O slujba duhovniceasca

O slujba duhovniceasca

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.  (Romani 12,1) 
Când citim aceste gânduri ale lui Pavel în alte versiuni ale Bibliei, gasim o varietate de sensuri ale expresiei: o slujbă duhovnicească. Traducerile mai vechi sau mai noi redau acest termen ca: slujire inţeleapta sau raţională,  alte se refera la închinare spirituala  sau închinare înţeleaptă  (vezi Noul Testament tradus si adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, tiparit la Paris, 1976. In rândurile care urmează, această ultimă tălmăcire este folosită pentru a ne furniza idea de bază.

Dacă este să enumerăm factorii care detarmină creşterea bisericii, atunci trebuie să ţinem cont şi de acest domeniu al vieţii ei care este serviciul divin sau închinarea publică a credincioşilor. În sfatul apostolului catre credincioşii din Roma şi de pretudindeni, predomină o solemnitate naturală şi profundă bazată pe sacrificiul de sine şi înălţarea sufletească pe care o produce adevărata închinare.

Dacă trebuie să definim mai întâi termenii, atunci facem precizarea că vorbind despre închinare ne referim la întreg ansamblul de activităţi şi programe desfaşurate în locaşul de cult sau oriunde este cazul, prin care se crează ambianţa şi se dă ocazia celor prezenţi sa se simtă şi să se manifeste în prezenţa lui Dumnezeu. La realizarea acestei atmosfere îşi aduc contribuţia o serie de elemente ca: muzica sacră, rugăciunea, predicarea şi toate ritualurile prin care este invocată prezenţa şi binecuvântarea divină.

Având în vedere că sunt implicate aşa de multe componente, spaţiul acestui articol nu ne permite să ne ocupăm în mod corespunzător de nici una din acestea, ci vom face mai degrabă remarci privitoare la întreg ansamblul serviciului divin eficient. Vom sublinia însă, că o închinare de calitate este o sursă importantă de creştere a bisericii. Ar trebui sa avem curajul moral de a evalua nivelul calităţii serviciilor noastre de închinare şi de a opera schimbări ori de câte ori este cazul. Dacă acest lucru nu are loc, nu este de mirare ca biserica va începe să regreseze şi să se înstrăineze de propria ei misiune.

Există două extreme spre care tindem atunci cănd vine vorba să discutăm despre acest subiect. Unii dintre noi insistăm foarte mult asupra aspectului vizibil al închinării. Ţinuta, atmosfera, manifestările, decorul, aparenţa, protocolul şi imaginea publică, pot fi considerate cea mai importantă parte a închinării. Ne concentrăm predicarea şi lucrarea comitetului spre acest ţel. Anumite rezultate pot fi chiar obţinute pe această linie.

Alţii par să nu pună mare preţ pe nici una din aspectele enumerate mai sus, căutând mai degrabă realizări care ţin de libertatea personală, confortul sufetesc, creativitate şi participare la comuniune şi înălţare sufletească. Şi aceştia pot obţine rezultate pe măsura strădaniilor lor.  Soluţia optimă se pare că se află undeva la mijloc. Sfatul Mântuitorului: „pe acestea să le faceţi şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute”, poate fi aplica şi în acest caz. In timp ce acordăm atenţie formei nu trebuie să pierdem din vedere conţinutul închinării.

În cele ce urmează vom trece în revistă o serie de principii care trebuie luate în consideraţie în vederea atingerii scopului de bază privind închinarea eficientă. Observaţiile lui Ron Gladden în noua sa carte: The 7 Habits of Highly Ineffective Churches (Cele 7 obiceiuri ale unei biserici de înaltă ineficienţă) ne vor fi de folos.

1. Scopul închinării publice este să ne îndrepte atenţia către măreţia lui  Dumnezeu şi nu către noi înşine şi nevoile noastre. Sigur că la închinare se au în vedere limitele omenescului celor care participă. Este normal să ţinem cont de capacitatea oamenilor de a se concentra şi de a participa cu toată fiinţa la program, dar ţinta noastră este sa facem pe cei prezenţi să fie conştienţi de slava divină şi să beneficieze cât mai mult de efectul acesteia asupra sufletului lor. Închinarea  este în primul rând o jertfă de un bun miros adusă Domnului.

