Poezii cu teme biblice diverse

SCRISOAREA

„Dragii mei,
A sosit vremea să plec acolo
Unde vă spuneam că veţi fi şi voi cândva,
Dar până atunci,
N-aş vrea să vi se tulbure gândul, inima…
Şi, ca să nu fiţi întristaţi
Şi să nu-Mi duceţi dorul,
Îl voi trimite-aici pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.
Iar Eu voi pregăti în cer
Un locaş pentru fiecare;
Ca să vă ştiu acolo,
Nu-Mi este bucurie mai mare…
Curând Mă voi întoarce
Şi vă voi lua cu Mine,
Deci, aveţi grijă, pe drum,
Paşii să nu vi se-nstrăine,
Că uneori va fi atât de greu,
O ştiu prea bine –
Dar Eu sunt Calea. Mergeţi după Mine!
Cu-atât mai mult, Stăpânitorul acestei lumi
Va căuta să vă înşele,
Dar, dacă Mă iubiţi,
Voi veţi păzi poruncile Mele!
Pentru că nu vă pot lăsa şi altceva,
Vă dau spre binecuvântare, pacea Mea!
Acum… nu voi mai rămâne mult timp cu voi,
Dar aveţi credinţă,
Mă voi întoarce curând – să vă iau înapoi!”

Lavinia Stoica-Gâţan,  colecţia „Fără de tine”, Editura Viaţă şi Sănătate, 2004

AŞTEPTÂND DUHUL SFÂNT

Mă rog pentru Duhul Sfânt,
să coboare
în cincizecimile sufletului meu.

Când inima izbeşte-n zăvoare,
mă rog cu genunchiul plecat
în ierburi amare…

Frământ în gând starea de somn
şi-o vântur;
praf cenuşiu, praf încreţit
peste chipul de om osândit.
II
Când va veni Duhul Sfânt,
va limpezi ochiul lipit
de razele lunii.

Când va veni,
inima mea trează va fi,
ca un bob plin
aurit în lumina nopţii spre zi.

Gabriel Rusu,  colecţia „Şansa eternităţii”, Editura Viaţă şi Sănătate, 1997

Pentru Domnul… gata oricand!

Poezia care urmeaza este bazata pe salutul exploratorilor:

Sunt un copil şi-mi place să mă joc
Mă mişc mereu, nu stau nicicând pe loc
Şi tot mereu îmi stăruie în gând
Că Pentru Domnul! Gata sunt oricând!

Doresc să-nvăţ şi să lucrez cu spor
Vreau să ajung în cer, mi-e tare dor.
Mă pregătesc pe drum să merg urcând
Şi pentru Domnul, gata sunt oricând!

Ştiu să fac noduri, ştiu să le deznod,
M-am dezvoltat căci nu mai sunt un plod
Iar când m-aud chemat, eu spun strigând
Că pentru Domnul, gata sunt oricând!

Învăţ din cele necesare-acum
Să îmi croiesc prin viaţă un bun drum.
Să nu dau înapoi, ci tot mergând
Eu pentru Domnul, gata sunt oricând!

Când treabă multă este la Locaş,
Şi când ispita e să fiu un laş,
Biserica mă cheamă şi răspund
Eu pentru Domnul, gata sunt oricând!

Când e-un bătrân ce n-are a mânca
Şi nu sunt mulţi dispuşi a-l ajuta,
De mine e nevoie, nu m-ascund.
Căci pentru Domnul, gata sunt oricând!

În tabere de vară eu pornesc
Stau în poieni dar şi spre vârf ţintesc.
Şi-s bucuros că tot mereu urcând
Eu pentru Domnul, gata sunt oricând!

Acasă pe părinţi eu îi ajut,
Că multe lucruri mai sunt de făcut.
Şi demonstrez că-n casă ajutând,
Eu pentru Domnul, gata sunt oricând!

Instructorul mă-nvaţă să lucrez,
Mă rog şi cânt, dar ştiu să studiez.
Râzând, plângând dar şi mâncând,
Eu pentru Domnul, gata sunt oricând!

