Puncte fundamentale de credinta

Puncte fundamentale de credinta


I.Doctrina despre Dumnezeu


1.Cuvântul lui Dumnezeu

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Sfânta Scripturã, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspiratie divinã, prin oameni sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit si au scris, miscati de Duhul Sfânt. In acest Cuvânt, Dumnezeu a încredintat omului cunostinta necesarã în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilã a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experientei, descoperirea supremã a doctrinelor si raportul demn de încredere al interventiilor lui Dumnezeu în istorie.
Puncte fundamentale, 1

2.Dumnezeirea

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã existã un singur Dumnezeu: Tatãl, Fiul si Duhul Sfânt, o unitate a trei Persoane coexistând din vesnicie. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotcunoscãtor, mai presus de toate si pretutindeni prezent. El este infinit si mai presus de întelegerea omeneascã, dar cunoscut totusi prin faptul cã S-a descoperit pe Sine. El este pentru totdeauna vrednic de închinare, adorare si slujire de cãtre întreaga creatiune.
Puncte fundamentale, 2

3.Dumnezeu Tatãl

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Dumnezeu Tatãl Cel Vesnic este Creatorul, Izvorul, Sustinãtorul si Stãpânul întregii creatiuni. El este drept si sfânt, milos si îndurãtor, încet la mânie, plin de bunãtate si credinciosie. Calitãtile si capacitãtile manifestate în Fiul si Duhul Sfânt caracterizeazã, de asemenea, pe Tatãl.
Puncte fundamentale, 3

4.Dumnezeu Fiul

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Dumnezeu Fiul Cel Vesnic S-a întrupat în Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile, prin El se descoperã caracterul lui Dumnezeu, se aduce la îndeplinire mântuirea neamului omenesc si lumea este judecatã. De-a pururi Dumnezeu adevãrat, El a devenit, de asemenea, om adevãrat, Isus Hristos. El a fost conceput de Duhul Sfânt si nãscut din fecioara Maria. El a trãit si a fost ispitit ca orice fiintã omeneascã, dar a exemplificat în viata Lui, în mod desãvârsit, neprihãnirea si iubirea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu si a fost recunoscut ca fiind Mesia, Cel fãgãduit de Dumnezeu. De bunã voie, El a suferit si a murit pe cruce pentru pãcatele noastre si în locul nostru, si a fost înviat din morti, S-a înãltat la cer, ca sã slujeascã în Sanctuarul ceresc în favoarea noastrã. El va veni iarãsi în slavã pentru a aduce eliberarea finalã poporului Sãu si restatornicirea tuturor lucrurilor.
Puncte fundamentale, 4

5.Dumnezeu Duhul Sfânt

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Dumnezeu Duhul Cel Vesnic a fost activ împreunã cu Tatãl si cu Fiul în lucrarea creatiunii, a întrupãrii si a rãscumpãrãrii. El i-a inspirat pe scriitorii Sfintelor Scripturi. El a umplut viata Domnului Hristos cu putere. El atrage si convinge fiintele omenesti si, pe aceia care rãspund, El îi renaste si îi transformã dupã chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatãl si de Fiul spre a fi totdeauna cu copii Sãi, El revarsã daruri spirituale asupra bisericii, împuternicind-o pentru a da mãrturie despre Hristos si, în armonie cu Scripturile, o conduce în tot adevãrul.
Puncte fundamentale, 5


II. Doctrina cu privire la om


6.Creatiunea

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Dumnezeu este Creator al tuturor lucrurilor si cã El a asezat în Scripturã raportul autentic al activitãtii Sale creatoare. In sase zile Dumnezeu a fãcut cerurile si pãmântul si toate fiintele vii de pe pãmânt si S-a odihnit în ziua a saptea a acelei prime sãptãmâni. In acest fel, El a stabilit Sabatul ca un monument permanent al încheierii lucrãrii Sale creatoare. Primul bãrbat si prima femeie au fost fãcuti dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, ca o încoronare a lucrãrii creatiunii, dându-li-se stãpânire peste pãmântul întreg si fiind însãrcinati cu rãspunderea de a se îngriji de el. Când lucrarea de creare a lumii a fost terminatã, ea era foarte bunã, declarând slava lui Dumnezeu.
Puncte fundamentale, 6

7.Natura omului

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã bãrbatul si femeia au fost fãcuti dupã chipul lui Dumnezeu, dotati cu individualitate si cu libertatea de a gândi si actiona. Desi au fost creati ca fiinte libere, reprezentând o unitate indivizibilã a corpului, mintii si spiritului, erau dependenti de Dumnezeu pentru viatã, suflare si toate celelalte. Când primii nostri pãrinti nu l-au ascultat pe Dumnezeu, ei au negat dependenta lor de El si au cãzut din înalta lor pozitie, pe care au avut-o când au ascultat de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu în ei a fost mânjit si au devenit supusi mortii. Urmasii lor au împãrtãsit aceastã naturã cãzutã împreunã cu consecintele ei. Acestia se nasc cu slãbiciuni si tendinte spre rãu. Dar Dumnezeu, în Hristos, a împãcat lumea cu Sine si, prin Duhul Sãu, a refãcut în muritorii pocãiti chipul Fãcãtorului lor. Creati spre slava lui Dumnezeu, ei sunt cheamati sã-L iubeascã pe El, sã se iubeascã unii pe altii si sã aibã grijã de cele din jurul lor.
Puncte fundamentale, 7


III.Doctrina despre mântuire


8.Marea Luptã

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã întreaga omenire este în prezent cuprinsã în marea luptã dintre Hristos si Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, legea Sa si suveranitatea Sa asupra Universului. Acest conflict a început în cer, atunci când o fiintã creatã si înzestratã cu libertatea de a alege, prin înãltarea de sine, a devenit Satana, vrãjmasul lui Dumnezeu, care a dus la revolta unei pãrti a îngerilor. El a introdus spiritul de rebeliune în lumea aceasta atunci când a dus în pãcat pe Adam si pe Eva. Acest pãcat al omului a avut ca rezultat deformarea chipului lui Dumnezeu în omenire, dezordine în lumea creatã si, în cele din urmã, nimicirea ei în timpul potopului. Privitã de întreaga creatiune, aceastã lume a devenit arena conflictului universal, din care în cele din urmã Dumnezeul iubirii va fi îndreptãtit. Pentru a ajuta pe poporul Sãu în aceastã luptã, Domnul Hristos trimite pe Duhul Sfânt si pe îngerii Sãi credinciosi sã-l cãlãuzeascã, sã-l ocroteascã si sã-l sustinã pe calea mântuirii.
Puncte fundamentale, 8

9.Viata, moartea si învierea Domnului Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã în viata Domnului Hristos, de desãvârsitã ascultare de vointa lui Dumnezeu, în suferintele Sale, în moartea si învierea Sa, Dumnezeu a prevãzut singurul mijloc de ispãsire pentru pãcatul neamului omenesc, astfel ca aceia care prin credintã primesc aceastã ispãsire sã poatã avea viata vesnicã si întreaga creatiune sã poatã întelege mai bine sfânta si infinita iubire a Creatorului. Aceastã ispãsire desãvârsitã apãrã neprihãnirea Legii lui Dumnezeu si bunãtatea caracterului Sãu, cãci condamnã pãcatul nostru si, în acelasi timp, ea aduce împãcare si regenerare, asigurã iertarea noastrã. Moartea Domnului Hristos este înlocuitoare si expiatoare. Invierea Domnului Isus Hristos proclamã triumful lui Dumnezeu asupra fortelor rãului si, acelora care acceptã ispãsirea, le asigurã biruinta finalã asupra pãcatului si a mortii. Ea declarã domnia Domnului Isus Hristos, înaintea cãruia fiecare genunchi din ceruri si de pe pãmânt se va pleca.
Puncte fundamentale, 9

10.Experienta mântuirii

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã, în infinita Sa iubire si milã, Dumnezeu a fãcut pe Hristos, care n-a cunoscut pãcatul, sã fie pãcat pentru noi, pentru ca în El noi sã putem fi fãcuti neprihãnirea lui Dumnezeu. Condusi de Duhul Sfânt, ne dãm seama de nevoia noastrã, recunoastem pãcãtosenia noastrã, ne pocãim de nelegiuirea noastrã si manifestãm credinta în Isus, ca Domn si Hristos, ca Inlocuitor si Exemplu. Aceastã credintã, prin care primim mântuirea, vine prin puterea divinã a Cuvântului si este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem îndreptãtiti, înfiati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu si eliberati de sub stãpânirea pãcatului. Prin Duhul, suntem nãscuti din nou si sfintiti. Duhul reînnoieste mintea noastrã, scrie legea iubirii lui Dumnezeu în inimile noastre si ni se dã puterea de a trãi o viatã sfântã. Rãmânând în El, devenim pãrtasi de naturã divinã si avem asigurarea mântuirii, acum si în ziua judecãtii.
Puncte fundamentale, 10


11. Cresterea in Isus Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul slujirii Sale pamantesti, a infrant puterea lor si a facut ca pedeapsa lor finala sa fie sigura.In timp ce umblam cu Domnul Isus in pace, bucurie si avem asigurarea iubirii Lui, biruinta Sa ne da si noua biruinta asupra fortelor raului, care cauta in continuare sa obtina controlul asupra noastra. Dar Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn al nostru, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai traim in intuneric, nu ne mai temem de puterile raului, de nestiinta si de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viata.In aceasta noua libertate in Domnul Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, avand comuniune zilnica cu El in rugaciune, hranindu-ne din Cuvantul Sau, meditand asupra acestuia si a providentei divine, cantand pentru lauda Sa, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii.In timp ce ne angajam in slujirea iubitoare a celor din jur si in marturisirea mantuirii Sale, permanenta Sa prezenta cu noi prin Duhul Sfant, va transforma fiecare clipa si fiecare activitate intr-o experienta spirituala. (Ps. 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col. 1:13, 14; 2:6,14, 15; Luca 10:17-20; Ef. 5:19, 20; 6:12-18; 1 Tes. 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil. 3:7-14; 1 Tes. 5:16-18; Mat. 20:25-28; Ioan 20:21; Gal. 5:22-25; Rom. 8:38, 39;    1 Ioan 4:4; Evr. 10:25).
Puncte fundamentale, 11

IV.Doctrina cu privire la bisericã


12.Biserica

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Biserica este comunitatea credinciosilor care recunosc si mãrturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mântuitor. In continuarea poporului lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament, suntem chemati sã iesim din lume, sã ne strângem laolaltã pentru rugãciune, pentru comuniune, pentru învãtarea Cuvântului, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea întregii omeniri si proclamarea pe plan mondial a Evangheliei. Biserica îsi trage autoritatea de la Hristos, care este întruparea Cuvântului, si din Sfintele Scripturi, care sunt Cuvântul scris. Biserica este familia lui Dumnezeu; adoptati de El si devenind copiii Lui, membrii ei trãiesc pe baza noului legãmânt. Biserica este corpul lui Hristos, o comunitate a credintei, al cãrei Cap este Isus Hristos. Biserica este mireasa pentru care Hristos a murit, ca El sã poatã s-o sfinteascã si s-o curãteascã. La întoarcerea Sa în triumf, El va prezenta Siesi o bisericã glorioasã, credincioasã în decursul tuturor veacurilor, rãscumpãratã cu sângele Sãu, neavând vreo patã sau zbârciturã, ci sfântã si fãrã prihanã.
Puncte fundamentale, 12

