Sabatul Creației

Sabatul Creației

„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu cumva să nu țineți sabatele Mele căci acesta va fi între Mine și voi și urmașii voștrii un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul, care vă sfințesc.“ Exodul 31:13

În ce privește Sabatul, Dr. Hans LaRondelle scria: „Încă de la început, Sabatul a fost conceput pentru a face posibilă comunicarea sfântă dintre Dumnezeu și om.“ (Christ our Salvation, p.70)

Citatul de mai sus îl poate duce pe cineva cu gândul la Adam și Eva în starea lor perfectă. Cuvintele lui Dumnezeu care spun că El a dat Sabatul pentru ca să știm că El este Domnul care ne sfințește au o semnificație deosebită pentru omul căzut. Dar Adam și Eva fuseseră creați neprihăniți! De ce mai aveau ei nevoie de o „comunicare sfântă cu Creatorul“?

Oamenii au fost creați cu capacități extraordinare, deosebit de tot regnul animal. Ei puteau gândi, raționa de la cauză la efect și a crea noi idei, originale. Fiind administratori ai grădinii Eden, ei au avut de făcut niște alegeri.
Asemenea tuturor oamenilor, ei aveau o curiozitate înnăscută. Aveau exuberanța tinereții. Erau atâtea lucruri de văzut, atâtea lucruri care îi așteptau și de care se puteau bucura. Zilele păreau a fi prea scurte pentru ca ei să experimenteze tot ce și-au propus.

Erau deosebit de înzestrați și minunata creație din jurul lor putea ușor absorbi gândul și timpul lor. Capacitățile lor, studiul și plăcerea de a descoperi lumea din jurul lor nu trebuia să devină scopul suprem pentru că acesta i-ar fi despărțit de Creator. Pentru Adam și Eva, ca de altfel pentru toți oamenii, a avea și dezvolta o relație propice cu Creatorul era necesară pentru a trăi și pentru a funcționa corespunzător.

Pericolul
Următoarele cuvinte ale lui Dr. Edward Heppenstall descriu pericolul care exista pentru Adam și Eva. Fiind creați „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“ , având atâtea oportunități înaintea lor, ei Îl puteau uita ușor pe Dumnezeu.

„Omul nu trebuie conceput vreodată separat de Dumnezeu. Omului nu îi sunt date capacități prin care să funționeze separat de Dumnezeu. („în El avem viața, mișcare și ființa“ Fapte 17: 28) în momentul în care omul se consideră independent își autodistruge identitatea. El nu se mai poate vedea pe sine și înțelege ca om.“ (vezi Ioan 15: 5; 17:21-23; Efeseni 1:10)

Citiți Isaia 14: 12 – 14
 „Satan l-a detronat pe Dumnezeu din viața lui și s-a pus pe sine deasupra. Această îndrazneală a lui de a pretinde o viață independentă a fost, de fapt, o declarație de război făcută Creatorului cerului și pământului. Războiul a început în cer iar apoi s-a mutat pe pământ (Apoc. 12: 7-9)“ (Edward Heppenstall, Salvare fără sfârșit, p.8, 11).

Teoria evoluției și Naturalismul presupun independență față de Dumnezeu. Acestea spun că tot ce există este universul vizibil, fizic și adevărul provine în urma experienței umane și a studiului făcut asupra naturii. Pentru mai mult de un secol, aceste teorii au fost proeminente în domeniul educației. Rezultatul se poate observa: o societate a-morală în care fiecare individ decide pentru sine ce este drept. Societatea umană nu poate avea o existență liniștită în aceste circumstanțe.

Soluția lui Dumnezeu
În Geneza 1:31 este scris: „Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea.“

Creația fizică a fost finalizată în 6 zile. De ce nu a conceput Dumnezeu o săptămână formată din 6 zile???
Datorită faptului că omul are nevoie de mai mult decât îi poate oferi natura, creația fizică din jurul lui. Lucrurile materiale sunt improprii pentru a împlini nevoile oamenilor creați după chipul lui Dumnezeu. „Omul nu trăiește doar cu pâine.“ Soluția Lui este aceea de a face câte o pauză și a ne despărți de lucrurile ce ne înconjoară, pentru o vreme, pentru a ne întâlni cu Cel ce ne este Creator și Salvator.

În primul Sabat, Adam și Eva au învățat cine erau ei de fapt și de unde veneau. Ei începeau să înțeleagă statutul și scopul lor pe acest pământ. Numai în comuniune și unitate cu Dumnezeu puteau ei atinge capacitatea maximă a tot ceea ce omul a fost creeat să fie! Doar așa se puteau oamenii păstra curați din punct de vedere moral. Omul nu a fost destinat pentru a trăi independent de Dumnezeu. După toate plăcerile pe care Adam și Eva le descopereau zilnic în creația lui Dumnezeu, ei aveau nevoie de un timp de odihnă. Aceasta era spre binele lor, pentru a întreține legătura cu Creatorul. Aveau nevoie de „un timp de comuniune sfântă.“ Așa că Dumnezeu a creat Sabatul (Gen. 2:1-3).

Sabatul nu este una din multele zile de sărbătoare instituite mai târziu. El a fost creat printr-un act al lui Dumnezeu, la fel cum El a creat animalele, păsările, copacii. Hristos a spus: „Sabatul a fost făcut pentru om“ (Marcu 2 :27-28), iar El este Domnul. El, și nu fariseii ne-au arătat care este scopul Sabatului; El, și nu fariseii ne arată cum trebuie acesta sfințit!

