Rejudecarea procesului lui Isus Hristos din Nazaret

Rejudecarea procesului lui Isus Hristos din Nazaret


CUPRINS:

1.    Deschidere: 21/100 Pe o cruce, răstignit
2.    Rugă
3.    Introducere:
4.    Versuri – Procesul:
5.    COR
6.    Prezentarea cazului judecat:
7.    Procesul – partea I – acuzarea:
8.    Procesul – partea I – apărarea:
9.    Răspuns la concluzia apărării:
10.    COR
11.    Versuri – Pilat:
12.    Procesul – partea II – acuzarea:
13.    Procesul – partea II – apărarea:
14.    Versuri – Proces:
15.    COR
16.    Versuri: Mirajul probabilităţii:
17.    Încheiere – apel:
18.    COR
19.    Închidere: 24/100 Da, Hristos a-nviat!
20.    Rugă
21.    Postludiu – ieşire

NOTĂ: Acuzarea şi apărarea vor citi alternativ fiecare punct.


INTRODUCERE


„Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia”
(Luca 22:1)
„Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; şi s-au sfătuit, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.” (Matei 26:3.4)

Oare de să-L omoare pe Isus?

În fiecare an creştinătatea sărbătoreşte Paştele – moartea prin răstignire şi învierea lui Isus Hristos.
Din nefericire însă, semnificaţia reală a acestei sărbători s-a pierdut… Pentru cei mai mulţi, Paştele a devenit o ocazie de întâlnire, de petrecere chiar, mai degrabă decât o aducere aminte a Sacrificiului adus de Mântuitorul nostru Isus Hristos.

În programul de astăzi, încercăm să re-judecăm motivele pentru care Isus a fost răstignit acum 2000 de ani.

Pentru desfăşurarea acestui proces, ne-am gândit la următoarea formulă de judecată:
1.    Asistenţa – cei ce se află astăzi în această sală – formează completul de judecată. Eu şi dumneavoastră va trebui să dăm – în finalul acestui program – o sentinţă asupra acestui caz: este, sau nu, Isus vinovat?
2.    Procurorul – prin persoana procurorului vom prezenta grupat, motivele tuturor acelora care au

pledat pentru vinovăţia lui Isus: fariseii, saducheii, marele-preot, Pilat, ş.a.
3.    Persoanele desemnate să apere pe Inculpat – cu ajutorul lor, vom aduna laolaltă motivele tuturor acelora care au pledat pentru nevinovăţia lui Isus: ucenicii, soţia lui Pilat, Nicodim, femeile – Maria Magdalena, Ioana, Susana – ş.a.

Toţi juraţii implicaţi în acest proces vor spune adevărul şi numai adevărul, întrucât toate argumentele acuzării şi apărării s-au păstrat: le găsim în Sfânta Scriptură!

Programul de astăzi ridică în faţa noastră trei întrebări ca acestea:

•    Dacă Isus ar mai trăi azi cu noi – dacă am fi contemporani cu El – cum L-am considera: vinovat sau nevinovat?
•    L-am răstigni din nou?
•    Care ar fi verdictul nostru acum, la rejudecarea cazului Său, acelaşi ca cel de acum 2000 de ani?

… Vrem sau nu vrem, răstignirea lui Isus pe cruce, moartea Sa, ne implică pe fiecare dintre noi.
… Vrem sau nu… noi Îl achităm pe Isus din Nazaret sau, Îl răstignim iarăşi!

În faţa acestor întrebări – ce răspuns dăm?


PROCESUL

Eşti martor în procesul Lui.
Din pridvorul inimii tale
Ţi se strigă:
Îl vrei pe El ori pe Baraba?

Dacă Îl vrei pe El,
Te-ai stricat cu mulţimea,
Dacă te vrei pe tine, va muri;
Dar vei muri şi tu…
……………………………..

Mormântul Lui va fi pe veşnicie gol,
Iar tu
Nici groapă n-ai;
Alege mai degrabă veşnicia.

Daniel Chirileanu, Corigenţi la… a doua venire, pag. 147


PREZENTAREA     CAZULUI     JUDECAT

Astăzi vom încerca să transformăm această sală într-o aulă de judecată în care ne va redesfăşura un proces celebru. Dorim ca fiecare dintre dumneavoastră să fiţi implicaţi în acest proces, să pronunţaţi sentinţa.