13.Rãmãsita si misiunea ei

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã biserica universalã este compusã din toti aceia care cred cu adevãrat în Hristos. Dar, în zilele sfârsitului, un timp de apostazie foarte rãspândit, o rãmãsitã a fost chematã sã pãzeascã poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Aceastã rãmãsitã anuntã sosirea ceasului judecãtii, proclamând mânturea prin Hristos si vestind apropierea revenirii Sale. Aceastã proclamare este simbolizatã prin cei trei îngeri din Apocalipsa 14; ea coincide cu lucrarea judecãtii din ceruri si are ca efect o lucrare de pocãintã si reformã pe pãmânt. Fiecare credincios este chemat sã participe personal la aceastã lucrare mondialã de mãrturisire.
Puncte fundamentale, 13

14.Unitatea trupului lui Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã biserica este un corp de credinciosi compus din multi membri, chemati din toate natiunile, semintiile, limbile si noroadele. In Hristos, noi suntem o nouã creatiune; deosebirile de rasã, culturã, educatie si nationalitate, cum si diferentele dintre cei de sus si cei de jos, dintre bogat si sãrac, dintre bãrbat si femeie nu trebuie sã dea loc la dezbinãri între noi. Noi suntem cu totii egali în Hristos care, prin acelasi Spirit, ne-a legat într-o unicã comuniune cu El si între noi; noi trebuie sã slujim si sã fim slujiti fãrã pãrtinire si prejudecãti. Prin descoperirea lui Isus Hristos în Scripturã, noi împãrtãsim aceeasi credintã si nãdejde si dãm tuturor o mãrturie unanimã. Aceastã unitate îsi are izvorul în unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca sã fim copii ai Sãi.
Puncte fundamentale, 14

15.Botezul

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã, prin botez, noi mãrturisim credinta noastrã în moartea si învierea lui Isus Hristos si dãm mãrturie privind moartea noastrã fatã de pãcat si hotãrârea noastrã de a umbla într-o viatã nouã. In acest fel, noi recunoastem pe Hristos ca Domn si Mântuitor, devenim poporul Lui si suntem primiti ca membri de cãtre biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertãrii pãcatelor noastre si al primirii Duhului Sfânt. El se sãvârseste prin scufundarea în apã si este conditionat de mãrturisirea credintei în Isus si de dovezile pãcîintei de pãcat. El urmeazã instruirii în adevãrurile Sfintelor Scripturi si acceptãrii învãtãturilor ei.
Puncte fundamentale, 15

16.Cina Domnului

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Cina Domnului este o participare la simbolurile trupului si sângelui lui Isus, ca o expresie a credintei în El, Domnul si Mântuitorul nostru. In aceastã experientã a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se întâlni cu poporul Sãu si a-l întãri. Impãrtãsindu-ne cu bucurie, noi vestim moartea Domnului pânã ce El va reveni. Pregãtirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocãinta si mãrturisirea. Invãtãtorul a rânduit serviciul spãlãrii picioarelor, care înseamnã o reînnoire a curãtirii, o expresie a dispozitiei de a sluji unul altuia în umilintã, asemenea lui Hristos, si de a uni inimile noastre în dragoste. Serviciul Cinei este deschis tuturor credinciosilor crestini.
Puncte fundamentale, 16

17.Darurile si slujbele spirituale

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã Dumnezeu a revãrsat asupra tuturor membrilor bisericii Sale din orice generatie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie sã le foloseascã într-o slujire plinã de iubire si pentru binele comun al bisericii si al omenirii. Date prin mijlocirea Duhului Sfânt, care dã fiecãrui membru dupã cum voieste El, darurile aduc cu ele toate aptitudinile si capacitãtile de slujire de care are nevoie Biserica pentru a îndeplini functiile ei stabilite de Dumnezeu. Conform Sfintelor Scripturi aceste daruri cuprind functii în vederea slijirii, ca de exemplu slujba vindecãrii, a credintei, profetiei, predicãrii, învãtãturii, administrãrii, împãcãrii, compasiunii, slujirii din iubire pânã la sacrificiu de sine, pentru ajutorarea si încurajarea oamenilor. Unii membri sunt chemati de Dumnezeu si înzestrati de Duhul Sfânt pentru îndeplinirea functiilor recunoscute de cãtre bisericã în lucrarea de pastoratie, evanghelisticã, apostolicã si de învãtare, necesare în mod deosebit pentru pregãtirea membrilor în vederea lucrãrii de slujire, pentru dezvoltarea bisericii si atingerea maturitãtii spirituale, cum si pentru promovarea unitãtii credintei si cunoasterii de Dumnezeu. Când membrii folosesc aceste daruri spirituale, ca niste slujitori cerdinciosi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este ocrotitã de influentele distructive ale falselor învãtãturi si progreseazã cu puterea de crestere ce vine de la Dumnezeu si se zideste în credintã si dragoste.
Puncte fundamentale, 17

18.Darul profetiei

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã între darurile Duhului Sfânt se aflã si profetia. Acest dar este un semn de identificare al bisericii rãmãsitei si a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu al adevãrului investit cu autoritate, aducând bisericii încurajare, cãlãuzire, instruire si mustrare. Ele declarã în mod clar cã Biblia este etalonul dupã care orice învãtãturã si experientã trebuie sã fie verificatã.
Puncte fundamentale, 18


V.Doctrina despre viata crestinã


19.Legea lui Dumnezeu

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse în Cele Zece Porunci si exemplificate în viata Domnului Isus. Ele exprimã iubirea, voia si hotãrârile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legãmântului lui Dumnezeu cu poporul Sãu si etalonul dupã care se desfãsoarã judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfânt, ele scot în evidentã pãcatul si trezesc un simtãmânt al nevoii dupã un Mântuitor. Mântuirea este numai prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceastã ascultare dezvoltã caracterul crestin si are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovadã a iubirii noastre fatã de Domnul si a preocupãrii pentru concetãtenii nostri. Ascultarea care vine din credintã demonstreazã puterea Domnului Hristos de a transforma viata si întãreste în acest fel mãrturisirea crestinã.
Puncte fundamentale, 19

20.Sabatul

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã binefãcãtorul Creator, dupã cele sase zile ale creatiunii, S-a odihnit în cea de-a saptea zi si a instituit Sabatul pentru toti oamenii, ca un monument de aducere aminte al creatiunii. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu cere pãzirea Sabatului zilei a saptea ca zi de odihnã, de închinare si slujire, în armonie cu învãtãtura si practica lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de plãcutã comuniune cu Dumnezeu si între credinciosi. El este un simbol al rãscumpãrãrii în Hristos, un semn al sfintirii noastre, o dovadã a loialitãtii si o pregustare a viitorului nostru vesnic în Impãrãtia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legãmântului vesnic dintre El si poporul Sãu. Pãzirea plinã de bucurie a acestui timp sfânt, de seara si pânã seara, de la apus de soare pânã la apus de soare, este o celebrare a actelor creatoare si rãscumpãrãtoare ale lui Dumnezeu.
Puncte fundamentale, 20

21.Administrarea crestinã a bunurilor vietii

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ne-a încredintat timpul si ocaziile, capacitãtile si mijloacele materiale, binecuvântãrile pãmântului si resursele lui. Noi suntem rãspunzãtori fatã de El pentru buna lor folosire. Noi recunoastem drepturile Lui de proprietar prin slujire plinã de credinciosie fatã de aproapele nostru, cum si prin faptul cã Ii înapoiem zecimea si dãm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru sustinerea si dezvoltarea bisericii Sale. Administrarea este un privilegiu ce ne este dat de Dumnezeu pentru cresterea în dragoste si biruintã asupra egoismului si lãcomiei. Un bun administrator se bucurã de binecuvântarea ce vine asupra altora, ca rod al credinciosiei lui.
Puncte fundamentale, 21

22.Comportamentul crestin

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã noi suntem chemati sã fim un popor evalvios care gândeste, simte si actioneazã în armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul sã refacã în noi caracterul Domnului nostru, noi trebuie sã ne angajãm numai în acele lucruri care vor produce în viata noastrã aceeasi curãtie, sãnãtate si bucurie manifestate în viata Domnului Hristos, în viata noastrã. Acesta înseamnã cã distractiile si plãcerile noastre trebuie sã fie la cele mai înalte standarde ale bunului gust si frumusetii crestine. In timp ce recunoastem deosebirile dintre diferite civilizatii, îmbrãcãmintea noastrã trebuie sã fie simplã, decentã si de bun gust, asa cum stã bine acelora a cãror adevãratã frumusete nu constã în împodobirea exterioarã, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând si smerit. Iar pentru cã trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, noi trebuie sã avem grijã de ele, într-un mod inteligent. Pe lângã miscare fizicã si odihnã corespunzãtoare, noi trebuie sã adoptãm cea mai sãnãtoasã dietã cu putintã si sã ne abtinem de la hrana necuratã arãratã în Sfintele Scripturi. Deoarece bãuturile alcoolice, tutunul si folosirea iresponsabilã a medicamentelor si narcoticelor sunt dãunãtoare pentru corpurile noastre, noi trebuie sã ne abtinem de la folosirea lor. In schimb, trebuie sã ne angajãm în tot ceea ce aduce gândurile si corpurile noastre în ascultare de Hristos, care doreste sã fim sãnãtosi, folositori si plini de bucurie si bunãtate.
Puncte fundamentale, 22

23.Cãsãtoria si familia

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã institutia cãsãtoriei a fost întemeiatã de Dumnezeu în Eden. Isus a proclamat-o ca unire pentru toatã viata dintre un bãrbat si o femeie, într-o pãrtãsie plinã de iubire. Pentru crestin, legãmântul cãsãtoriei este fãcut cu Dumnezeu ca si cu tovarãsul de viatã si trebuie sã se realizeze numai între persoane ce împãrtãsesc o credintã comunã. Iubirea reciprocã, onoarea, respectul si responsabilitatea constituie însãsi baza acestei legãturi, care trebuie sã reflecte iubirea,sfintenia, fidelitatea si permanenta relatiilor dintre Hristos si biserica Sa. Cu privire la divort, Isus a învãtat cã persoana care divorteazã de tovarãsul de viatã, cu exceptia cazurilor de adulter si se recãsãtoreste cu altcineva, comite adulter. Desi relatiile în unele familii pot sã se îndepãrteze de ideal, într-o cãsãtorie în care partenerii care se încred total, unul în celãlalt si în Hristos, ei pot obtine unitatea plinã de iubire, prin cãlãuzirea Duhului si instruirea bisericii. Dumnezeu binecuvânteazã familia si urmãreste ca membrii ei sã se ajute unul pe altul, spre o deplinã maturitate. Pãrintii trebuie sã-si creascã astfel copiii, încât acestia sã iubeascã si sã asculte de Dumnezeu. Prin exemplul si cuvintele lor, ei trebuie sã-i învete cã Domnul Hristos este autorul iubitor al disciplinei, totodeauna binevoitor, care le poartã de grijã si care doreste ca ei sã devinã membri ai corpului Sãu, familia lui Dumnezeu. Unitatea crescândã a familiei, constituie unul din semnele distinctive ale ultimei solii a Evangheliei.
Puncte fundamentale, 23


VI.Doctrina despre evenimentele finale


24.Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul ceresc

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã existã un Sanctuar în ceruri, adevãratul tabernacol, ridicat nu de om ci de Domnul. In el, Domnul Hristos slujeste în favoarea nostrã, punând la dispozitia credinciosilor binefacerile jertfei Sale ispãsitoare, aduse o datã pentru totdeauna pe cruce. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele nostru Preot si a început lucrarea Sa de mijlocire la data înãltãrii Sale. In 1844, la sfârsitul perioadei profetice de 2300 zile, El a intrat în cea de-a doua si ultima fazã a slujirii Sale ispãsitoare. Ea este o lucrare a judecãtii de cercetare, care este o parte a eliminãrii definitive a tuturor pãcatelor, simbolizatã de cãtre curãtirea sanctuarului ebraic din vechime în Ziua de ispãsire. In acel serviciu simbolic, sanctuarul era curãtit cu sângele animalelor jertfite, dar lucrurile ceresti sunt curãtite cu sacrificiul desãvârsit al sângelui lui Isus Hristos. Judecata de cercetare descoperã fiintelor ceresti care din cei morti dorm în Hristos si astfel, în El, sunt socotiti vrednici de a avea parte de prima înviere. Ea aratã, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, pãzind poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos, si în El, deci, sunt gata pentru înãltarea în Impãrãtia Sa cea vesnicã. Aceastã judecatã apãrã dreptatea lui Dumnezeu în salvarea acelora care cred în Isus. Ea declarã cã aceia care au rãmsa credinciosi lui Dumnezeu vor primi Impãrãtia. Terminarea acestei lucrãri a Domnului Hristos va marca încheierea timpului de probã al omenirii înaintea celei de-a doua veniri a Domnului Hristos.
Puncte fundamentale, 24

