte lucruri uracioase, toti acestia vor pieri, zice Domnul.

10.Viziunea lui Petru

Poti spune: Oare nu a curatit Isus toate animalele în viziunea lui Petru asa cum e scris în Faptele Apostolilor 10? Nu. De fapt subiectul scos în evidenta în viziune nu este despre animale. Sa citim tot capitolul din Faptele Apostolilor 10. Din cauza spatiului restrîns, voi reda numai textele care se refera la viziunea lui Petru. Fapte 10:9-11: “A doua zi, cand erau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit sa se roage pe acoperisul casei, pe la ceasul al saselea. L-a ajuns foamea si a vrut sa manance. Pe cand îi pregateau mancarea, a cazut într-o rapire sufleteasca (viziune). A vazut cerul deschis si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se în jos pe pamant. In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamtnt si pasarile cerului. Si un glas i-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca. Nicidecum, Doamne, a raspuns Petru. Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau nevurat. Si glasul i-a zis iarasi a doua oara: Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat. Lucrul acesta s-a facut de trei ori si îndata dupa aceea vasul a fost ridicat iarasi la cer.Pe cand Petru nu stia ce sa creada despre întelesul vedeniei, pe care o avusese, iata ca oamenii trimisi de Corneliu, întreband de casa lui Simon, au statut la poarta.”

Acest capitol din Biblie discuta despre oameni. Dumnezeu i-a dat lui Petru  aceasta vedenie pentru a-i arata ca Neamurile nu erau necurate, asa cum  creadeau iudeii.Corneliu, unul dintre Neamuri, a trimis cîtiva oameni sa gaseasca pe Petru si sa-l aduca în casa sa. Cand Petru a venit în casa lui Corneliu, Corneliu s-a aruncat cu fata la pamant pentru a i se închina. Petru l-a luat de mana si i-a spus:” Scoala-te si eu sunt om”. (versetul 26). Adresandu-se oamenilor din casa, Petru a zis: “Stiti ca nu este îngaduit de Lege unui Iudeu sa se însoteasca împreuna cu unul de alt neam, sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.” Fapte 10:28. Se vede clar, deci, ca aceasta vedenie, de pe acoperisul casei, a fost data pentru a ajuta pe Petru sa accepte invitatia de a merge la Neamuri pentru a le predica Evanghelia.

11.Cum ma pot schimba?

Imi pot impgina pe cineva spunand: Am trait facînd mult timp aceste lucruri si avand aceste obiceiuri rele. Nu am putut niciodata sa castig biruinta asupra bauturii sau tutunului. La varsta mea e foarte greu sa mai învat sa mananc  asa cum vrea Dumnezeu. Prietene, aminteste-ti ca fagaduintele Bibliei sunt pentru tine. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. Ioan 1:12.

Aminteste-ti aceasta minunata fagaduinta: “Pot totul în Hristos, care ma întareste.” Filipeni 4:13. Pune toate aceste lucruri, aceste probleme în fata lui Hristos, lasa-le la picioarele Lui si El îti va da o inima noua, o noua viata. El te va face un fiu sau o fiica a lui Dumnezeu si-ti va da puterea de care ai nevoie sa poti birui orice obicei rau. Ce palpitant si ce placut este sa sti ca toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu. Isus spunea: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afara. Isus doreste sa rupa catusele pacatului care ne leaga si sa ne elibereze.

Sa-I dam o sansa sa faca aceasta în vietile noastre. El va lua grijile noastre, obiceiurile noastre rele, tensiunile noastre nervoase si temerile noastre si le va departa de la noi daca vrem sa-L rugam pe El pentru aceasta. Intr-o zi cat de curand nu vor mai exista boli, dureri si suferinte. In acea tara minunata, tara de sus, nimeni nu va zice: Sunt bolnav. “Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Apocalips 21:4.

Eu privesc înainte spre acea zi. Sa ne îngrijim bine corpurile noastre, aceasta ne apartine. Biblia zice: “Nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfînt, care locuieste în voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu în trupul si în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” 1 Corinteni 6:19-20.

Datorita iubirii Sale celei mari pentru tine, supremul pret pe care El L-a platit pentru tine, te invit sa alegi pe Hristos. Alege sa manînci, sa bei si sa traiesti spre slava lui Dumnezeu. Fa aceasta, prietenul meu si vei gasi sanatate, pacea mintii si sufletului pentru astazi si bucuria vesnica.

 

 

18. FOCUL  IADULUI
Focul iadului va fi real si am speranta ca nici unul care citeste acest mesaj sa nu ajunga acolo. Isus spunea: “Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare si multi sunt ceice intra pe ea”. Matei 7:13-14. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim printre cei “putini” – putini care cu adevarat Il cauta pe El cu toata inima si care sunt scapati de focul iadului.

1.Astazi nu e nimeni in focul iadului

Nimeni nu arde astazi în focul iadului. Isus arata clar aceasta cand spunea: “Deci, cum se zmulge neghina si se arde în foc, asa va fi si la SFARSITUL VEACULUI” (SFARSITUL  LUMII – trd. King James) Matei 13:40. Apostolul Petru scria: “Domnul stie sa izbaveasca din încercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti în ziua judecatii”. 2 Petru 2:9. Cei rai vor fi “PASTRATI” pana la ziua judecatii pentru a primi rasplata. Aceasta arata clar ca niciunul nu arde acum în foc. Pentru  a gasi adevarul real la aceasta arzatoare întrebare, trebuie sa descoperim adevarul Biblic despre Mileniu, cele doua învieri si Judecata. Facand astfel, vom vedea mai clar adîncimea iubirii lui Dumnezeu.

2.Cele doua invieri

Isus spunea: “Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele vor învia pentru viata; iar ceice au facut raul vor învia pentru judecata”. Ioan 5:28-29. Isus spune clar  ca exista doua învieri – învierea pentru viata vesnica si învierea pentru condamnare vesnica. In descoperirea lui Isus asa cum a fost scrisa de apostolul Ioan, gasim aceasta importanta confirmare cu privire la cele doua învieri: “Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de întaia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor împarati cu El o mie de ani.“  Apocalips 20:6.

Cine sunt aceia care ajung la prima înviere? Cei sfinti, cei buni, cei ascultatori, cei drepti (neprihaniti). Acum notati: “Ceilalti morti n-au înviat pana nu s-au sfîrsit cei o mie de ani.”  Apocalips 20:5. (Daca cei sfinti, cei buni ajung la prima înviere, atunci cine va ajunge la a doua înviere? Cei rai). Exista doua învieri separate de 1000 de ani – prima înviere a celor drepti si a doua înviere a celor rai.

3.Cand inviaza cei drepti?

Poate întrebati: “Cînd va avea loc prima înviere?” Apostolul Pavel descrie foarte frumos acest moment: “Caci însusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer si întai vor învia cei morti în Hristos. Apoi noi cei vii care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte”. 1 Tesaloniceni 4:16-18.

Cînd Isus Hristos se va întoarce la a doua Sa venire în glorie, atunci cei “morti în Hristos” vor fi înviati. Toti care si-au dat inimile lor în totala supunere lui Hristos si I-au permis Lui sa traiasca viata Lui de ascultare în ei vor iesi afara din morminte în acea luminoasa dimineata a învierii. “Iata, va spun o taina”, spune apostolul Pavel, “nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, într-o clipa, într-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor învia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sa se îmbrace în nemurire”. 1 Corinteni 15:51-53.

Cand vom avea nemurirea? Cand Isus Hristos va veni a doua oara. Vor avea loc atunci cîteva schimbari mari. Schimbarile vor fi din punct de vedere fizic.  Trupurile acestea muritoare – îmbolnavite si deformate – vor fi schimbate – “asemenea trupului plin de slava al lui Hristos” în acea dimineata a învierii. “El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale”. Filipeni 3:21.

El va veni. Il vom vedea în vazduh. Cei drepti care au murit vor învia cu trupuri noi nemuritoare. Cei drepti care sunt vii sunt schimbati din moarte la viata. Atunci suntem ridicati ca sa întalnim pe Domnul în vazduh. El ne va da locuintele pe care le-a pregatit pentru noi în ceruri. “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta în Dumnezeu si aveti credinta în Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu MIne, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi”. Ioan 14:1-3.

4.Ce se va intampla celor rai?

Ce se va întampla cu cei nedrepti cînd Hristos va veni? “Si sa va dea odihna atît voua, care sunteti întristati, cat si noua, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului Isus Hristos”. 2 Tesaloniceni 1:7-8.

Ce tragica ora va fi pentru barbatii si femeile care au neglijat aceasta minunata mantuire pe care Isus o ofera. Este scris ca toti care sunt nepregatiti, toti acei care au neglijat mîntuirea, toti care n-au ascultat Evanghelia Domnului Isus Hristos vor fi “prapaditi cu aratarea venirii Sale”. “Si atunci se va arata acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale”. 2 Tesaloniceni 2:8.

Cei drepti sunt luati la cer iar cei rai sunt ucisi de suflarea venirii Sale. Cîti oameni vor fi lasati aici pe pamînt? Cuvîntul  lui Dumnezeu ne da raspunsul: “Ma uit la pamînt si iata ca este pustiu si gol;ma uit la ceruri si lumina lor a pierit! Ma uit la munti si iata ca sunt zguduiti si toate dealurile se clatina. Ma uit si iata ca nu este nici un om; si toate pasarile cerurilor au pierit”. Ieremia 4:23-25.  “Niciun om”. De ce? Deoarece toti cei drepti au fost luati în cer. Cei rai au murit. Nici un om viu nu va ramîne pe planeta pamant în timpul celor o mie de ani.

5.Pamantul pustiu

Care este starea pamantului în timpul mileniului? Biblia spune: “Ma uit si iata, Carmelul este un pustiu; si toate cetatile sale sunt nimicite înaintea Domnului si înaintea maniei Lui aprinse!” “Caci asa vorbeste Domnul: “Toata tara va fi pustiita; dar nu o voi nimici de tot”. Ieremia 4:26-27. Biblia arata clar aici ca pe pamînt nu va exista nici o fiinta umana în timpul celor o mie de ani. Pamîntul va fi într-o stare haotica si pustie. Cei drepti vor fi in cer; cei rai vor fi morti.

6.Satana legat

In acel timp Satan va fi legat în Adînc. “Apoi am vazut pogorandu-se din cer un înger, care tinea în mana cheia Adancului si un lant mare. El a pus mana pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai însele Neamurile, pîna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme”. Apocalips 20:1-3.

Ce este Adancul sau Abisul? In tot universul lui Dumnezeu degenerarea produsa de pacat nu exista decît pe planeta Pamînt. Pacatul exista numai aici. Pamantul, timp de o mie de ani, va fi un Abis. Acesta va fi locul unde Satana va fi legat. El nu va fi legat cu lanturi. Lucrarea lui Satan este de a însela  pe oameni, de a ispiti, dar timp de o mie de ani el nu va avea pe cine sa ispiteasca sau sa însele si astfel mainile lui vor fi ca si legate. El nu va mai putea sa-si faca lucrarea sa. Dupa o mie de ani, iarasi va însela pe oameni.

7. La sfarsitul celor o mie de ani

Cei o mie de ani fericiti în ceruri vor fi ani petrecuti cu pretiosul nostru Mîntuitor, petrecuti în compania îngerilor si a fiintelor necazute în pacat din alte lumi, petrecuti pentru a face cunostinta cu minunatul univers al lui Dumnezeu.Toata cetatea lui Dumnezeu, cu toti oamenii din ea, împreuna cu  tronul lui Dumnezeu si pomul vietii,  se va misca prin spatiu si va începe calatoria cu destinatia: Planeta Pamant!

8.Sfanta cetate se coboara

“Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfînta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa împodobita pentru barbatul ei”. Apocalips 21;2. Ce nava spatiala! Ce loc pentru coborîre va fi nevoie! Dar Insusi Mîntuitorul îl va pregati. “Si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu si toti sfintii împreuna cu El” Zaharia 14:5 ultima parte. “Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Maslinilor, care este în fata Ierusalimului, spre rasarit; muntele Maslinior se va despica la mijloc, spre rasarit si spre apus si se va face o vale foarte mare; jumatate din munte se va trage înapoi spre miaza noapte, iar jumatate spre miazazi”. Zaharia 14:4. Hristos Insusi pregateste locul unde cetatea – Noul Ierusalim – va coborî. Sfînta Cetate se va coborî usor pe pamantul purificat.

9.Invierea celor rai

La sfîrsitul celor o mie de ani este timpul cînd cei rai vor învia. “Ceilalti morti n-au înviat pîna nu s-au sfîrsit cei o mie de ani”. Cand Hristos si cei sfinti împreuna cu Sfînta Cetate coboara si se apropie de pamant, Isus înviaza pe mortii cei rai pentru a-si primi condamnarea. Ei vor constitui o ostire mare, vor fi fara numar ca nisipul marii. Ce deosebire fata de cei care au fost înviati la prima înviere. Cei drepti au fost îmbracati cu tinerete nemuritoare si frumusete. Cei rai vor purta urmele bolii si mortii. Vor fi miliarde de oameni rai atunci pe fata pamîntului. Satana va avea de lucru atunci. Va avea pe cine sa ispiteasca, pe cine sa însele si aceasta este exact ceea ce Biblia spune: “Cand se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat”. Apocalips 21:7.Satana va iesi sa însele aceste miliarde de pacatosi care au fost înviati. Satan va zice: “Vedeti minunata cetate, haideti sa o cucerim”. El îi va însela gîndind ca vor putea cuceri cetatea. “Si ei s-au suit pe fata pamîntului si au înconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit”. Apocalips 20:9.

10.Marele tron alb

Deodata Hristos apare stînd pe tronul Sau, marele tron alb, undeva deasupra cetatii. In jurul Sau sunt supusii împaratiei Sale. Slava Tatalui Vesnic acopere pe Fiul Sau. Stralucirea prezentei Sale umple cetatea lui Dumnezeu. Cînd cei rai privesc la aceasta scena ei vad ca acolo sunt aceia care odata au fost zelosi pentru Satan dar care si-au predat vietile lor Mîntuitorului si L-au urmat cu adînca devotiune. Langa ei sunt toti aceia care si-au curatit caracterul crestin în mijlocul falsitatii si necredinciusiei. Toti cei care au onorat Legea lui Dumnezeu în vreme ce lumea crestina o dadea la o parte si alte milioane de credinciosi din toate timpurile care au murit ca martiri pentru credinta lor.

Dincolo este “o mare gloata, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba… înaintea scaunului de domnie si înaintea Mielului, îmbracati în haine albe, cu ramuri de finic în maini”. Apocalips 7:9. Aceßti mîntuiti cantau o cantare de lauda care rasuna puternic. “Mîntuirea este a Dumnezeului nostru care sta pe scaunul sau de domnie si a Mielului”.

In prezenta locuitorilor de pe pamînt si a celor din cer adunati, are loc încoronarea Fiului lui Dumnezeu si acum Imparatul împaratilor pronunta sentinta asupra celor rai -  care s-au rasculat contra conducerii Sale, asupra tuturor care au calcat legile Sale si au asuprit pe poporul Sau. “Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb si pe Cel ce sedea pe el. Pamîntul si cerul au fugit dinaintea Lui si nu s-a mai gasit loc pentru ele. Si am vazut pe morti, mari si mici, stand în picioare înaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise în cartile acelea”. Apocalips 20:11-12.