Isus, spre cer mă vrea explorator.
Mă cheamă. E atât de iubitor!
Dar cineva, se-aude întrebând:
„Tu pentru Domnul, gata eşti oricând?”

© Viorel Dascalu 2010

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Anul II – CALATOR

Să fiu CĂLĂTOR, sunt şi eu aşteptat;
Să fiu umblător doar pe drumul curat,
Căci Tatăl din Ceruri cărări mi-a deschis
Să merg doar pe ele până-n Paradis.

Da. Drumul spre ceruri semnat este, clar
Şi de sunt atent nu pornesc în zadar:
Să fiu într-o grupă, la EXPLO să vreau
Iar lecţii, din toate, cu grijă să iau.

Şi sunt hotărât; nu m-apuc de fumat
La mine-n plămâni vreau să fie curat;
Şi fac exerciţii, mişcare, să cresc
Şi-a mea sănătate să o preţuiesc.

De vreau mulţi prieteni să-mi fac pe pământ
Să nu uit vreodată acest mare gând:
Nu poţi cu oricine să fii tu amic!
Aşa că-nainte… gândeşte un pic.

Să ştiu în pădure să nu mă abat,
Nicicând de pe drumul prea bine marcat.
Busola m-ajută când m-am rătăcit
De ştiu să găsesc azimut potrivit.

Sunt printre-animale în ţară la noi
Şi specii ce pier; nu rămân nici de soi.
Le pot ocroti, căci aşa mi s-a spus:
Pe toate-i Stăpân Tatăl nostru de sus!

Din Sfânta Scriptură o plantă am luat
Şi multe poveţe ea m-a învăţat.
Iar de la un om ce-n vechime-a trăit
Cu alte decizii în viaţă-am pornit.

Să-mi placă Scriptura, citesc cât mai mult,
Îl caut pe Domnul, de El vreau s-ascult.
Şi ordinea-n Carte în Vechi Testament
Să nu o încurc, eu voi fi mai atent.

Iar ceea ce ştiu vreau şi altor să spun;
Mi-ar place în ceruri mai mulţi să adun
Să fie şi ei de păcate iertaţi…
Părinţi şi copii, pe vecie salvaţi.

© Viorel Dascalu 2010

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Anul I – UCENIC

Să fiu UCENIC eu sunt primul chemat;
Să fiu credincios şi atent la-nvăţat,
Maestrul din Ceruri cu grijă mi-a spus
S-arăt printre oameni o viaţă de sus.

Normal e să ştiu de ce clubu-i Andrei
Şi am constatat că e pus cu temei.
A fost ucenic credincios… şi-a lucrat
Solia a dus pe tărâm depărtat.

Şi sunt nişte reguli ce-s scrise prea clar
Şi de le respect nu rămân pe afar:
Să fiu într-a cincia, la EXPLO să vin
S-ascult pe instructori şi glasul divin.

Să-mi placă natura, din ea să învăţ,
Să-L caut pe Domnul, pe El să pun preţ.
Şi noduri să ştiu, să ajut când e greu
Aşa cum o face mereu Dumnezeu.

În Cartea cea Sfântă, din ce e-n fiinţă
Am luat animalul ce-ajută-n credinţă
O lecţie-n viaţă mi-a dat de gândit:
Să fiu ucenicul cel bun şi iubit.

De e vre-un rănit şi eu sunt lângă el
Un prim ajutor, chiar de-o fi mititel
Îi dau cât mai iute şi-l poate salva,
Iar sprijinul meu mult prea mult n-ar costa.

Să merg să ajut un bătrân ce-i la pat
Sau să ocrotesc un copil neglijat…
Sunt lucruri ce spun dacă sunt eu creştin
Sau nu-s adventist, ci mai bine păgân

Să-nvăţ să trăiesc cât mai mult, sănătos,
Să fiu optimist şi mereu bucuros.
Privind multe lucruri să ştiu să aleg
Şi doar cele bune să vreau să culeg.

Să fiu un exemplu, să fiu ordonat
La mine în casă să fie curat;
Să fac binefaceri, din cărţi să citesc
Şi Sfânta Scriptură să o preţuiesc.