25.A doua venire a Domnului Hristos

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã a doua venire a Domnului Hristos este binecuvântata nãdejde a bisericii, marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literalã, personalã, vizibilã si mondialã. Când El va reveni, mortii neprihãniti vor fi înviati si împreunã cu neprihãnitii cei vii vor fi glorificati si luati la cer, dar cei nelegiuiti vor muri. Implinirea aproape completã a majoritãtii profetiilor, împreunã cu conditiile existente în prezent în lume, aratã faptul cã venirea Domnului Hristos este iminentã. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem îndemnati sã fim gata în orice vreme.
Puncte fundamentale, 25

26.Moartea si învierea

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã plata pãcatului este moartea. Dar Dumnezeu, care Singur are nemurirea, va da viata vesnicã celor rãscumpãrati ai Sãi. Pânã în ziua aceea însã, moartea este o stare de inconstientã pentru toti oamenii. Când Domnul Hristos, care este viata noastrã. Se va arãta, neprihãnitii înviati si cei neprihãniti în viatã vor fi glorificati si luati ca sã întâmpine pe Domnul lor. A doua înviere, învierea celor nelegiuiti, va avea loc dupã o mie de ani.
Puncte fundamentale, 26

27.Mileniul si sfârsitul pãcatului

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos cu sfintii Sãi în ceruri, între prima si a doua înviere. In acest timp, mortii cei nelegiuiti vor fi judecati; pãmântul va fi în totul pustiu, fãrã fiinte omenesti vii, care sã-l locuiascã, ci ocupat doar de Satana si îngerii sãi. La sfârsitul mileniului, Domnul Hristos cu sfintii Sãi si Cetatea cea sfântã, vor coborî din ceruri pe pãmânt. Mortii cei nelegiuiti vor fi atunci înviati si împreunã cu Satana si îngerii lui vor înconjura cetatea; dar foc va coboî de la Dumnezeu si-i va arde si va curãti pãmântul. Universul va fi astfel eliberat pentru totdeauna de pãcat si de pãcãtosi.
Puncte fundamentale, 27

28.Noul Pãmânt

Adventistii de ziua a saptea cred… Cã, pe noul pãmânt, în care va locui neprihãnirea, Dumnezeu a pregãtit un cãmin vesnic pentru cei rãscumpãrati si un mediu desãvârsit pentru viata vesnicã, pentru iubire, bucurie si pentru a învãta în prezenta Lui. Cãci aici Dumnezeu Insusi va locui cu poporul Sãu, iar moartea si suferinta vor dispãrea. Marea Luptã va fi încheiatã si nu va mai fi pãcat. Toate lucrurile, însufletite si neînsufletite, vor declara cã Dumnezeu este dragoste; si El va domni vesnic. Amin.
Puncte fundamentale, 28

Ce cred adventistii de ziua a saptea


1. Revelaţia lui Dumnezeu:

Revelaţia lui Dumnezeu este o reprezentare fidelă a ceea ce El a dorit să ne descopere despre Sine şi se reflectă în natură ,(Rom. 1:19-20), în Sfintele Scripturi (Tit 1:3) şi în Iisus Hristos Domnul. Din autenticitatea informaţiilor din Biblie, din felul cum este alcătuită, datorită calităţii de a vorbi fără greşeală despre evenimente care urmau să se întâmple şi datorită puterii de a schimba vieţile oamenilor, rezultă cu necesitate că ea este de sorginte divină.

2. Sfânta Treime:

Potrivit adevărurilor explicite şi implicite ale Sfintelor Scripturi credem în existenţa unui singur Dumnezeu real, detaşându-ne evident de ereziile condamnate în primele patru Sinoade Ecumenice. Acest Dumnezeu este de substanţă unică(ousia) şi Unul (Deuteronom 6:4; Efeseni 4;5) şi se manifestă în trei persoane (hypostasis-uri), Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt.

3. Dumnezeu Tatăl:

Dumnezeu Tatăl este prima persoană a dumnezeirii care are viaţa în Sine şi care există prin Sine. El ne este descoperit în Vechiul Testament, în Noul Testament şi în mod special în Fiul Său Iisus Hristos. El este un Tată al îndurării, al iubirii, al răscumpărării şi nu în ultimul rând al dreptăţii. Sinteza caracterului Său este surprinsă cel mai reprezentativ în cele zece porunci (Exod 20) şi în iubirea sa arătată în Hristos (Ioan 3:16)

4. Domnul Iisus Hristos:

Domnul Iisus Hristos este a doua persoană a Dumnezeirii, este preexistentă (Ioan 1:1-3), prin înomenire devine singura entitate ce uneşte divinul cu umanul în aceeaşi persoană iar acest lucru este realizat de către Dumnezeire în vederea răscumpărării creaţiei. Divinitatea şi omenitatea Sa este dovedită de Dumnezeu-Tatăl, de El însuşi, de prooroci, de apostoli de către îngeri şi chiar de către demoni. Iisus Hristos este Dumnezeu-Om.

5. Duhul Sfânt:

A treia persoană a Dumnezeirii este Duhul Sfânt. Atribute ca: voinţa, cunoaşterea, năzuinţa, dragostea, întristarea, posibilitatea de a păcătui împotriva Sa, evidenţiază calitatea de persoană excluzând ideea că Duhul Sfânt este doar o energie. Duhul Sfânt a participat la creaţiune cu Tatăl şi cu Fiul (Gen. 1:2), transformă caracterul (Ioan 3:5),convinge de păcat (Ioan: 16:8) ne călăuzeşte în tot adevărul (Ioan 16:13) şi conduce Biserica prin darurile spirituale şi în prezent.

6. Originea răului şi cădere în păcat:

Răul a fost “zămislit” de către Lucifer (Isaia 42:12-14) iar formele şi rezultatele pe care noi i le percepem se datorează în primul rând neascultării lui Adam şi al Evei precum şi ataşamentului nostru faţă de această neascultare. La acest nivel istoria răului a început în Eden (Gen. 3:16) iar el se identifică cu păcatul fiind socotit ca o rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

7. Planul Mântuirii:

În ciuda apariţiei păcatului, Dumnezeu nu-şi abandonează creaţia Sa şi nici nu şi-o distruge ci, datorită dragostei Sale face un plan (Efeseni 1:9-11; 3:9-11), un Plan al Mântuirii. Acest plan este realizat în Iisus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12; Ioan 14:6) cu scopul de a mântui neamul omenesc, de a înlătura discordia din univers şi pentru a glorifica Legea lui Dumnezeu ca o expresie a caracterului Său (Isaia 42:21).

8. Naşterea din nou:

Omul poate scăpa de efectele finale ale păcatului şi poate beneficia de rezultatele Planului de Mântuire numai în condiţiile în care se naşte din nou. (Ioan 3:3) Aspectul public al naşterii din nou este botezul, la vârsta adultă şi prin scufundare în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, iar aspectul lăuntric al naşterii din nou este pocăinţa ce constă într-o schimbare a direcţiei de mers, o schimbare a gândirii şi o adâncă părere de rău faţă de relele săvârşite precum şi părăsirea acestora.

9. Îndreptăţirea prin credinţă:

Mântuiţi sunt doar oamenii pe care Dumnezeu îi îndreptăţeşte. Această îndreptăţire nu este rezultatul demersurilor făcute de oameni prin fapte bune sau altceva de acest gen. Cei mântuiţi sunt îndreptăţiţi de către Dumnezeu în Iisus Hristos prin credinţă (Romani 3:24). Sfinţirea prin credinţă îşi face autentică existenţa într-o viaţă de ascultare faţă de Legea Morală a lui Dumnezeu.

10. Decalogul:

Legea lui Dumnezeu este apreciată de Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu (Romani 7:12). Cuvintele pe care Dumnezeu le rosteşte la Sinai (Exod 20) şi pe care El însuşi le notează pe două table de piatră, constituie cele zece porunci şi reprezintă caracterul Lui. Ele obligă pe toţi oamenii indiferent de loc şi timp.

11. Sabatul biblic şi pseudo-sabatul:

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se identifică cu sabatul zilei a şaptea, adică sâmbăta, ne socotind că acest lucru ar constitui un fel de iudaizare. Sâmbăta ca zi de odihnă este instituită încă din Eden (Gen.2:2-3), face obiectul scrierii ei pe tabla de piatră chiar de către Dumnezeu iar autenticitatea ei este evidenţiată fără rezerve în practica Domnului Iisus Hristos, a Sfinţilor Apostoli şi a primilor creştini. Din acest motiv sfinţirea ei constituie o problemă de ascultare de Dumnezeu şi în consecinţă de moralitate; sărbătorirea altor zile cu caracter de înlocuire a sâmbetei presupune neascultare.

12. Sanctuarul şi judecata de cercetare:

Sanctuarul construit după chipul pe care Dumnezeu i la arătat lui Moise este o aşezare in imagine concretă a felului cum are loc lucrarea mântuirii neamului omenesc; iertarea zilnică şi iertarea finală, reprezentată prin Marea Zi a Ispăşirii. Potrivit Epistolei către Evrei, şi nu numai, Iisus Hristos şi-a luat prerogativele de Mare Preot şi săvârşeşte acum în cer, Judecata de cercetare în Sfânta Sfintelor din ceruri urmată apoi de curăţirea Sfântului Locaş. Această realitate va consemna sfârşitul istoriei păcatului.

13. A doua venire a lui Iisus Hristos:

Cel mai magistral eveniment consemnat de Sfintele Scripturi, ce urmează să se întâmple, este revenirea Domnului Iisus Hristos (Ioan 14,2.3). Acest eveniment a fost consemnat şi în Crezul fundamental al creştinismului şi continuă să fie speranţa tuturor credincioşilor. Biblia ne asigură de faptul că revenirea Sa va fi de dimensiuni cosmice şi în consecinţă vizibilă (Faptele Apostolilor 1:9-11; Apoc. 1:7). Sunt prevestite semne care preced venirea Lui, şi acest eveniment este justificat atât de dorinţa lui Dumnezeu de a-şi mântui pe aleşii Săi cât şi de faptul că răul îşi va fi arătat suficient ceea ce poate să ofere. Credem într-o revenire certă şi iminentă.

14. Natura omului:

Starea omului de după păcătuire justifică învierea, judecata şi revenirea Mântuitorului. După ce omul moare, nu există nici entitate fizică şi nici entitate spirituală cu capacitate intelectuală şi cnştienţa existenţei de sine. Dacă un asemenea lucru ar fi adevărat cele trei evenimente precizate mai sus nu şi-ar avea sensul şi respectiv întreagă Biblia ar fi fără credit. Omul a fost creat astfel: “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Gen. 2: 7). Când omul moare, ţărâna se întoarce în pământ iar duhul de viaţă la Cel care la dat.

15. Învierea:

Domnul Iisus Hristos este învierea şi viaţa (Ioan 11:25). În experienţa morţii şi învierii Sale avem nădejdea că şi noi chiar dacă va fi să murim vom învia. Biblia ne învaţă despre existenţa a două învieri. O înviere la a doua revenire a Domnului Iisus Hristos, a celor care au adormit în El(1 Tesaloniceni 4,16) şi a doua înviere a celor nelegiuiţi, înviere ce va avea loc la o mie de ani după cea dintâi (Apocalips 20:5.13). Cei dintâi vor învia pentru viaţă veşnică iar ceilalţi pentru pedeapsa finală.