2. Rezultatul închinării trebuie să fie vindecarea şi puterea de a trăi o viaţă noua. Să fim astfel aduşi într-o strânsă legătură cu Isus şi unii cu alţii pentru a putea sluji mai bine celor din jur. O biserică adunată la închinare se va întoarce acasă mai puternică şi mai dispusă şi disponibilă să meargă în căile Domnului şi să împlinească mandatul divin de a împărtăşi bucuria Evangheliei celor din jur, în manifestări simple şi pline de dragoste.

3. Închinarea noastră trebuie să afirme de fiecare dată că Isus Hristos este singura noastră speranţă pe care vrem să o împărtăşim şi cu alţii. Altfel spus, închinarea trebuie să fie hristocentrică. In centrul mesajului predicării, căntărilor şi rugăciunilor noastre este Capul bisericii, Cel de la care îşi trage numele şi puterea întreg creştinismul.

4. Fiecare ocazie de închinere este marcată de credinţa noastră în Dumnezeu. Marturia noastră publica este întărită şi dezvoltată cu fiecare act de închinare. Într-un fel sau altul, convingerile noastre despre Dumnezeu şi cunoaşterea noastră de El se aprofundează şi se clarifica pentru o mai bună mărturie înaintea oamenilor din jur.

5. Într-cât închinarea este o jertfa adusă lui Dumnezeu, lucrul acesta trebuie făcut sub semnul excelenţei. Nimic nu poate întrece în seriozitate şi sfinţenie adunările publice care se constituie în întâlniri cu Dumnezeu. Un asemenea fapt trebuie să ne mobilizeze cele mai înalte idei si proceduri cu privire la lucrurile sfinte. Aşa cum animalele aduse pentru jertfă trebuiau să fie fără cusur, tot aşa şi gesturile, cuvintele şi manifestările noastre trebuie sa fie de cea mai buna calitate şi îndeplinite cu cea mai mare grijă.

6. Ocaziile noastre de închinare trebuie planificate şi realizate urmărind îndeplinirea obiectivelor precise. Nimic nu ar trebui lăsat la voia întâmplării, sau realizat pentru a umple timpul din program. Cei chemati la slujire publică să-şi împlinească partea cu responsabilitate si acurateţe, urmărind să atingă scopuri precise. Este lăudabila exprimarea clară de fiecare dată a scopului fiecarei predici sau adunări publice, şi străduinţa ca acesta să fie îndeplinit cu credincioşie.

7. Fiecare detaliu al programului de închinare este important şi trebuie să contribuie la realizarea scopului specific al acestui serviciu divin. De fapt întregul se compune din parţile acestuia. Uneori o mică eroare sau greşală de detaliu compromite întregul program. Ansamblul si amănuntele se sprijinesc unele pe altele şi trebuied să se ajute reciproc.

8. Elementele de bază ale închinării sunt: sărbătoarea, contemplarea şi angajamentul. De fiecare dată aceste părţi ar trebui urmărite şi realizate corespunzător. În prezenţa divină sufletul se bucură şi se înalţă. Aceasta este cea mai bună ocazie de a lua hotărâri noi şi de a face schimbările necesare. Permanent avem un detaliu de pus la punct. Creşterea în credinţă este un proces continuu al cunoaşterii de Dumnezeu şi al angajamentului personal în slujba Sa.

9. Închinarea este participativă. Prin aceasta ea se deosebeşte de spectacol. Deşi există elemente comune între spectacol şi închinare există şi diferenţe serioase. Serviciile divine trebuie să ofere fiecărui închinător o parte de făcut. După darurile şi chemarea lor toţi îşi îndeplinesc lucrarea în unitate, armonie şi colaborare.

10. Închinarea trebuie să fie interesantă, utilă, inteligibilă şi accesibilă pentru toţi participanţii.  Naturaleţea si spontaneitalea, împreună cu tradiţia şi rutina trebuie să-şi dea mâna în a face ca ocaziile de închinare să menţină interesul participanţilor şi să fie pe masura înţelegerii lor, procurîndu-le o nouă ocazie de învăţare şi creştere.

Acest set de zece principii pot constitui o bază simplă şi la îndemână pentru a evalua modul în care serviciile noastre divine corespund sau nu rostului pentru care au fost rânduite. Binecuvântată fie biserica în stare sa aducă lui Dumnezeu o adevărată slujbă duhovnicească!

Ion Buciuman

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

This entry was posted in Pastoratie. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>