Găsesc în Scriptură şi oameni cuminţi
Şi asta m-ajută să-nalţ rugi fierbinţi.
Iar ordinea-n Carte în Nou Testament
O ştiu bine-acum; deci sunt mai atent.

© Viorel Dascalu 2010

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Cine sunt Exploratorii?

Dar Explo… „cine sunt ei oare?”
Se-ntrebă unii poate-acum;
Să vă răspund: „e o onoare
Ce-o ai când mergi pe drumul bun.

Sunt juniori ce bine-nvaţă
Respectul pentru ce e Sfânt
Şi tot mereu, a lor povaţă
E Biblia… Ceresc Cuvânt.

Se roagă zilnic către Domnul
Să-i sprijinească-n lupta lor.
Şi-aşteaptă ca să vină anul
Când va veni Isus pe nor.

Când e de lucru-n adunare
Răspund pe loc, atunci, prezent!
Mai fac şi pozne, ca oricare
Ce-a fost copil… e evident.

Învaţă lecţii… căci ştiu bine
Primesc în Sabat întrebări.
Participă şi se simt bine
La secţiunea juniori.

Îi întâlneşti pe la spitale,
În vizite pe la bătrâni.
La cei ce-s obosiţi pe cale
Mai scot şi apă din fântâni.

Adolescenţi, elevi la şcoală
Ce sunt în frunte, dacă pot;
Iar la nevoie, dau năvală;
Îi vezi oriunde, peste tot.

Se străduiesc să nu mai mintă
Sau să mai fure de prin cărţi.
La teze sau lucrări, din minte
Ei scriu mai bine decât toţi.

Ascultă pe părinţi acasă
Şi fac degrab’ ce li s-a spus
Nu fac nici mofturi pe la masă
Căci hrana lor vine de sus.

Mai fac curat de bunăvoie
Şi pun pe toate-n locul lor.
Constaţi că-s harnici, la nevoie,
De-i vizitezi întâmplător.

Le place joaca în natură
Prin pajişti sau păduri de fag
Decât să stea în bătătură
Mai bine-n munţi pe drum pribeag.

În tabere ar vrea să fie
Să simtă aerul curat,
Să-şi pună cort, focul să-nvie
Aşa cum ei au învăţat.

De sunt aşa, ca-n prezentare
Rămâne să vedem de-acum.
De au restanţe… la purtare
Să-i sprijinim pe-al Explo drum.

© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro

Legile EXPLO 

Am învăţat la EXPLO printre alte
Să fug mereu de al plăcerii drog
De-aceea eu sunt plin de ţinte-nalte
Să studiez şi zilnic să mă rog.

Şi multe lucruri trebuie făcute
Chiar şi de cei mai mari… şi de copii.
M-am hotărât, în vremurile crunte
Să mă achit mereu de datorii.

Să fie plin de viaţă şi-n putere
O vrea oricine… dar o vreau şi eu.
Şi Dumnezeu o vrea, căci El îmi cere
Să mă-ngrijesc atent de corpul meu.

Dar nu-i de-ajuns să fii curat pe-afară
Când înlăuntru inima e rea.
O schimbe Domnul, ca din cea murdară
Să am curată conştiinţa mea.

Când scumpii mei îmi cer vreo treabă
Să nu lucrez cumva încetişor.
Ci chiar pe loc şi-n cea mai mare grabă
Să fiu amabil şi ascultător.

Mereu să merg în Sabat l-adunare
Am înţeles că-i voia Domnului
Ca să nu-L supăr în a mea-nchinare
Voi fiu atent ce fac în Casa Lui.

E greu să fii voios oricând şi-n toate
Când alţii-s prinşi de-al supărării fum.
Eu sunt decis, chiar şi în nedreptate
Să-mi fie inima un cântec bun.

Când trec prin valuri dense ale ceţii
Sunt hotărât să nu mă tem de fel,
Şi vreau mereu pe drumurile vieţii
Să merg oriunde mă trimite El.

© Viorel Dascalu 2010

Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro

Nu uita

Mama mea, mereu mă-nvaţă
S-aleg ce e bun în viaţă…
Eu încerc dar nu am spor…
Învăţ  greu şi uit uşor.

