Raspandirea Evangheliei

Raspandirea Evangheliei

Biserica ca intreprindere misionara.-S-a trecut deja in revista lucrarea de la urma a apostolilor, masura in care s-a extins predicarea evangheliei la sfarsitul primului secol. Pentru secolul al doilea relatarile sunt neclare. In ultima treime a secolului al doilea exista o biserica crestina prospera pe Valea Rinului din Franta de astazi. In acelasi timp crestinismul prospera si in rasarit. Inceputul secolului al treilea a dat la iveala puternice miscari crestine in nordul Africii, si unele in Spania si Britania.

Pe la inceputul secolului al patrulea se intemeiau biserici de-a lungul Rinului. Informatii ocazionale din scrierile crestine timpurii arata o raspandire treptata a crestinismului, cu intemeieri si uneori extinderi ale bisericilor in vremuri de persecutie, si de asemenea o societate care ajunge incetul cu incetul sa se crestineze. La vremea cand crestinismul a fost legalizat, fara indoiala ca crestinii erau milioane la numar.

Biserica avea cladiri in folosinta incepand din secolul al treilea. Este evident ca bisericile nu au fost intemeiate in curatia crestinismului apostolic, ci avand natura si chipul apostaziilor in care cazuse biserica. Apa nu poate urca mai sus decat sursa ei; bisericile noi au urmat in mod natural bisericile strabune care le adusesera la existenta si care le hranisera.

Solia Evangheliei se extinde .-Exista totusi o afirmatie izbitoare in scrierile apostolului Pavel. El vorbeste despre “nadejdea evangheliei pe care ati auzit-o si care a fost propovaduita oricarei fapturi de sub cer ” (Coloseni 1,23). Aici se sugereaza cu tarie ca progresul misionar al lucrarii misionare a bisericii nu era masurat in anii de inceput prin bisericile permanente care sunt cunoscute din punct de vedere istoric.

Se poate crede foarte bine ca prin puterea Duhului revarsat la cincizecime si, cu zelul si curajul apostolic solia evangheliei a fost dusa cu repeziciune la intreaga lume cunoscuta si poate chiar mai departe; si ca, chiar daca nu a avut ca urmare peste tot infiintarea de comunitati crestine permanente, ea a slujit scopului de a avertiza pe oameni ca ei trebuie sa se intoarca acum la Mesia care tocmai fusese rastignit, inviase si Se inaltase la ceruri unde Isi indeplinea lucrarea de mijlocire pentru toti cei care Se intorc la El. Daca asa stau lucrurile, aceasta trebuie considerata o solie asemanatoare cu cea care trebuie data lumii intregi inainte de cea de-a doua venrie a lui Hristos (Matei 24,14; Apocalipsa 14,6-12), si care este acum in desfasurare.

  Sursa:Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Istoria bisericii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>