Cand aceste carti sunt deschise, orice om vede fiecare pacat pe care l-a savîrsit. Fiecare vede chiar momentul cand picioarele sale s-au întors de pe calea curatiei si sfinteniei. Binecuvantari pervertite, trimitii lui Dumnezeu dispretuiti, avertizari respinse, valurile harului respinse prin încapatanare, inimi nepocaite – toate acestea apar ca si cum ar fi scrise cu litere de foc înaintea ochilor celor rai si pacatosi.

Apoi crucea deasupra scaunului de domnie si ca într-un film panoramic proiectat pe un ecran gigantic, pentru ca milioane de oameni sa vada, se desfasoara scenele ispitirii si caderii lui Adam. Fiecare etapa a Planului de Mîntuire este aratata. Nasterea Mantuitorului, viata Lui simpla si plina de ascultare, botezul Lui, ispitirea din pustie, lucrarea Lui si fiecare persoana care a luat parte la ultimile scene finale ale vietii lui Hristos pe pamant. Totul este aratat – intrigi din cauza invidiei, ura si rautatea manifestate împotriva Fiului lui Dumnezeu. Teribila agonie din Ghetsemani, cand  zdrobitoarea greutate a pacatelor întregii omeniri apasa asupra lui Isus, este zugravita în culori vii. Tradarea lui Isus în mainile multimii criminale, oribilele evenimente din ultima noapte, toate acestea vor fi scoase din nou în relief pentru fiecare persoana care era în acea multime. In afara cetatii vor  sta Ana, Caiafa, Irod si Pilat. Ei vor vedea batjocura, insulta si tortura pe   care le-au provocat Fiului lui Dumnezeu.

Iata pe Fiul fara pata al lui Dumnezeu urcînd drumul Calvarului. Printul cerului atîrnînd pe cruce. Multimea batjocoritoare dispretuind agonie Sa. Intunericul supranatural, extraordinarul cutremur de pamînt, mormintele se deschid marcînd momentul cand Mantuitorul lumii Si-a dat viata. Teribilul spectacol apare chiar asa cum a fost realitatea. Satana si toti cei rai nu au putere sa-si întoarca privirea de la propriile lor fapte. Fiecare om revede partea pe care a îndeplinit-o cand era în viata. Toti cei rai stau în fatza barei de judecata a lui Dumnezeu fiind vinovati de necredinciosie fatza de conducerea divina. Acum ei nu mai pot sa-si marturiseasca vinovatia si sa ceara iertare. Ei sunt fara scuza si sentinta unei morti vesnice este promuntata împotriva lor.

11.Orice genunchi se va pleca

Ca fascinati, toti cei rai vor privi încoronarea Fiului lui Dumnezeu. Ei vad în mainile Lui tablele Legii divine pe care ei au dispretuit-o si au calcat-o. Atunci izbucnesc toate vocile, exclamand: “Mari si minunate sunt lucrarile  Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al Neamurilor!” Apocalip 15:3. Chiar si cei rai se arunca la pamant închinandu-se Printului vietii.

Fiecare întrebare despre adevar si minciuna, în timpul marei lupte, acum a primit raspunsul si anume se vede în rezultatul rascularii. Roadele respingerii Legii divine a lui Dumnezeu sunt vazute clar de toate fiintele inteligente. Faptele Satanei în contrast cu guvernamantul lui Dumnezeu, au fost prezentate în fatza întregului univers.

Propriile fapte facute de Satan îl condamna acum. Intregul univers, cei ce au fost credinciosi si cei ce s-au rasculat, într-un glas declara: “Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al sfintilor”. Biblia spune: “Orice genunchi se va pleca înaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu”. Romani 14:11. Chiar însusi Satan se va pleca în umilinta si va proclama ca Dumnezeu este drept. Atunci caracterul lui Dumnezeu este complet reabilitat.

Nu cunoastem cat timp va dura aceasta agonie a celor rai – oroarea de a se sti pierduti. Judecata marelui Tron Alb poate va lua zile, saptamani, sau luni, dar va parea o vesnicie celor ce sunt în afara cetatii. In agonia lor, vor striga: “Sunt pierdut. Am pierdut cerul, am pierdut frumusetea vesniciei. Sunt pierdut”. Cei rai au respins aceasta mareata mantuire si acum, groaza de a fi pierduti îi chinuie zi si noapte si pare ca o agonie vesnica. In sfîrsit, Satan se ridica de pe genunchi si, plin de furie, porunceste: “Haideti sa cucerim Cetatea”. Dar nimeni nu raspunde. Puterea lui este terminata. Masca este data la o parte si fiecare om îl vede pe Satan asa cum este – un tiran! Ei vad ca Dumnezeu e drept si Satan e gresit.

Cu armele cu care voiau sa mearga împotriva Cetatii, cei rai se întorc plini de furie împotriva lui Satan si împotriva predicatorilor falsi care i-au înselat si i-au dus la pierzare.
Ce teribil moment va fi acela. Dumnezeu priveste de pe scaunul Sau de domnie si vede acea agonie plina de groaza a celor rai. El, care a dorit si tanjit dupa mantuirea copiilor Sai, nu poate suferi mai departe sîngele varsat.

Atunci Dumnezeu va începe “ca sa-Si faca lucrarea, lucrarea Lui ciudata”. Isaia 28:21. In mila Sa, Dumnezeu va zice: “Sa cada focul” si focul va cadea de la Tronul Sau si va arde totul. “Si ei s-au suit pe fata pamantului si au înconjurat tabara sfintilor si cetatea prea iubita. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit”.Apocalips 20:9. “Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit scris în cartea vietii a fost aruncat în iazul de foc“. Apocalips 20:14-15.

12.Cat timp va arde focul?

Focul va arde pana cand toate pacatele si toti cei rai vor fi mistuiti. Profetul ne spune: “Iata-i, au ajuns ca miristea, pe care o arde focul si nu-si vor scapa viata din flacari.”  Isaia 47:14. Focul este o flacara de nestins. Nici un om nu-l poate stinge. Este un foc vesnic, aprins de Vesnicul Dumnezeu. “Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia, ne stau înainte ca pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic.” Iuda 7.

Cand acel foc si-a facut lucrarea – consumand pacatul si pe pacatosi -  “nu va fi ca un carbune, la care se încalzeste cineva, nici un foc la care sta.”  Isaia 47:14. Daca ar fi un foc care ar arde vesnic, aceasta ar însemna ca oamenii pe care Dumnezeu i-a creat ar suferi tot mereu în vesnicie. Totdeauna Dumnezeu ar avea în fata tabloul ca în Universul Sau suflete ar suferi chinuri care niciodata nu s-ar sfîrsi. Daca aceasta ar fi adevarat, Satana ar fi învingator si Universul lui Dumnezeu ar fi vatamat pentru totdeauna. Pacatul ar sta mereu în fata lui Dumnezeu si Dumnezeu niciodata n-ar putea fi fericit între copiii Sai.

Dar multumiri lui Dumnezeu, aceasta nu e adevarat. Acum nu exista focul iadului. Focul iadului va fi destul de puternic pentru ca sa consume pe pacatosi si toate pacatele lor – nu numai sa-i pîrleasca pe oameni ca sa se chinuiasca vesnic.

Ce fel de Dumnezeu slujiti dumneavoastra? Este un spirit rau care are placere sa vada pe copiii Sai cum se chinuiesc în foc? Si- i scoate afara din foc atunci cînd s-au prajit putin si, dupa ce s-au racorit , îi arunca iarasi în foc? Este acesta Dumnezeul caruia Ii serviti?  Nu, de o mie de ori, nu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al iubirii si dreptatii. Cuvîntul Sau e clar: “Caci, iata, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.”  Maleahi 4:1.Nu se spune ca “îi va arde mereu si mereu.”

“Dar pentru voi care va temeti de Numele Meu va rasari Soarele neprihanirii si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca în picioare pe cei rai, caci EI VOR FI CA CENUSA sub talpile  picioarelor voastre, în ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor.” Maleahi 4:2-3.

13. Pamantul cel nou

“Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamîntul dintîi pierisera si marea nu mai era”. Apocalips 21:1. Dumnezeu va face aceasta planeta un pamant nou. “El va sterge orice lacrima din ochii lor”. Cînd este creat un nou pamînt, Domnul va sterge orice lacrima. “Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere. pentru ca lucrurile dintai au trecut”. Apocalips 21:4. Daca focul ar arde vesnic pe oameni, ar fi durere si chin vesnice. Dar Domnul Dumnezeu spune: “Nu va mai fi durere, tipat, tanguire”.

Poate cineva întreaba: “Dar nu a vorbit Isus despre focul vesnic?” Da, în adevar, El a vorbit. Iata cuvintele Lui: “Apoi va zice celor de la stanga Lui; “Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si îngerilor lui. Si acestia vor merge în pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge în viata vesnica”. Matei 25:41,46

In Noul Testament cele doua cuvinte “vesnic” si “etern” vin din acelas cuvant grecesc AIONIOS, care înseamna trainic, durabil (în timp), permanent, stabil”. Acest cuvant este definit de învatatii limbii grecesti “pe viata”, “pe o perioada de o viata”. Intelesul acestui cuvînt depinde de subiectul caruia i se aplica. Daca se aplica lui Dumnezeu, acest cuvant grecesc înseamna “fara sfîrsit”. Daca se aplica vietii omului, înseamna “sfîrsit cu viata lui”. Cand se aplica pedepsei celor rai, acest cuvant înseamna acelasi lucru ca si atunci cînd se aplica mantuirii celor neprihaniti, adica “vesnic” sau “etern”. Dar una este “viata vesnica” si alta este “moartea vesnica”.

Multi ar vrea sa faca acest text sa arate ca “pedeapsa e vesnica”, dar Biblia declara ca va fi “o pierzare vesnica”. 2 Tesaloniceni 1:9 “Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare (distrugere) vesnica, de la fatza Domnului si de la slava puterii Lui”. “Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru”. Romani 6:23.

Care este plata pacatului? Tortura (suferinta) vesnica? Vorbeste Biblia despre asa ceva? Nu! Biblia spune: “Plata pacatului este moartea”. Cand Isus a murit pe crucea Calvarului, a ajuns în flacari? Mai arde El înca? Va continua EL sa arda în timpul vesniciei? Veti spune: “Nu.” Prietene, Isus Hristos a fost facut pacat pentru mine si pentru tine. El a luat vina ta si vina mea. El a suferit moartea ca un blestemat. Arde El vesnic? Nu! Vedeti, plata pacatului nu e o tortura  vesnica. Plata pacatului este moartea. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata  vesnica”. Ioan 3:16.

Cum ar putea sa piara cineva (care nu L-a ales pe Dumnezeu), daca el ar arde vesnic în focul iadului? Aceasta înseamna ca nu piere, nu moare, ci se chinuieste vesnic. Dar Biblia nu învata aceasta. Daca cineva nu crede în Fiul lui Dumnezeu, va pieri, va muri pentru vesnicie. Aceasta este învatatura Bibliei. Alege viata! Lasa-L pe Isus sa traiasca în viata ta astazi. De ce ai vrea sa mori? Traieste acum împreuna cu Hristos în toata vesnicia în acel minunat pamant nou.

 

 

19. BOGATUL  SI  SARACUL  LAZAR

Despre ce vorbeste Isus în Luca 16:19-31? Daca El nu a vorbit despre existenta vietii între moarte si înviere, atunci la ce S-a referit? Sa citim întreaga istorisire: “Era un om bogat, care se îmbraca în porfira si in subtire; si în fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. Si dorea mult sa se sature cu faramiturile, care cadeau de la masa bogatului; pana si cainii veneau si-i lingeau bubele. Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de îngeri în sanul lui Avraam. A murit si bogatul si l-au îngropat.

Pe cand era el în locuinta mortilor, în chinuri, si-a ridicat ochii în sus, a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar în sanul lui si a strigat: “Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si moaie varful degetului în apa si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit în vapaia aceasta.”
“Fiule”, i-a raspuns Avraam, “adu-ti aminte ca, în viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. Pe langa toate acestea, între noi si între voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar vrea sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata.”
Bogatul a zis: “Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar în casa tatalui meu; caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei în acest loc de chin.”
Avraam a raspuns: “Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.” “Nu, parinte Avraame”, a zis el, “ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai.” Si Avraam i-a raspuns: “Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar învia cineva din morti.”

Aceasta istorioara nu spune nimic despre nemurirea sufletului cand sufletul paraseste trupul dupa ce moare. De fapt, bogatul dupa ce a murit avea “ochi” si “limba”, care sunt parti foarte reale ale trupului. El implora ca Lazar “sa-si moaie varful degetului în apa.”  Daca ar fi sa luam aceasta povestire în mod literal, atunci, la moarte, cei buni si cei rai nu se înalta ca duhuri care nu pot fi atinse, ci merg spre rasplata lor ca fiinte reale, avand madulare ale trupului.

Mai mult, cum pot merge ei acolo în trup, vazand ca trupurile lor au fost îngropate în mormant? Si daca aceasta este literal valabil, atunci Cerul si iadul sunt destul de aproape pentru a se putea întretine o conversatie între locuitorii celor doua locuri. Desigur aceasta ar fi o situatie nedorita. Daca cei care cred în nemurirea naturala a sufletului pretind ca aceasta este o literala zugravire a geografiei Cerului si iadului, atunci ei trebuie sa accepte si textul cu privire la: “sufletele de sub altar, strigand pentru razbunare împotriva persecutorilor lor.” (Apocalips 6:9-11). Cele doua declaratii nu pot fi luate în mod literal. Daca cei drepti pot vedea pe cei rai torturati, de ce mai trebuie sa strige catre Dumnezeu pentru razbunare?

Cand bogatul a pretins ca Lazar sa fie trimis înapoi pe pamant sa avertizeze pe altii despre iad, Avraam a raspuns: “Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei… Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar învia cineva din morti”. (Luca 16:29,31). Astfel noi vedem ca aceasta povestire nu vorbeste nicaieri despre spirite imateriale (fara trup), nici chiar în problema reantoarcerii sa avertizeze pe altii. Din contra se vorbeste depsre “învierea dintre morti”. (Daca ar fi spirite nemuritoare dupa moarte, n-ar mai fi nevoie sa învieze).

Pentru a evita credinta ca duhurile au corpuri si ca cerul si iadul sunt destul de aproape ca sa se poata conversa, ar fi bine pentru noi sa privim aceasta povestire ca o parabola. Sa tinem minte ca teologii sunt de acord ca doctrinele nu trebuie sa fie cladite si stabilite pe parabole sau alegorii. O parabola, ca si alte ilustratii, este folosita în general sa faca mai viu, sa scoata mai mult în evidenta un anumit punct de vedere. A încerca sa zidesti doctrine pe fiecare parte din aceasta povestire ar duce la absurditate, daca nu chiar la contradictii. Desigur, noi nu ar trebui sa folosim aceasta parabola în asa fel încat sa credem ca Hristos S-a contrazis pe Sine Insusi.

Hristos a clarificat faptul ca atunci cand cei drepti primesc rasplata, cei rai si ei sunt aruncati în foc: “Cînd va veni Fiul omului în slava Sa… toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui… Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniti binecuvîntatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia… Apoi va zice celor de la stînga Lui: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic”. Matei 25:31-41.

Nu este necesar ca vreunul sa se reantoarca sa avertizeze cu privire la soarta celor din morminte, deoarece cei care sunt în viata “au pe Moise si pe prooroci: sa asculte de ei”. Noi, cei vii, deaceea suntem cu siguranta indreptatiti sa întelegem parabola aceasta în armonie cu tot ceea ce au zis proorocii.