Însă vreau să ţin în minte
Măcar câteva cuvinte:
Fiule, în viaţa ta,
De Dumnezeu nu uita!

Jercan Danut Alexandru

UN COPIL CA MINE

Şi El a fost copil ca mine…
Şi El a plâns când L-a durut…
Dar privind zările senine
A suportat şi a tăcut.

Era supus şi-ascultător…
Îşi respecta părinţii care
Vedeau în El un Salvator
Cu daruri supranaturale…

El n-a uitat că-n slăvi senine
Avea un Tată minunat
Care din râvnă pentru bine,
Ni L-a promis şi… ni L-a dat.

A suportat cu bine clipa
Ce L-a adus în nopţi şi geruri,
Şi bucuros, şi-a frînt aripa
Ca să putem zbura spre ceruri.

Jercan Danut Alexandru

Frate cu Iov

Ma uit in jur si parca-s ne-mplinit;
Nu sunt nici rece,nici fierbinte.
Se zbate-n mine-un vis nedeslusit,
Care ma fura si ma minte.

Cand deodata-n noapte m-am trezit,
M-am regasit din nou inlacrimat,
De parca si pamantu-a obosit
Sa ma mai tina-n spate ne-mpacat.

Din intrebari nespuse-mi fac suspin,
Ma tot alin cu-n ciob de lut uscat;
M-acopar doar cu frunze de pelin,
De parca sunt ca Iov,nemangaiat !

M-au parasit deodata,rand pe rand,
Camilele,si caprele,si boii…
Au mai ramas,sa-mi tina de urat,
Doar ciorile batrane si chiar corbii.

Cate furii in mine se incing,
Pe toate,fara frica Ti le-as spune,
Dar,Doamne,strig putin,apoi ma frang
Si-mi tac rusinea de-a fi plin de bube.

Ma-ntreb,cum inca m-ai rabdat,
Sa tot injunghii cerul,ca un ghimpe !?
Azi ma intorc in mine si-am sa tac
Si-am sa ma scarpin,pana dau de
minte !

Dar stiu,ca ochii mei incetosati
Te vor privi,la urma,pe pamant,
Cand Iov si eu ne-om regasi ca frati,
Ce-au asteptat,ca sa revii curand !

AJUTOR PENTRU TATA

Isus n-a stat prea mult pe gânduri…
N-a susţinut că e scutit,
Ci printre rumeguş şi scânduri
A asudat şi a muncit.

S-a angajat cu normă-ntreagă…
Faptele Lui erau minuni…
Toate lăsau să se-nţeleagă
Că S-a călit prin rugăciuni.

Când nu prea poţi să fi cuminte
Şi mereu vrednic şi  supus,
Să îţi aduci mereu aminte
Că ai modelul în Isus!

Jercan Danut Alexandru

Jertfa pe altar

Pe altarul arderii de tot
Inima-Ti predau, ca jertfa vie
Si doresc, o, Doamne Sabaot,
Tron sa-Ti fie pentru vesnicie.

Mintea, citadela vietii mele,
Fie centrul guvernarii Tale;
Turn de veghe, telescop spre stele,
Pentru Tine cante osanale !

Mainile-mi unesc, a multumire,
Pentru tot ce-n dar mi-ai oferit:
Dragoste, … jertfire, … mantuire !
Toata adorarea, Tie, Domn iubit.

CUMPĂTARE

Ca să ne fie învăţătură,
Dumnezeu a pus măsură
Pentru fiecare lucru,
Şi la conţinut, şi la-nfăţişare.
Aceasta lege a trăirii
Se numeşte cumpătare.

Cât de jalnic ar fi,
Ne-am închipuit vreodată,
Armonia lucrurilor
Prin ceva să ne fie stricată?
Dacă lucrurile-n sine
Chip şi-ar face la-ntâmplare –
Unul, nefrumos de mic,
Altul, prea urât de mare…

Chiar la curtea-mpărătească,
Babilon fără măsură,
Chiar acolo,
Daniel a fost o floare
Şi pe fiece petală
Citea lumea cu uimire – cumpătare.

