Plata pacatului

Plata pacatului

“Fiindca plata pacatului este moartea; dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Christos , Domnul nostru.” ( Romani 6,23 )

Conform regulii de aur a Bibliei, care spune: “Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel…” ( Matei 7,12 ), acest articol nu ar fi trebuit sa fie scris. De ce ? Pentru ca nimanui nu-i plac subiecte de genul celui anuntat. Noua ne plac subiecte legate de dragostea lui Dumnezeu, de harul Sau, de promisiunile Sale, de viata vesnica…  Insa cand este vorba despre dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu, despre judecata Sa si pedepsirea pacatului si pacatosilor, simtim un gol in stomac si un fior in  inima.

Si totusi, fara aceste subiecte neplacute firii omenesti, adevarul Scripturilor nu ar fi complet, iar noi am fi privati de o cunostinta atat de necesara in procesul mantuirii noastre.

Prin profetul Isaia, Dumnezeu ne indeamna: “Ascultati-Ma, voi, care umblati dupa neprihanire, care cautati pe Domnul ! Priviti spre stanca din care ati fost ciopliti, spre gaura gropii din care ati fost scosi” ( Isaia 51,1 ). Ceea ce urmeaza nu este altceva decat o privire spre “gaura gropii” din care ne-a scos Dumnezeu prin harul Sau. Si aceasta, pentru ca noi sa putem aprecia mai mult ceea ce El a facut si continua sa faca pentru salvarea noastra.

Textul din Romani 6,23 este o intreaga teologie. In doar douazeci de cuvinte, apostolul Pavel concentreaza tot ceea ce teologi si scriitori crestini au scris in sute de volume in legatura cu marele adevar al  indreptatirii prin credinta.

Acest text ne arata cateva lucruri deosebit de importante:

1) De unde ne-a scos Dumnezeu: din moarte

2) Unde vrea El sa ne duca: in viata vesnica

3) Mijlocul prin care El face acest lucru: lucrarea lui Iisus Christos

4) Modalitatea:  fara plata

Din cele douazeci de cuvinte ale textului, cinci vorbesc despre dreptatea lui Dumnezeu (“Fiindca plata pacatului este moartea” ) , in timp ce celelalte cinsprezece cuvinte vorbesc despre dragostea Sa ( “dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Christos , Domnul nostru.” ).

“Fiindca plata pacatului este moartea” – O formulare categorica, fara echivoc si care nu lasa loc interpretarilor. Suna a lege, o lege a intregului Univers, stand la baza guvernarii divine.

Acesta nu este singurul loc din Scriptura in care poate fi gasita o formulare atat de categorica a acestui adevar. Acelasi apostol Pavel spune in Romani 6,21: “Sfarsitul acestor lucruri este moartea”. Profetul Ezechiel sustine acelasi adevar cutremurator, spunand ca “sufletul care pacatuieste, acela va muri” ( Ezechiel 18,4 ). Iar in gradina Edenului, inainte de caderea primilor nostri parinti, Creatorul ii avertizase ca in ziua in care vor manca din pomul cunostintei binelui si raului, vor muri ( Geneza 2,17 ).

Asadar, avem in atentie un principiu al guvernarii lui Dumnezeu, un lucru clar stabilit si facut cunoscut creaturilor Sale. Se ridica insa niste intrebari justificate: De ce plata pacatului este, intotdeauna si fara exceptie, moartea ? Cine este autorul mortii ? Si, in ce consta moartea, ca plata a pacatului ?

Sa abordam aceste intrebari pe rand:

1) De ce plata pacatului este, intotdeauna si fara exceptie, moartea ?

Acest adevar este in aceeasi masura greu de inteles , dar si greu de acceptat de catre omul firesc. In mintea acestuia se nasc fel de fel de intrebari: De ce Dumnezeu este atat de aspru ? De ce Isi ucide creaturile ? Daca El pretinde ca este dragoste, de ce ingaduie moartea pe pamant ?

Adesea, negasind un raspuns satisfacator la aceste intrebari, el ridica pumnul spre cer, acuzandu-L pe  Dumnezeu ca tine mai mult la pomii Sai, decat la fiintele pe care le-a creat si ca Dumnezeu e tiran, aspru si nemilos, ucigand oamenii pentru cea mai mica greseala.