Maleahi, de exemplu, spune: “Caci iata, vine ziua” (este un eveniment viitor), “care va arde ca un cuptor. Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oßtirilor, si nu le va mai lasa nici radacina, nici ramura. Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veti sari ca viteii din grajd. Si veti calca în picioare pe cei rai, caci ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor”. Maleahi 4;1-3.

Scriitorii Vechiului Testament scot în evidenta faptul ca cei morti, fie cei drepti sau cei rai, dorm în liniste si inconstienta în mormintele lor pana la ziua învierii. Iov 4:12. “Asa se culca si omul si nu se mai scoala cat vor fi cerurile, nu se mai desteapta si nu se mai scoala din somnul lui… De ajung fii lui la cinste, el nu stie nimic; de sunt înjositi, habar nu are.” Iov 19:25-26. “Dar stiu ca Rascumparatorul meu este voi si ca se va ridica la urma pe pamînt. Chiar daca mi se va nimici pielea si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Il voi vedea si-mi va fi binevoitor; ochii mei Il vor vedea si nu ai altuia. Sufletul meu tînjeste de dorul acesta Inlauntrul meu”.

Psalm 115:17. “Nu mortii lauda pe Domnul si nici vreunul din cei ce se pogoara în locul tacerii”.
Eclesiastul 9:3-6,10. “Iata cel mai mare rau în tot ce se face sub soare: anume ca aceeasi soarta au toti. De aceea si este plina inima oamenilor de rautate si de aceea este atata nebunie în inima lor tot timpul cat traiesc. Si dupa aceea? Se duc la cei morti. Caci cine este scutit? Oricine traieste tot mai trage nadejde; caci un caine viu face mai mult decat un leu mort. Cei vii, în adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nici o rasplata, fiindca si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor de mult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci în locuinta mortilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici întelepciune!”

Desigur, luand aceasta povestire ca o parabola sau alegorie, noi nu trebuie sa mentinem pretentia ca un punct particular într-o povestire figurativa trebuie luat în înteles literal si, în special, atunci cînd se creaza o contradictie directa cu preceptele literale ale lui “Moise si profe†ii” si ceeace a spus Hristos. (Matei 25).

Noi credem ca aceasta povestire este o parabola, care era de fapt metoda obisnuita a lui Hristos cand dadea învataturi. Aici ca si în altele, El nu a declarat în mod special ca este o parabola. Deacea, sa vedem daca putem gasi lectia pe care Hristos a încercat sa ne învete si sa nu facem ca aceasta parabola sa dovedeasca nimic mai mult decît aceasta. Aici Hristos doreste sa mustre pe fariseii “care erau lacomi” (trd. engleza) Luca 16:14. Ca si cei mai multi iudei, ei gîndeau ca bogatiile erau un semn al favoarei lui Dumnezeu si ca saracia era dovada lepadarii. Hristos a aratat prima lectie ca rasplata, care-i asteapta pe bogatii lacomi care n-au ajutat cu nimic pe cei saraci decat cu faramituri, era în opozitie cu ceeace credeau iudeii.

Hristos a aparat învatatura împotriva concluziilor eronate. Aceasta este ceeace parabola intentioneaza sa învete. Hristos învata pe Iudei plasînd învatatura în mijlocul unei istorisiri. El a declarat ca “Moise si profetii” trebuie sa fie calauza celor care sunt în viata cu privire la soarta lor dupa moarte. Apoi a descris foarte clar reîntoarcerea cuiva dintre cei morti numai la înviere.

Folosind limbajul unei parabole (alegorii) Hristos a pus pe un om mort, deci inconstient, sa vorbeasca, fara a fi necesar sa se traga concluzia ca de fapt mortii sunt constienti. Biblia ne da o parabola despre copacii care au plecat odata “sa unga un împarat si sa-l puna în fruntea lor”, si se povesteste conversatia dintre ei. (Judecatori 9:7-15 si 2Imparati 14:9).

Am putea noi, oare, prin aceasta parabola sa dovedim ca si copacii vorbesc între ei si aleg împarati? Nu, veti spune, aceasta ar fi o încercare de a face sa se dovedeasca ceva mai mult decat ceea ce vorbitorul a intentionat sa spuna. Suntem de acord cu aceasta. Aceeasi regula trebuie aplicata si pentru parabola despre bogatul si saracul Lazar.

1.Pe cine reprezinta bogatul?

Bogatul din aceasta parabola reprezinta pe poporul Israel. Iudeii aveau descoperirile lui Dumnezeu, pe profeti, ei aveau toate lucrurile. Aveau marele serviciu de jertfe la templul din Ierusalim. Aproape fiecare detaliu al acestui mare serviciu a fost dat direct de Dumnezeu lui Moise si prin el, poporului, asa ca ei puteau fi într-un sens special, preotia regeasca a lui Dumnezeu. Ei traiau fiecare zi înfructandu-se din bogatia harului lui Dumnezeu în timp ce Neamurile nu avea nimic.

2.Pe cine reprezinta saracul Lazar?

Iudeii priveau pe Neamuri ca pe niste barbari sau caini. Se pare destul de clar, deaceea, ce în aceasta parabola Lazar trebuie sa fie ca un caine – unul dintre Neamuri – caci se spune “pana si cainii veneau si-i lingeau bubele”. (Luca 16:21). Lazar se gasea singur în categoria cainilor.

Chiar Isus Hristos Insusi a spus despre Neamuri ca si cum ar fi cani. (Matei 15;21-28) “Isus, dupa ce a plecat de acolo, S-a dus în partile Tirului si ale Sidonului. Si iata ca o femeie cananeanca a venit din tinuturile acelea si a început sa strige catre El: “Ai mila de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica-mea este muncita rau de un drac”. El nu i-a raspuns niciun cuvant. Si ucenicii Lui s-au apropiat si L-au rugat staruitor: “Da-i drumul. caci striga dupa noi”. Drept raspuns, El a zis: “Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel”. Dar ea a venit si I s-a închinat, zicand: “Doamne, ajuta-mi!” Drept raspuns, El i-a zis: “Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei!” “Da, Doamne”, a zis ea, dar si cateii mananca faramiturile care cad de la masa stapani lor”. Atunci Isus i-a zis: “O, femeie, mare este credinta ta; faca-ti-se cum voiesti”. Si fiica ei s-a tamaduit chiar în ceasul acela”.

Asemanarea lui Lazar cu cainii si faptul ca statea la usa bogatului, hranîndu-se din faramiturile care cadeau de la masa lui, îl plaseaza în categoria celor dintre Neamuri. Cat despre religie, tot ceea ce aveau Neamurile, erau faramituri ce cadeau de la masa iudeilor. Neamurile nu aveau prooroci, nici Scripturile descoperite prin Duhul Sfînt. Ei nu aveau marele serviciu de la templu înfiin†at de Dumnezeul cerului. Pavel îi descrie în Efeseni 2:11-12. “Deaceea voi, care altadata erati Neamuri din nastere, numiti netaiati împrejur de catre aceia care se cheama taiati împrejur si care sunt taiati împrejur în trup de mana omului: aduceti-va aminte ca în vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie în Israel. Straini de legamintele fagaduintei, fara vadejde si fara Dumnezeu în lume”.

Cu adevarat se poate spune despre Neamuri ca ei erau fara speranta si în întuneric, cu exceptia celor cîteva faramituri ce cadeau pentru ei de la masa Israelitilor. Pe de alta parte, iudeii se lafaiau în favoarea si harul special acordate de Tatal ceresc si se bucurau de binecuvîntarile din “sînul lui Avraam”. Cand Isus Hristos le-a descoperit iudeilor ca El a venit sa-i faca liberi (Ioan 8:32-33 “veti cunoaste adevarul si adevarul va va face slobozi!”), ei imediat au raspuns: “Noi suntem samanta lui Avraam si n-am fost niciodata robii nimanui; cum zici Tu “Veti fi slobozi!”

Nu era nevoie sa vina cineva sa-i faca liberi, deoarece ei erau liberi caci se desfatau sub stralucirea razelor soarelui marelui patriarh Avraam. Expresia “în sanul lui Avraam” înseamneaza a fi în favoare si în onoare cu Avraam. Expresia este împrumutata din obiceiul vremii lui Hristos, vorbind despre cineva care se sprijinea de musafirul onorat, se spunea ca statea la sanul lui. (Ioan 13:23 “Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, statea la masa culcat pe sanul lui Isus”). chiar si azi cand dorim sa vorbim catre cei mai intimi prieteni, îi numim  “prieteni de inima”. Cînd bogatul din parabola s-a adresat lui Avraam, el l-a numit “Parinte Avraame”, aratand prin aceasta ca el se numara pe sine însusi fiul lui ori ca fiind samanta lui Avraam.

3.“Prapastia”

O mare schimbare s-a facut dupa moartea lui Isus Hristos pe cruce. Vechea dispensatiune a trecut pentru bogat si pentru cersetor. Ei amîndoi s-au trezit de cealalta parte a Calvarului sub noi conditii. Sub aceste noi conditii, iudeul care a trait în bogatie spirituala înainte de zilele Calvarului s-a trezit, ca sa spunem asa. Inmormîntat în torturile iadului, persecutat, aruncat afara, dispertuit. Pe de alta parte, cersetorul, a fost ridicat la pozitia pe care a ocupat-o la început bogatul iudeu, caci el acum este în Hristos, în sînul lui Avraam.

Isus a prevazut si a prezis lepadarea iudeilor si lunga noapte de ratacire si necredinta ce avea sa urmeze. “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copii tai cum îsi strînge gaina puii sub aripi, si n-ati vrut. Iata ca vi se lasa casa pustie!” Matei 23:37-38.

In Matei 21:33-43 Isus spunea poporului iudeu ca via al carei pazitori (vieri) erau ei de multe secole va fi luata de la ei si data unui popor care va aduce roade. Aceasta vie reprezinta adevarul din cer care a fost încredintat poporului evreu si pe care sa-i împarta cu toate natiunile pamîntului. Ei au devenit nevrednici de încredere si Isus le-a spus ca tatal a trimis pe prooroci sa stringa roadele de la poporul iudeu. Ei au luat pe acesti prooroci, i-au omorît cu pietre si i-au aruncat afara din vie. La sfarsit, Fiul Insusi a venit din cer si ei erau gata sa-L omoare si sa arunce trupul Lui ca pe ceva nebinevenit. Atunci Isus a rezumat învatatura Sa, spunand: “Deaceea, va spun ca Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi si va fi data unui neam, care va aduce roadele cuvenite”. Matei 21:43.

Situatia disperata în care au cazut Israelitii ca rezultat al lepadarii lui Isus Hristos, niciodata u a fost apreciata de nimeni asa de bine ca apostolul Pavel. Iubirea sa pentru Israeliti se aseamana foarte mult cu iubirea Domnului nostru Isus Hristos pe care o avea fata de ei. El spunea: “Sunt o mare întristare si am o durere necurmata în inima. Caci aproape sa doresc sa fiu eu însumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti”. Romani 9:2-3.

Pavel voia sa fie despartid de Isus Hristos, daca prin aceasta putea sa ajute poporul iudeu sa gaseasca drumul înapoi la Hristos si la sanul lui Avraam. Dar Pavel, dupa lupte cu lacrimi si rugaciuni, a fost fortat sa recunoasca marea prapastie care a fost produsa, exclamînd: “Iata, ne întoarcem spre Neamuri”. Bogatul spune lui Avraam ca el e foarte sigur ca ar putea profita de experienta si greselile sale din trecut si ar face binele în viitor daca i s-
ar da o noua ocazie. Dar Avraam îi aduce aminte de multele ocazii care i-au fost acordate în cursul întegii vieti si ce putine privilegii i-au fost oferite lui Lazar. Atunci i-a amintit ca acea mare prapastie face imposibil ca zilele bune cu mult timp înainte sa se mai reîntoarca pentru el.

4.“Am cinci frati”

Cand bogatul se gandeste la grozava nenorocire spre care a fost condus de însasi alegerea sa, s-a simtit impresionat ca macar altii sa învete din greselile lui, ca ei sa nu ia aceeasi directie pe care a luat-o el si sa sfîrseasca asa de rau ca el. El spune lui Avraam: “Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar în casa tatalui meu, caci am cinci frati si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei în acest loc de chin”. Luca 16:27-28.

Cine sunt acesti cinci frati? Ei reprezinta întreaga omenire. Desi rasa umana e facuta din acelasi sange, omenirea e compusa exact din cinci rase – rasa neagra, maleaziana sau maro, indiana sau rosie, mongoloida sau galbena si caucaziana sau rasa alba. Apelul este facut pentru lumea întreaga sa profite de ceea ce s-a întamplat poporului evreu ca rezultat al rascularii împotriva lui Dumnezeu si lepadarii Domnului Isus Hristos.

Cand bogatul roaga pe Avraam sa trimita pe cineva dintre cei morti sa avertizeze pe cei cinci frati – sa avertizeze întreaga lume – raspunsul lui Avraam e foarte semnificativ: “Au pe Moise si pe prooroci: sa asculte de ei”.
Ei au cuvantul revelat al lui Dumnezeu care se gaseste în Biblie, care e suficient sa-i lumineze si sa le arate pericolele trecutului si sa-i conduca pe drumul care duce spre tara cereasca. Biblia este suficienta sa lumineze cele mai întunecate mintii si sa le faca sa înteleaga, daca au dorinta sa înteleaga. Biblia contine Evanghelia vesnica. In Apocalips 14:6 citim ca Evanghelia vesnica va fi vestita “locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oicarui norod”. Acesta este echivalentul celor cinci frati din parabola cu bogatul si saracul Lazar.

5.“Ci daca se va ridica cineva dintre morti”

Bogatul nu s-a simtit convins ca Scriptura ar fi suficienta sa întoarca lumea de la întuneric la lumina. El gandea ca ei au nevoie de ceva mai mare si mai minunat decît de Biblie pentru a întoarce pe oameni la Dumnezeu. “Nu, parinte Avraame” a zis el, “ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai”. Luca 16;30. Prin raspunsul sau, Avraam arata ca el crede ca nu exista nimic în aceasta lume care ar putea lua locul Bibliei pentru a convinge pe oameni de certitudinea rasplatirii si pedepsirii în lumea care vine. Biblia face cel mai puternic apel catre oameni sa traiasca o viata neprihanita si sa castige adevarata viata vesnica.

Raspunsul lui Avraam este: “Daca nu asculta pe Moise si pe prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar învia cineva cdin morti”. Luca 16:31. Aici este punctul central al întregii parabole. Isus învata poporul evreu ca daca ei nu cred în Moise si în profeti, ei nu vor crede nici în Hristos daca El va învia din morti. Aceasta s-a vazut în toate evenimentele care au urmat mortii si învierii Sale.

De fapt, desi învierea Sa a fost adeverita de multi martori, ea este dispretuita si combatuta pana în zilele noastre de catre evrei. In zilele noastre observam ca omul care nu crede în ceeace a scris Moise sai profetii, mai curînd sau mai tarziu ajunge sa se îndoiasca si de învierea lui Isus Hristos. Spiritul modernismului de care lumea aeste cuprinsa astazi îsi are începutul în neancredere si îndoiala în scrierile lui Moise si ale profetilor. Marea Lupta în lumea crestina astazi se învarteste în jurul persoanei lui Isus Hristos începuta cu ani în urma cu lepadarea lui Moise si a profetilor.

Nu puteti fi neprietenos lui Moise si în acelasi timp sa aveti o clara viziune a Domnului Isus Hristos. Isus spunea: “Caci daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele”. Ioan 5:46-47.