…Să prezentăm, mai întâi, câteva informaţii despre Cel care va fi judecat: S-a născut acum aproximativ 2000 de ani, într-o localitate din Iudeea, numită Betleem. Părinţii Săi se numeau MARIA şi IOSIF. Însăşi naşterea Lui este subiect de aprigă controversă: adversarii Săi vorbesc batjocoritor despre acest eveniment, în timp ce El şi adepţii Lui afirmă că Tatăl Său este Însuşi Dumnezeu!

Copilăria se desfăşoară liniştit într-un orăşel din Galileea – Nazaret – în modestul cămin al părinţi lor Săi. N-a urmat la nici una din şcolile rabinice ale timpului … Mama Îi este educator iar obiecte de studiu, Sfintele Scripturi şi natura. Se remarcă de timpuriu cu ocazie unei vizite pe care o face împreună cu familia – la vârsta de 12 ani – la Ierusalim. Aici, Copilul deosebit are o discuţie interesantă cu rabinii (învăţaţii) cei mai de seamă ai poporului, care-I apreciază înţelepciunea şi sunt ui¬miţi de corectitudinea cu care Acesta interpretează profeţiile…

Apoi, viaţa lui ISUS intră în anonimat; lucrează ca tâmplar alături de Iosif contribuind la întreţinerea familiei Sale. În această perioadă nu are loc nici un eveniment care să-L impună aten¬ţiei publice; cu toate acestea, cei cere au fost aproape de El în anii copilăriei, adolescenţei şi tinereţii, afirmă că nimic necurat şi  păcătos n-a întinat viaţa Sa care se caracteriza prin iubire şi sacrificiu faţă de fiecare om.

Un eveniment, însă, Îl impune atenţiei poporului: atunci când este în vârsta de 30 de ani – alături de mulţi alţii – cere să fie botezat de Ioan, acest predicator al pocăinţei. Acum se întâmplă ceva: Ioan Botezătorul, pe care mulţi îl priveau ca fiind Mesia, arată spre acest tânăr – necunoscut spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu care  ridică păcatul lumii”.

Martori oculari afirmă că un porumbel  s-a pogorât asupra Lui şi “din ceruri s-a auzit un glas care zicea: ‘Acesta este Fiul Meu prea iubit în care îmi găsesc plăcerea!’ ” Acest moment marchează începutul celor trei ani şi jumătate de activitate publică a lui Isus. Însoţit de 12 ucenici, oamenii umili şi fără învăţătură, El străbate satele şi oraşele Galileii, Iudeii şi Samariei vorbind oamenilor despre iubirea lui Dumnezeu şi despre dorinţa Sa ca toţi să fie mântuiţi. De asemenea, El i-a învăţat pe oameni să-şi iubească semenii, chiar şi pe aceia care le sunt vrăjmaşi. Pentru că învăţăturile Lui nu aveau nimic comun cu cele ale rabinilor, aceştia au început să-L urască şi să se opună lucrării Sale.
Dar, ceea ce-I sporeşte enorm popularitatea, este activitatea de Vindecător. Leproşi, paralitici, oameni care de-o viaţă sunt măcinaţi în trupurile lor…, acum sunt vindecaţi de Isus din Nazaret. Mai mult chiar: El înviază morţi şi hrăneşte mii de oameni din câteva pâini şi puţini peşti…

Acest OM, Isus, Se află pe banca acuzării. Pentru prezentarea motivelor acuzării, dăm cuvântul Procurorului.


P R O C E S U L
Partea   I  – a     -    ACUZAREA

Onorat tribunal, al poporului!
Astăzi este pe rol rejudecarea procesului penal privind pe inculpatul Isus din Nazaret – Mântuitorul lumii – trimis în judecată pentru comiterea unor infracţiuni prevăzute şi pedepsite de Lege, pentru păcatele noastre…; cauza fiind reţinută pentru rejudecare (după casare) în urma recursului extraordinar declarat de Procurorul General – Conştiinţa Omului -.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, nu se prezintă părţile – părţile sunt reprezentate de apărători, de avocaţi.  Rugăm Tribunalul Suprem să reţină următoarea întrebare: Poate o hotărâre greşită – Decizia luată acum 2000 de ani în palatul de justiţie al lui Pilat şi care constituie pentru mulţi „autoritate de lucru judecat” (prin aceasta înţelegând că o hotărâre definitivă luată de un tribunal nu mai poate fi atacată decât de Instanţa Supremă) – să ducă la desfiinţarea unei hotărâri bune şi drepte pe care trebuie s-o luăm astăzi? Poate! Acest lucru nu este însă drept!…