El S-a întâlnit cu oamenii, i-a învățat, a făcut minuni printre ei, a schimbat vieți (Luca 4:16, 31-35). Gândește-te la primii ucenici ce L-au urmat. Ei au experimentat odihna Sabatului într-o formă nouă și binecuvântată. Era atât de diferit de modul în care fariseii păzeau Sabatul. Pentru ei Sabatul a devenit o zi de refacere, de reînviorare. Dumnezeu a stabilit acest timp săptămânal în care noi să fim cu El. Această experiență ne este tot atât de necesară precum aerul, mâncarea sau familia!

Gândește-te la ce ne-a oferit Dumnezeul nostru. Mulți adulți se uită înapoi la copilăria lor și spun: „Tata întotdeauna lucra, nu prea avea timp și pentru noi. Ne dădea cadouri dar nu prea l-am cunoscut bine.“ Creatorul nostru își ia timp pentru a fi în comuniune cu copiii Lui, oameni ai credinței.

Sabatulul Creației ne spune: „Nu suntem singuri!“ Sabatul contrazice ceea ce spunea Jaques Monod, om de știință francez și laureat al premiului Nobel: „În sfârșit omul a relizat că este singur în imensitatea universului“, (Șansă și Necesitate). Atitudinea corectă față de Sabat nu poate să ne lase să credem că suntem rezultatul unor nesfârșite întâmplări fericite, că mergem în derivă prin univers, fără vreun scop definit al existenței, cu excepția celui oferit de imaginație.

Cum ar fi fost pentru Adam și Eva să se fi trezit singuri? Sentimentul singurătății, mai ales într-un loc necunoscut, este unul terifiant. Ce ar fi făcut? Ce ar fi deventi ei? Tot ce ar fi putut să facă ar fi fost să învăețe de la animale … În acel prim Sabat, ei au învățat că nu sunt singuri! Mai mult decât atât, ei au L-au descoperit pe Dumnezeul Creator ca fiind „Tată.”

Sabatul Creației în ziua de azi

„Rămâne dar o odihnă ca aceea a Sabatului pentru poporul lui Dumnezeu… Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus Hristos – să rămânem tari în mărturisirea noastră.“ (Evrei 4:9, 14)
(Lucifer își spunea: „Voi fi asemenea Celui Prea Înalt“, și Evei: „vei fi ca Dumnezeu.“ Isaia 14:14; Gen. 3:5)
Independența față de Dumnezeu se naște din închinarea de sine și are drept consecință păcatul. Independența față de Dumnezeu a afectat dramatic durata vieții lui Adam și Eva. A avut ca rezultat decădere și moarte. Independența omului față de Dumnezeu este cauza a tot răul!!!

Isus Hristos, prin viața și moartea Lui a devenit nou noastră viață. Acum, Marele nostru Preot „poate să și mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de El.“ (Ev. 7:25)

A serba Sabatul în Hristos este o chestiune care ține de credința cuiva în El. Oamenilor trebuie să li se descopere binecuvântarea de a avea odihna Sabatului. Când ne odihnim în Sabatul Domnului, acesta devine un semn al încrederii noastre în El, un semn al dependenței noastre de Dumnezu ca Creator, Răscumpărător și Salvator al umanității. Puterea care îi „aduce din nou la viață pe cei morți în păcat“ și are ca rezultat „nașterea din nou“, este puterea prin care toate lucrurile au fost create și care L-a înviat pe Hristos din morți. (Ef. 2:5; 1:19; In. 3:3,5-6)
Subiectul Dumnezeu este Creator este mult dezbătut în cercurile științifice. Nu trebuie să îți negi Creatorul și Salvatorul. Ultimul Lui apel către lume este: „Temeți-vă de Dumnezeu și da-ți-I slavă… și înnchinați-vă Celui ce a făcut cerurile și pământul, marea și izvoarele apelor.“ (Apoc. 14:7)

„Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești“ este afirmarea credinței în Dumnezeu ca fiind Creator. Este o mărturie despre Hristos și salvarea care ne-a oferit-o prin moartea lui pe cruce, o mărturie că puterea Lui poate crea în noi un chip nou. Ne-a înnoit pentru a umbla zilnic într-o „viață nouă.“ (Rom. 6:4.11) El este Cel care ne sfințește și Cel care „poate să ne păzească de orice cădere.“ (Iuda 24, 25)

Doar Dumnezeu poate sfinți o persoană – „V-am dat sabatele mele ca să fie un semn de aducere aminte pentru voi, ca să știți că Eu sunt Domnul care vă sfințesc.“ O lucrare deosebită este făcută  de Dumnezeu atunci când cei ce cred își lasă deoparte afacerile și activitățile obișnuite și se îndreaptă spre Hristos, serbând ziua Sabatului.
Fiecare plantă are tendința de a se întoarce spre sursa de lumină. În timp ce se întâmplă acest lucru, energia solară produce schimbări în plantă. Sabatul ne inspiră să punem deoparte activitățile obișnuite și să dedicăm acel timp lui Dumnezeu. În timp ce petrecem timp privind la EL, la Cuvântul Lui, la lucrarea Lui în natură, la salvarea oferită, se produce o schimbare în interiorul nostru, suntrem transformați.

„Dacă este vineva în Hristos, este o făptură nouă.“ (2 Cor. 5:17) Sabatul este și va fi o parte a creației originare și a celei viitoare, un plan al  lui Dumnezeu. (Is. 66:23)

Dave Manzano

Sursa: http://resursepredici.blogspot.ro

This entry was posted in Articole and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>