Regatul Mitanni (c.1600 – c.1350 i.Hr.)

          Regatul Mitanni (c.1600 – c.1350 i.Hr.)


         Perioada istorica discutata in acest articol a inceput prin 1400 i.Hr., cand Israelul a invadat vestul Palestinei, sub conducerea lui Iosua, si s-a sfarsit cu distrugerea Ierusalimului in anul 586 i.Hr. Inceputul acestei perioade coincide cu inceputul declinului puterii egiptene in Asia. Puterea cea mai mare in portile de nord era aceea a imparatiei hitite.

Aceasta insa a disparut in urma atacurilor popoarelor maritime, doua secole mai tarziu. Dupa aceea asirienii au venit in linia intai si, prin forta bruta, au alcatuit un imperiu care cu timpul s-a intins din partile muntoase ale Iranului pana la hotarul de sud al Egiptului. Babilonia, care in tot acest timp a existat numai ca o umbra a imaginii sale ilustre de mai inainte, in cele din urma a lepadat catusele jugului asirian si i-a luat locul din nou, ca un imperiu de scurta durata, dar glorios.

O intelegere a natiunilor acestora si a altora este absolut folositoare pentru o intelegere corecta a istoriei antice a poporului lui Dumnezeu, care s-a luptat pentru existenta lui in mijlocul diferitelor natiuni locale din Palestina mai intai, sub conducatorii de triburi, judecatori, apoi sub regi, care au fost in stare sa construiasca un regat respectabil si sa-l tina laolalta pentru mai mult de un secol. Acesta insa s-a despartit in doua regate rivale, fiecare dintre ele fiind prea slaba pentru a rezista la fortele care staruiau sa puna stapanire pe Palestina, puntea de uscat vitala dintre cele doua regiuni si civilizatii de cea mai mare importanta ale antichitatii, Egiptul si Mesopotamia.

Regatul de nord al lui Israel a fost in cele din urma inghitit de catre asirieni si a disparut complet din istorie dupa distrugerea Samariei, in anul 722 i.Hr. Regatul de sud al lui Iuda a mai dainuit inca un secol si jumatate, dar in cele din urma s-a supus babilonienilor. Totusi vigoarea religioasa a iudeilor a pastrat unitatea nationala chiar si in exil, avand ca rezultat faptul ca Iuda a iesit din captivitate un popor puternic si unit.

Scopul acestui articol este de a studia fundalul istoric al acestei perioade extrem de importante si interesante, de a examina aparitia, declinul si caderea regatelor si imperiilor si de a observa cum poporul lui Dumnezeu a fost influentat de evenimentele, culturile si civilizatiile vremii lor. De asemenea, este prezentat si un scurt istoric al poporului Israel, mai intai impartit in organizatii tribale, sub conducerea judecatorilor, apoi ca o organizatie unita sub trei regi succesivi si in cele din urma ca doua regate separate si rivale.

Deoarece scriitorii Bibliei, care au procurat din diferite surse materiale pentru o reconstituire a istoriei lui Israel, au fost conducatorii si reformatorii lui religiosi, ei au privit istoria lui Israel in lumina ascultarii sau neascultarii lor fata de Dumnezeu si au relatat-o ca atare.

Acesta e motivul pentru care in anumite perioade, cand poporul a trecut prin crize speciale sau din contra a avut conducatori eminenti, sursele noastre sunt bogate, in timp ce pentru altele sunt extrem de sarace si lasa goluri mari, pe care cunostintele noastre prezente nu le pot umple. De acea, cititorul trebuie sa fie constient ca o schita istorica a poporului lui Dumnezeu in vremurile Vechiului Testament e schematica in unele parti si completa in altele.

Acelasi lucru e tot atat de adevarat cu privire la istoria natiunilor antice la care nu toate perioadele sunt la fel de bine acoperite de surse vrednice de incredere. In unele cazuri, evenimentele secolelor nu sunt inca cunoscute. Este necesara descoperirea mai multor surse originale pentru a deveni posibila o reconstituire a istoriei anitice in toate aspectele ei. Examinarea urmatoare reprezinta situatia prezenta a celor cunoscute, si se bazeaza pe:
- in cea mai mare parte pe dovezi documentare devenite disponibile de cand au fost readuse la viata limbi vechi, scrise in diferite caractere hieroglife sau cuneiforme, la inceputul secolului al IX-lea.
- pe bogatia de materiale conservata de nisipul si molozul secolelor, aduse recent la lumina de instrumentele arheologului.

Cel mai mare rival al Egiptului in decursul Dinastiei a Optsprezecea a fost regatul Mitanni din Mesopotamia de nord. Desi descoperiri recente au revarsat oarecare lumina asupra istoriei acestui popor obscur, prea putin se cunoaste despre el. Locul capitalei vechi Washshukani (Vasugani), cunoscuta din rapoarte hitite, n-a fost inca descoperit, desi se crede in general ca a fost in regiunea Chabur de sus, in apropiere de Tell Halaf.