In prima carte a Bibliei, Moise, vorbind despre Hristos, spune ca samînta femeii va zdrobi capul sarpelui (Geneza 3:15 “Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samînta ta si samanta ei. Aceasta îti va zdrobi capul si tu îi vei zdrobi calcaiul”). In ultima carte a Bibliei numele lui Moise si Hristos sunte înca legate împreuna: “Si am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc; si pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu în mana, stateau biruitorii fiarei, ai iocanei ei si a numarului numelui ei. Si cantau cantarea lui Moise robul lui Dumnezeu si cantarea Mielului. Si ziceau: “Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al Neamurilor!” Apocalips 15:2-3.

Sa ne ajute Dumnezeu ce dumneavoastra si eu sa avem privilegiul sa cîntaµ aceasta cîntare împreuna. Sa aducmem  bucurie în inima lui Isus Hristos prin hotararea de a supune tot ceeace ne apartine în mainile Sale si sa-L urmam pe El, prin harul Sau, toata calea pana la Marea de Cristal. Aceasta este rugaciunea mea.

 

 

20. RUGACIUNEA – CHEIA IN MANA CREDINTEI
Rugaciunea catre Dumnezeu este cel mai mare privilegiu al omului. Dumnezeul Bibliei este Atotputernic si Atotstiutor. El ne adreseaza invitatia binevoitoare de a comunica cu El, de a veni în prezenta Lui prin portile rugaciunii, fagaduindu-ne acces la întelepciunea ,  conducerea  si  puterea Sa. “Daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea si se va abate de la caile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara”. 2 Cronici 7:14.

Creatorul trimite fiecarui om acest cuvant:”Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul”. Isaia 1:18. Apoi zice iarasi: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi  izgoni afara”. Ioan 6:37. Rugaciunea este cea mai puternica forma de energie cunoscuta de om. Rugaciunea a deschis o cale prin Marea Rosie, a împartit în doua parti raul Iordan, a scos un rau de apa din stanca de piatra, a daramat zidurile puternice ale cetatii Ierihon, a oprit soarele din mersul sau, a închis gura leilor din Babilon în fata lui Daniel, a facut inofensiva vipera de pe mana lui Pavel în Malta, a închis cerurile sa nu ploua 42 de luni, a vindecat pe bolnavi, a inviat mortii, a deschis usile închisorii, a rezolvat probleme si a facut puternici pe cei slabi. Mai multe lucruri au fost facute prin rugaciune decat îsi pot închipui oamenii.

Cand cineva se roaga el îsi descopere gandurile sale catre un Dumnezeu personal care este plin de mila, compasiune, întelegere si putere. Ce nebunie sa strigi catre zeitati care n-au urechi sa auda, inimi binevoitoare, nici o mana întinsa plina cu binecuvantari. Dumnezeul Bibliei este real. El este infinit în putere. “Dumnezeu este iubire”.

1.Apostolii si rugaciunea

“Noi vom starui necurmat în rugaciune”. Faptele Apostolilor 6:4. Aceste putine cuvinte ne ajuta sa cunoastem motivul sau secretul marelui succes al Bisericii primare în castigarea sufletelor si în propovaduirea învierii lui Isus în întreaga lume cunoscuta de atunci numai în  decursul unei generatii. Rugaciunea a fost punctul numarul unu în programul lor deoarece este prima în importanta. Ei nu si-au permis în gandirea si activitatea lor sa acorde primul loc lucrurilor secundare. Erau probleme de rezolvat, biserici de zidit, bolnavi de vizitat,  adunari de tinut, ajutoare banesti de strans si multe alte importante si presante detalii care ocupau multe ore si chiar zile.

Rugaciunile Bisericii primare se urcau la Dumnezeu ca un miros placut. Rugaciunea era lozinca lor. Pentru a convinge pe Anania ca Saul din Tars a fost cu adevarat convertit la crestinism, Domnul i-a zis: “Iata, el se roaga”. Faptele Apostolilor 9:11. Numai oamenii sinceri si onesti se roaga în taina (în ascuns). Cineva poate predica despre false motive. Altcineva poate scrie carti si poate vorbi, semanand ascultare pentru lucrurile bune si totusi sa fie un Iuda Iscarioteanul. Dar un om care adesea merge în camaruta lui si îsi goleste sufletul în fata lui Dumnezeu este cu adevarat convertit. Insusi Domnul aproba rugaciunea ca o dovada a convertirii. “Iata, el se roaga”.

Experientele rugaciunilor primei Biserici sunt modele pentru Biserica ramasitei. Rugaciunile si realizarile lor au fost scrise pentru încurajarea si povatuirea noastra.

2.Exemple si mijlociri pe langa Dumnezeu

Profetul Isaia zugraveste pe Dumnezeu, mirandu-Se de ce poporul Sau se roaga asa de putin. Dumnezeu “Se mira ca nimeni nu mijloceste.” Isaia 59:16. Cand Lot si locuitorii Sodomei erau amenintati cu distrugerea, Avraam a intervenit pe langa Dumnezeu sa crute pe cei drepti, despre care el credea ca ar exista între ei. Incepand cu cincizeci, el a ajuns tot mai jos si la sfîrsit a zis: “Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi în ea (în cetate) numai zece oameni buni.” Si Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” Avraam a fost un mijlocitor credincios.

Cand Israel a pacatuit atat de grav facand vitelul de aur si închinandu-se înaintea lui, Dumnezeu ar fi vrut sa-i distruga complet daca Moise n-ar fi mijlocit. Scriind despre aceasta experienta, el zicea: “Caci ma îngrozisem la vederea maniei si urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastra, pana acolo încat voia sa va nimiceasca. Dar Domnul m-a ascultat si de data aceasta. Domnul de asemenea era foarte maniat si pe Aron, asa încat voia sa-l piarda si eu m-am rugat atunci si pentru el”. Deuteronom 9:19-20.

Nu a fost o rugaciune întamplatoare pe care Moise a facut-o, ci el a staruit si a continuat sa se roage pentru Israel patruzeci de zile. El spune: “M-am aruncat cu fata la pamant înaintea Domnului: patruzeci de zile si patruseci de nopti, m-am aruncat cu fata la pamant pentru ca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca”. Deuteronom 9:25. In timpul celor patruzeci de zile si nopti rugaciunile si mijlocirile sale în favoarea lui Israel deveneau din ce în ce mai fierbinti pana cînd, în apeluri insistente, el striga: “Ah, poporul acesta a facut un pacat foarte mare… Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o“. Exod 32:31-32. Cu adevarat si Moise a fost un mijlocitor credincios.

Daca Dumnezeu “se mira” de lipsa de mijlocitori în timpul lui Isaia, cum trebuie sa fie mirarea Sa fata de putina dorinta de rugaciune care este astazi între noi, cnd foarte putini se trezesc sa se alipeasca de Dumnezeu. “Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine”. Isaia 64:7.

Nu e nimic, absolut nimic de care sa se teama diavolul asa de mult ca de rugaciune, de adevarata rugaciune. Satana tremura cand omul slab e pe genunchi. Satana este cel mai mult interesat sa tina pe membrii Bisericii lui Dumnezeu departe de rugaciune. Lui nu-i pasa de multele campanii religioase sau alte asemenea activitati care ne ocupa timpul de rugaciune. El nu se teme de darnicia noastra pentru lucrarea misionara, nici de lucrarea noastra de binefacere cat timp noi ne rugam putin sau deloc. Desi Satana dispretuieste Biblia si cauta sa ne îndeparteze de Cartea cartilor, totusi el vrea mai bine sa stim din memorie capitole întregi, decat sa avem comuniune cu Dumnezeu prin rugaciune. S-a spus pe buna dreptate ca: “Satana rade de eforturile noastre, îsi bate joc de întelepciunea noastra, dar tremura cand ne rugam”.

Noi toti am citit carti despre rugaciune, dar acestea nu iau locul rugaciunii noastre. Rugaciunea este putere. Adevarata rugaciune poate face tot ceeace Dumnezeu poate face. Rugaciunea credintei misca bratul Atotputernicului Dumnezeu. Rugaciunea ne tine pe calea iubirii lui Dumnezeu. “Rugaciunea schimba lucrurile si schimba pe oameni”.

Puterea lui Dumnezeu poate duce cu succes batalia împotriva pacatelor mostenite sau cultivate si aceasta putere este pusa în actiune prin rugaciune. Biserica astai n-are nevoie de mai multe campanii religioase, de noi metode, de inventii tot mai senzationale, ci de putere de sus si aceasta va veni cu adevarat cand ne rugam. Ni s-a spus de multe ori ca “întreaga ostire a lui Satan tremura la sunetul unei rugaciuni fierbinti”.

Aceasta fiind adevarat, Biserica trebuie sa paralizeze actiunile diavolului ca el sa piarda puterea asupra lucrarii lui Dumnezeu si a copiilor lui Dumnezeu. Este timpul sa zicem împreuna cu apostolii: “Noi vom  starui necurmat în rugaciune”. Faptele Apostolilor 6:4.

3.Legea rugaciunii

Geniul omului a legat continentele prin minunatele inventii ale secolului al douazecilea. Prin iubirea Sa, Dumnezeu a legat cerul si pamantul prin intermerdiul rugaciunii. Dupa cum exista legi si reguli în domeniul electronicii si electricitatii, la fel exista lege si în domeniul rugaciunii. O rugaciune primeste raspuns deoarece legea rugaciunii a fost aplicata. Cand o rugaciune nu primeste raspuns acolo au fost infractiuni sau violari ale legii rugaciunii. Legile rugaciunii sunt reale, definite si sigure ca si legile naturii.

Cercetand si urmand legile din domeniul atomic, oamenii de stiinta au descoperit puteri pana atunci nevisate. La fel cum exista puteri nelimitate venind din domeniul naturii cand tainele ei sunt descoperite si legile ei ascultate, tot asa putere mai mare e posibila în domeniul spiritual. Rugaciunea adevarata este cea mai mare forta în univers.
Care este legea de baza a rugaciunii? Pentru ca sa te rogi cu succes trebuie sa fii un adevarat crestin credincios. Rugaciunea opereaza în acord cu vointa lui Dumnezeu. Iata o stanca tare, un principiu de baza. Vointa lui Dumnezeu este legea tuturor legilor. Dupa cum curentul electric porneste de la generator (dinam) la fel legea rugaciunii îsi are izvorul în vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea trebuie sa fie în acord cu vointa lui Dumnezeu. “Indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta”. 1 Ioan 5:14.”Si Cel ce cerceteaza inimile stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu”. Rom. 8:27.

Voia lui Dumnezeu este ca oamenii sa se roage. In repetate randuri ni se cere sa ne rugam. “Cheama-Ma si-ti voi raspunde; si îti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunosti”. Ieremia 33:3. “Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga si va voi asculta”. Ieremia 29:12. “Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape”. Isaia 55:6. “Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebue sa se roage necurmat si sa nu se lase“. Luca 18:1. “Rugati-va neancetat”. 1 Tesaloniceni 5:17. Sunt multe alte texte în Vechiul si Noul Testament prin care ni se porunceste sa ne rugam. Rugaciunea este vointa lui Dumnezeu.

4.Rugaciunea fierbinte

Nu numai ca este vointa lui Dumnezeu sa ne rugam, dar El vrea sa ne rugam serios, staruitor, cu dorinta fierbinte. “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima”. Ieremia 29 13. “Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit”. Iacob 5:16.

Aceasta sinceritate, staruinta, caldura a rugaciunii noastre trebuie sa fie în aceeasi proportie cu trebuinta (nevoia) pentru care ne rugam. Isus ne-a dat doua parabole sa ne învete sa staruim si sa nu obosim rugandu-ne. “Apoi le-a mai zis: “Daca unul dintre voi are un prieten si se duce la el la miezul noptii si-i zice: “Prietene, împrumuta-mi trei paini, caci a venit la mine de pe drum un prieten al meu si n-am ce-i pune înainte”, si daca dinlauntrul casei lui, prietenul acesta îi raspunde: “Nu ma turbura; acum usa este încuiata, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini”, -va spun: chiar daca nu s-ar scula sa i le dea pentru ca-i este prieten, totusi, macar pentru staruinta lui suparatoare, tot se va scula si-i va da tot ce-i trebuie”. Luca 11:5-8.

“Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase. El le-a zis: “Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina. In cetatea aceea era si o vaduva, care venea des la el si-i zicea: “Fa-mi dreptate în cearta cu parasul meu”.  Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar la urma si-a zis: “Macar ca de Dumnezeu nu ma tem si de oameni nu ma rusinez, totusi, pentru ca vaduva, aceasta ma tot necajeste, îi voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul”. Domnul a adaugat: Auziti ce zice judecatorul nedrept? Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei? Va spun ca le va face dreptate în curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” Luca 18:1-8. “Cereti si vi se va da: cautati si veti gasi: bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere, capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide”. Luca 11:9-10.

Episcopul Hall accentueaza locul sinceritatii în rugaciune cand scrie: “Rugaciunea daca e doar picurata putin de pe buze neglijente, cade la picioarele noastre. Taria unei dorinte puternice este aceea care trimite rugaciunea spre cer si o face sa strapunga norii. Nu aritmetica rugaciunilor noastre, cat de multe sunt, nu retorica rugaciunilor noastre, cat de elocvente pot fi; nu geometria rugaciunilor noastre, cat de lungi sunt, nu muzica rugaciunilor noastre, ce voce frumoasa si dulce  poate fi; nu logica rugaciunilor noastre, cat de multe argumente pot fi; nu metodica rugaciunilor noastre, cat de ordonate pot fi; toate acestea nu conteaza în fata lui Dumnezeu. Caldura (ardoarea) spiritului este ceea ce va ajuta cel mai mult”.

Cititi experienta lui Ilie din 1 Imparati 18. In versetul 36 citim rugaciunea lui: “In clipa cand se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: “Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta“. Unde sunt reprezentantii si urmasii lui Ilie de astazi în ceeace priveste rugaciunea? Dumnezeu stie, El pastreaza cartile de aducere aminte. Meditati asupra acestui paragraf: “Sa lasam inima sa tanjeasca de dorinta pe care o are pentru Dumnezeu, pentru viul Dumnezeu. Viata Domnului Hristos a aratat ce poate face omul atunci cand  ajunge partasul naturii divine. Tot ceea ce Domnul Hristos a primit de la Dumnezeu putem primi si noi. Atunci, sa cerem si vom primi. Cu credinta staruitoare a lui Iacob, cu insistenta nesovaielnica a lui Ilie, sa cerem pentru noi tot ceea ce Dumnezeu ne-a fagaduit”. E. G. White “Parabole” p. 114.

5.Staruind in rugaciune

Noi parasim prea curand bratul Domnului. Necesitatea staruintii în rugaciune nu este pentru a schimba pe Dumnezeu sau atitudinea Sa fata de noi caci El are placere a darui. Intarzierea raspunsului poate rezulta în incapacitatea noastra de a primi binecuvantarea pentru care ne rugam. Deobicei cand raspunsul la rugaciune întarzie trebuie sa cautam cauza. Rugacinea staruitoare este calea lui Dumnezeu de crestere a capacitatii noastre de a primi si abilitatea noastra de a împarti cu altii ceea ce El ne daruieste. Deasemenea este metoda Sa de a cultiva prietenia si unirea cu cel ce se roaga. Cu cat comunicam mai des cu El cu atat ajungem sa-L cunoastem mai bine.