Cruzimea unei legislatii este direct proportionala cu numarul abaterilor care sunt pedepsite cu moartea. In aceasta privinta, exista diferente mari intre tarile lumii. Exista tari, mai ales in lumea occidentala, in care orice nelegiuire ar face un om, el nu poate fi pedepsit cu moartea, ci cu inchisoare pe viata. Aceste tari sunt democratice, avand regimuri blande, care respecta drepturile omului.

Insa sunt tari in care legea prevede pedeapsa capitala pentru una, doua, sau mai multe delicte. Cu cat numarul faradelegilor pedepsite cu moartea este mai mare, cu atat consideram ca legea din tara respectiva e mai aspra, mai cruda.

Ce putem spune despre Biblie in acest context ? Nu putem nega ca ea contine cea mai cruda legislatie din toate cele care au existat sau vor exista pe pamant. De ce ? Pentru ca ea ne arata ca plata pentru orice pacat, fie mic, fie mare, fie savarsit individual, fie facut in colectiv, fie intentionat, fie involuntar, fie facut cu stiinta, fie facut inconstient, este moartea.

Si acum se naste o intrebare cat se poate de justificata: Cum mai putem vorbi despre dragostea lui Dumnezeu, cand El pedepseste orice pacat, oricat de mic si “nevinovat” ar fi acesta, cu cea mai mare pedeapsa posibila ? Care parinte isi ucide copilul la cea mai mica greseala ? Nu-i asa ca e o problema greu de rezolvat ?

Este necesara o observatie: Niciodata nu vom intelege pe deplin acest principiu al guvernarii lui Dumnezeu ( plata pacatului este moartea ), pana nu vom intelege un alt principiu care sta la baza guvernarii Sale: Dumnezeu doreste in Imparatia Sa ca toate creaturile sa se bucure de fericire si armonie absoluta.

Acum sa ne imaginam cateva scenarii posibile:

a) Sa ne imaginam ca Dumnezeu ar admite in Imparatia Sa pe toti oamenii care ar avea fiecare doar cate un singur pacat nebiruit. Ce s-ar intampla in acest caz ? Universul s-ar contamina cu ucigasi, hoti, desfranati, mincinosi, orgoliosi, parveniti, fricosi, etc.

Ce diferenta ar fi atunci intre Imparatia lui Dumnezeu si lumea in care traim acum ? Niciuna ! – suntem tentati sa raspundem in cor. Si totusi, ar exista o diferenta uriasa: Daca Dumnezeu ar accepta aceasta situatie in Imparatia Sa, atunci pacatul s-ar perpetua vesnic. Pe acest pamant, pacatul si rautatea oamenilor sunt franate de existenta mortii. Imaginati-va cum ar arata pamantul nostru daca nu ar exista moartea: ar fi un iad continuu, caci tot raul si consecintele lui s-ar perpetua vesnic.

b) Sa ne imaginam ca Dumnezeu ar da o pedeapsa mai blanda decat moartea pentru orice pacat facut de oameni ( de exemplu, inchisoarea ). Ce s-ar intampla in acest caz ?

Probabil ca undeva in acest Univers ar trebui construite niste inchisori cat o planeta de mari. Dar, in acest caz, ar mai exista fericire si armonie in Univers ?

Mantuitorul afirma ca, la revenirea Sa, “din doi barbati care vor fi la camp, unul va fi luat, si altul va fi lasat. Din doua femei care vor macina la moara, una va fi luata, si alta va fi lasata.” ( Matei 24, 40.41 ). Intelegem din cuvintele Lui ca revenirea Sa va produce inevitabile despartiri intre oameni. Daca unii din membri unei familii se vor bucura de binecuvantarile vietii vesnice, in timp ce alti membri ai familiei ar suferi pentru vesnicie regimul de inchisoare, ce fericire ar mai exista in cer ?

c) Sa ne imaginam ca Dumnezeu ar admite in Imparatia Sa un singur om pacatos. Ce s-ar intampla in acest caz ?

Sa presupunem ca in cer ar intra un singur mincinos. Cum s-ar simti acel om in prezenta fiintelor sfinte si cum ar putea suporta privirea patrunzatoare a Mantuitorului ? Ce atmosfera ar exista intre cei mantuiti daca s-ar sti ca intre ei exista un singur om care ascunde intotdeauna adevarul ? Nu cumva acel singur om pacatos ar incerca sa-i corupa si pe altii, pentru ca sa nu fie singur ? Si, corupandu-i pe altii, nu ar deveni el un al doilea Lucifer ?