16. Spiritismul antic şi modern:

Din perspectiva Sfintelor Scripturi Satana este socotit ca fiind primul medium spiritist prin şarpele din Eden. În antichitate această manifestare s-a dezvoltat şi consta în chemarea morţilor, în ghicit, în prezicerea viitorului etc. Nici lumea modernă şi post modernă nu face excepţie dat fiind faptul că astăzi aceste practici au devenit extrem de normale pentru o mare parte din populaţia lumii într-o extrem de mare varietate religioasă. Biblia condamnă aceste practici (Isaia 8:19-20). Potrivit Bibliei, această forţă demonică va reuşi să unească lumea în ultima ei atitudine împotriva lui Dumnezeu.

17. Biserica rămăşiţei:

Ca o antiteză la această alianţă universală va sta biserica lui Dumnezeu (1 Tim. 3:15). În aspectul ei vizibil fiind caracterizată de credinţa lui Iisus, de răbdarea sfinţilor şi de păzirea Poruncilor lui Dumnezeu iar în aspect invizibil de toţi credincioşii ce vor decide pentru această Biserică în criza finală.

18. Cele trei solii îngereşti:

Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea se identifică cu biserica lui Hristos şi îşi consideră ca o datorie sfântă propovăduirea întreitei solii Îngereşti (Apoc. 14:6-12), adică: Evanghelia veşnică, mondială şi culminantă, sosirea ceasului judecăţii, prăbuşirea confuziilor rezultate din mişcările de unire religioasă şi valoarea determinantă a respingerii închinării la “fiară” şi primirea semnului ei.

19. Harul şi cele două legăminte:

Nimic din cele menţionate ca atitudini şi ca faptă nu plătesc mântuirea noastră. Înnoirea Vechiului Legământ în Hristos ne face beneficiarii Noului Legământ şi în consecinţă primitori ai mântuirii acordate prin Har: (Efeseni 2:8-9).

20. Spiritul Profeţiei:

Deşi la acest nivel suntem uneori interpretaţi tendenţios, Biserica noastră nu promovează o altfel de tradiţie a părinţilor bisericeşti pe care o crede autentică în raport cu tradiţia bisericilor tradiţionale, respectiv cea Ortodoxă şi cea Romano Catolică. Pe de altă parte nu putem afirma că scrierile lui Ellen G. White sunt doar nişte scrieri comune. Datorită puterii lor de a schimba viaţa oamenilor, datorită puterii lor de a ne întoarce la Sfintele Scripturi şi datorită faptului că se identifică cu ceea ce Sfintele Scripturi pretind pentru calitatea unui profet, găsim în identitatea acestor scrieri, identitatea unui profet al zilelor noastre.

21. Botezul:

Botezul este o mărturie publică a celui în cauză, despre credinţa sa şi despre schimbarea vieţii sale. Împreună cu Sfânta Cină constituie pilonii fundamentali ai mărturiei creştine cu privire la ceea ce Hristos a întreprins pentru noi în vederea mântuirii. Se administrează doar adulţilor în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt (Matei 28: 19)

22. Cina Domnului:

Aşa cum am anticipat deja, al doilea act de cult comemorativ este Sfânta Împărtăşanie. Acesta a fost instituit în mod personal de către Iisus Hristos (Matei 26:26-28) şi presupune o pregătire minuţioasă a celui în cauză (1 Corintei 11:28). Împărtăşirea are loc după actul umilinţei, spălarea picioarelor, cu pâine nedospită şi cu vine nefermentat.

23. Isprăvnicia creştină:

Potrivit Sfintelor Scripturi, fiecare creştin este un ispravnic al bunurilor pe care Dumnezeu i le-a dat în administrare. Astfel, viaţa şi tot ceea ce are nu îi aparţin în sens privat ci doar pentru a fi administrate (1 Corinteni 6:19). În acest sens fiecare creştin adventist găseşte ca o datorie de onoare să dea lui Dumnezeu prin Biserică a zecea parte din veniturile sale şi alte daruri în raport cu binecuvântările pe care le primeşte din partea cerului.

24. Corpul nostru – un templu:
În Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se dă o atenţie deosebită trupului uman. Pentru fiecare membru contează ceea ce el este; el este templu Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19-20), contează ceea ce mănâncă; se consumă doar alimente pe care Biblia le numeşte ca fiind curate (Levitic 11:1-47) şi contează ceea ce bea sau ceea ce introduce în corp prin alte metode (injectabil, prin respiraţie etc.); fără alcool, tutun, cafea, droguri etc.

25. Idealuri creştine:

Fiecare membru al Bisericii trebuie să fie o reprezentare pozitivă a idealurilor creştine. Acest lucru se reflectă în viaţa particulară: el este o lumină a lumii (Matei 5:14), în viaţa publică: promovează recrearea nevinovată (Filipeni 4:4) şi detestă plăcerile vinovate (Prov. 29:14), în viaţa profesională: socotesc o cinste în a lectura cărţile cu un conţinut calitativ ridicat şi văd arta ca un dar al lui Dumnezeu atunci când aceasta promovează valorile morale umane şi în viaţa de familie: căsătoria este o instituţie divină pe care la care omul nu are dreptul să atenteze: divorţul fiind justificat doar în caz de adulter (Matei 19:6; Matei 5:32)

26. Creştinul şi autoritatea civilă:

Autoritatea civilă este instituită de Dumnezeu (Romani 13:1; Ioan 19,11). Datorită acestui fapt fiecare credincios apreciază rolul acestea şi găseşte ca o datorie de onoare respectarea legilor ţării în care locuieşte. Pe de altă parte, atunci când o autoritate civilă îşi depăşeşte atribuţiile pretinzând ascultare în detrimentul Sfintelor Scripturi, adică împotriva poruncilor lui Dumnezeu, fiecare creştin trebuie să decidă în a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni (Faptele Apostolilor 5:29).

27. Organizaţia în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea:

Urmând exemplul poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament (Exod 18:17-22) şi al creştinismului timpuriu (Faptele Apostolilor 6:3-5), Biserica noastră crede că are obligaţia să fie organizată pe principii biblice pentru a putea să îndeplinească lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o. Astfel, organizarea are la bază două principii: 1. principiul comunităţii (Efeseni 2:19-22) şi 2. principiul slujbei (Efeseni 4:11-12). Din acestea două rezultă şi datoriile membrilor.

În jurul acestor douăzeci şi şapte de mărturisiri dogmatice se desfăşoară şi se clădeşte viaţa spirituală a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea. Ele îşi propun să acopere în sinteză întreg conţinutul Sfintelor Scripturi iar însuşirea lor de către cei credincioşi îi identifică cu modul de gândire şi de viaţă promovat de Sfintele Scripturi.

Doctrine fundamentale

Convingerile adventistilor de ziua a saptea sunt profund inradacinate in invatatura biblica. Toate aspectele marturisirii lor de credinta sunt intemeiate pe Scriptura si sunt rodul cercetarii profunde a acesteia cu rugaciune staruitoare si sub calauzirea Duhului Sfant.

Fundamentata pe Sfintele Scripturi, Biserica Adventista de Ziua a Saptea imbratiseaza doctrinele esentiale ale crestinismului, fapt care o plaseaza in familia confesiunilor crestine.

Astfel noi, crestinii adventisti de ziua a saptea, credem in Sfanta Treime – Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant – ca fiind Singurul Dumnezeu adevarat, care a creat si prin care se mentin toate lucrurile. Noi credem ca Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat prin fecioara Maria.

El a devenit om adevarat, a trait o viata sfanta, a facut bine tuturor, exemplificand in mod desavarsit neprihanirea si dragostea lui Dumnezeu. A suferit si a murit de buna voie in locul nostru pe cruce, pentru pacatele tuturor, a inviat in cea de-a treia zi, dupa cum era scris in Scripturi, si S-a inaltat pentru a sluji ca Mare Preot in ceruri. El mantuieste pe cei credinciosi si va restaura toate lucrurile.

Adventistii de ziua a saptea se inscriu in gandirea protestanta. Ca si ceilalti crestini, noi credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece oamenii care au scris-o au vorbit de la Dumnezeu, inspirati de Duhul Sfant.

Credem ca Biblia este singura norma de calauzire in materie de credinta, standardul de apreciere a caracterului, testul experientei crestine si relatarea demna de crezare a modului in care Dumnezeu a actionat in cadrul evenimentelor consemnate de istorie, fiind astfel adeptii principiului Sola Scriptura, specific gandirii protestante.

Prin creatie, omul beneficiaza de principiul liberului arbitru, adica are posibilitatea de a alege intre bine si rau, fiind astfel responsabil pentru alegerea sa. Atunci cand omul alege sa creada in Isus Hristos si in jertfa Sa rascumparatoare, el primeste, prin harul lui Dumnezeu, iertarea de pacatele savarsite si motivarea, vointa si puterea de a trai in armonie cu voia lui Dumnezeu, experimentand astfel neprihanirea prin credinta. Duhul Sfant ne da putere sa traim o viata sfanta, sa ramanem in Hristos si sa avem astfel siguranta mantuirii.

Sfanta impartasanie, pe care o numim Sfanta Cina, este o impartasire cu simbolurile trupului si sangelui lui Isus Hristos, o expresie a credintei in El ca Domn si Mantuitor.

Aparuta la jumatatea secolului al XIX-lea si apartinand din punct de vedere istoric curentului de gandire protestant, Biserica Adventista de Ziua a Saptea face parte din grupul bisericilor neoprotestante, iar asumarea mandatului de a propovadui Evanghelia si acceptarea acesteia ca baza unica a credintei si trairii inscrie Biserica noastra in comunitatea bisericilor evanghelice.

Noi practicam botezul prin scufundare, pe baza deciziei personale si a marturisirii credintei in Isus Hristos ca Mantuitor personal. Scufundarea totala in apa a celui care este botezat semnifica moartea fata de pacat si invierea la o viata noua in Isus Hristos.

Pentru noi, biserica este comunitatea credinciosilor care marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, care se aduna laolalta pentru inchinare, partasie, instruire din Cuvantul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea semenilor si pentru proclamarea Evangheliei.

Identitatea noastra spirituala este caracterizata de trei componente ale crezului nostru care, in primul rand, inmanunchiaza armonios invataturile biblice fundamentale ale crestinismului cu acelea care sunt rezultatul aprofundarilor realizate de diferite curente crestine de-a lungul timpului. In al doilea rand, contine invataturi prezente si in crezul altor biserici, cu dezvoltari proprii Bisericii Adventiste.

Si, in al treilea rand, contine invataturi specifice, care sunt rodul aprofundarilor realizate de Biserica noastra.

Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea face trimitere la doua doctrine: una, fundamentala pentru crestinism, se refera la a doua venire a lui Isus Hristos – de la latinescul adventus, venire, iar a doua, intalnita si la alte comunitati religioase, se refera la respectarea zilei a saptea a saptamanii, sambata, ca zi de odihna si de inchinare.

Aceste referiri indica importanta si locul special pe care-l ocupa invataturile amintite in viata Bisericii, definindu-ne identitatea. A doua venire a Domnului Isus ca sa rascumpere pe cei neprihaniti, asa cum afirma crezul crestin, este fericita noastra nadejde. In intelegerea noastra, aceasta nadejde implica o pregatire care presupune armonizarea vietii cu vointa descoperita a lui Dumnezeu.

Isus Hristos va veni in mod personal, iar acest eveniment va fi vizibil la scara mondiala – „acest Isus care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”. Implinirea profetiilor si situatia actuala a omenirii arata ca venirea lui Isus Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata.