Principiile de drept ale „autorităţii de lucru judecat”, ale restabilirii situaţiei anterioare – de acum 2000 de ani – trebuie să realizeze DREPTATEA şi ADEVĂRUL! Prin urmare, Tribunalul, în urma depoziţiilor făcute de martori reţine de la instanţa de fond (de acum 2000 de ani) din vremea aceea – mai multe capete de acuzare împotriva pârâtului Isus din Nazaret.

Aceste capete de acuzare au fost formulate de către mai-marii preoţilor, conducători şi rabini, de către partidele saducheilor şi fariseilor, de însuşi prinţul acestei Planete răzvrătite, Satana sau Diavolul.

Iată, Onorată Instanţă a lumii creştine, primul capăt de acuzare împotriva Omului Isus – Cel care pretinde că ridică păcatele lumii:

1.    Isus Hristos, Galileanul, Se dă drept Fiul lui Dumnezeu, Mesia Cel promis şi făgăduit naţiunii iudaice şi întregului neam omenesc. Pe baza dovezilor formulate de către fruntaşii poporului se ştie că El nu este decât un om simplu, modest  – fiul tâmplarului Iosif din Nazaret – un om ca şi noi, care, în nici – un caz, nu poate fi Fiul lui Dumnezeu …
Rugăm apărarea dacă are ceva de spus…

2. Al doilea cap de acuzare: în urma unor fapte dovedite cu ajutorul martorilor – e adevărat, care nu au fost la faţa locului – Isus este acuzat de „crimă împotriva statului; este un criminal politic”. El aţâţă norodul la răscoală împotriva stăpânirii romane. Din depoziţiile marilor–preoţi ANA şi CAIAFA, reiese că El are o organizaţie secretă care acţionează împotriva legilor civile din imperiul roman.  El opreşte poporul a plăti bir Cezarului… Este împotriva Cezarului pe care, de fapt, noi îl respectăm foarte mult… (Luca 23,2)

3. Pârâtul Isus merge din loc în loc şi spune poporului că El este „Împăratul iudeilor”. În acest sens – amăgind prostimea, plebea – I S-a făcut chiar o primire triumfală, de curând, în Ierusalim; dar El nu este investit de noi, nu-L recunoaştem ca împărat al nostru. Noi avem un singur împărat: Cezarul de la Roma!

4. Prin ideile Sale, Isus strică ordinea lucrurilor din lumea aceasta, ignorând toată ştiinţa, filosofia şi cultura civilizaţiei noastre străvechi punând bazele unei noi teorii şi unei lumi a păcii şi iubirii chiar faţă de vrăjmaş…El condamnă lupta pentru ocuparea unui loc în gloria acestei lumi – în defavoarea sufletului – condamnă viaţa noastră trecătoare, condamnă „religia” noastră…

5. Pe baza declaraţiilor Sale, El, Isus, este acuzat că intenţionează, de fapt intenţiona, să strice Templul lui Dumnezeu şi să-L ridice apoi în trei zile. Cu minunile pe care le-a făcut, ar fi fost în stare… Se ştie că acest templu este fala naţiunii noastre în care s-a investit mult aur şi timp. El este una din minunile vechi, este existenţa noastră ca naţiune… Isus este un hulitor şi un trădător de neam!

CONCLUZIA   ACUZĂRII: (se citeşte după punctul V din „pledoaria” apărării)
Procurorul general conchide, prezumtiv, până la noi fapte probatorii: „Mai bine să piară un singur om decât tot neamul!”