In concluzie, aici pe pamant traim intr-o lume a valorilor relative, caci toti suntem fiinte decazute. Legile sunt blande fiindca toti pacatuim intr-un fel sau altul: fie judecatori, fie avocati, fie politisti sau infractori.

Prin contrast, Imparatia lui Dumnezeu este o lume a valorilor absolute, in care armonia desavarsita cere ca nici cel mai mic rau sa nu existe. De aceea, intrarea intr-o astfel de lume desavarsita cere renasterea fiintei umane si biruirea oricarui pacat.

2) Cine este autorul mortii ?

Daca aceasta intrebare ar fi pusa unui om de pe strada, el va raspunde probabil: Dumnezeu, pentru ca El ia viata la fel dupa cum si o da. Este adevarat ca Biblia ne raporteaza cateva situatii speciale in care este evidenta actiunea lui Dumnezeu de a pedepsi anumiti oameni ( Sodoma si Gomora, potopul, Uza, Anania si Safira, etc. ). Insa majoritatea textelor biblice nu se exprima asa: “Dumnezeu a zis: “Te voi omora”, ci “Dumnezeu a zis: “Vei muri…”, ceea ce inseamna cu totul altceva.

In viziunea biblica, moartea este o consecinta inevitabila a pacatului, nu o actiune directa a lui Dumnezeu asupra pacatosului. In Romani 6,23, apostolul Pavel il identifica pe adevaratul autor al mortii: pacatul. El, acest intrus nedorit in Universul lui Dumnezeu, este cel care ne desparte de Creatorul nostru, izvorul vietii.

3) In ce consta moartea ca plata a pacatului ?

Cei mai multi oameni privesc moartea in mod superficial. Acest mod de gandire se datoreaza in mare parte celei mai mari rataciri pe care Satana a introdus-o in credintele oamenilor: invatatura despre nemurirea sufletului. Intr-un fel sau altul, oamenii nu vad in moarte un drum infundat, fara iesire, ci, dimpotriva, o treapta spre un alt nivel de existenta.

Atunci cand Biblia vorbeste despre moartea cu care suntem confruntati cu totii, indiferent de rasa, sex, pozitie sociala sau epoca in care traim, ea foloseste cuvantul “somn”. “Lazar, prietenul nostru, doarme, dar Ma duc sa-l trezesc din somn” , le spune Mantuitorul ucenicilor inainte de a merge la mormantul acestuia ( Ioan 11, 11 ). Astfel de texte, in care moartea aceasta este asemanata cu un somn sunt nenumarate in Biblie.

Cand insa Biblia vorbeste despre plata pacatului, ea nu mai foloseste cuvantul “somn”, ci “moarte”. Plata pacatului nu este somnul, ci moartea.

De ce trebuie sa existe moartea a doua ? De ce Dumnezeu nu face din prima moarte plata pacatului? De ce  nu face El ca pacatosii sa nu se mai scoale din somnul mortii, primindu-si plata acum ?

Raspunsul este legat de natura pacatului. Acesta este mai mult de natura morala si spirituala decat fizica. Noi pacatuim mult mai mult cu gandul, cu inima, cu intentiile si motivatiile noastre, decat cu fapta. Autoritatile civile pedepsesc faptele vizibile, iar biserica dezaproba de asemenea ceea ce este vizibil. Dar cum ramane cu pacatele savarsite cu inima si gandul ?

De aceea, dreptatea absoluta cere ca sa existe o judecata finala, tinuta de un Judecator atotstiutor si drept, care va aduce la lumina orice pacat savarsit in interiorul fiintei umane.

De la cine putem afla ce este in esenta moartea ca plata a pacatului ?

Dintre oameni, de la nimeni, deoarece niciun om nu a gustat ceea ce inseamna moartea ca plata a pacatului. Sigurul care a gustat moartea a doua, adevarata plata a pacatului, este Domnul Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Doar El ne poate spune in ce consta aceasta moarte.