Prin mentionarea zilei a sapteain numele Bisericii, noi evidentiem ca facem din respectarea acestei zile o placuta recunoastere a faptului ca Dumnezeu este Creatorul si Suveranul nostru, si ne exprimam astfel loialitatea fata de Cel care „in sase zile a facut cerurile si pamantul… iar in ziua a saptea S-a odihnit”. Petrecem aceasta zi in comuniune cu El prin inchinare, rugaciune, studiu si meditatie asupra Cuvantului Sau.

Noi consideram ca pazirea, in sine, a Sabatului nu ne mantuieste si intelegem ca toti aceia care intra in odihna la care ii invita Dumnezeu „se odihnesc de lucrarile lor cum S-a odihnit si Dumnezeu de lucrarile Sale”. Gasim deci in odihna de Sabat, o eliberare de oboseala fizica si de stresul cotidian, dar mai ales o odihna spirituala, o pregustare a celei vesnice.

Noi credem ca intreaga omenire este acum implicata in marea lupta dintre Hristos si Satana, cu privire la Legea lui Dumnezeu si la suveranitatea Sa in Univers. Acest conflict a inceput in ceruri cand Lucifer, o fiinta creata, a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, prin inaltare de sine, si a condus la razvratire o parte din ingeri. Inselandu-l pe om, Satana a introdus spiritul razvratirii si in lumea noastra. Pentru a ajuta pe poporul Sau in acest conflict, Hristos trimite Duhul Sfant si ingerii credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l apere si sa-l sustina pe calea mantuirii.

Noi credem ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt incluse in cele Zece Porunci, care exprima dragostea, vointa si planurile lui Dumnezeu in ceea ce priveste comportamentul si relatiile interumane, avand caracter de obligativitate pentru oamenii din toate timpurile. Mantuirea este exclusiv darul lui Dumnezeu, iar rodul ei este iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, manifestata prin respectarea Legii lui Dumnezeu.

Unul dintre darurile Duhului Sfant este profetia. Acesta este un semn distinctiv al bisericii lui Dumnezeu si a fost manifestat in cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea prin lucrarea lui Ellen G. White. Avand autoritatea unui sol al lui Dumnezeu, scrierile sale sunt o sursa continua de mangaiere si incurajare. Ele calauzesc, invata si corecteaza pe credinciosi, aratand in mod clar ca Biblia reprezinta standardul de apreciere a invataturii si experientei.

Noi credem ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin neascultare, el a rupt relatia dintre el si Creatorul sau, negand dependenta de El. Chipul lui Dumnezeu a fost astfel denaturant si omul a ajuns supus mortii. Dumnezeu va darui insa nemurirea celor rascumparati de El. Pana atunci, moartea este un somn, o stare de inconstienta si nu exista nici o alta entitate din om care sa continue sa traiasca.

Desi intruneste caracteristicile unei manifestari religioase cu specific modern, atat in modul cum relationeaza cu divinitatea, prin promovarea relatiei directe cu Isus Hristos, cat si prin raspunsul pe care-l ofera trebuintelor sociale, prin prisma invataturii marturisite si traite, Biserica Adventista de Ziua Saptea nu este pur si simplu o noua denominatiune care si-a facut aparitia la jumatatea secolului XIX.

Ceea ce cred adventistii de ziua a saptea au crezut apostolii, primii crestini si, inaintea lor, aceasta a fost speranta patriarhilor. Astfel, credinta adventista, departe de a fi o evolutie religioasa moderna, este o revenire la vechile invataturi biblice. Credinta noastra este fundamentata pe invataturile Bibliei si este aceeasi credinta care a fost data sfintilor „o data pentru totdeauna”.

Doctrina sociala

Orice doctrina si invatatura a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea are consecinte etice si sociale, asadar teologia sa este si sociala, motiv pentru care nu a formulat in mod special o doctrina in acest sens. Totusi, daca trebuie sa vorbim despre gandirea sa sociala, unele doctrine pot fi mentionate cu prioritate.

In ceea ce priveste relatia cu alte biserici si organizatii religioase, Biserica Adventista de Ziua a Saptea sustine ca aceia care il prezinta pe Hristos inaintea oamenilor fac parte din planul divin pentru evanghelizarea lumii si ii respecta pe crestinii din alte biserici angajati in salvarea de suflete pentru Hristos.

De aceea, in aceste relatii va prevala spiritul de curtenie, sinceritatea si echitatea crestina. In acelasi timp, adventistii promoveaza un cod de buna comportare in privinta evanghelizarii si sunt atenti ca oamenii sa nu se simta incurajati sa intre in biserica pentru eventuale interese sau in speranta ca pot obtine avantaje materiale. De asemenea vegheaza ca nimeni sa nu fie constrans sa ramana in comunitate, deoarece partasia cu Hristos si cu Biserica Sa trebuie sa fie o optiune personala.

Bazandu-se pe invatatura biblica, adventistii de ziua a saptea se supun autoritatii civile recunoscand-o ca parte a ordinii sociale acceptate de Dumnezeu.

Ca urmare a acestei intelegeri, ei se roaga pantru „inaltele stapaniri” si colaboreaza cu ele in implinirea trebuintelor sociale. Cu toate acestea, atunci cand pretentiile puterii civile sunt in evidenta opozitie cu cerintele lui Dumnezeu, crestinul va asculta cu prioritate de Cuvantul lui Dumnezeu. In acest sens, Biserica Adventista se opune oricarei legi, activitati sau strategii care ar conduce la discriminare pe motive religioase si este pe deplin angajata in promovarea, apararea si ocrotirea libertatii religioase a oricarei persoane, din orice religie si din orice parte a Pamantului. Ea crede ca libertatea religioasa este cel mai bine respectata in conditiile separarii bisericii de stat.

Deoarece omul apartine lui Dumnezeu prin creatiune si prin rascumpararea in jertfa ispasitoare a lui Isus Hristos si pentru ca trupul sau este Templul Duhului Sfant, adventistii cred ca au datoria sa-L proslaveasca si in trupul lor. In acest sens, inca de la inceputurile sale, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost preocupata de lucrarea in favoarea restaurarii fiintei umane si de ingrijirea sanatatii prin promovarea unui stil de viata sanatos si prin infiintarea si administrarea de spitale.

Biserica Adventista sustine mandatul evanghelic de a ingriji de saraci si de victimele catastrofelor. Responsabilitatea de a ingriji de trebuintele persoanelor defavorizate provine din credinta conform careia credinciosul este administratorul, nu propietarul, a tot ce are, motiv pentru care este dator sa foloseasca binecuvantarile primite de la Dumnezeu pentru implinirea nevoilor celor lipsiti.

Sursa: www.adventist.ro

 

 

Cele 28 puncte fundamentale de credinta

1. Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu si contine tot ceea ce este necesar pentru orientarea spirituala a omului, singura regula inspirata pentru viata de credinta. 2 Timotei 3:16; Ioan 17:17; 5:39.

2. Dumnezeirea cuprinde trei Persoane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant. Geneza 1:2.26.27; Ioan 1:1-3; Matei 3:16-17.

3. Dumnezeu Tatal este un Tata ceresc, vesnic si iubitor. Psalmii 90:2; 1 Ioan 4:8

4. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat si a devenit Mantuitorul pacatosilor. Ioan 3:16; Mica 5:2; Coloseni 2:9
El a fost activ la crearea lumii alaturi de Tatal si Duhul Sfant. Geneza 1:1; Psalmii 33,6-9; Coloseni 1:16-18.

5. Duhul Sfant a existat din vesnicie si este canalul de comunicatie dintre Dumnezeu si oameni. 2 Petru 1:21; Ioan 14:26

6. Dumnezeu a creeat lumea prin Cuvant, in sase zile literale, odihnindu-Se in ziua a saptea aceasta fiind saptamana Creatiunii. Geneza 1:1-2,3; Psalmii 33:9; Evrei 11:3

7. Dumnezeu a creat pe om desavarsit, cu posiblitatea de a alege intre bine si rau. Cazand in fatza ispitei, omul a devenit muritor datorita pacatului sau. Geneza 1:27; 3:1-24; Ecl. 9:5.6.10; Ioan 11:11-14

8. Intreaga lume este prinsa in prezent in Marea Lupta dintre Hristos si Satana, inceputa in cer prin revolta ingerilor condusi de Lucifer. Soarta vesnica a fiecaruia depinde de apartenenta la una dintre cele doua tabere. Apoc. 12:7-9; Gen. 3:1-24; Apoc. 3:5; 3:21.

9. Singurul mijloc de ispasire pentru pacatul omului este jertfa Domnului Isus Hristos pe Golgota, dovada a iubirii fatza de omenire. Ioan 3:16; Luca 23:33.34; Evrei 4:15.16.

10. Mantuirea este darul lui Dumnezeu, primit prin credinta in Fiul Sau Isus Hristos. Prin Fiul lui Dumnezeu suntem indreptatiti, infiati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Ioan 3:16; Efes. 5:27; 2 Cor. 5:21; Evrei 3:13.14

11. Cresterea in Isus Hristos: Adventistii de ziua a saptea cred… Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul slujirii Sale pamantesti, a infrant puterea lor si a facut ca pedeapsa lor finala sa fie sigura.In timp ce umblam cu Domnul Isus in pace, bucurie si avem asigurarea iubirii Lui, biruinta Sa ne da si noua biruinta asupra fortelor raului, care cauta in continuare sa obtina controlul asupra noastra. Dar Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn al nostru, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai traim in intuneric, nu ne mai temem de puterile raului, de nestiinta si de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viata.In aceasta noua libertate in Domnul Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, avand comuniune zilnica cu El in rugaciune, hranindu-ne din Cuvantul Sau, meditand asupra acestuia si a providentei divine, cantand pentru lauda Sa, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii.In timp ce ne angajam in slujirea iubitoare a celor din jur si in marturisirea mantuirii Sale, permanenta Sa prezenta cu noi prin Duhul Sfant, va transforma fiecare clipa si fiecare activitate intr-o experienta spirituala. (Ps. 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col. 1:13, 14; 2:6,14, 15; Luca 10:17-20; Ef. 5:19, 20; 6:12-18; 1 Tes. 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil. 3:7-14; 1 Tes. 5:16-18; Mat. 20:25-28; Ioan 20:21; Gal. 5:22-25; Rom. 8:38, 39; 1 Ioan 4:4; Evr. 10:25).

12. Biserica este comunitatea credinciosilor care recunosc si marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Aceasta este familia lui Dumnezeu, cu autoritate de la Hristos si Sfintele Scripturi. 1 Tim. 3:15; Isaia 8:20; Ioan 10:16.

13. In aceste zile ale sfarsitului, exista o ramasita chemata sa pazeasca toate Poruncile lui Dumnezeu si sa aiba credinta lui Isus. Solia ei, coincide in timp cu judecata din ceruri si are ca rezultat intoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Apoc. 14:6-12; 12:17; Tes. 2:3.4; Mat. 24:14

14. Prin Hristos, oamenii devin o noua creatiune, disparand dintre ei orice deosebire, devenind egali in Hristos, devenind un trup in Isus, partasi fagaduintelor Scripturii. Ioan 17:21.23; 1 Cor. 12:13; 1,10; Ps. 133:1.

15. Prin botezul biblic, marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Hristos. Astfel recunoastem pe Isus ca Domn si Mantuitor si suntem primiti de catre Biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertarii pacatelor si al primirii Duhului Sfant. Mat. 28:18-20; 3:15; Fapte 2:38; Marcu 16:16

16. Participarea la simbolurile trupului si sangelui lui Isus, este o expresie a credintei in El, ca Domn si Mantuitor. Pregatirea in vederea acestei experinete cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. Matei 26:26-29; Luca 22:15.16; Ioan 13:8

17. Dumnezeu a revarsat asupra membrilor Bisericii Sale din orice generatie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie sa le foloseasca intr-o slujire plina de iubire si pentru binele comun al Bisericii si omenirii. Fapte 1:4-8; Ef. 4:7; 1 Cor. 12:4-6

18. Darul profetiei, care este unul dintre darurile Duhului Sfant este un semn de identificare a Bisericii, manifestat si in lucrarea lui Ellen White, care declara clar ca Biblia este etalonul de proba pentru orice invatatura. Ioel 2:28-31; 1 Cor. 14:1; Apoc. 12:17.

19. Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Prorunci si exemplificate in viata Domnului Isus. Ele exprima iubirea lui Dumnezeu cu privire la relatiile si comportarea omului si sunt baza legamantului cu El, etalonul Judecatii ceresti. Exod 20:2-17; Rom. 7:7; Iacov 2:8-10

20. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu, cere pazirea Sabatului zilei a Saptea ca zi de odihna, inchinarea si slujirea a lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este un semn intre Dumnezeu si om. Exod 20:8-11; Ezech. 20:12.20; Marcu 2:27.28

21. Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ni le-a incredintat si fatza de care suntem raspunzatori pentru buna lor folosire, inapoindu-I zecimea si daruind pentru sustinerea si dezoltarea Bisericii Sale. 1 Cor. 4:2.7; 9:11-14; Mal. 3:10; Mat. 25:35

22. Suntem oameni chemati sa fim un popor evlavios, care traieste, se comporta si actioneaza potrivit principiilor Cerului. Rom. 12:1-2; Ioan 17:15-16; 1 Cor. 3:16.17

23. Casatoria a fost intemeiata de Dumnezeu in Eden, ca legamant al unirii si partasiei de o viata dintre un barbat si o femeie. Gen. 2:18; 2:24; Efes. 5:21-33; Prov. 5:18.19

24. In ceruri exista Sanctuarul Ceresc, modelul celui pamantesc in care Hristos slujeste ca Mare Preot, pentru noi, incepand cu 1844, dupa terminarea celor 2300 de ani. Dan. 8:14; Exod. 25:8; Evrei 9:24; 8:1-2.

25. Nadejdea binecuvantata a Bisericii este a doua venire a Domnului Hristos, marele apogeu al Evangheliei. Apoc. 22:20; Mat. 24; Tit 2:13; Apoc. 1:7

26. Plata pacatului este moartea, o stare de inconstienta. Dumnezeu va da viata vesnica celor rascumparati, atunci cand se va arata si mortii vor invia, unii pentru viata, altii pentru nimicire. Rom. 6:23; Ioan 11:25; 1 Cor. 15:16-23; Apoc. 20

27. Mileniul este domnia de o mie de ani cu sfintii Sai in ceruri, intre prima si a doua inviere. Dupa aceasta pamantul va fi curatit pentru totdeauna de pacat si de pacatosi. Apoc.20; Lev. 16:22; 1 Cor. 6:2.3

28. Dumnezeu a pregatit pentru cei rascumparati, pe noul pamant, un camin vesnic, in care va domni El impreuna cu mantuitii Sai de-a lungul vesniciilor. Ioan 14:1; Apoc. 21:1.2; Petru 3:13

.

MARTURISIREA DE CREDINTA
A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A SAPTEA

Adventistii de Ziua a Saptea accepta Biblia ca singurul lor crez si sustin anumite principii fundamentale de credinta ca fiind invataturi ale Sfintelor Scripturi. Asa cum sunt prezentate mai jos, ele reflecta modul de intelegere si exprimare ale invataturii Sfintelor Scripturi de catre biserica. Revizuirea acestor principii de credinta poate avea loc cu ocazia unei sesiuni a Conferintei Generale, atunci cand biserica este condusa de Duhul Sfant la o mai profunda intelegere a adevarului Bibliei sau gaseste un limbaj mai adecvat prin care sa exprime invataturile Cuvantului sfant al lui Dumnezeu.

1. Sfintele Scripturi

Sfintele Scripturi, Vechiul si Noul Testament, constituie Cuvantul scris al lui Dumnezeu, dat prin inspiratie divina, prin mijlocirea oamenilor sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit si au scris cand erau condusi de Duhul Sfant. In acest Cuvant, Dumnezeu a incredintat omului cunostinta necesara pentru mantuire. Sfintele Scripturi sunt descoperirea infailibila a vointei Sale. Ele sunt standardul caracterului, testul experientei, descoperirea cu autoritate a doctrinelor si raportul demn de incredere al actiunilor lui Dumnezeu in istorie (2 Petru 1,20.21; 2 Tim. 3,16.17; Ps. 119,105; Prov. 30,5.6; Is. 8,20; Ioan 17,17; 1 Tes. 2,13; Evr. 4,12).

2. Trinitatea

Exista un singur Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfant, o unitate de trei Persoane vesnice. Dumnezeu este nemuritor, atotputernic, atotstiutor, mai presus de toate si omniprezent. El este infinit si dincolo de intelegerea omeneasca, totusi cunoscut in masura in care El Se reveleaza. El este pentru vesnicie vrednic de inchinare, adorare si slujire din partea intregii creatiuni (Deut. 6,4; Mat. 28,19; 2 Cor. 13,14; Ef. 4,4-6; 1 Petru 1,2; 1 Tim. 1,17; Apoc. 14,7).

3. Tatal

Dumnezeu Tatal cel vesnic este Creatorul, Izvorul, Sustinatorul si Suveranul intregii creatiuni. El este drept si sfant, plin de mila si har, incet la manie si bogat in dragoste statornica si in credinciosie. Toate atributele si puterile descoperite in Fiul si in Duhul Sfant sunt de asemenea reprezentari ale Tatalui (Gen. 1,1; Apoc. 4,11; 1 Cor. 15,28; Ioan 3,16; 1 Ioan 4,8; 1 Tim. 1,17; Ex 34,6.7; Ioan 14,9).

4. Fiul

Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat in Isus Hristos. Prin El au fost create toate lucrurile si prin El este descoperit caracterul lui Dumnezeu. El este Mantuitorul si Judecatorul lumii. Dumnezeu adevarat din vesnicii, El a devenit si Om adevarat, Isus Hristos. El a fost conceput prin Duhul Sfant si nascut din fecioara Maria. A trait si a fost ispitit ca orice fiinta omeneasca, dar a exemplificat in mod desavarsit neprihanirea si dragostea lui Dumnezeu. Prin minunile Sale, El a manifestat puterea lui Dumnezeu si a dovedit ca este Mesia, Cel fagaduit de Dumnezeu. A suferit si a murit de buna voie pe cruce pentru pacatele noastre si in locul nostru, a inviat din morti si S-a inaltat la ceruri, ca sa mijloceasca in Sanctuarul ceresc pentru noi. Isus va reveni in slava pentru eliberarea finala a poporului Sau si  restatornicirea tuturor lucrurilor (Ioan 1,1-3.14; Col. 1,15-19; Ioan 10,30; 14,9; Rom. 6,23; 2 Cor. 5,17-19; Ioan 5,22; Luca 1,35; Fil. 2,5-11; Evr. 2,9-18; 1 Cor. 15,3.4; Evr. 8,1.2; Ioan 14,1-3).

5. Duhul Sfant

Dumnezeu Duhul cel vesnic a luat parte activa impreuna cu Tatal si cu Fiul la creatiune, la intrupare si la rascumparare. El este Cel care a inspirat pe scriitorii Bibliei. El a umplut cu putere viata lui Hristos. El atrage si convinge fiintele omenesti, iar pe aceia care raspund ii innoieste si ii transforma dupa chipul lui Dumnezeu. Trimis de Tatal si de Fiul pentru a fi totdeauna cu copiii Lui, El ofera daruri spirituale bisericii, o imputerniceste sa dea marturie despre Hristos si, in armonie cu Biblia, o conduce in tot adevarul (Gen. 1,1.2; Luca 1,35; 4,18; Fapte 10,38; 2 Petru 1,21; 2 Cor. 3,18; Ef. 4,11.12; Fapte 1,8; Ioan 14,16-18.26; 15,26.27; 16,7-13).

6. Creatiunea

Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor si a descoperit in Sfintele Scripturi raportul autentic al activitatii Sale creatoare. In sase zile, Domnul a facut „cerul si pamantul“, toate fiintele vii care sunt pe pamant, iar in ziua a saptea S-a odihnit. Astfel, El a infiintat Sabatul zilei a saptea ca memorial vesnic al incheierii activitatii Sale creatoare. Primul barbat si prima femeie au fost facuti dupa chipul lui Dumnezeu, ca incoronare a lucrarii de creatiune. Li s-a dat stapanire asupra lumii si raspunderea de a avea grija de ea. Cand lucrarea creatiunii a fost incheiata, lumea era „foarte buna“, proclamand gloria lui Dumnezeu (Gen. 1,2; Ex. 20,8-11; Ps. 19,1-6; 33,6.9; 104; Evr. 11,3).

7. Natura omului

Omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu cu individualitate, putere si libertate de a gandi si a actiona. Fiecare este o unitate indivizibila a trupului, a mintii si a sufletului. Desi creat ca fiinta libera, el este dependent de Dumnezeu in ce priveste viata, suflarea si toate celelalte. Cand primii nostri parinti n-au ascultat de Dumnezeu, ei au tagaduit, de fapt, dependenta lor de El si au pierdut pozitia lor inalta ca reprezentanti ai lui Sai. Chipul lui Dumnezeu din ei a fost denaturat si au ajuns supusi mortii. Urmasii lor impartasesc aceasta natura decazuta si consecintele ei. Ei se nasc cu slabiciuni si tendinte spre rau. Dar Dumnezeu, prin Hristos, a impacat lumea cu Sine si, prin Duhul Sau, reface in cei care se pocaiesc chipul Creatorului lor. Creati pentru gloria lui Dumnezeu, ei sunt chemati sa-L iubeasca, sa se iubeasca unii pe altii si sa aiba grija de mediul natural in care traiesc (Gen. 1,26-28; 2, 7; Ps. 8,4-8; Fapte 17,24-28; Gen. 3; Ps. 51,5; Rom. 5,12-17; 2 Cor. 5,19.20; Ps. 51,10; 1 Ioan 4,7.8.11.20; Gen. 2,15).

8. Marea lupta

Intreaga omenire este acum implicata intr-o mare lupta intre Hristos si Satana, cu privire la caracterul lui Dumnezeu, la Legea Sa si la suveranitatea Sa in univers. Acest conflict a inceput in ceruri, atunci cand o fiinta creata, inzestrata cu libertatea de alegere,  prin inaltarea de sine a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, si a condus la razvratire o parte dintre ingeri. El a introdus spiritul razvratirii in lumea noastra, ducand pe Adam si pe Eva sa pacatuiasca. Pacatul omului a dus la distrugerea chipului lui Dumnezeu in omenire, la dezordine in lumea creata si, in cele din urma, la distrugerea acesteia prin potopul care a cuprins intreaga omenire. Urmarita de intreaga creatiune, aceasta lume a devenit scena conflictului universal, din care, in cele din urma, Dumnezeul dragostei va fi indreptatit. Pentru a ajuta pe poporul Sau in acest conflict, Hristos trimite Spiritul Sau cel Sfant si  ingeri credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l apere si sa-l sustina pe calea mantuirii (Apoc. 12,4-9; Is. 14,12-14; Ez. 28,12-18; Gen. 3; Rom. 1,19-32; 5,12-21; 8,19-22; Gen. 6-8; 2 Petru 3,6; 1 Cor. 4,9; Evr. 1,14).