P R O C E S U L
Partea   I   -  APĂRAREA

I. În prezentarea faptului de necontestat că ISUS HRISTOS este FIUL LUI DUMNEZEU, apărarea cere permisiunea de a prezenta în proces probele ce le deţine… Procuratura e de acord?
Da… mulţumim!
Aducem în faţa dumneavoastră dovezi:

1. Mărturiile Patriarhilor şi Profeţilor din Vechiul Testament. Deşi au trăit la intervale de timp diferite, ei au relatat prin inspiraţie amănunte cu privire la Persoana Mântuitorului. Eu au profetizat despre timpul şi locul naşterii, despre lucrarea vieţii Lui, despre moartea Sa pe cruce şi despre învierea Lui. Toate s-au împlinit cu exactitate.
Aceşti patriarhi şi profeţi ne-au lăsat testamentar depoziţiile lor scrise şi apărarea cere permisiunea instanţei de a da citire afirmaţiilor lor cu privire la Isus Hristos.
Numeri 24:17
Mica 5:2
Psalm 45:1.2.6.7 – notaţi vă rog: Autorii psalmului – fiii lui Core – Îl numesc DUMNEZEU pe Fiul!
Psalm 2:12
Isaia 53:5

2. O a doua categorie de dovezi o constituie mărturiile Evangheliştilor. Ei sunt martori oculari sau – ca-n cazul doctorului Luca – îi cunosc pe cei care sunt în preajma lui Isus.

3. Viaţa lui Isus – este poate cea mai convingătoare dovadă. El trăieşte în curăţie şi aşa îi învaţă şi pe semenii Săi să trăiască. Un singur exemplu doar: femeii păcătoase, după ce o iartă îi spune: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8,11)
El vindecă. Matei ne spune: „I S-a dus vestea în toată Siria şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de diferite boli şi chinuri: pe cei demonizaţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El Îi vindeca” (Matei 4:24)

El înviază pe morţi. La acest punct am dori să-l amintim numai pe Lazăr… Lazăr era mort de patru zile când Isus i-a zis: „Vino afară!”. Ca urmare, mulţi iudei „când au văzut ce a făcut Isus au crezut în El” (Ioan 11:43.45)
Concluzia apărării la acest capăt de acuzare: Isus din Nazaret este FIUL LUI DUMNEZEU! şi stabileşte nevinovăţia Inculpatului Isus Hristos.

II. Este vorba de declaraţia lui Isus certificată prin depoziţia a trei martori. Proba este depusă la dosarul procesului, dosar pe care îl aveţi în mână.
Vă rugăm să-l deschideţi şi să citim depoziţia martorului Matei capitolul 22 începând cu alineatul 15…

Al doilea martor este Marcu ce în depoziţia sa – numită Evanghelia după Marcu – la capitolul 12 alineatul 13 până la 17 consemnează aceeaşi mărturie…

Cea de-a treia probă vine din partea lui Luca. Citim capitolul 8 alineatul 1… De aici reţinem expresia: „umbla… şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu”! Deci, o activitate cu totul şi cu totul spirituală, religioasă şi nicidecum ca să organizeze o revoluţie sau un complot militar!
Pentru aceasta, considerăm că acuzaţiile împotriva lui Isus Hristos sunt nedemne, inumane, neadevărate…şi ca atare, le respingem!

III. Că mulţi din popor au văzut în Isus „Împăratul iudeilor”, pe baza dovezilor scripturistice şi a procedurilor de drept universal, vă rog să reţineţi:
Era drept să fie aşa pentru că acest titlu este doar un tip, unul din simbolurile ce arată spre proprietatea de drept ce-I aparţinea – la început, înainte de cădere – şi cei-va aparţine pe deplin – prin restaurare finală, lui Isus ca ÎMPĂRAT!
În ceea ce priveşte intrarea triumfală în Ierusalim, aceasta poartă în ea semnificaţii mult mai larg cu privire la mântuire. Spunem aşa pentru că El este Împăratul NU doar al iudeilor, ci, al întregului Pământ; El este Domnul Universului!

„Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile prea înalte!”(Luca 19:38).
În legătură cu investirea de către o autoritate pământească, El Însuşi a declarat: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta!” (Ioan 18:36 pp).

IV. Hristos nu a atacat cultura nici pe oamenii culţi. A atacat cu tărie faptele păcătoase ale unor oameni care se consideră culţi. Cultura nu e egală cu moralitatea sau viaţa unei persoane culte.
Vă rugăm să ascultaţi declaraţia martorului – pe care-l cităm în proces – OCTAVIAN PALER. Cartea „Polemici cordiale” pagina 118: „Ce să creadă  – mă întreb – cititorii dacă li se spune că scriitorii sunt borfaşi, escroci, beţivi, … bătăuşi şi că mitul creatorului (de artă) nu e decât o minciună…? N-ar avea oare dreptul să repete ei înşişi aceste nelegiuiri din moment ce chiar din gura sau de sub pana unor scriitori au aflat că a fi creator este egal uneori cu a te învârti foarte aproape de codul penal, dacă nu cumva chiar înlăuntrul lui?”