Rugaciunea nu-L schimba pe Dumnezeu, ci ne schimba pe noi.   Nu trebuie sa ne întrebam de ce întarzie raspunsul la rugaciunea noastra, daca exista cumva o întarziere. Partea noastra este sa continuam sa ne rugam. Uneori pentru ca sa raspunda la rugaciune Dumnezeu trebuie sa umileasca inimi pline de mandrie, sa supuna natura aspra a omului, sa convinga, sa converteasca, sa schime conditiile, sa permita calamitati sau boli, etc. Sa lasam timp lui Dumnezeu, dar sa continuam sa ne rugam.

In viata lui George Mueller vedem un uimitor exemplu de staruinta în rugaciune. Cand era aproape de sfîrsitul lungii sale vieti de mai bine de 92 de ani, 70 din ei fiind petrecuti în serviciul Domnului sau, el a fost întrebat de Dr. A. T. Pierson: “Te-ai rugat vreodata pentru ceva pe care nu l-ai primit?” El a raspuns: “Da, cu 67 de ani în urma am început sa ma rog pentru 15 oameni. Doi dintre ei n-au fost salvati”. Dr. Pierson a întrebat: “Astepti ca ei sa fie salvati?” Acest credincios om al rugaciunii a zis:”“Crezi ca Tatal meu ceresc ar fi pus îndemnul în inima mea sa ma rog pentru acesti doi oameni timp de 67 de ani neavand nici o întentie sa-i salveze?” El a continuat sa se roage pentru ei pana în ziua mortii sale si ei si-au dat inima lui Dumnezeu la scurt timp dupa moartea lui. E voia lui Dumnezeu ca omul sa staruiasca în rugaciune.

6.Harul iertarii

Vointa lui Dumnezeu este ca harul iertarii sa fie în inimile noastre. Nimeni nu se poate ruga cu succes avand o radacina de amaraciune în inima sa. Nu putem sa avem asigurarea iertarii de la Dumnezeu daca nu suntem gata si nu vrem sa iertam pe toti cei care ne-au gresit. Isus spunea: “Daca iertati oamenilor greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va  va ierta greselile voastre”. Matei 6:14-15. “Si, cand stati în picioare de va rugati, sa iertati orice aveti împotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este în ceruri sa va ierte greselile voastre”. Marcu 11:25.

Un spirit neiertator tine pe multi membri ai Bisericii lipsiti de puterea rugaciunii. Dumnezeu nu va asculta rugaciunea unui om neiertator. Cea mai scurta cale de a ajunge la tronul harului este calea împacarii cu cei cu care esti certat. Isus spunea: “Asa ca daca îti aduci darul la altar si acolo îti aduci aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa-ti darul acolo înaintea altarului si du-te întai de împaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul.”  Matei 5:23-24.

7.Roaga-te cu credinta

Rugaciunea credintei înseamna a cere si a crede: a cere lui Dumnezeu ceea ce El a promis, si a crede în El ca El Isi va tine cuvantul Sau. “Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi”. Matei 21:22. “Indrazneala pe care o avem la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. Si daca  stim ca ne asculta, orice I-am cere, stim ca suntem stapîani pe lucrurile pe care I le-am cerut”.  1 Ioan 5:14-15. Cand noi cerem în adevar dupa voia lui Dumnezeu, El asculta rugaciunea noastra. Si stim ca voia lui Dumnezeu este sa ne rugam potrivit Cuvantului Sau. Biblia ne descopere voia lui Dumnezeu. Aici în cele 66 de carti ale Bibliei gasim “fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe” (2 Petru 1:4), un abundent tezaur pentru fiecare credincios. Nu e nimic prea mic sau prea mare pe care sa nu putem aduce înaintea lui Dumnezeu în rugaciune daca este dupa voia Sa.

Pentru a fi precisi în rugaciunea noastra este bine sa scriem dorintele si cerintele speciale. Scrieti dorul sufletului. Apoi spuneti-le în rugaciune înaintea Domnului asa cum a facut regele Ezechia. “Ezechia a luat scrisoarea din mana solilor si a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului si a întins-o înaintea Domnului”. 2 Imparati 19:14. De asemenea la margine scrieti data cerintei si apoi data cînd ati primit raspunsul. Tinand aceasta evidenta, va va ajuta sa fiti precisi în rugaciune si va fi o minunata sursa de inspiratie cand dosarul raspunsurilor la rugaciuni creste. Fiecare rugaciune ascultata va mari credinta pentru a pretinde alte fagaduinte ale lui Dumnezeu. O biruinta va conduce spre altele.

Pentru ce putem sa ne rugam lui Dumnezeu? Pentru orice este dupa voia Lui, pentru orice a fagaduit El. Dumnezeu a fagaduit sa mantuiasca pe pacatosi, sa mareasca credinta sfintilor, sa îngrijeasca de trebuintele noastre, sa ne dea sanatate, pace, bucurie si biruinta. Rugaciunea credintei nu va fi egoista caci copilul lui Dumnezeu are gandul lui Hristos (Filipeni 2:5) , traieste spre slava Tatalui sau ceresc si pentru a conduce pe altii spre cer.

 

 

21. CERUL SI CAMINUL NOSTRU VESNIC

Cerul este speranta inimii omenesti. Fiecare suflet normal are un interes deosebit pentru cer. Personal eu sunt foarte mult interesat în ceea ce priveste cerul, deoarece astept sa merg acolo, sa-mi petrec timpul acolo si  cerul sa devina caminul meu. Cand cineva vrea sa faca o excursie, el studiaza harti, ghiduri, consulta agentiile de voiaj, cauta orice informatie posibila  despre locurile si oamenii pe care vrea sa-i viziteze. Daca vreau sa merg în cer, sunt hotarat sa cercetez tot ceeace pot despre acest loc. Ce fel de oameni vor trai acolo, ce vor face si ce conditii exista acolo.

Biblia vorbeste mult despre cer. Cand repetam rugaciunea Domnului Isus, ne amintim despre cer. Spunem:“Tatal nostru care esti în cer”. Cerul este locuinta lui Dumnezeu. Solomon se  ruga:”Asculta cererea robului Tau… Asculta din locul locuintei Tale, din ceruri, asculta-i si iarta-i” 1Imparati 8:30. Isus a spus lui Nicodem ca El S-a coborat din cer (Ioan 3:13) si s-a întors în cer (Faptele Apostolilor 1:10-11). Tatal si Isus Isi au locuinta în cer. Si îngerii sunt acolo. “Feriti-va sa nu defaimati nici macar pe unul din acesti micuti; caci va spun ca îngerii lor în ceruri vad pururea fata Tatalui Meu care este în cer” . Matei 18:10. Cei mai buni oameni care au trait în aceasta lume vor fi acolo.

Vizionarul Ioan a avut o viziune a acestui loc bun si a zis: “Dupa aceea m- am uitat si iata ca era o mare gloata, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, care statea în picioare înaintea scaunului de domnie si înaintea Mielului, îmbracati în haine albe, cu ramuri de finic în maini; si strigau cu glas tare si ziceau: “Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie si a Mielului”. Apocalips 7:9-10. Da, mantuitii tuturor timpurilor vor fi acolo. Despre caracterul lor citim: “Si în gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina înaintea scaunului de domnie al lui Dumnzeu“. Apocalips 14:5.

Aur si bijuterii, idolii celor mai multi de pe pamant, vor constitui celmai ieftin material în cer. Strazile vor fi pavate cu aur si pietrele scumpe vor fi materialul pentru ziduri. Apocalips 2:18-19. “Zidul era de iaspis si cetatea era de aur curat, ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul”. Nimic nu e mai minunat în Biblie decat imaginea care arata caminul pregatit de Isus pentru cei ce-L iubesc pe El. El zicea: “În casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi” Ioan 14:2-3. Cu adevarat Isus este arhitectul caminului nostru ceresc.

Inainte de a merge în cer trebuie sa ne pregatim pentru aceasta. Numai Creatorul caminului nostru vesnic poate face inimile si corpurile gata pentru locuintele sfinte. Exista o fantana de curatire la care pacatele noastre pot  fi spalate. Aceasta fantana este Isus. “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mîntui pe poporul Lui de pacatele sale” Matei 1:21.

Nu numai ca El curateste si ne fereste de pacat, dar la a doua Sa venire El schimba corpurile noastre. “Într-o clipa, într-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor învia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sa se îmbrace în nemurire” 1Corinteni 15:52-53.

Ce emotionant este gandul nemuririi, dar ce va fi realitatea. Nu va mai fi durere, nu vor mai fi boli. “Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci schiopul va sari ca un cerb si limba mutului va cînta de bucurie” Isaia 35:5-6. Saracia si lipsa nu vor mai fi cunoscute: “Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete. Caci Mielul, care sta în mijlocul scaunului de domnie, va fi Pastorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor”. Apocalips 7:16-17.

Pentru mine cerul este real. Imaginea cerului în Biblie este realista si glorioasa. Pentru Avraam a fost real deoarece “el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si ziditor este Dumnezeu” Evrei 11:10. “În credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite: ci  doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sunt straini si calatori pe pamînt… Ei doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea Lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate” Evrei 11:13-16.

Curand, nimeni nu stie cat de curand, vor rasari zorii zilei cand Isus va veni si mantuitii tuturor timpurilor vor începe calatoria spre casa: “Caci însusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer si întîi vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazduh, si astfel vom fi totdeauna cu Domnul”. 1 Tesaloniceni 4:16-17.

Ce bucurie va fi cand cei rascumparati vor ajunge la portile Noului Ierusalim si vor auzi glasul iubitului Mîntuitor: “Deschideti portile ca sa intre neamul cel neprihanit si credincios” Isaia 26:2. Atunci ostirea îngerilor, care a însotit zborul triumfal de la pamant la cer, striga: “Porti, ridicati-va capetele: ridicati-va porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei!”Si din interiorul cetatii alte mii de îngeri întreaba: “Cine este acest Imparat al slavei?” Raspunsul vine: “Domnul cel tare si puternic, Domnul cel viteaz în lupte. El este Imparatul slavei”. Psalm 24:4-10.

Conducand multimea mantuitilor pana la tronul lui Dumnezeu, Isus îi prezinta Tatalui pe toti cei rascumparati prin moartea Lui. Dumnezeu Tatal aproba terminarea planului de rascumparare, atribuind onoare, marire si glorie Mielului. Atunci cei rascumparati canta:

“Toti proclamati puterea Numelui lui Isus,
Ingerii sa se plece înaintea Lui,
Aduceti diadema regala
Si încoronati-L ca Domn atotstapînitor”.

Biblia începe cu creatiunea, “La început, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul”, Geneza 1:1 si se termina cu marturia profetului: “Apoi am vazut un cer nou si un pamînt nou”. Apocalips 21:2.

Primele doua capitole ale Scripturii descriu Edenul pierdut; ultimile doua capitole ale Bibliei descopera Paradisul restaurat. Al treilea capitol povesteste tragica intrare în lume a pacatului si mortii; al treilea capitol de la sfîrsit povesteste înlaturarea pacatului si a îndelungatei lupte dintre bine si rau. La începutul acestei lupte, datorita faradelegii omului, acest pamant a fost blestemat. La încheierea Bibliei ni se spune: “Nu va mai fi blestem”. In Edenul pierdut, omului nu i s-a permis sa manance din pomul  vietii. In Edenul refacut, cei mantuiti vor vedea pomul vietii “în mijlocul raiului lui Dumnezeu” si vor fi cordial invitati sa consume fructele lui. Biblia ia pe om de la intrarea oprita a Edenului pierdut si îl duce înaintea portilor deschise ale Noului Ierusalim prin care, biruitor asupra  pacatului si mortii, el intra în triumf pentru a trai vesnic.

Paradisul refacut

Cand Dumnezeu va crea un nou pamant, acesta va deveni locul cel mai onorat din univers, caci Scripturile ne învata ca tronul lui Dumnezeu va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu va fi cu ei si va fi Dumnezeul lor.
O mama si-a dat seama ca va muri si a cerut sa i se aduca pe rand, unul cate unul, toti copii ei. Baiatul cel mare a intrat si mama si-a pus mana pe capul sau, mangaindu-i parul si i-a dat binecuvantarea sa. Urmatorul copil a fost adus si toti ceilalti copii în continuare. Pentru fiecare copil ea a pronuntat un mesaj de iubire si speranta. La sfîrsit i-a fost adus cel mai mic copil si a fost pus în bratele sale. Ea l-a strans la san si l-a sarutat mult. Privind în ochii sotului ei, ea i-a spus: “Te implor sa duci acesti copii acasa cu tine”.

Stimati parinti, luati pe toti copii în ceruri cu voi. Sa nu fie niciunul pierdut. Stimate cititor, te invit, chiar te implor sa accepti pe Isus ca Mantuitor al tau. Roaga-L pe EL acum sa-ti ierte pacatele si astfel numele tau  va fi scris în cartea vietii Mielului ca unul care cauta un loc în locuintele de sus. Nu mai este multa vreme pana adevarata noastra casa, casa din ceruri,  va veni. Cuvantul autorizat al vesnicului Dumnezeu ne asigura ca voiajul nostru de pelegrini pe pamant este aproape sfîrsit. Limanul dorit este chiar în fata noastra. Am trecut, una cate una, pietrele kilometrice care ne spun ca suntem aproape de casa.

 

 

22. DOMNUL VINE!

Cea mai importanta ora a întregii istorii este aproape. Ziua cea minunata este aproape. Apogeul veacurilor este aproape. Isus Hristos, Imparatul împaratilor si Domnul domnilor va veni curand. Adoua Sa venire va fi împlinirea planului lui Dumnezeu pentru mantuirea omenirii. Ochii profetilor si apostolilor erau îndreptati asupra acestei perioadei din istoria lumii. In relatia lui Dumnezeu cu oamenii în vremurile trecute, au fost manifestari ale puterii si slavei, dar aceasta generatie va fi martora a manifestarii maririi divine care va depasi tot ce s- a putut vedea vreodata. Aceasta este generatia care va putea sa aiba glorioasa experienta a ridicarii la cer. Scriptura spune ca schimbarea spre nemurire va veni “într-o clipa, într-o clipeala din ochi” si cei mantuiti vor fi înaltati sa întampine pe Domnul în vazduh. 1 Corinteni 15:51-53; 1 Tesaloniceni 4:15-17.

Este aproape ora cand se va face divina proclamatie: “S-a ispravit!” (Apocalips 21:6) si atunci se vor împlini cuvintele Domnului Hristos: “Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” Apocalips 22:12.

Marele adevar despre revenirea Domnului Hristos în curand a cuprins gandirea celor mai studiosi cercetatori ai Bibliei. Oriunde exista credinta deplina în Cuvantul lui Dumnezeu, acolo speranta revenirii Sale în curand umple orizontul.

Ca Domnull Hristos Se va reîntoarce în curand nu este strigatul unor fanatici. Planul mantuirii include aceasta; cuvintele scriitorilor Bibliei declara aceasta; si o lume car piere cere aceasta. Insasi promisiunea lui Hristos este: “Ma voi întoarce.” Ioan 14:3.

Intregul plan al lui Dumnezeu pentru mantuirea omului ar fi în zadar daca nu ar exista a doua venire al lui Hristos.” Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu în vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.” Evrei 9:28.