Noi ne înşelăm adesea,
Cât mâncăm şi ce ne-ar place,
Ne-nşelăm că haina noastră
Mai frumoşi cumva ne-ar face…

Dar, spre-a noastră-nvăţătură,
Dumnezeu a pus în toate
Rânduială şi măsură:
Nici mai mult, nici mai puţin.
Păstrăm sfintele hotare
Şi mai creşte înc-o floare –
Cum se cheamă? Cumpătare.

Benone Burtescu

Spirit Sfant

Spirit Sfant, in noi aseaza
Adevarul lui Hristos !
Inima ne-o tine treaza
Pe al vietii drum spinos.

Spirit Sfant, a Ta putere
Da-ne-o astazi, Te rugam,
Ca-n Hristos si-a Sa iubire
Tatalui sa ne-nchinam !

Spirit Sfant,a noastra viata
Innoieste-o pe altar.
Fi-ne Tu mereu povata,
Da-ne din cerescul har !

Spirit Sfant, in noi coboara,
Vrem sa ne sfintim mereu!
Sfant e Tatal, Sfant e Fiul,
Sfant e Unul, Dumnezeu.

Exploratori

Suntem copii ce vrem să învăţăm
Şi din Scripturi solii să adunăm.
Să ştim tot ce ne este de folos
Şi să-L cunoaştem pe Isus Hristos.

Noi ne dorim să devenim utili
Şi darurile ce le-avem, umili,
Să le-nmulţim şi să le dezvoltăm
Căci pentru luptă noi ne înarmăm.

Am vrea ca să cunoaştem tot ce-i bun;
Să nu ne-oprim pe-al învăţării drum.
Vom căuta răspuns la întrebări
Şi nu ne vom opri din cercetări.

Şi-am vrea atenţi cu cei din jur să fim
Pe cei de lângă noi să îi iubim.
Să-i ajutăm când trec prin mari nevoi,
Căci Hrist revine în curând n-apoi.

Dorim să fim cinstiţi şi curajoşi,
Cuminţi şi harnici, dar şi omenoşi.
Solia revenirii s-o vestim
Şi până n-are loc, să nu ne-oprim.

Vrem toţi să fim în ceruri cu Isus
Şi-i vrem pe-ai noştri dragi acolo sus.
Dar pân-atunci cu toţi ne pregătim
Căci pentru Domnul gata vrem să fim.

© Viorel Dascalu 2010

Sursa: www.vioreldascalu.ro

Unirea

Unirea!…Opera divina,
Izvor de sfinte bogatii,
Tarie, pace si lumina,
Comori, ce trec in vesnicii.

Din ea se varsa-n omenire
Potop de binecuvantari;
Aduce sfanta fericire
Si biruinti in incercari.

In ea se afla mangaiere,
Nadejde, dragoste si har…
Belsug de vesnica putere
Si bucurii fara hotar !

Unirea mai pastreaza inca
Taria care ne-a zidit,
Prin care-ajunge stanca-stanca
Si piatra tare de granit !

Prin ea, tot cerul se mentine
Si va ramane-n vesnicii.
Acolo-n slavile senine
E legea sfintei armonii.

Atat de dulce e unirea
Si rodul ei e minunat.
Tresalte astazi toata firea
Si cante-ntregul neam salvat!

Curand…si cerul o sa vie,
Spre a uni, iar, in Hristos
Cele de sus, in vesnicie,
Cu cele ce sunt astazi, jos.

Voi sunteti martorii Mei

Prin caracter dovedind zi de zi
Dragostea-singurul mod de-a trai,
“Sola Scriptura”- de-aveti ca temei,
Voi sunteti martorii Mei!

Cand in familie sunteti model
Si adevaru-l vestiti, plini de zel,
Ca si Enoh, Avraam, Elisei,
Voi sunteti martorii Mei!

Ierusalimul, Iudeea doresc,
Ca si Samaria, harul ceresc .
Dati tuturor ale cerului chei !
Voi sunteti martorii Mei !

Casa, biserica, rudele-toti,
Pana la pragul terestrelor porti,
Va recunosc fii loiali Golgotei!?!
Voi sunteti martorii Mei!