Mă opresc aici.
Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi să spună: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci… împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12)

V. La această acuzaţie răspundem:
La dosarul procurorului se află o scrisoare a apostolului Pavel trimisă locuitorilor din Corint; este vorba de Întâia sa Epistolă, în capitolul 6, alineatul 19 se spune:  „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt… ?” comparaţi, vă rog, această declaraţie cu ce spune martorul Ioan, în capitolul 2, alineatul 19:  „Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”
Evident – concluzionăm această argumentaţie tot cu mărturia lui Ioan, alineat 21 din acelaşi capitol: Isus „le vorbea despre Templul TRUPULUI Său”.


RĂSPUNS  LA  CONCLUZIA  APĂRĂRII:

A accepta acuzaţia dumneavoastră, domnule Procuror, înseamnă a aduce în mod abuziv un prejudiciu Persoanei Inculpatului Isus HRISTOS, fără a I Se preciza sau stabili vinovăţia.

Rechizitorul dumneavoastră ocoleşte în mod vădit adevărul, îl ignoră. Ori a admite  acuzaţie fără a se stabili şi demonstra vinovăţia cuiva, ar fi un act ilegal, nedemn şi inuman; o eroare judiciară inadmisibilă în codul de procedură penală şi în dreptul internaţional.  Dând sentinţa acestui proces, Pilat a încălcat atât propria-i conştiinţă, cât şi dreptul roman. Doriţi să-i repetaţi greşeala?


P I L A T

Pilat,
Eu sunt Pilat
Cât de groaznic!
O, daţi-mi alt nume.
Nu, nu vreau Pilat,
De ce tocmai eu sunt Pilat?

Ce gloată agitată din somn mă trezeşte.
Cu urlete, iată
mi-aduc un legat
„Condamnă-L!, condamnă-L!”
De ce să-L condamn?
De ce tocmai eu sunt Pilat?
Să-L judec; dar nu pot.
Îl ştiu, Îl cunosc, e nevinovat…

Ce urlet, ce strigăt!
Ah, ce pot să fac?…
Ce rea e mulţimea,
Mă rupe-n bucăţi
Pe El Îl sfâşie.
Soldaţi n-am destui
S-o aduc la tăcere,
Ah, ce pot să fac?…

Să-L trimit la Irod, să-l judece el.
Dar nu, nu se poate.
Căci eu sunt Pilat.
Da, eu să-L condamn…
De ce tocmai eu să-L condamn?…

Să-L slobod,
Să-I dau drumul, acuma de Paşti,
Mă duc să le spun…
Dar cât sunt de orbi, fără minte
Îl vor pe Baraba,
Ah, nu-i înţeleg, îl vor pe Baraba,
De ce pe Baraba?…

Aduceţi-mi apă,
Aduceţi-mi multă
Turnaţi-mi…
Dar apă,
De ce apa aceasta e sânge?…
O, mâinile mele-s pătate de sânge,
Şi inima, totul…
Zadarnic încerc, nu se spală…

Nu, nu e în El nici o vină,
Dar nu pot vorbi
Cât urlă mulţimea,
La moarte, la moarte…
Nu e în El nici o vină,
Să facă ce vor, treaba lor…
Dar cum treaba lor?
Căci eu Îl condamn;
De ce tocmai eu sunt Pilat?…

Răstignit El, Isus, Împăratul…
Ce este Adevărul?
O, eu L-am răstignit…
Ba nu, nu eu, eu nu sunt Pilat,
Eu vreau un alt nume…
O, daţi-mi alt nume,
Nu, nu vreau Pilat!