Acum 2000 de ani, El a venit în aceasta lume. El era Dumnezeu în carne omeneasca - “taina evlaviei” - 1 Timotei 3:16. El a trait, a lucrat, a murit. El Si-a dat viata ca pret de rascumparare. El a platit marele pret pentru datoria omenirii vinovate. El a facut posibil ca “oricine vrea” sa poata fi mantuit. El a semanat samanta care va produce un seceris bogat pentru viata vesnica si, cu nerabdare, El este gata sa vina sa adune secerisul jertfei Sale, sa stranga snopii Sai, ca sa poata “vedea rodul muncii sufletului Lui.” Isaia 53:11

1.Tema predominanta a Bibliei

Scriitorii Bibliei, de la Moise la visionarul Ioan, se întrec unul pe altul în prezentarea scopului, slavei si a urmarilor celei de a doua veniri a lui Hristos. Dupa nenumarate detalii ale primului advent ( a primei veniri a lui Isus) s-au împlinit dupa cum fusesera prezise, tot asa profetiile despre al doilea advent (a doua venire) nu vor da gres.
Din toate textele care vorbesc despre a doua venire, cele mai cunoscute si mai iubite sunt cele care contin cuvintele lui Hristos Insusi: “Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta în Dumnezeu si aveti credinta în Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi.” Ioan 14:1-3.

O mare parte a învataturilor lui Hristos sunt axate pe a doua Sa venire. Unii cercetatori ai Bibliei declara ca unul din fiecare 25 de versete din Noul Testament se refera la reîntoarcerea Domnului nostru. Este tema predominanta a Noului Testament. Este “fericita noastra nadejde”. Tit 2:13.

2.Salvarea este necesara

Isus Hristos trebuie sa se reîntoarca în curand spre a împiedica omenirea de a se autodistruge. Noi mergem spre haos din punct de vedere politic, spiritual si moral. Cu ani în urma, multi erau încrezatori ca prin reforme, prin raspandirea civilizatiei si a fraternitatii între oameni, noi vom cladi o Utopie. Dar acest vis minunat a disparut ca un miraj si oamenii de stat ai lumii de astazi îsi dau seama ca au lucrat în zadar pentru aceste idealuri în epocile de aur. Impreuna ei striga ca rasa umana nu are nevoie de o reforma, ci de salvare.

Asa cum a prezis Hristos în Luca 21:26, inimile oamenilor sunt pline “de groaza, în asteptarea lucrurilor, care se vor întampla pe pamant.” Tempo-ul epocii noastre moderne a devenit asa de rapid, ca milioane de oameni sunt doborati de încordare. Potopul urii si luptei este gata sa ne cuprinda. “Razboaie si vesti de razboaie” (Matei 24:6) ameninta lumea ca un înger al maniei. Lumea noastra este într- o stare de distrugere si daca Imparatul împaratilor nu va interveni în curand, va fi o ruina universala. Multumiri lui Dumnezeu pentru fagaduinta venirii Sale!
Curand, nimeni nu stie cat de curand, Marele Eliberator va veni. Marile linii profetice se concentreaza asupra zilelor noastre, caci evenimentul “este chiar la usi”. Matei 24:33. Prezicerile Bibliei pot fi împlinite într-un timp scurt. Desi nu putem spune ziua sau ceasul, totusi putem sti cand “este aproape, chiar la usi.” Matei 24:36.

3.Vizibil – Literal – Personal

Toti vom cunoaste cand acel eveniment va avea loc. Imparatul împaratilor va veni într-o maiestate sublima. Evenimentul va fi vestit prin sunete de trompete. “Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, se va pogorî din cer.” 1 Tesaloniceni 4:16. “Dumnezeul nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor si împrejurul lui o furtuna puternica”. Psalmul 50:3.

In acea zi întreaga natura îsi va parasi cursul; cerurile se vor strange ca o carte. Va fi un puternic cutremur de pamant, “asa de tare, cum de cand este omul pe pamant, n-a fost un cutremur asa de mare.” Apocalips 16:18. Hristos Se va coborî ca un mare biruitor. Milioane de îngeri Il vor însoti cu cantari de lauda. Toti locuitori pamantului Il vor vedea “venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Matei 24:30. Isus personal descrie acest eveniment: “Cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi venirea Fiului Omului.” Matei 24:27.

Maestrul Invatator ne – a avertizat sa nu fim înselati cu privire la felul venirii Lui. El stia ca învatatori falsi vor cauta sa explice acest important eveniment ca fiind ceva secret, în taina. “Vor veni multi în Numele Meu si vor zice: “Eu sunt Hristosul!” Si vor însela pe multi.” “Daca va va spune cineva: “Iata, Hristosul este aici, sau acolo”, sa nu-l credeti. Caci se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo încat sa însele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Iata ca v%!, spus mai dinainte..Deci, daca va vor zIce: “Iata-L în pustie”, sa nu va duceti acolo! “Iata-L în odaite ascunse”, sa nu credeti. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului.” Matei 24:23-27.

Dusmanul dreptatii s-a straduit sa contrafaca toate adevarurile pretioase ale Cuvantului lui Dumnezeu; si în aceste zile, cand cea de a doua venire a lui Hristos este un eveniment apropiat, înselarea si eroarea cu privire la venirea Sa s-a raspandit oriunde. Dar Hristos ne avertizeaza cu privire la doctrina falsa a rapirii secrete. Daca cineva spune ca venirea Sa va fi în taina “sa nu-l credeti” chiar daca ar fi capabil sa faca “semne mari si minuni” pentru a-si sustine mesajul. Orice învatatura care nu înfatiseaza adoua venire a lui Hristos ca o aparitie literala, personala si visibila este o învatatura ireala, înselatoare si distructiva. Dupa cum fulgerul lumineaza tot cerul într- o splendoare uimitoare, tot asa va fi si venirea Lui.

Cei rai si cei drepti asteapta venirea Sa, dar cu emotii diferite. Pentru cei drepti va fi timpul eliberarii, împlinirea sperantelor si raspunsul final la toate rugaciunile lor; strigatul de adorare izbucneste din inima si de pe buzele lor: “Iata, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum sa ne veselim si sa ne bucuram de mantuirea Lui!” Isaia 25:9.

Dar pentru cei rai si cei nepregatiti în inima lor, cea de adoua venire este o zi de întuneric, tanguire, disperare si manie, un timp cand în zadar ei cauta un loc sa se ascunda de gloria care – L înconjoara pe Regele care vine.
Matei 24:30; Apocalips 6:15-17; 2 Tesaloniceni 2:8; 1:7, 8.

Da, toti vor vedea cea de a doua venire a lui Hristos. “Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea.” Apocalips 1:7. Aceasta declaratie a apostolului Ioan este în deplin acord cu garantia celor doi îngeri data ucenicilor în ziua înaltarii Sale. “Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati îmbracati în alb si au zis: “Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S- a înaltat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” Fapte 1:10-11.

4.Scopul venirii Sale

De ce va veni Isus iarasi? Cei credinciosi din toate veacurile vor fi condusi acasa. Cei mai multi vor dormi somnul mortii cand Isus va veni. Deaceea, scopul principal al celui de a doua veniri al lui Hristos este sa învieze pe sfinti si sa le dea viata vesnica. Apostolul Pavel afirma aceasta cu fermitate în 1 Tesaloniceni 4:16. “Caci Insusi, Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer si întai vor învia cei morti în Hristos.” In acelasi timp, El aduna pe sfintii cei fii si cele doua grupuri, cei înviati si cei care vor fi schimbati, se vor uni împreuna sa salute pe Domnul. “Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1 Tesaloniceni 4:17.

Aceasta multime nu va mai muri niciodata, caci toti vor fi glorificati si  încoronati cu nemurirea. “Intr-o clipa, într-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor învia ne supusi putrezirii si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii sa se îmbrace în neputrezire si trupul acesta muritor sa se îmbrace în nemurire.” 1 Corinteni 15:52 – 53. Atunci tot poporul Lui va fi cu El si vor fi ca El.

“Stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este.” 1 Ioan 3:2.
Aceste corpuri slabe si bolnave vor fi schimbate în chip minunat. “Dar cetatenia noastra este în ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul starii noastre smerite si- l va face asemenea trupului slavei Sale.” Filipeni 3:20-21.

5.Cat de mult ne iubeste El

Invierea credinciosilor Sai era o zi la cale Hristos privea înainte cu nerabdare. Cu dor, El astepta sa culeaga secerisul semintei pe care a semanat- o cu 2000 de ani în urma. In Iov 14:15, ni se spune ca El are un dor pentru faptura mainilor Sale. Imi place sa gandesc ca de cate ori Isus priveste mainile Sale care au semnele cuielor, El sopteste: Cat de mult Imi iubesc copiii Mei! Ei sunt ai Mei. I-am cumparat cu sangele Meu. Mi-am dat viata sa-i mantuiesc. Doresc ca ei sa fie cu Mine în slava.”

In imaginatie, Il aud repetand rugaciunea din Ioan 17:24. “Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia pe care Mi i- ai dat Tu, ca sa vada slava Mea.” Cat de dragi inimii Sale sunt credinciosii Sai. El a facut o investitie mare în omenire. Toti cei care L- au primit pe El sunt ca lumina ochiului Sau.

Prin veacuri a rasunat promisiunea Lui. “Si voi rascumpara din mana Locuintei Mortilor  (“din puterea mormantului” – trd. engleza), îi voi izbavi de la moarte. Moarte, unde îti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde îti este nimicirea?” Osea 13:14. Hristos nu numai ca va distruge moartea, dar jertfa de pe Calvar a facut posibila distrugerea autorului mortii. “Astfel dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El Insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul.” Evrei 2:14.

Cu încredere în puterea învierii lui Hristos, barbati si femei au adormit somnul mortii, nu asemenea sclavilor fricosi, ci cu o credinta triumfatoare, care striga: “Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?”
1 Corinteni 15:55. “Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.” Psalmul 23:4. “Stiu în Cine am crezut. Si sunt încredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am încredintat pana în ziua aceea.” 2 Timotei 1:12.

6.Timpul reîntalnirii si reuniunii

A doua venire a lui Hristos înseamna reuniurea cu cei iubiti care au fost despartiti de noi prin moarte. Fara a doua venire nu ar exista scapare din legaturile mortii, nici viata dincolo de mormant. Toata speranta pentru o viata viitoare este legata de a doua venire a Domnului nostru. Cuvintele omului nu pot descrie bucuria din dimineata învierii. La chemarea lui Isus, care este “Invierea si viata” (Ioan 11:25), ei vin afara, o multime pe care nimeni n – o poate numara. Un strigat de lauda strabate cerul: “Vrednic este Mielul care a fost junghiat.” Apocalips 5:12.

Parintii îmbratiseaza mult doritzii lor copii. Prietenii, despartiti de mult se îmbratiseaza. Am avut parte de despartire; cunoastem suferinta separarii cauzata de moarte. Dar, cititorule, exista o vreme a reunificarii.Toti cei credinciosi vor fi acolo. Toti cei vrednici de salvat, vor fi salvati din distrugerea acestei lumi. Isus a venit sa caute si sa mantuiasca. El va avea succes. Fiecare colt al creatiunii va fi cercetat; chiar si marea va da înapoi pe mortii din ea. Ce glorioasa va fi învierea! In imaginatie, vad procesiunea venind -  o multime nenumarata de oameni veseli. Ii vad venind cu coroane de bucurie pe capetele lor si ramuri de palmieri ale victoriei în mainile lor. Ce dulce va fi reîntalnirea! Nu- i de mirare ca vizionarul, cand a auzit fagaduinta: “Da, Eu vin curand”, a raspuns nerabdator: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” Apocalips 22:20.

Desi astazi este întuneric, desi noaptea tristetii si necazului îsi întinde mantia peste tine, desi se pare ca toate planurile si sperantele pentru o fericire viitoare s- au spulberat, totusi exista un viitor luminos. Viitorul este stralucitor cu o nadejde glorioasa. Ziua de maine a lui Dumnezeu va fi mai buna decat cele mai îndraznete visuri de bucurie ale noastre pentru astazi.

7.Fii gata

Esti gata pentru venirea lui Hristos? Ai îmbracat haina îndreptatirii Sale? Dragostea ta este pentru lucrurile de sus? “Stim ca atunci cand Se va arata El, vom fi ca El… Oricine are nadejdea aceasta în El, se curateste, dupa cum El este curat.” 1 Ioan 3:2-3. Lucrarea de pregatire pentru a întalni pe Regele care vine curand trebuie sa fie prima noastra lucrare. Timpul e scurt si standardul este înalt. Nimeni nu trebuie sa fie disperat, caci Isus “poate sa mantuiasca în chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.” Evrei 7:25. “De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana. De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii.” Isaia 1:18-19.

Notati expresie: “De veti voi.” Prin noi însine, nu ne putem schimba firea noastra rea; dar El poate sa ne – o schimbe. “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.” Matei 1:21.
Pentru a castiga batalia împotriva raului trebuie sa ne supunem Spiritului lui Dumnezeu.

 

 

23. TIMPUL ZBOARA REPEDE
In timp ce eram in Londra, am vizitat multe lucruri interesante, printre care Turnul Londrei unde sunt tinute diamantele coroanei. Cand turistii privesc uimiti aceste obiecte nepretuite, mintea lor se întoarce prin secole si recheama povestiri interesante, care încalzesc inimile, despre capetele încoronate ale guvernului Britanic. Desigur, unele povestiri nu încalzesc inimile si nu sunt asa bune.

Dar o povestire interesanta este spusa despre Lordul Leicester si castelul lui mandru. El era asa de nerabdator ca regina Victoria sa viziteze castelul sau, încat i-a trimis cateva invitatii. In cele din urma, regina a acceptat si s-au facut planuri pentru celebrare. Gradinile au fost aranjate frumos si castelul a fost decorat somptuos. În ajunul vizitei reginii, Lordul Leicester a chemat pe toti servitorii sai pentru ultimele instructiuni. El a spus: “In dimineata cand regina Victoria paseste peste prag în castel, o trompetava suna tare si prelung. In acel moment vreau ca fiecare ceas sa fie oprit si niciodata pornit iarasi. Ceasurile vor marca pentru totdeauna timpul cand regina Victoria a sosit.”

Intr-o zi, va veni un alt Monarh, infinit întrecand in glorie pe regina Victoria. Isus Hristos, Regele regilor si Domnul domnilor, va fi Acela care va pasi peste pragul acestei lumi si, despre ora aceea, Biblia spune: “Ca timp nu va mai fi.” Apocalips 10:6, Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968. Orice ceas si orice calculator de timp din lume va fi oprit fara a mai fi pornit vreodata, caci vremea va da loc vesniciei. Da, timpul zboara repede. Citeste tulburatorul mesaj din Apocalips 10:1-7.

1. Ziua este aproape

“Si aceasta, fiindca stiti în ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am primit credinta. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile întunericului si sane îmbracam cu armele luminii. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu în ospete si în betii, nu în desfranari si în fapte de rusine, nu în cearta si în pisma. Ci îmbracati-va în Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.” Romani 13:11-14, Biblia Ortodoxa, Bucuresti 1968.

In aceste cuvinte, apostolul Pavel ne da o declaratie a unui adevar puternic si ne sfatuieste cum sa întampinam cu succes problemele vietii. Inspiratia a fost scrisa în special pentru aceasta generatie. Aceasta este o era în care semnele se împlinesc. Rapid, unul cate unul am vazut împlinirea semnelor care vestesc apropierea punctului culminant al veacurilor -  cea de a doua venire a lui Isus. Celor care vad în evenimentele curente împlinirea semnelor prezise, Domnul le face chemarea: “Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti în ce împrejurari (“în ce timp” – Biblia Ortodoxa) ne aflam: este ceasul sa va treziti în sfarsit din somn.” Romani 13:1.