Populatia bastinasa veche a intregii regiuni era alcatuita din arameni care vorbeau limba aramaica, dar conducatorii erau hurri, care luasera in stapanire tara in secolul al XVI-lea i.Hr. “Hurri” e numele etnic al unei ramuri ariane a marii famili de natiuni indoeuropene, in timp ce “Mitanni” este numele statului peste care domneau Hurri. Numele regilor si ale functionarilor de stat seamana cu nume ariane si cu acelea ale unor zei lor ce se gasesc in Veda Indiana: Mithras, Varuna, Indra si Nasatza.

Desi inceputul regatului Mitanni este obscur, se stia ca hurii au ocupat regiunea aceasta cam prin secolul al 17-lea, deoarece hittitii, sub regele lor Murshilish (Mursil), s-au luptat cu hurrii la inapoierea lor in Anatolia, dupa cucerirea si distrugerea Babilonului. Totusi de abia in secolul al 15-lea i.Hr., numele regilor lor apar in surse materiale, mai ales in rapoartele egiptene ale lui Tutmos III si Amenhotep II, cu care regii acestia au avut mai multe ciocnirii.

Totusi, spre sfarsitul secolului al XV-lea, au fost stabilite relatii amicale intre casele regale din Egipt si Mitanni, asa ca, timp de cateva generatii succesive, regii egipteni au luat ca sotii principese mintanni. Artatama I din Mitanni i-a dat-o pe fiica sa Shutarna II lui Tutmos IV, pe fiica sa Gilukhepa lui Amenhotep III si Tushratta, pe fiica sa Tadu-khepa lui Amenhotep IV. Acesta este timpul (sec. al XIV-lea i.Hr.) scrisorilor Amarna, care scot la iveala, printre alte lucruri, legaturile amicale dintre Egipt si hurrii din Mitanni.

Motivul acestei schimbari de la ostilitate la amicitie, se poate sa fi fost aparitia unei noi puteri in nord-vest, hittitii. Cand hittitii treptat si-au extins influenta peste toata Asia Mica rasariteana si au incercat sa-si faca simtita influenta in Siria si Mesopotamia de Nord – pe vremea aceea teritoriul egiptean sau Mitanni -, cei doi fosti vrajmasi au devenit prieteni din necesitate, dar eforturile lor unite nu au fost destul de tari pentru a-i tine multa vreme in frau pe hittiti si, sub domnia slaba a faraonului Ikhnaton, s-a vazut in Siria ca Egiptul nu mai juca un rol decisiv in treburile asiatice.

De aceea prin 1365 i.Hr., Mattiwaza din Mitanni a incheiat un tratat de prietenia cu Shubbiluliuma; puternicul rege de pe vremea aceea si-a recunoscut influenta lui suverana asupra Siriei. Hurrii nord-estici intre timp infiinteaza un regat separat, sub numele de Hurri. Numele a doi dintre regii lui (un fiu si un nepot al lui Shutarna din Mitanni) sunt cunoscute, ambii din secolul al XIV-lea i.Hr.

Dupa mijlocul secolului al XIV-lea, toate sursele antice tac cu privire la regatul Mitanni, dar rapoartele asiriene de la aproape 1325-1250 i.Hr., vorbesc despre un regat Hanigalbat, aflat in aceeasi regiune ca si fotul Mitanni. Intrucat regii din Hanigalbat aveau nume ariane, ca si aceia din fostul Mitanni, pare ca Hanigalbat era succesorul lui Mitanni.

Era totusi o tara cu mica putere si influenta si cu o mica extindere, intrucat partile vestice devenisera parte din imperiu, iar cele rasaritene, parte din Asiria. Acest regat, probabil, si- a ajuns sfarsitul in secolul al XIII si s-a desfacut in mai multe state – cetati, care mai tarziu au fost absorbite de catre Asiria in timpul perioadei ei de expansiune.

Desi istoria regatului Hurian din Mesopotamia de nord este oarecum obscura, schema de mai sus este data, deoarece hurrii au jucat un rol important in miscarile raselor in mileniul al doilea i.Hr. Ei si-au extins influenta peste o mare parte din lumea antica, ajungand chiar pana in Palestina de sud, asa cum stim din relatari egiptene. In Biblie, hurrii sunt numiti Horiti (vezi Geneza 14,6; 36,20-21; Deuteronom 2,12.22).

Importanta hurrilor in Palestina poate fi vazuta din faptul ca la anumite perioade egiptenii au numit intreaga tara Kharu. Este posibil ca regele Chushan – Rishathaim din Mesopotamia, care l-a asuprit pe Israel timp de 8 ani dupa moartea lui Iosua si care in cele din urma a fost infrant de Otniel, fratele mai mic al lui Caleb ( Judecatori 3,8-10) sa fi fost unul dintre regii mitanni din secolul al XIV-lea i.Hr. Din cauza similaritatii de sunet, Tushratta a fost identificat cu Chushan-Rishathaim, dar se considera ca cel din urma a fost unul dintre regii perioadei de dupa 1365 i.Hr., pentru care pana acum nu s-au gasit rapoarte.
Sursa:Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Istorie generala. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>