De vină e Iuda,
Sunt preoţii, gloata,
Ei toţi sunt de vină…
Ba nu, nu sunt ei
Pilat e de vină
Dar cine-i Pilat…?
Ah, eu sunt Pilat.
Da, eu sunt de vină…

Lăsaţi-mă, sunt obosit, plecaţi…
„Ce-am scris… am scris!…”

Benone Burtescu, Poezii, pag. 43


P R O C E S U L
Partea   a  II – a    -    ACUZAREA

Iată acum 3 întrebări suplimentare – pentru apărare – pentru a se da o sentinţă dreaptă! Fiind un dosar unic, în speţa de faţă trebuie să ne facem o imagine reală şi justă a faptelor condamnatului…

1.    Rugăm apărarea să spună pentru ce a venit, pentru ce a murit în lumea aceasta, ce L-a determinat să-Şi dea viaţa pentru oameni, pentru mine şi dumneavoastră?…

2.    Am dori să ştim cu ce putere lucra Condamnatul atunci când vindeca şi trupul şi sufletul (dar mai ales „sufletul”, lucru pe care nici-un om nu-l poate face…), făcând minuni de tot felul? Este în posesia bio-energiei, stăpâneşte  secretele parapsihologiei moderne?

3.    Cerem Acuzatului să jure pe Dumnezeu Cel Viu dacă este Fiul lui Dumnezeu, ca să credem în viaţa veşnică şi eu, şi dumneavoastră …


P R O C E S U L
Partea a II – a – Apărarea

Onorat Tribunal Suprem al lumii creştine şi al Universului:  Aveţi în faţa dumneavoastră un „procuror” – un fost condamnat la moarte, de fapt, azi: un răscumpărat prin Jertfă… Oricare dintre noi putem fi un procuror al acuzării prin atitudinea pe care zilnic o luăm faţă de Fiul lui Dumnezeu, prin hotărârea între viaţă sau moarte!

Oricare dintre noi putem fi, însă, un apărător în favoarea lui Isus: iubind pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră şi pe aproapele ca pe noi înşine!
… Faţă de aceste motive, vă rog să admiteţi recursului extraordinar declarat de Procurorul General al Conştiinţei noastre, şi să achitaţi pe condamnatul ISUS HRISTOS din Nazaret – Mântuitorul meu şi al dumneavoastră – cu casarea sentinţei!
Aceasta fiind o hotărâre dreaptă!
AMIN!


P R O C E S U L
Partea   a   II  – a    -   APĂRAREA

I. Neascultarea faţă de Legea lui Dumnezeu a adus moartea şi răzvrătirea. Pentru ca să poată exista din nou viaţă veşnică şi să se poată restabili armonia din Univers, Dumnezeirea a înfăptuit – încă din veşnicii – un plan de salvare.

Iată pe scurt, obiectivele acestui Plan de Mântuire:
1.    mântuirea omului
2.    îndreptăţirea caracterului lui Dumnezeu
3.    asigurarea valabilităţii Legii
4.    descoperirea adevăratei naturi a păcatului
5.    justificarea procedeelor lui Dumnezeu în legătură cu pedepsirea lui Satana şi a nelegiuiţilor.

Tuturor acestor cerinţe li s-a răspuns prin Jertfa lui Isus Hristos.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică”
(Ioan 3:16)

II. Acela însă, care l-a făcut pe om, care cunoaşte tainele vieţii, este Acelaşi care – cu iubire, cu milă, cu multă atenţie – Se apropie de cei bolnavi şi îi vindecă. Atunci când Izvorul vieţii apare între oameni, boala, durerea, moartea – dispar. Iar în locul lor, liniştea şi pace se aştern pe chipul celor ce-L primesc pe Isus. Aici este viaţă.
„Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut nu a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor”
(Ioan 1:3.4)

III. Matei 24:64
Da… El este Fiul lui Dumnezeu …
Isus a părăsit tronul de slavă al Tatălui, a venit aici la noi, pe Pământ, a devenit Om; Şi-a dat „viaţa ca jertfă pentru păcat” (Isaia 53:10), şi prin puterea care era în El, a biruit mormântul.

Apoi, S-a înălţat la ceruri, a intrat în Sanctuar unde, ca Mare preot, a început mijlocirea pentru toţi aceia care se roagă şi cred în Numele Lui.
În curând, „acest Isus” va veni iarăşi înconjurat de îngeri pentru a-Şi lua la Sine pe cei ce sunt ai Lui!