2.Ce semne am vazut?

Exista multe semne pe care putem sale mentionam: semne în ceruri, stramtorarea popoarelor, îngramadiri înspaimantatoare de arme, teama orisiunde, în societate conditi ca în Sodoma, avalanse de crime si violenta, reînoirea puterii si prestigiului papalitatii, distrugerea familiei, cresterea evlaviei de forma, oameni rai mergand din rau în mai rau, era spatialasi marea crestere a cunostintei, reînoirea interesului de a duce evanghelia întregii lumi. Din aceste multe semne vom studia pe scurt doar trei sau patru.

3.Oamenii se tem

Intre oamenii ganditori de pretutindeni este o convingere crescanda ca sfarsitul civilizatiei este aproape. Asemenea vederi ca revenirea lui Hristos distrugerea omenirii, sfarsitul veacurilor erau tinute doar de anumite grupuri religioase mici, care- si bazau opiniile lor pe interpretarea profetiilor Bibliei. Dar acum renumiti oameni de stat, presedinti de Universitati, comentatori ai stirilor, de fapt, un veritabil cor de voci distinse de pretutindeni anuntaiminenta pieire a omului.

Arhiepiscopul de York a facut aceasta declaratie uimitoare: “Declaratia Bibliei ca sfarsitul lumii va veni deodata ne este adusa cu un înteles proaspat… Scrierea pe zid a destinului si distrugerii amenintatoare poate acum safie citita cu claritate de toti oameni ganditori.”

Evolutionistul H. G. Wells, care toata viata a scris în termeni stralucitori despre viitorul rasei umane, a fost fortat de conditile existente sa scrie în ultima sa carte, care a fost publicata cand avea 79 de ani, cuvinte ca acestea: “Lumea aceasta este la capatul sforii. Sfarsitul a tot ceeace noi numim viata este foarte aproape si nu poate fi evitat… Nu exista nici o cale pe alaturi, sau prin acest impas. Este sfarsitul. Putem fi învartiti repede si tot mai mult în vartejul distrugerii. Lumea noastra… este ca un convoi pierdut în întuneric pe o coasta stancoasa necunoscuta, cu pirati artagosi în camera hartilor si salbatici, catarandu- se pe corabie pentru a prada si a face rau cand îi apuca pofta… Usa se închide peste noi pentru totdeauna.”

Da, oamenii mari ai literelor, stiintelor, oameni de stat si oameni simpli de pretutindeni se tem de ce va fi în viitor. Pentru ei pare a fi o distrugere inevitabila. Isus a vazut acesti oameni. El a prezis ca acele conditii vor fi asa de rele încat oamenii de pretutindeni se vor teme. “Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; oamenii îsi vor da sufletul de groaza, în asteptarea lucrurilor care se vor întampla pe pamant.” Luca 21:25-26.

4. Reînvierea puterii Bisericii Catolice

In Apocalips 13 gasim profetia despre ridicarea, dezvoltarea si istoria papalitatii sau a Bisericii Romano Catolice. Prin prezicerile lui Daniel, Pavel si Ioan Vizionarul, avem o istorie adevarata în avans a acestei puteri politico- religioasa. Multele detalii ale profetiei sunt surprinzatoare, fascinante si, în acelas timp, alarmante. Raportul istoriei aratao implinire exacta. Pentru a mentiona doar doua din aceste detalii, sa citim Apocalips 13:2. “Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara.”

Acest simbol, cum multi comentatori sunt de acord, se referala marea organizatie politico-religioasa care a dominat lumea în timpul Evului Mediu. Aceasta a primit rana de moarte prin Reformatiune si evenimentele urmatoare au culminat în arestarea papei în 1798 de catre generalul francez, Berthier, din ordinul lui Napoleon. În acel timp, toata Europa gandea ca papalitatea a murit. Dar nu a murit. Încet dar sigur, si- a regasit puterea si influenta pierduta. Profetia spunea ca dupa rana de moarte va veni o vindecare si o restaurare a puterii si prestigiului ei. Astazi Biserica Catolica pretinde loialitatea unei cincimi din populatia lumii si este cel mai mare corp religios de pe pamant. Niciodata n- a fost mai puternica în numar si prestigiu.

Cu adevarat, întreaga lume da onoare acestei puteri. Va fi bine pentru noi sa observam cresterea acestei puteri si sa vedem cum Protestantii se unesc si cauta sa coopereze cu ea. Profetia prezice aceasta; evenimentele curente arata împlinirea acesteia.

5.Cresterea cunostintei

In inimile oamenilor de pretutindeni se dezvoltacredinta caun mare eveniment va avea loc si va schimba complet lumea noastra. Ce epoca uimitoare traim! Ce privilegiu sa fim pe scena actiunii în aceasta generatie a minunilor stiintifice! Cu o viteza fulgeratoare am fost martorii trecerii de la zilele carelor si carutelor la era aburului, electricitatii, aviatiei, radio-televiziunii, era atomica, a spatiului si a computerului.

A prezis Biblia aceste minuni stiintifice? Da, cu adevarat, El, Cel care vede sfarsitul de la început, a prezis o astfel de era chiar înainte de a doua venire a Domnului Isus. Cu 2500 de ani mai înainte, un profet remarcabil, numit Daniel, care traia în vechiul Babilon, a lasat posteritatii prin inspiratia Spiritului Sfant, urmatoarea prezicere: “Pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste.” Daniel 12:4.

Nu exista un sfarsit al exploziei minunilor din era noastra plina de uimire în aceasta epoca de aur a inventiilor. Ele sunt atat de numeroase si se înmultesc cu asa repeziciune, cae imposibil sa fii la pas cu ele. Poate cel mai uimitor fapt este ca ele s-au întamplat doar în cateva decenii. Cu un secol mai înainte, lumea traia la fel cum traise de mii de ani. Oamenii lucrau cu aceleasi unelte, calatoreau în acelas fel de trasuri, comunicau unii cu altii prin aceleasi metode greoaie si încete ca si stramosii lor.

Deodata mari schimbari au avut loc, ca si cum totul s-a întamplat într-o camera întunecoasa. Lumina a pratuns înauntru. Mintiile oamenilor au fost desteptate. În orice camp al stiintei au început sa apara descoperiri. Acestea n- au venit datorita unui accident, ci prin providenta directa a lui Dumnezeu.

In aceasta profetie minunata si adevarata, ni se daun tablou în miniatura al tuturor marilor inventii din zilele noastre – avioane strabatand aerul cu viteze supersonice, radioul purtand vocile oamenilor în cele mai îndepartate regiuni ale pamantului, televiziunea care face posibil ca oamenii de pretutindeni sa vada evenimentele zilei. Orice noua inventie ne declara în sunet de tunet ca traim în “timpul din urma.” Domnul Isus vine în curand!

Declaratia “oamenii vor calatori încoace si încolo” (Daniel 12:4, trd. engleza) este foarte semnificativa. Vizitati aeropoartele din marile orase ca New York, Chicago, Londra. Observati avioanele înaltandu-se la fiecare minut. Priviti autostrazile cu milioane si milioane de automobile pline cu oameni, trenurile care unesc orasele si veti avea un tablou al oamenilor calatorind încoace si încolo, milioane în miscare. Daca vom cauta semne ale apropierii sfarsitului lumii, iata-le în jurul nostru. Fiecare inventie noua, fiecare dovada proaspata a calatoriei încoace si încolo este o indicatie precisa ca “vremea sfarsitului” este aproape.

6.Ca în zilele lui Noe

Isus spunea: “Ce s-a întamplat în zilele lui Noe, se va întampla la fel si în zilele Fiului omului: mancau, beau, se însurau si se maritau pana în ziua cand a intrat Noe în corabie; si a venit potopul si i-a prapadit pe toti.” Luca 17:26-27.

Aici Domnul ne daunul din semnele reîntoarcerii Sale în curand, declaratia cavor exista conditii sociale,cu putin înainte de revenirea Sa,la fel ca în zilele lui Noe, înainte de a veni potopul. Si care erau conditiile înainte de potop? “Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate întocmirile gandurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rau. Pamantul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pamantul era plin de silnicie (“violenta” – trd. Engleza). Dumnezeu S-a uitat spre pamant si iata ca pamantul era stricat; caci orice faptura îsi stricase calea pe pamant.” Geneza 6:5, 11-12.

Isus deasemenea a spus : “Ce s-a întamplat în zilele lui Lot, se va întampla aidoma: oamenii mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, zideau; dar, în ziua cand a iesit Lot din Sodoma, a plouat foc si pucioasa din cer si i-a pierdut pe toti. Tot asa va fi si în ziua cand Se va arata Fiul omului.” Luca 17:28-30.

Care erau conditiile Sodomei si Gomorei de au adus o astfel de distrugere? Apostolul Petru ne spune: “Daca a osandit El la pieire si a prefacut în cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca a slujeasca de pilda celor ce vor trai în nelegiuire si daca a scapat pe neprihanitul Lot care era foarte întristat de viata destrabalata a acestor stricati: (caci neprihanitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îsi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihanit, din pricina celor ce vedea si auzea din faptele lor neleguite).” 2 Petru 2:6-8.

“Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor, care se dadusera ca si ele la curvie si au poftit dupa trupul altuia, ne stau înainte ca o pilda, suferind pedeapsa unui foc vesnic.” Iuda 7.
“Iata care a fost neleguirea sorei tale Sodoma: Era îngamfata, traia în belsug si într-o liniste nepasatoare, ea si fiicile ei si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit.” Ezechiel 16:49.

Este adevarat caau existat grade de violentasi coruptie dealungul secolelor, dar niciodata n-a existat o asa rautate globala ca în zilele noastre. Sodoma traieste iarasi cu toata depravarea ei în structura noastra sociala. Bogata noastra mostenire de cultura si de libertate se scufunda în nisipul miscator al faradelegii si imoralitatii. Lacomia si pofta nesatioasa sunt universale. Caminul (familia) – bastionul societatii – se distruge. Epavele familiilor distruse se gasesc printre noi. Curand cuvantul “camin” (familie) va însemna cu totul altceva decat a însemnat candva.

7.Intuneric înaintea zorilor

Noaptea aproape a trecut; ziua se iveste. Da, noaptea pacatului, necazului, ruinei este aproape de sfarsit. Ziua – minunata zi a eliberarii – ziua zilelor cand Împaratul va veni – este aproape. “Mi se striga din Seir: “Strajerule, cat mai este din noapte?”  “Strajerule, mai este mult din noapte?” Strajerul raspunde: “Vine dimineata.” Isaia 21:11-12.
Multumiri lui Dumnezeu, vine dimineata. Ziua triumfului Sau final este la usa. “Seara vine plansul, iar dimineata veselia.” Psalmul 30:5 .

Pentru Dumneavoastra care sunteti plini de teamasi presimtiri rele din cauza conditiilor amenintatoare, caci din punct de vedere omenesc nu vedeti niciun viitor mai bun, vazic: “Ridicati- va capetele.” Teama sa faca loc cuvintelor de lauda.

Pentru cei care zac pe patul durerii, care sufera de diferitele boli ce lovesc familia umana, aveti curaj ca vine curand dimineata. Vindecare nu va necesita vreme îndelungata, ci “într-o clipa, într-o clipeala din ochi” aceste trupuri suferinde si chinuite de durere vor fi schimbate în trupuri sanatoase la fel ca trupul Sau plin de slava. Curand vine dimineata. “Ziua este aproape.”

“Strajerule, cat mai este din noapte?” E întuneric acum. Pacatul se coace. Inima omeneasca poate fi disperat de cruda cand Spiritul lui Dumnezeu este respins. Inimile noastre pot fi pietrificate. Am avut nevoie de curaj, rabdare, credinta; dar dimineata cu slava ei va veni. Credinta noastra nu e în zadar. Cuvantul lui Dumnezeu e sigur. Toate profetiile Biblice care anunta zorile slavite au fost sau sunt în proces de afi împlinite. Evenimentele finale ale istoriei omenesti for fi rapide. aveti curaj! “Dimineata vine!”

 

 

24. VINO LA DUMNEZEU ACUM! VA VENI UN TIMP CAND VA FI PREA TARZIU SA TE INTORCI LA EL!

 

Noul Testament, mai bine de 60 de ori ne cheama la pocainta. Pocainta a fost o tema nepopulara din timpul cand Ioan Botezatorul striga cu putere: “Pocaiti-va caci Imparatia cerurilor este aproape!” Matei 3:2, pana în timpul prezent. Putini vorbesc de pocainta si foarte putini experimenteaza pocainta. Diavolul o uraste si marele vestitor al pocaintei, Ioan Botezatorul, a fost decapitat deoarece o proclama.

Locul unde îti vei petrece vesnicia depinde de raspunsul tau la chemarea lui Dumnezeu pentru pocainta. Oamenii doresc sa fie mantuiti, dar cei mai multi dintre ei doresc sa fie mantuiti în pacatele lor. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune: “Si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.” Matei 1:21.

Pocainta are de a face cu pacatul. La început, lucrul, care a despartit pe om de Tatal sau ceresc si l-a exclus din Eden, a fost pacatul. Pacatul totdeauna aduce despartire, separare, dintre om si Dumnezeu. Biblia ne spune ca mana lui Dumnezeu “nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci neleguirile voastre pun un zid de despartire între voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-L împiedica sa v-asculte!” Isaia 59:1-2.

Pacatul este cea mai mare problema, cea mai mare problema cu care cerul are de a face. Atata timp cat permitem pacatului sa domneasca în inimile noastre va exista o despartire, o separare, între om si Dumnezeu. Deoarece milioane de oameni refuza sa se desparta de pacat si deoarece ei persista în neascultare, milioane de oameni nu vor fi lasati sa intre pe portile cerului, caci Dumnezeu niciodata nu va admite pacatul în cer.

Ce este pocainta? Cum se realizeaza? Putem sti? Putem fi siguri? Nu trebuie sa facem o greseala într-o problema atat de importanta. Pocainta nu este numai o învatatura a Noului Testament, ci din timpul intrarii pacatului în lume, Dumnezeu a chemat pe oameni la pocainta. Toti oamenii trebuie sa se pocaiasca deoarece “toti au pacatuit.” Romani 3:23. Pentru a clarifica unele conceptii gresite despre pocainta, sa vedem mai întai ce nu este pocainta.

1.Ce nu este pocainta

Pocainta nu este teama. Ati stiut sau ati auzit despre oameni posedati de frica într-o furtuna, într-un cutremur de pamant sau intr-un razboi; dar foarte rar în astfel de experiente a avut loc o pocainta reala. Intr-un moment de mare pericol pentru viata fizica, oamenii pot cadea pe genunchi, cautand izbavirea; dar dupa furtuna, cutremur sau razboi ei merg mai departe pe drumul vechi.

Pocainta nu este pur si simplu recunoasterea pacatului. E o mare diferenta între a fi trezit la ora 5 dimineata de ceasul desteptator si a te scula din pat. Pocainta nu este doar a fi rusinat de pacate, ci a fi destul de rusinat ca sa numai pacatuiesti.

Pocainta este mai mult decat o parere de rau. Cineva are mari emotii si plange cu amar, ca si Esau din vechime. (Evrei 12:16-17), pentru pasii gresiti; dar nu se întoarce de la pacat. Unii au fost prinsi în crimele lor si trimisi la închisoare unde ei plang mult pentru situatia lor; dar când sunt eliberati din închisoare, ei încep acelasi fel de viata ca mai înainte.

