Paradoxurile libertatii

Paradoxurile libertatii

“Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Matei 18,3)

În ultimul timp se fac eforturi din ce în ce mai susţinute pentru conservarea şi dezvoltarea conceptului de libertate de conştiinţă, transpus pentru creştini în libertate religioasă.

Eforturile acestea se materializează fie prin lupte, uneori chiar şi de stradă, ca în Egipt, mitinguri sau diferite forme de proteste, fie prin diferite întâlniri cu demers legislativ şi uneori constituţional.

Dar ce este libertatea? Oare ţine de mediul extern sau este un atribut intrinsec al naturii umane?
Istoric vorbind, libertatea este un element primordial ce acompaniază trecerea omului prin viaţă, este un atribut al personalităţii, cu care omul a fost creat, iar în condiţiile păcatului, este una dintre metodele prin care Dumnezeu colaborează cu omul. Replica lui Dumnezeu la furia lui Cain, relatată în Geneza 4,7, este reprezentativă în acest sens: „…păcatul pândeşte la uşă, dar tu să-l stăpâneşti”.

Deci libertatea are un rol decisiv în salvarea omului şi în mântuirea sa. De fapt, cunoaşterea de Dumnezeu începe de aici – dacă vreau să fiu salvat, trebuie să fiu liber. Antiteza acestei idei este foarte dureroasă – o persoană dependentă nu va fi mântuită, robia nu face casă cu veşnicia.

Cum pot să fiu liber în condiţiile păcatului este provocarea acestei zile, iar, în concluzie, se poate transpune într-un motto al unei vieţi ce va avea finalitate desăvârşită în veşnicie.

Lecţia oferită de Scriptură poate fi înţeleasă de oricine, chiar şi de un copilaş, exemplul oferit de Isus. În afirmaţia lui Isus se conturează cel puţin trei idei.
1. credibilitatea;
2. slujirea;
3. dependenţa autentică.

CREDIBILITATEA naşte credibilitate, sau încrederea naşte încredere, iar omul se simte liber să aleagă. Avem o mulţime de exemple în Biblie, cel mai expresiv fiind cel al tinerei din casa lui Naaman. Totul se pune în mişcare în casa conducătorului ei şi chiar în întreaga împărăţie din cauza unei captive libere şi credibile. Nu-i aşa că este paradoxal că un adult ascultă de o copilă, se deplasează într-o ţară vasală la glasul ei, deşi relaţiile diplomatice nu prevestesc nimic bun, iar modul în care urmează să fie întâmpinat sfidează orice protocol?! Dar – minune! – Naaman este vindecat şi reuşeşte să îşi schimbe şi filosofia de viaţă. Biblia nu dezvoltă nimic, nici măcar nu aminteşte, despre consecinţele acestei întâmplări, dar le putem deduce.

Putem să ne gândim la felul cum a fost tratată, privită, chiar şi la poziţia ei în casă. Totul începe de la credibilitate, de la mesajul ei; mesajul poate fi credibil în gura unui om credibil, iar sursa credibilităţii sunt moralitatea şi adevărul. Libertatea ta se află într-un raport direct cu credibilitatea mesajului tău.

SLUJIREA – uneori îndeplinirea responsabilităţilor ce îţi revin, profeţia care te priveşte în mod direct şi adevărul spus din sinceritate pot produce necazuri. Priveşte la Iosif! În schimbul sincerităţii lui în destăinuirea viselor profetice pe care le are, primeşte dezaprobarea fraţilor lui şi chiar mustrare din partea tatălui pentru că nu s-a limitat doar la destăinuire, ci le-a şi interpretat. În ciuda micilor incidente, Iosif este gata să meargă să le ducă fraţilor ceva de mâncare, insistă în căutarea şi găsirea lor, înfruntând pericolele unei călătorii lungi şi singuratice, iar aceştia, drept recompensă, îl vând unei caravane ce mergea spre Egipt.

Ajuns printre străini, duce o viaţă model, rezistând celor mai tentante ispite şi, ca răsplată, este aruncat în temniţă. Aici slujeşte şi îşi dezvoltă capacităţile în condiţii vitrege, fiind răsplătit cu uitare pentru ceea ce face. Slujește în continuare cu seninătate, în contrast cu tristeţea, uneori pe bună dreptate, ce se afla pe chipurile colegilor de temniţă, și în final are parte de o bucurie imensă. Slujirea îi aduce împlinirea tuturor viselor, cât și a profeţiei din dreptul său. Iosif este cunoscut și apreciat datorită slujirii sale.

Dacă vrei să fii liber, slujește.
Faraon îi oferă libertatea și poziţia cea mai înaltă datorită slujirii. O slujire fidelă lui Dumnezeu, o demnitate și o moralitate impecabile îţi vor oferi libertatea; cât de diversă este această cale și cât de paradoxal pare faţă de ceea ce oferă lumea! Slujire în locul luptei și moralitate în locul libertinajului duc înfinal la satisfacţie.

DEPENDENŢA AUTENTICĂ – dezvoltarea armonioasă a unui copil nu poate avea loc fără influenţa directă a părinţilor lui. De cele mai multe ori, practica a contrazis teoria că alegerile copiilor trebuie respectate indubitabil. Copilul care alege după capul lui nu va bucura inima părinţilor (face rușine mamei sale), spune Solomon (Proverbe 29,15).

Da, este paradoxal că un copil, ca să fie liber, trebuie să aibă o dependenţă autentică faţă de părinţi; neascunzându-le nimic, având încredere în ei și arătându-le respect, copiii vor fi în final binecuvântaţi. Mardoheu, Estera, Daniel, Ezra, Neemia sunt doar câteva personaje biblice care au depins de Dumnezeu pe un pământ străin și care au primit recunoașterea oficială a unor imperii sau monarhi. Dumnezeu te invită la dependenţă faţă de El, vino în faţa Sa (Matei 11,28-30)!

Ellen White spune că locurile unde libertatea va fi deplină și autentică vor fi locurile unde creștinii vor fi cunoscuţi; legile prin care te poţi face cunoscut sunt paradoxurile libertăţii: slujirea, dependenţa, credibilitatea.
Un imbold pentru această săptămână și pentru viaţa întreagă.

Pastorul Dragoș Mușat

Sursa: http://resursepredici.blogspot.com

This entry was posted in Diverse and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>