MIRAJUL   PROBABILITĂŢII

Dacă născându-ne
Am fi avut doar o altă probabilitate
De timp
Fiecare din noi
Ar fi putut avea
Şansa
De a fi contemporan
Aceluia
Care-a venit să dreagă
Spărtura din Lege.
Te-aş fi întâlnit
Atunci
Prin mulţime:
La cumpăna dintre
Hotar şi hotar
La capăt de vremi…
Am fi fost dintr-ai Lui?
Sau am fi făcut
Ca marea de capete iritate
Să fie mai mare
Cu doi?!
Ca unii care
Umblă cu El ziua
Am fi venit cu El
Şi în noaptea de la mijlocul săptămânii
Ca să vedem
Frângerea perdelei în Templu,
Ca să gustăm
Darul de mâncare
Al Dumnezeirii?
Am fi venit printre aceia
Pentru care
A venit El
Şi-am fi stat… undeva…
În acele coordonate ale spaţiului
Care redau cel mai exact
Poziţia noastră
Reală
Faţă de cer
Sau
Pământ?
Poate-n Ghetsemani
Pe genunchi
Aşteptând
Ca noaptea să se facă lumină…
Sub cruce
Să-I fie mai uşoară povara…
Ori
Alături de soldatul roman
Ducându-I cuiele;
Ar fi fost mai convenabil
În curte?
Mai în urmă…
Mai puţin evident…
Se poate şi-n curte
Lângă foc
S-auzim slujnica şi
Cocoşii…
Ţi-ar fi fost frică?
În fond
Circumstanţele sunt echivalente
Cu Azi
Familie – copii,
Serviciu sau scoală
Şi poate…
Aceeaşi criză de timp:
Ţi-e frică?
S-ar fi putut să fii
Dregător roman,
Să simţi cumpăna cu braţe egale
Zvâcnind între degete
La strigătul timpului harpele tac.
Cad lacrimi de stele
În palmele norilor.
Undeva
Străjerul angelic
Aşează ultimul fir
În clepsidră.
E-mplinirea vremii.
Clipa deciziei
Te va găsi
Optând
Pentru ipostaza…
Justiţiei?
Cu ochii legaţi, nu?
Sau cu sufletul flămând de lumină…
Sau
În căutarea ştergarului
Şi a apei
Aşa… ca să profite
Nu numai mâinile
Ci şi conştiinţa
Mai ales…
Altminteri
Cumpăna cu braţe egale
Va trebui să lucreze
Cântărind
Fie neliniştea gloatei
Fie zâmbetul preoţilor
Sau Adevărul…
Ce-I Adevărul?
Oare preoţii ştiu
Unde-ar putea fi găsit?
În Templu –
Dacă perdeaua neruptă
S-ar da la o parte
Să intre El
Şi să ierte.
În Sinedriu –
Dacă bătrânii-ar pricepe
Tainele accesibile doar
Copiilor.
Aici –
De nu L-am plimba de la unul la altul
Nevoindu-ne a ne rupe veşmintele!
De-L slobod
Ce se va spune
Despre marele preot?
Că-nvaţă
Ca Lazăr sau ca Maria
La picioarele Lui…
Că a venit Malhu
Arătându-i urechea lipită
Pe care Petru
Cu gestul sabiei
I-o zvârlise-n ţărână…
Că a văzut un
Mai Mare Preot
Căruia nu-i vrednic
Să-I dezlege cureaua încălţămintei
Ca-n rânduiala
Lui Melhisedec…
Gloatele aşteaptă
Clipa deciziei…
Le-am spus noi
Adevărul?

Dacă născându-se
Am fi avut doar
O altă probabilitate de timp
L-am fi întâlnit
Poate-n seara
Când
Apele lunii căzând pe pământ
Anticipau parcă
Taina Genezei
În care
Apa şi Duhul
Au implicaţii specifice
Noului fel de a fi
Şi-am fi stat…
Ca acum…
În aceleaşi poziţii de azi:
În genunchi lângă El
Ştergându-I sudoarea de sânge
De nu ne va prinde-nserarea
Bătând cuie
Afară…
Sau vom deschide Sabatul
Cântând
Cu mulţimea
„Răstigneşte-L”?
o fi strigat şi Malhu „Răstigneşte-L”?
şi tămăduiţii leproşi anonimi?
Dar orbii când L-au văzut
Cu cununa de spini
Alături de Baraba?
Dar eu?
Oi fi strigat şi eu
„Răstigneşte-L”?