9. Viata, moartea si invierea lui Hristos

Prin ascultarea desavarsita a lui Hristos fata de vointa lui Dumnezeu, prin suferintele, moartea si invierea Sa, Dumnezeu a oferit singurul mijloc de ispasire pentru pacatele omenirii. In acest fel, cei care, prin credinta, accepta ispasirea, pot avea viata vesnica, iar intreaga creatiune poate intelege mai bine dragostea nemarginita si sfanta a Creatorului. Aceasta ispasire desavarsita apara dreptatea Legii lui Dumnezeu si caracterul Sau plin de har, condamnand pacatul nostru, dar oferindu-ne iertare. Hristos a murit in locul nostru, aducandu-ne ispasire, impacare si transformare. Invierea lui Hristos proclama triumful lui Dumnezeu asupra fortelor raului, iar celor ce accepta ispasirea, le asigura biruinta finala asupra pacatului si asupra mortii. Ea declara domnia lui Isus Hristos,  inaintea  Caruia   se va  pleca  orice genunchi in ceruri si pe pamant (Ioan  3,16;   Is. 53;  1 Petru 2,21.22; 1 Cor. 15,3.4.20-22; 2 Cor. 5,14.15.19-21; Rom. 1,4; 3,25; 4,25; 8,34; 1 Ioan 2,2; 4,10; Col. 2,15; Fil. 2,6-11).

10. Experienta mantuirii

In nemarginita Sa dragoste si mila, Dumnezeu a facut ca Hristos, care nu a cunoscut pacatul, sa fie facut pacat pentru noi, astfel ca, prin El, sa putem fi neprihanirea lui Dumnezeu in El. Condusi de Spiritul Sfant, noi ne recunoastem pacatosenia, ne pocaim de nelegiuirile noastre si credem in Isus ca Domn si Hristos, ca Inlocuitor si Exemplu al nostru. Aceasta credinta care primeste mantuirea vine prin puterea divina a Cuvantului si este darul harului lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi suntem indreptatiti, adoptati ca fii si fiice ai lui Dumnezeu si eliberati de sub domnia pacatului. Prin Spiritul Sfant, suntem nascuti din nou si sfintiti; tot Duhul Sfant este Acela care ne innoieste mintea, scrie legea dragostei lui Dumnezeu in inima si ne da putere sa traim o viata sfanta. Ramanand in El, ne impartasim de natura  divina si avem asigurarea mantuirii acum si in ziua judecatii (2 Cor. 5,17-21: Ioan 3,16; Gal. 1,4; 4,4-7; Tit 3,3-7; Ioan 16,8: Gal. 3,13.14; 1 Petru 2,21.22; Rom. 10,17; Luca 17,5; Marcu 9,23.24; Ef. 2,5-10; Rom. 3,21-26; Col. 1,13.14; Rom. 8,14-17; Gal. 3,26; Ioan 3,3-8; 1 Petru 1,23; Rom. 12,2; Evr. 8,7-12; Ez. 36,25-27; 2 Petru 1,3.4; Rom. 8,1-4; 5,6-10).

11. Cresterea in Isus Hristos

Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul lucrarii Sale pamantesti, le-a sfaramat puterea si a facut sigura condamnarea lor finala. Biruinta lui Isus ne da si noua biruinta asupra fortelor raului care incearca sa ne stapaneasca, in timp ce umblam cu El in pace si bucurie, avand asigurarea iubirii Sale. Acum, Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut, nemaitraind in intuneric, netemandu-ne de puterile raului, iesind din ignoranta si viata lipsita de sens de odinioara. Fiind in aceasta stare de libertate in Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, prin comuniunea zilnica in rugaciune, hranirea prin Cuvantul Sau, meditatii asupra acestuia si a providentei divine, cantand laudele Sale, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii. In timp ce ne daruim intr-o slujire iubitoare pentru cei din jurul nostru si in marturisirea mantuirii Sale, prezenta Sa constanta cu noi prin Duhul Sfant, transforma fiecare moment al vietii si fiecare indatorire intr-o experienta spirituala veritabila. (Psalmi 1,1.2; 23,4; 77,11.12; Col. 1,13.14; 2,6.14.15; Luca 10,17/20; Ef. 15,19.20; 6,12/18; 1 Tes. 5,23; 2 Petru 2,9; 3,18; 2 Cor. 3,17.18; Fil. 3,7-14; 1 Tes. 5,16-18; Matei 20,25-28; Ioan 20,21; Gal. 5,22-25; Rom. 8,38.39; 1 Ioan 4,4; Evrei 10,25)

12. Biserica

Biserica este comunitatea de credinciosi care cred si marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Ca urmasi ai poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament, suntem chemati sa iesim din lume. Noi ne adunam laolalta pentru inchinare, pentru partasie, pentru instruire din Cuvantul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Cinei Domnului, pentru slujirea intregii omeniri si pentru proclamarea Evangheliei in toata lumea. Biserica isi primeste autoritatea de la Hristos, care este Cuvantul intrupat, si din Sfintele Scripturi, care constituie Cuvantul scris al lui Dumnezeu. Biserica este familia lui Dumnezeu. Fiind adoptati ca fii ai Lui, membrii ei traiesc in baza noului legamant. Biserica este trupul lui Hristos, o comunitate de credinta, al carei Cap este Insusi Hristos. Ea este mireasa pentru care a murit Hristos ca s-o sfinteasca si s-o curateasca. La intoarcerea Lui triumfala, El o va recunoaste ca fiind biserica Sa glorioasa, cei credinciosi  din toate timpurile, rascumparati prin sangele Sau, fara pata sau zbarcitura, sfinti si fara prihana (Gen. 12,3; Fapte 7,38; Ef. 4,11-15; 3,8-11; Mat. 28,19.20; 16,13-20; 18,18; Ef. 2,19-22; 1,22.23; 5,23-27; Col. 1,17.18).

13. Ramasita si misiunea ei

Biserica universala este compusa din toti cei care cred cu adevarat in Hristos. Dar, in ultimele zile ale istoriei planetei, cand apostazia devine generala, Dumnezeu cheama deoparte o ramasita care tine poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus. Ea anunta sosirea ceasului judecatii, proclama mantuirea prin Hristos si vesteste apropierea celei de a doua veniri a Lui. Aceasta proclamare este simbolizata de cei trei ingeri din Apocalips 14. Ea coincide cu judecata din ceruri si are ca rezultat o lucrare de pocainta si reforma pe pamant. Fiecare credincios este chemat sa dea marturie personala in aceasta lucrare mondiala (Apoc. 12,17; 14,6-12: 18,1-4; 2 Cor. 5,10; Iuda 3,14; 1 Petru 1,16-19; 2 Petru 3,10-14; Apoc. 21,1-14).

14. Unitatea trupului lui Hristos

Biserica este un corp de credinciosi, compus din multi membri, chemati din toate natiunile, neamurile, limbile si popoarele. In Hristos, noi suntem o noua creatiune. Deosebirile de rasa, cultura, instruire si nationalitate, precum si diferintele dintre cei de sus si cei de jos, dintre bogati si saraci, dintre barbati si femei nu trebuie sa dea loc la dezbinari intre noi. Toti suntem egali in Hristos, care, printr-un singur Duh, ne-a legat in aceeasi partasie cu El si unul cu altul. Noi trebuie sa slujim si sa fim slujiti fara partinire sau rezerva. Prin descoperirea lui Isus Hristos in Sfintele Scripturi, impartasim aceeasi credinta si nadejde si dam tuturor o marturie unita. Aceasta unitate isi are izvorul in unitatea Treimii divine, care ne-a adoptat ca fii ai Sai (Rom. 12,4.5; 1 Cor. 12,12-14; Mat. 28,19.20; Ps. 133,1;  2 Cor. 5,16.17; Fapte 17,26.27; Gal. 3,27.29; Col. 3,10-15; Ef. 4,14-16; 4,1-6; Ioan 17,20-23).


15. Botezul

Prin botez, noi marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Isus Hristos si dam marturie privind moartea noastra fata de pacat si hotararea de a umbla intr-o viata noua. Astfel, noi recunoastem pe Hristos ca Domn si Mantuitor, devenim poporul Lui si suntem primiti ca membri de catre biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertarii pacatelor si al primirii Duhului Sfant. Botezul este savarsit prin scufundarea in apa si este conditionat de marturisirea credintei in Isus si de dovada pocaintei. El trebuie sa fie precedat de instruirea in adevarurile Sfintelor Scripturi si de primirea invataturilor ei (Rom. 6,1-6; Col. 2,12.13; Fapte 16,30-33; 22,16; 2,38; Mat. 28,19.20).

16. Cina Domnului

Cina Domnului este impartasirea cu simbolurile trupului si sangelui lui Hristos, ca expresie a credintei in El, Domnul si Mantuitorul nostru. In aceasta experienta a comuniunii, Hristos este prezent pentru a Se intalni cu poporul Sau si a-l intari. Cand ne impartasim, noi proclamam cu bucurie moartea Domnului, pana va reveni El. Pregatirea pentru Cina Domnului cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. Invatatorul a instituit serviciul spalarii picioarelor, care inseamna o reinnoire a curatirii, o expresie a bunavointei de a ne sluji unul altuia in umilinta crestina si de a ne uni inimile in dragoste. Serviciul Cinei Domnului este deschis tuturor credinciosilor crestini (1 Cor. 10,16.17; 11,23-30; Mat. 26,17-30; Apoc. 3,20; Ioan 6,48-63; 13,1-17).

17. Darurile spirituale si slujirea

Dumnezeu acorda tuturor membrilor bisericii Sale din toate vremurile daruri spirituale pe care fiecare membru urmeaza sa le foloseasca pentru binele comun al bisericii si al omenirii, intr-o slujire plina de iubire. Acordate prin mijlocirea Duhului Sfant, care da fiecaruia in parte dupa cum voieste, darurile aduc cu ele toate aptitudinile si capacitatile de slujire de care are nevoie biserica pentru a-si indeplini functiile stabilite de Dumnezeu. Potrivit Scripturii, intre aceste daruri se afla: credinta, vindecarea, profetizarea, propovaduirea, invatarea, administrarea, impacarea, compasiunea, slujirea cu sacrificiu de sine si binefacerea pentru incurajarea si ajutarea semenilor. Unii membri sunt chemati de Dumnezeu si inzestrati de Duhul Sfant pentru indeplinirea functiilor recunoscute de biserica, cum ar fi: lucrarea pastorala, evanghelistica, apostolica si de invatare. Ele sunt necesare in mod deosebit pentru pregatirea membrilor in vederea lucrarii de slujire, pentru dezvoltarea bisericii in vederea atingerea maturitatii spirituale, cum si pentru promovarea unitatii credintei si a cunoasterii de Dumnezeu. Atunci cand membrii folosesc aceste daruri spirituale ca ispravnici credinciosi ai harului felurit al lui Dumnezeu, biserica este protejata de influentele distructive ale invataturilor false, isi primeste cresterea de la Dumnezeu si se zideste in credinta si dragoste (Rom. 12,4-8; 1 Cor. 12,9-11.27.28; Ef. 4,8.11-16; Fapte 6,1-7; 1 Tim. 3,1-13; 1 Petru 4,10.11).

18. Darul profetiei

Printre darurile Duhului Sfant se afla si profetia. Acest dar este un semn de identificare a bisericii ramasitei si s-a manifestat prin lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu de adevar investit cu autoritate, si adevar care ofera bisericii mangaiere, calauzire, instruire si indreptare. Ele arata clar ca Biblia este etalonul dupa care trebuie sa fie verificata orice invatatura si experienta (Ioel 2,28.29; Fapte 2,14-21; Evr. 1,1-3; Apoc. 12,17; 19,10).

