Se cade ca adventistii sa apeleze la instanta impotriva altor adventisti?

Se cade ca adventistii sa apeleze la instanta impotriva altor adventisti?

 

Această este o problemă dăunătoare şi supărătoare care a apărut în biserica creştină în repetate rânduri de-a lungul istoriei. Biserica creştină trebuie să fie o societate în cadrul societăţii lărgite, compusă din cei care au fost chemaţi să iasă din comunitatea generală şi să-L accepte pe Isus Hristos ca Domn, iar pe ceilalţi membri ai Bisericii drept fraţi şi surori.

Sfatul biblic din Matei 18 şi 1 Corinteni 6 este de a nu apela la instanţă pentru rezolvarea problemelor dintre membri, ci mai degrabă de a folosi procedurile şi autoritatea bisericii pentru a se ajunge la o înţelegere.

De fapt, Pavel foloseşte cuvinte destul de aspre pentru a denunţa practica apelării la tribunale păgâne pentru a acuza membri ai Bisericii. El spune, în principiu, că este ruşinos să soluţionezi astfel de plângeri înaintea judecătorilor păgâni şi în afara bisericii, ca şi cum nu ar fi suficientă înţelepciune şi dreptate în biserică. Creştinii ar trebui să depună orice efort pentru a apăra unitatea şi onoarea Bisericii.

Ellen G. White dă un  sfat similar: “Procesele între fraţi sunt un reproş la adresa cauzei adevărului. Creştinii care apelează la instanţă în litigiile dintre ei expun biserica batjocurii vrăjmaşilor… Ignorând autoritatea bisericii, ei manifestă dispreţ faţă de Dumnezeu, care a dat bisericii această autoritate” (Faptele Apostolilor, p. 306 în original). Dar pentru ca această metodă să funcţioneze, cei implicaţi în dispute trebuie să accepte autoritatea Bisericii.

Ce se întâmplă atunci când un membru al bisericii nu acceptă decizia Bisericii? În acest caz, idealul biblic nu funcţionează. Ce face conducerea atunci când autoritatea sa şi modelul biblic sunt ignorate şi respinse? Răspunsul biblic este clar:

“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. … Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi …. martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş” (Matei 18 :15-17)

În prima sa Epistolă către Corinteni, se pare că Pavel consideră ca de la sine înţeles ca membrii bisericii să accepte şi să asculte de autoritatea şi decizia bisericii. Isus merge un pas mai departe şi spune că dacă membrii resping autoritatea bisericii, atunci ei trebuie consideraţi ca păgânii, sau, aşa cum am exprima-o astăzi, ca pe cei ce nu sunt membri. În acest caz opţiunea logică este instanţa. Parcurgând procedura biblică şi autoritatea decizională a Bisericii fiind respinsă, alternativa este de a-i trata pe astfel de indivizi ca pe cei care nu sunt membri.

Mai există un aspect complicat: în ultimele decenii anumite probleme juridice civile au devenit extrem de complexe, alambicate şi consumatoare de timp. Au apărut legi din ce în ce mai complexe privind impozitele, proprietatea, asigurările, corporaţiile, bunurile imobiliare şi tutela, şi tot felul de legi locale care parcă răsar când nu te aştepţi. Mi se pare că unele dintre aceste probleme sunt mai presus de capacitatea autorităţii normale a bisericii de a le rezolva.

De fapt, în Manualul comunităţii al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea se afirmă că există “cazuri care în mod clar sunt sub jurisdicţia tribunalelor civile şi nu sub autoritatea bisericii” (p. 165, ediţia 1995 în original). În astfel de cazuri, nu prea avem de ales – numiţi-l rău necesar, dacă doriţi – nu ne rămâne decât să apelăm la experienţa celor din domeniul juridic pentru a obţine o soluţie echitabilă, ceea ce include sentinţa dată de un tribunal secular. Asemenea cazuri pot include, de exemplu, probleme legate de asigurare, custodia copiilor minori, bunuri imobiliare şi garanţia produselor.

În orice caz, este greu de văzut cum în astfel de probleme complexe, adeseori chiar impersonale, Biserica ar putea fi “expusă batjocurii” de către adventiştii care se înfăţişează la proces în tabere opuse, când adventismul lor după toate probabilităţile nu ar fi deloc o problemă publică.

De fapt, dacă Biserica s-ar implica fără a avea competenţa necesară şi fără o procedură adecvată pentru o soluţionare corectă ar risca să fie supusă “batjocurii”. Mai mult, unele dintre aceste probleme juridice se prelungesc atât de mult şi riscă să acapareze centrul atenţiei, încât Biserica trebuie “în mod constant să fie vigilentă pentru a nu neglija lucrarea Evangheliei şi a prelua în schimb îndatoririle magistraţilor civili” (Manualul comunităţii, p. 165 în original).

Fiecare adventist de ziua a şaptea ar trebui, atât cât îi stă în putere, să trăiască în pace şi bună vecinătate cu toţi oamenii, şi nu mai puţin cu fraţii şi surorile sale în Hristos (vezi Romani 12:18). Egoismul, spiritul de vrajbă şi metodele adversative sunt în dezacord cu planul şi scopul lui Dumnezeu pentru Biserica sa şi copiii Săi.

NOTA:

Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.

John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.Se cade ca adventistii sa apeleze la instanta impotriva altor adventisti?
Email Imprimare PDF Bookmark and Share

Sursa: http://www.adventist.ro

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>