Plini de putere, prin Duhul cel Sfant,
Mergeti, jertfiti si lucrati cu avant !
Fiti torte vii, printre neamuri, iudei !
VOI SUNTETI MARTORII MEI!

Duhul Sfant si darurile Sale

Duhul Sfant, Mangaietorul,
Ne vegheaza-a noastre cai.
El e astazi Ziditorul
Templului cel sfant, din noi!

Adevarul ni-l lumina
Si EL ni-l aduce-aminte,
Daca mintea noastra-i plina
Cu-ale Bibliei cuvinte.

EL speranta ne aduce
Si sa ne rugam, ne-nvata.
Spre victorie ne conduce,
Pas cu pas, intreaga viata.

Tuturor imparte daruri,
Spre-a zidi biserica.
Unii-apostoli, altii-n lanuri,
Pregatind recolta Sa.

Unii-nvatatori, prooroci,
Altii, buni carmuitori.
Multi sunt, la-a durerii voci,
Primii binefacatori.

Darurile-s diferite,
Dar, uniti in consacrare,
Toti slujim, spre a ajunge
La statura de “om mare”.

In mod cert, si tu ai daruri !
Pune-le la schimbator !
Duhul Sfant iti da putere,
Sfat, curaj si ajutor !

Tuturor, fara de “caste”,
Spune, cum poti fi salvat
Si arunca-te in brazde,
Ca s-aduni un rod bogat !

Biserica primara si cea de azi

In biserica primara totu-i dragoste deplina.
Fiecare-aduce roade, ca un pom ce greu se-nclina.
Sursa unitatii lor, in “camera de sus” gasim:
Pe genunchi, apoi in viata, implinind mandat divin.

Cu priviri spre Sanctuarul, unde Domnul a intrat,
Dar cu pasii pe “pamantul”, care trebuie lucrat,
Bine fiind organizate slujbele-n biserica,
Vestea buna-i predicata fara nici o piedica.

Mult mai mare, mai intinsa e biserica de azi.
Mult mai grea e misiunea, de-a planta in lume „brazi”.
Dar, secretul e acelasi : ”limbi de foc” in inimi noi,
Omenirii raspunzand, la stringentele-i nevoi.

Esti prezbiter, esti diacon sau alt fel de slujitor
In biserica locala? … Daruieste tuturor
Timpul, inima, puterea, zambetul, iubirea ta
Si traieste Adevaru-nmiresmat cu Dragostea !

Tu si eu, avem mandatul cu sigiliu-mparatesc,
Peste ranile multimii sa turnam balsam ceresc.
Pan` la marginile lumii trambitele sa rasune :
Darul mantuirii este CEA MAI MARE-A LUI MINUNE !

Un popor deosebit

Coborati pe treptele istoriei
si cititi slovele persane:
suntem pe timpul imparatesei Estera,
cladind pe socoteala timpului
imagini memorabile de pe Terra…
Printre obiceiuri si coloane,
printre suflete si popoare,
straluceste acelasi soare,
aceeasi respiratie a naturii,
acelasi cantec de privighetoare.
Dar ce se intampla cu inimile?
Pentru cine se inalta o spanzuratoare
si cine pleaca
spre tinuturile indepartate,
ducand cu ei decretul de moarte ?!
Pe langa porti de-mparatie,
de-a lungul zidurilor inalte
si de-a lungul timpului,
zi de zi si an de an,
pe langa tronuri de domnie,
trece umbra lui Haman…
Interesant,
cum poate sa domine o umbra,
cu cata graba genunchiul se pleaca,
care mai de care,stapanului sa-i
placa..
Si tu,imparateasa Estera,
vei locui curand iatacul de seara
cu umilinta,prabusire si ocara,
caci purtati cu voi pacatul cumplit,
de a fi oameni deosebiti,
cu legi deosebite,
dintr-un popor deosebit.
Si cine sa va scape?!
Si cine sa va tina parte,
cand deasupra voastra si a poporului
vostru,pluteste moarte ?!…
…Urcati pe treptele istoriei
si cititi slovele contemporane:
suntem in vremea sfarsitului,
cladind pe socoteala timpului,
imagini finale…..
In placerile de-o clipa
si-n margaritarele din pahar,
in ceea ce pare dulce si apoi amar,
in clocotul muzicii care ucide
si-n dansul ametitor al lumii,
ce spre cer poarta inimii inchide,
zilnic refuzand ocaziile de har,
clipa de clipa,zi de zi si an de an,
trece umbra lui Satan.
Si,curios,
in majoritatea ei coplesitoare,
se grabesc genunchii,care mai de care
sa-i aduca inchinare,
desi drumul care se face larg
si amenajat cu intentii bune,
duce la pierzare…..
O,de n-am fi avut aceasta Carte,
care sa ne spuna vestea cea buna,
ca pentru un timp ca acesta
am fost chemati,
sa spunem oamenilor,
ca le suntem frati,
de n-am fi avut aceasta Carte,
care sa arate omului,
pe Cine poate conta,
desi bat vanturile spre viata,
n-am putea rezista !
Dar,aici ni se spune,
Cine ne poate salva !
Si aici,in inima,Cine Se poate afla,
ca sa se stie despre un cantec,
ca pe ultima treapta a istoriei
suntem aici,
chemati de Dumnezeu,pentru victorie!
(Fragmente din poem)