Niciodată!
Niciodată de când m-am născut

Marlen Trâncă


ÎNCHEIERE   -   APEL

Am asistat la un proces. Procesul s-a încheiat, întrebările însă, rămân: Este Isus vinovat? Care este sentinţa mea? Ce fac EU cu Isus?
Procesul rejudecării lui Isus s-a încheiat… şi totuşi; el abia începe pentru că cine Îl vede pe Isus pe banca acuzării, cine Îi aude mărturia şi cine Îl vede apoi printre condamnaţi, acela nu poate avea linişte în cuget până când nu se ştie el la adăpostul achitării. „Dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” (Luca 23:31)

Întâlnirea cu Isus înseamnă – pe de o parte – sentinţă, condamnare – pentru păcat şi pentru viaţa noastră din trecut; dar – pe de altă parte – această întâlnire mai înseamnă: eliberarea, achitare, un nou început.  În trupul Său, Isus, a purtat propria noastră condamnare…
„Hristos a fost tratat cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi trataţi cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viaţa care era a Lui. Prin rănile Lui suntem tămăduiţi!” (HLL 17)

… de pe culoarele palatului de justiţie al lui Pilat, se aud şi acum cuvintele: „Ecce homo!” „Iată Omul!”… iar Omul acesta priveşte spre noi – scrutând istoria – şi în mila Sa duioasă ne spune fiecăruia: „Te-am săpat pe palmele Mele!” (Isaia 49:16)
„Te chem pe nume: eşti al Meu”

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeu Tău… Mântuitorul tău!”
„Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:1.3.4)

… În sfârşit, liber. Omul Isus – FIUL LUI DUMNEZEU, judecat şi condamnat în locul meu, iar eu, LIBER! Ce voi face acum cu această libertate? Ce altceva decât să I-o închin Celui ce mi-a dat-o – lui Isus, Domnul meu – şi să spun:
„Îţi mulţumesc Doamne, că m-ai salvat de la condamnare.Cât voi trăi voi vesti îndurările Tale minunate faţă de mine. Te voi lăuda cu toată fiinţa mea! Cu tot ce am, cu tot ce sunt vreau să-Ţi slujesc şi să fiu asemenea Ţie. Păstrează-mă pentru Tine… până când Te voi vedea în slavă!”

PROCES

Tu ai avut dreptul să taci
Şi n-ai tăcut.
Dragostea a folosit împotriva ta fiecare cuvânt
Şi în faţa acuzelor că iubeşti
Ai fost dovedit şi înfrânt.

Tu ai avut dreptul să nu ştii nimic…
Din gândurile născute în ochii lui verzi
Puteai să nu fi citit,
Dar martor ni-e astăzi inima ta,
C-ai ştiut şi-ai dorit.

Tu ai avut dreptul să nu îi fi zâmbit,
Puteai să nu fi vrut s-o vezi
Atât de des, şi-atât de fericit…

Iar tu puteai să nu-l fi căutat,
De nu ţi-ar fi plăcut
Să-l vezi atât de des şi atât de încurcat…

Voi pleda, de aceea, Onorată instanţă,
Pe deplin: vinovat
Dar martori îmi sunteţi cu toţii
Că azi i-am iertat!

Norel Iacob, Oglindă de buzunar, pag. 103


PENTRU   CINE

Glas de cer însângerat
Strigă la răscruce
Drumul marilor dureri
Până unde duce?
Până unde va urca
Domnul vina noastră grea?
Până-n moarte Jertfa Sa
Moartea sus pe cruce

Plin paharul prea amar
De dureri străine
Suferinţi fără hotar
Oare pentru cine?
Pentru cei ce spin culeg
Chinul Său să fie-ntreg
Stau sub cruce şi-nţeleg
Totul pentru mine.


ÎN   GHETSEMANI

În Ghetsemani
Paharul durerii tăcut aştepta
Am turnat fiecare vina noastră în el
Şi-am trecut mai departe
Doar Isus a rămas
Întristat ca de moarte
Să-L soarbă în noaptea pustie.
Cedrii se pleacă să-i mângâie
Fruntea în sânge
Se clatină pământul sub cerul ce plânge
Unde sunt cei ce strigau osanale?

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

This entry was posted in Programe tineret and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>