Multi regreta ca au pacatuit si chiar fac o reforma exterioara, caci se tem ca raul facut le va aduce suferinta. Dar aceasta nu este pocainta conform Bibliei. Ei deplang suferinta, dar nu pacatul. “Aceasta era amaraciunea lui Esau atunci cand a vazut ca sa a pierdut pentru totdeauna dreptul sau de întai nascut. Balaam, înspaimantat de îngerul ce statea în calea sa cu sabia scoasa, a recunoscut vina sa, de teama ca sa nu-si piarda viata; dar nu era la el o adevarata pocainta, o reala parere de rau pentru pacat, nici o întoarcere de la scopurile lui, nici o scarba fata de
ceeace este rau. Iuda Iscarioteanul, dupa ce a vandut pe Domnul a strigat: “Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” Matei 27:4. Marturisirea aceasta a fost smulsa sufletului sau vinovat datorita unui simtamant teribil de condamnare si a unei teribile asteptari a judecatii. Urmårile actului sau îl umpleau de groaza, dar nu era la el o durere profunda, zdrobitoare de inima, pentru ca a vandut pe Sfantul lui Israel. Faraon, sub influenta judecatilor lui Dumnezeu, a recunoscut pacatul sau numai pentru a scapa de continuarea pedepsei, dar el sa reîntors la pozitia lui de sfidare a cerului de îndata ce plagile au încetat. Toti acestia deplangeau rezultatele pacatului, dar nu erau zdrobiti pentru pacatul însusi.” (Calea Cåtre Hristos pag. 21-22).

Pocainta nu este numai regret. Ca si Iuda, cineva poate regreta adanc pacatele sale, dar nu le paraseste. Cineva, poate întreaba cum stim ca Iuda nu s-a pocait? Raspundem: prin actiunea sa care a urmat. Scriptura spune ca Iuda s-a dus si s-a spanzurat. Un om pocait de pacat nu comite un alt pacat  în ora urmatoare.

Pocainta nu e penitenta, o încercare de ispasire a pacatelor prin fapte, prin posturi, mortificarea corpului sau prin calatorii lungi la locasuri sfinte. Exista o Biserica ce învata pe membrii ei sa faca penitente, dar Dumnezeu spune: “Daca nu va pocaiti, toti veti pieri.” Luca 13:3. Pacatosul, care se pocaieste, îsi marturiseste pacatele lui Dumnezeu, este îndreptatit prin credinta lui în meritele lui Hristos si nu prin propriile lui fapte. “ Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” Romani 5:1.
2.Ce este pocainta

Cineva a dat aceasta definitie a pocaintei: “Pocainta însemneaza o adanca parere de rau de pacatele savarsite si o continua ferire de a le mai face.” (Calea catre Hristos, p. 21).

In ziua Cincizecimii multimea, când au fost convinsi de pacatele lor, a strigat: “Ce sa facem?” Primul cuvant al raspunsului lui Petru a fost: “Pocaiti-va, si fiecare din voi sa fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre.” Fapte 2:38.

“Pocainta însemneaza o adanca parere de rau de pacatele savarsite si o continua ferire de a le mai face. Noi nu vom renunta pe deplin la pacat pana când nu vom ajunge sa simtim pacatosenia lui; pana cand nu vom ajunge sa-l parasim cu toata inima noastra, pana atunci nu se va produce adevarata schimbare în viata noastra.
Rugaciunea lui David, dupa caderea sa, ilustreaza natura adevaratei caintei pentru pacatul savarsit. Pocainta sa a fost sincera si profunda. El n-a facut nimic ca sa-si micsoreze vina; rugaciunea sa n-a fost nicidecum inspirata de dorinta de a scapa de amenintarea judecatii. David a vazut grozavia pacatului sau; el si-a dat seama de josnicia sufletului si îi era scarba de pacatul sau. El nu s-a rugat numai pentru iertare, ci si pentru curatirea inimii. El tanjea dupa bucuria sfintirii -  spre a fi iarasi în armonie si comuniune cu Dumnezeu.” (Calea catre Hristos, p. 22, 23). Citeste limbajul sufletului sau în Psalmul 51.

Intristarea dupa voia lui Dumnezeu, care lucreaza pocainta, aduce o schimbare în viata. Omul a mers pe propria sa cale, calea lumii, calea care duce la distrugere. Dar Dumnezeu îl opreste din mersul sau în jos si-l face sa gandeasca, îi arata sfarsitul caii sale si-l invita sa se întoarca de pe calea rea si sa mearga pe calea lui Dumnezeu. Dar omul este un agent moral liber si trebuie sa aleaga sa paraseasca drumul distrugerii si sa mearga pe calea lui Dumnezeu. Eu cred ca sufletul pocait cu adevarat nu numai ca se opreste de a mai face raul, dar cand el se întoarce la Dumnezeu, el începe deasemenea sa faca ceeace este drept.

3.Caracteristica zilelor noastre: nici o notiune a pacatului

O caracteristica a zilelor noatre este faptul ca s-a pierdut notiunea de pacat. Nimic nu e mai tragic. Fapte care de obicei erau privite ca pacate grave astazi sunt privite pur si simplu ca violari ale conveninientelor. A fost o vreme cand se facea o distinctie precisa între bine si rau. Albul era alb si negrul negru, dar acum albul si negrul au devenit un gri sters. Cum ar putea cineva sa fie adus sa mai vada pacatul în enormitatea si hidosenia lui?
Numai prin lucrarea Spiritului Sfant. “Cand va veni El (Spiritul Sfant), va dovedi lumea vinovata în ce priveste pacatul.” Ioan 16:8.

Cum realizeaza Spiritul Sfant aceasta? El conduce pe om sa priceapa ca pacatul a cauzat agonia lui Hristos în Getsemani si chinul Sau pe crucea de pe Golgota; ca din cauza pacatului, El a calcat singur în teasc (Isaia 63:3), purtand pacatele omenirii si gustand “moartea pentru toti.”Evrei 2:9. Apostolul Pavel, referindu-se la darea celor Zece Porunci pe Sinai, scria: “Ba înca si legea a venit pentru ca sa înmulteasca greseala; dar unde s-a înmultit pacatul, acolo harul s-a înmultit si mai mult.” Romani 5:20. “Pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos.” Romani 7:13.

Spiritul Sfant îl face pe pacatos sa-si reaminteasca de Sinai, sa auda vocea lui Dumnezeu ca un tunet proclamand cele Zece Porunci. Pacatosul îsi da seama de pacatosenia pacatului, îi este scarba de pacat si se departeaza de el. El îsi marturiseste pacatul catre Dumnezeu si este iertat si curatit de orice neleguire. 1 Ioan 1:9. Cand cineva se pocaieste cu adevarat, se întoarce si îsi schimba directia de mers -  nu numai în mintea sa, ci si în actiunile sale.

4.Va veni un timp cand va fi prea tarziu sa te mai pocaiesti

Va veni un timp cand va fi prea tarziu sa te mai pocaiesti, prea tarziu sa fii gata sa întalnesti pe Dumnezeu. Asa învata Scriptura. Sa privim parabola celor zece fecioare descrisa în Matei 25. Ele reprezinta Imparatia cerului. Cinci sunt întelepte si cinci neîntelepte. Cinci si-au luat o rezerva de ulei pentru candelele lor, pe cand cele neîntelepte nu si- au luat ulei de rezerva. A existat un timp de asteptare. La miezul noptii s-a auzit strigatul: “Iata mirele, iesiti-i în întampinare!”

Cele zece fecoare s-au trezit si si-au pregatit candelele. Fecioarele cele neîntelepte si-au gasit candelele gata sa se stinga din cauza lipsei de ulei. Ele au cerut ulei dela fecioarele întelepte, dar ele au raspuns ca nu au de ajuns. Fecioarele neîntelepte s-au grabit sa mearga la magazin sa cumpere, dar cand s-au întors, ceremonia nuntii începuse si usa fusese închisa. Fecioarele neîntelepte strigau: “Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el drept raspuns le-a zis: “Adevarat va spun, ca nu va cunosc!” A fost prea tarziu.

Fecioarele neîntelepte reprezinta pe cei care nu s-au predat pe ei însisi lucrarii Spiritului Sfant. Ei nu au cazut pe Stanca, Isus Hristos si n-au permis firii lor vechi sa fie schimbata. Serviciul lor pentru Dumnezeu a degenerat într-o forma, sau cum spune Ezechiel: “Si vin cu gramada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, asculta cuvintele tale, dar nu le împlinesc, caci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla tot dupa poftele lor.” Ezechiel 33:31.

Apostolul Pavel vorbeste si el despre acest grup cand spune: “In zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine,… iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea.” 2 Timotei 3:1-5.

Acesta este grupul care în vremuri grele vor striga: “Pace si siguranta.” Ei îsi leagana inimile în siguranta si nu viseaza despre pericol. Cand se trezesc din letargia lor, ei recunosc mizeria lor si roaga pe altii sa le suplineasca lipsurile lor. Dar în lucrurile spirituale nimeni nu poate suplimi deficienta altuia. Harul lui Dumnezeu a fost oferit fara plata fiecarui suflet. Solia Evangheliei a fost transmisa: “Celui ce îi este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata.” Apocalips 22:17.

Dar caracterul nu se poate transfera. Niciun om nu poate crede pentru altul. Nici un om nu poate primi Spiritul Sfant pentru altul. “(Daca) ar fi în mijlocul ei (al tarii) acesti trei oameni (Noe, Daniel si Iov), pe viata Mea, zice Domnul, Dumnezeu, ca n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei ar scapa si tara ar ajunge un pustiu.” Ezechiel 14:16.

5.Respingerea finala: “Nu va cunosc.”

In ziua finala, multi vor pretinde sa intre în Imparatia lui Hristos, spunand:”Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tau? N-am scos noi draci în Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni în Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” Matei 7:22-23.

In aceasta viata ei n-au intrat în prietenie si împartasire cu Hristos; deaceea ei nu stiu limbajul cerului, ei sunt straini de bucuria cerului. Cele mai grele cuvinte auzite vreodata de urechile muritorilor vor fi aceste cuvinte de judecata: “Nu va cunosc!” A amana pocainta pentru ziua urmatoare înseamna a avea mai mult pentru ce sa te pocaiesti. Cat de curand trebuie sa te pocaiesti, caci nu vei sti “cat de curand” poate deveni “prea tarziu.”
Cand se va auzi strigarea: “Iata Mirele!” este prea tarziu sa ne pregatim sa întalnim pe Domnul si sa mergem sa ne umplem lampile cu ulei. Nu putem sa-L tinem pe Hristos departe de viata noastra de aici si totusi sa fim în partasie cu El în cer.

Va fi mult mai placut sa accentuam gandul “cele ce erau gata au intrat,” dar ma gandesc la milioanele de oameni, care stiu voia lui Dumnezeu, care stiu despre planul lui Dumnezeu pentru mantuire, dar care ezita si asteapta. In timp ce ei asteapta, usa harului se închide încet, dar sigur, pentru vesnicie. Asi dori sa tresesc la actiune aceste multimi de suflete neglijente si neîngrijorate.

Da, Biblia vorbeste despre usile care se vor închide si cand s-au închis nu mai pot fi deschise. “Iata ce zice Cel Sfant, Cel Adevarat si Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide si nimeni nu va închide, cel ce închide si nimeni nu va deschide.” Apocalips 3:7.

6.Usa harului este înca deschisa

Este adevarat ca în timp ce usa harului este deschisa nici o conditie si nici o circumstanta nu ne poate împiedica sa gasim mantuirea, ci numai noi însine. Un om poate fi în lume, totusi el nu trebuie sa fie din lume. Nu mediul înconjurator, ci relatia inimii noastre cu Dumnezeu, ne va ajuta. O barca este în siguranta pe apa, pana cand apa nu intra în ea. A fost mult mai tragic ca Egiptul era în inimile copiilor lui Israel, decat cand Israel era în Egipt.
Iosif si-a pastrat puritatea în mijlocul influentelor corupte din casa lui Potifar. Daniel s-a hotarat în inima sa sa nu se întineze cu bucatele si bauturile alcoolice din Babilon. Enoh a umblat cu Dumnezeu în mijlocul unei generatii stricate si perverse.

In timp ce usa harului este deschisa, nimic nu ne poate împiedica de a ne apropia de Dumnezeu, în afara de propria noastra alegere. Dar când usa harului se va închide -  si se va închide -  caci Dumnezeu nu va permite pacatului sa domneasca vesnic, niciun om nu o va putea deschide iarasi. Biblia ne spune ca vesnicul Judecator va spune într-o zi: “S-a sfârsit.” Atunci soarta fiecarui suflet va fi sigilata. “Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este întinat sa se întineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe. Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” Apocalips 22:11-12.

7.Ca în zilele lui Noe

Vorbind despre sfarsitul tuturor lucrurilor si despre distrugerea finala a celor necredinciosi si nepocaiti, Isus spunea: “Cum s-a întamplat în zilele lui Noe, aidoma se va întampla si la venirea Fiului omului.” Matei 24:37. El ne cere sa contemplam experientele care se vor întampla chiar cu putin înaintea venirii Fiului omului.

Noe a fost instruit sa construiasca o corabie. Trebuia sa fie un loc sigur unde fiecare suflet credincios sa fie adapostit de furtuna. In timp ce constructia se desfåsura în decursul anilor, solia de invitatie era transmiså oamenilor. Fara îndoiala ca în anii de început a lucrarii lui, Noe si mesajul lui au primit o atentie considerabila; dar cu trecerea anilor, constinta maselor a adormit si ei se leganau în falsa siguranta a placerilor carnale si au ajuns sa glumeasca si sa-si bata joc de omul lui Dumnezeu, de solia de har si de invitatia trimisa de Dumnezeu.
Batjocoritori exista si astazi care vor ignora sau vor explica gresit semnele timpului si vor zice: “Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la începutul zidirii!” 2 Petru 3:3-4.

Dar într-o zi Dumnezeu a spus lui Noe: “Intra în corabie!” Si Dumnezeu a închis usa. Nu stiu daca antideluvienii au vazut ca usa s-a închis fara atingerea mainii vreunui om. Daca au vazut, cum trebuie sa se fi îngalbenit fetele lor!
Putem sa vedem mana lui Dumnezeu gata sa închida usa harului, asteptand, ezitand. Daca am putea vedea,poate pentru un moment, privirea lui Hristos plina de dor si mila cand pledeaza înca odata pentru noi ca sa intram, nu vom iesi din amanarea noastra si vom cauta pe Domnul cat timp se mai poate gasi?

Cand Dumnezeu a închis usa corabiei lui Noe, soarta lumii dinainte de potop a fost sigilata pentru totdeauna. A fost închisa si nici un om n-a putut s-o mai deschida. Cand a început ploaia si furtuna, plangand au implorat pe Noe sa deschida, dar era prea tarziu. Asa numita pocainta a lor a venit prea tarziu. Isus a spus: “Tot asa va fi si în ziua cand se va arata Fiul omului.” Luca 17:26.

Ai ezitat si ai amanat împacarea ta cu Dumnezeu? Pentru sufletul tau, pentru mantuirea ta vesnica, nu mai amana. Grabeste-te prin usa deschisa a harului, caci se închide pentru vesnicie si vei fi în multimea al carui strigat chinuitor va fi: “Secerisul a trecut, vara s-a ispravit si noi tot nu suntem mantuiti.” Ieremia 8:20.
Draga prietene, pocaieste-te astazi în timp ce Spiritul Sfant pledeaza pentru tine! Nu mai amana!

J.L.Tucker

Traducere: Valeriu  Burciu

This entry was posted in Seriale. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>