In cuvantarile Mantuitorului apare ca un refren o anumita expresie legata de pedepsirea celor pacatosi: “intunericul de afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor”. In Evanghelia lui Matei, aceasta expresie apare de sase ori, si aproape de fiecare data in finalul unei parabole: Pilda neghinei ( 13,41.42 ), Pilda navodului ( 13,50 ), Pilda robului cel rau ( 24,51 ), Pilda nuntii fiului de imparat ( 22,13 ), Pilda talantilor, ( 25,30 ) si pasajul legat de vindecarea robului unui sutas ( 8,12 ).

In toate aceste cazuri, verbul este la timpul viitor: “acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor”. Acest amanunt este semnificativ. Daca ar exista un iad prezent, atunci Domnul ar fi trebuit sa foloseasca timpul prezent: “acolo este plansul si scrasnirea dintilor”.

De asemenea, poate fi remarcat faptul ca Mantuitorul nu vorbeste aici in primul rand de suferinte fizice, ci de suferinte sufletesti. Sunt amintite patru elemente importante care definesc moartea ca plata a pacatului ( moartea a doua ):

1) “Afara”, in contrast cu “inauntru”. Cei nelegiuiti se vor afla in afara Imparatiei lui Dumnezeu, in afara harului Sau, salvator, in afara iubirii si ocrotirii Sale, in afara armoniei, fericirii si pacii.

Si astazi exista oameni marginalizati in societate. Ei traiesc complexe dureroase, uneori mai acute decat durerile fizice. Oare cum se va simti un om care se va fi stiind “afara” de societatea cerului, departe de Dumnezeu si de mantuire ? E greu sa ne imaginam… De fapt, “afara” inseamna a fi la discretia puterilor raului.

2) “Intuneric”, in contrast cu lumina care domneste in Imparatia lui Dumnezeu. Cei nelegiuiti vor sta in prezenta “printului intunericului”, pe care l-au ales ca domn al vietii lor, lipsiti de orice speranta cu privire la o schimbare in bine a situatiei lor.

3) “Plansul”, care este manifestarea fiziologica a unei suferinte fizice sau sufletesti. Plansul celor nemantuiti nu va fi insa cel al pocaintei lui Petru, ci al groazei lui Iuda.

Acest plans al celor nemantuiti va fi manifestarea unui regret tardiv dupa ceea ce au pierdut. Ei vor plange, fiind constienti ca au fost atat de aproape de mantuire, ca au avut atatea ocazii si invitatii de a-L urma pe Iisus, si totusi sunt pierduti pentru totdeauna.

“Inauntru” sunt poate cei dragi, prietenii si cunoscutii care adesea te-au invitat si pe tine sa faci alegerea cea buna. Iar tu esti “afara”, pierdut pentru vesnicie, pentru ca o viata intreaga ai neglijat sa-ti rezolvi problema pacatului. Contrastul dintre “inauntru” si “afara” va face diferenta dintre viata vesnica si moartea vesnica, ca plata a pacatului.

4) “Scrasnirea dintilor” este un gest semnificativ care sugereaza pe de o parte neputinta de a schimba situatia, iar pe de alta parte ura si invidia fatza de cei care se afla “inauntru”, la adapostul mantuirii.

Pacatosii nemantuiti se vor ura pe ei insisi, il vor ura pe Satana care i-a amagit intreaga viata, Il vor ura pe Dumnezeu si ii vor ura pe cei salvati. Si, pentru ca nu mai pot face nimic, vor scrasni din dinti a neputinta…

Daca tinem cont de toate aceste suferinte sufletesti, la care se adauga si suferintele fizice legate de pedeapsa divina, putem spune ca moartea va veni ca o usurare pentru aceste suflete nenorocite.

Concluzii

Aceasta este adevarata plata a pacatului. Aceasta este “gaura gropii” din care ne-a scos Dumnezeu prin jertfa infinita a Fiului Sau.

“Omul nascut din femeie are viata scurta dar plina de necazuri” ( Iov 14,1 ), insa omul nascut din nou, din “apa si din duh” ( Ioan 3,5 ), are viata vesnica promisa. De acest lucru ne asigura Insusi Mantuitorul: “Cine crede in Mine, are viata vesnica” ( Ioan 6,47 )

Aceasta este minunea harului lui Dumnezeu. Aceasta este minunea mantuirii omului pacatos…

Lori Balogh

Sursa: www.loribalogh.ro

This entry was posted in Diverse and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>