UNDE NU E DUMNEZEU?

Te rog, omule mai mare,
Daca nu e foarte greu,
Da-mi raspuns la intrebare:
Unde nu e Dumnezeu?

Tu, ce umbli printre astre,
Si zbori ca un Prometeu
Peste zarile albastre,
Unde nu e Dumnezeu?

Tu, ce ai pasit pe luna,
Si calci peste visul meu,
Vreau ca gura ta sa spuna:
Unde nu e Dumnezeu?

Si daca la intrebare
Sa raspunzi, iti este greu,
Te rog , omule mai mare,

Dialog cu uitarea
( intre doi copii)

-Uită azi de supărare
Şi de vorba ce te doare!
-Cum să fac? E tare greu!…
-Roagă-te lui Dumnezeu!

-Cum să fac să scap de toate,
Să mă-nalţ ca o cetate,
Pe un munte ca Sinaiul,
Să uit durerea şi vaiul?

-Draga mea, am învăţat
De la Şcoala de Sabat
Că poţi învinge la greu
De te rogi lui Dumnezeu!

-Dar când unul îmi greşeşte,
Poate chiar mă pălmuieşte?
-Uită răul şi jignirea!
Cere harul şi iubirea!

Dacă suferinţa-i mare
Ridică-ţi ochii spre soare…
Aminteşte-ţi… Doar Hristos
Mângâie cel mai duios!

-Bine… mulţumesc frumos!

Jercan Danut Alexandru
RECUNOSTINTA

Te recunosc iubite Doamne
In fiecare strop de roua,
In primaveri, in veri si toamne
In soare bland si-n luna noua.

Te regasesc in stele, seara,
In cantecul de dimineata,
In marul galben ca si ceara
Si in cristalul mic de gheata.

Tu ai creat nemarginirea
Si graiul Evei, in Eden,
Intelepciunea si iubirea
Si prunc umil la Betleem.

De-aceea ma inchin, Parinte,
Si-n loc de mir Iti dau in dar
Un psalm nascut pe creste sfinte
Si-o inima batand a har.

MAMA
(Pentru copii)

Inger fraged de lumina,
Daruit din ceruri “nalte,
O faptura mult prea fina,
Ce vorbeste-n calde soapte.

Cu rabdare inzestrata,
Bunatate si blandete,
Iubitoare pan” la capat,
Plina de multe povete.

Lacrimi, nopti si asteptare,
Risipeste pentru tine,
Ca atunci cand vei fi mare,
Sa iti fie cat mai bine.

Cantul ei te linisteste,
Te adoarme si alina,
Devotata te-ngrijeste,
Te conduce spre Lumina.

Ascultare, note bune,
Ajutor de-i daruiesti,
Devin darul cel mai mare
Si-arata cat o iubesti!

Doamne-ti multumesc mereu,
Si voi tine zilnic seama,
De-cest dar pe care eu,
L-am primit si este MAMA!

Floare de colt,martie2008

 

This entry was posted in Poezii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>