19. Legea lui Dumnezeu

Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Porunci si exemplificate in viata Domnului Hristos. Ele exprima dragostea, vointa si scopurile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile umane si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul judecatii lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfant, ele scot in evidenta pacatul si trezesc simtamantul nevoii dupa un Mantuitor. Mantuirea se realizeaza prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvolta caracterul crestin si are ca rezultat un simtamant al starii de bine. Ea constituie dovada dragostei noastre fata de Dumnezeu si a interesului pentru semenii nostri. Ascultarea care vine din credinta demonstreaza puterea Domnului Hristos de a transforma viata si intareste in acest fel marturia crestina (Ex. 20,1-17; Ps. 40,7.8; Mat. 22,36-40; Deut. 28,1-14; Mat. 5,17-20; Evr. 8,8-10; Ioan 15,7-10; Ef. 2,8-10; 1 Ioan 5,3; Rom. 8,3.4; Ps. 19,7-14).

20. Sabatul

Dupa cele sase zile ale creatiunii, Creatorul binefacator S-a odihnit in ziua a saptea si a instituit Sabatul pentru toti oamenii, ca memorial al creatiunii. Porunca a patra a Legii neschimbatoare a lui Dumnezeu cere pazirea Sabatului ca zi de odihna, de inchinare si de slujire, in armonie cu invataturile si exemplul lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este o zi de comuniune placuta cu Dumnezeu si unii cu altii. Este un simbol al rascumpararii prin Hristos, un semn al sfintirii noastre, o dovada a credinciosiei noastre si o pregustare a viitorului nostru vesnic in Imparatia lui Dumnezeu. Sabatul este semnul perpetuu al lui Dumnezeu, al legamantului vesnic dintre El si poporul Sau. Pazirea cu bucurie a acestui timp sfant, de seara pana seara, de la apus pana la apus, este o celebrare a lucrarii de creatiune si rascumparare a lui Dumnezeu (Gen. 2,1-3; Ex. 20,8-11; Luca 4,16; Is. 56,5.6; 58,13.14; Mat. 12,1-12; Ex. 31,13-17; Ez. 20,12.20; Deut. 5,12-15; Evr. 4,1-11; Lev. 23,32; Marcu 1,32).

21. Ispravnicia – Administrarea crestina a bunurilor vietii

Noi suntem ispravnicii lui Dumnezeu, carora ne-a incredintat timp si ocazii, capacitati si bunuri, binecuvantarile pamantului si resursele lui. De aceea, suntem raspunzatori fata de El pentru buna lor folosire. Noi recunoastem drepturile de proprietar ale lui Dumnezeu, printr-o slujire plina de credinciosie fata de El si fata de semenii nostri, prin faptul ca Ii inapoiem zecimea si dam daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru sustinerea si dezvoltarea bisericii Sale. Ispravnicia este un privilegiu pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a creste in dragoste si pentru a birui egoismul si lacomia. Ispravnicul se bucura de binecuvantarile care vin asupra altora, ca rezultat al credinciosiei sale (Gen. 1,26-28; 2,15; 1 Cron. 29,14; Hag. 1,3-11; Mal. 3,8-12; 1 Cor. 9,9-14; Mat. 23,23; 2 Cor. 8,1-15; Rom. 15,26.27).

22. Comportamentul crestin

Noi suntem chemati sa fim un popor evlavios, care gandeste, simte si actioneaza in armonie cu principiile cerului. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu sa refaca in noi caracterul Domnului nostru, trebuie sa ne angajam numai in acele lucruri care vor produce in viata noastra curatie, sanatate si bucurie. Aceasta inseamna ca placerile si distractiile noastre trebuie sa corespunda celor mai inalte standarde ale bunului-gust si frumusetii crestine. Desi recunoastem deosebirile de cultura, imbracamintea noastra trebuie sa fie simpla, decenta si de bun gust, asa cum se potriveste acelora pentru care adevarata frumusete nu consta in impodobirea exterioara, ci in podoaba nepieritoare a unui duh bland si linistit. Aceasta mai inseamna ca, intrucat trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant, trebuie sa avem grija de ele intr-un mod inteligent. Pe langa miscare fizica si odihna corespunzatoare, trebuie sa adoptam cea mai sanatoasa dieta cu putinta si sa ne abtinem de la alimentele necurate identificate in Scriptura. Pentru ca bauturile alcoolice, tutunul, si folosirea iresponsabila a medicamentelor si a narcoticele sunt daunatoare corpului nostru, trebuie sa ne abtinem de la folosirea lor. In schimb, trebuie sa ne angajam in tot ceea ce ne aduce gandurile si trupul in ascultare de Hristos, care doreste sa fim sanatosi, plini de bucurie si bunatate (Rom. 12,1.2; 1 Ioan 2,6; Ef. 5,1-21; Fil. 4,8; 2 Cor.10,5; 6,14-7,1; 1 Petru 3,1-4; 1 Cor. 6,19; 10,31; Lev.11,1-47; 3 Ioan 2).

23. Casatoria si familia

Casatoria a fost instituita de Dumnezeu in Eden. Isus a declarat-o ca fiind unirea pentru toata viata dintre un barbat si o femeie, intr-o partasie plina de dragoste. Pentru crestin, casatoria este un legamant atat fata de Dumnezeu, cat si fata de tovarasul de viata. De aceea, trebuie sa fie incheiata numai intre parteneri care impartasesc aceeasi credinta. Aceasta relatie se intemeiaza pe dragoste reciproca, pe cinste, respect si responsabilitate si trebuie sa reflecte dragostea, sfintenia, apropierea si permanenta relatiei dintre Hristos si biserica Sa. Cu privire la divort, Isus a invatat ca cel care se desparte de tovarasul  sau  de  viata din alte motive decat infidelitatea, casatorindu-se cu altcineva, comite adulter. Desi unele relatii de familie nu corespund idealului, sotii care se daruiesc unul altuia pe deplin in Hristos pot realiza o unitate plina de dragoste prin calauzirea Duhului si pot contribui la dezvoltarea bisericii. Dumnezeu binecuvanteaza familia si doreste ca membrii ei sa se ajute unul pe altul pentru a ajunge la maturitate. Parintii sunt datori sa-si creasca copiii in dragoste si ascultare de Dumnezeu. Prin exemplul si cuvintele lor, ei trebuie sa-i invete ca Hristos foloseste disciplina, dar este totdeauna plin de iubire si atentie, dorind ca ei sa devina membri ai trupului Sau, familia lui Dumnezeu. Legatura familiala tot mai stransa este unul dintre semnele distinctive ale soliei finale a Evangheliei (Gen. 2,18-25; Mat. 19,3-9; Ioan 2,1-11; 2 Cor. 6,14; Ef. 5,21-33; Mat. 5,31.32; Marcu 10,11.12; Luca 16,18; 1 Cor. 7,10.11; Ex. 20,12; Ef. 6,1-4; Deut. 6,5-9; Prov. 22,6: Mal. 4,5.6).

24. Lucrarea Domnului Hristos in Sanctuarul ceresc

Exista un sanctuar in ceruri, adevaratul cort intemeiat de Dumnezeu, nu de om. In el, Domnul Hristos slujeste in favoarea noastra, punand la dispozitia credinciosilor binefacerile jertfei Sale de ispasire aduse pe cruce, odata pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele Preot si Si-a inceput lucrarea de mijlocire la data inaltarii Sale. In 1844, la sfarsitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat in cea de-a doua si ultima faza a lucrarii Sale de ispasire. Aceasta este lucrarea judecatii de cercetare, care constituie o parte a indepartarii finale a pacatului, simbolizata prin curatirea vechiului sanctuar iudaic din Ziua ispasirii. In acest serviciu simbolic, sanctuarul era curatit prin sangele animalelor jertfite, insa lucrurile ceresti sunt curatite prin jertfa desavarsita a sangelui lui Hristos. Judecata de cercetare descopera fiintelor ceresti cine sunt cei adormiti in Hristos si socotiti vrednici sa aiba parte de prima inviere. Ea arata, de asemenea, care dintre cei vii sunt in Hristos, pazind poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus, fiind astfel gata sa fie stramutati in Imparatia Sa vesnica. Aceasta judecata stabileste dreptatea lui Dumnezeu in lucrarea de salvare a celor ce cred in Isus. Ea arata ca cei care au ramas credinciosi lui Dumnezeu vor primi Imparatia. Incheierea acestei lucrari a Domnului Hristos va marca sfarsitul timpului de proba al omenirii, inaintea celei de-a doua veniri (Evr. 8,1-5; 4,14-16; 9,11-28; 10,19-22; 1,3; 2,16.17; Dan. 7,9-27; 8,13.14; 9,24-27; Num. 14,34; Ez. 4,6; Lev. 16; Apoc. 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12).

25. A doua venire a Domnului Hristos

A doua venire a lui Hristos este binecuvantata speranta a bisericii, punctul culminant al Evangheliei. Venirea Mantuitorului va fi literala, personala, vizibila si mondiala. Cand El va reveni, mortii neprihaniti vor fi inviati si impreuna cu cei neprihaniti care vor fi in viata vor fi glorificati si luati la cer, iar cei nelegiuiti vor muri. Implinirea celor mai multe profetii, impreuna cu situatia actuala in lume, arata ca venirea lui Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata in orice vreme (Tit 2,13; Evr. 9,28; Ioan 14,1-3; Fapte 1,9-11; Mat. 24,14; Apoc. 1,7; Mat. 24,43.44; 1 Tes. 4,13-18; 1 Cor. 15,51-54; 2 Tes. 1,7-10; 2,8; Apoc. 14,14-20; 19,11-21; Matei 24; Marcu 13; Luca 21; 2 Tim. 3,1-5; 1 Tes. 5,1-6).

26. Moartea si invierea

Plata pacatului este moartea. Dar Dumnezeu, singurul care are nemurirea, va da viata vesnica celor rascumparati. Pana in ziua aceea, moartea este o stare de inconstienta pentru toti oamenii. Cand Se va arata Domnul Hristos, Viata noastra, neprihanitii inviati si neprihanitii in viata vor fi glorificati si luati sa intampine pe Domnul lor. A doua inviere, invierea celor nelegiuiti, va avea loc dupa o mie de ani (Rom. 6,23; 1 Tim. 6,15.16; Ecl. 9,5.6; Ps. 146,3.4; Ioan 11,11-14; Col. 3,4; 1 Cor. 15,51-54; 1 Tes. 4,13-17; Ioan 5,28.29; Apoc. 20,1-10).

27. Mileniul si sfarsitul pacatului

Mileniul este domnia de o mie de ani a Domnului Hristos impreuna cu sfintii Sai in ceruri, intre prima si a doua inviere. In timpul acesta, mortii cei nelegiuiti vor fi judecati. Pamantul va fi in totul pustiu, fara locuitori, dar ocupat de Satana si ingerii lui. La sfarsitul mileniului, Domnul Hristos, cu sfintii Sai si cu cetatea sfanta, va cobori din ceruri pe pamant. Atunci mortii nelegiuiti vor fi inviati si impreuna cu Satana si ingerii lui vor inconjura cetatea; dar foc de la Dumnezeu ii va mistui si va curati pamantul. Astfel, universul va fi eliberat pentru totdeauna de pacat si de pacatosi (Apoc. 20; 1 Cor. 6,2.3; Ier. 4,23-26; Apoc. 21,1-5; Mal. 4,1; Ez. 28,18.19).

28. Noul Pamant

Pe Noul Pamant, in care va locui neprihanirea, Dumnezeu va pregati un camin vesnic pentru  cei rascumparati si un mediu desavarsit pentru viata vesnica, dragoste, bucurie si pentru a invata in prezenta Lui. Aici, Dumnezeu Insusi va locui cu poporul Sau, iar suferinta si moartea nu vor mai fi. Marea lupta va lua sfarsit, iar pacatul nu va mai exista. Toate lucrurile, insufletite si neinsufletite, vor de-clara ca Dumnezeu este dragoste. El va domni pentru vesnicie.  Amin. (2 Petru 3,13; Is. 35; 65,17-25; Mat. 5,5; Apoc. 21,1-7; 22,1-5; 11,15).

Sursa: www.adventist.ro

This entry was posted in Articole and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>