Ne-am intalnit atunci…

Ne-am intalnit atunci…


CUPRINS:

1.    Deschidere 70
2.    Rugă
3.    COR
4.    NICODIM – Te-am întâlnit târziu…
5.    Poezie – Cântec de aur
6.    COR
7.    MARIA – Dacă nu Te-aş fi întâlnit…
8.    Poezie – Chipul lui Hristos
9.    COR
10.    FARISEUL – Mai bine nu ne întâlneam…
11.    Poezie – Laodiceea
12.    COR
13.    TÂLHARUL – Mi-ai ieşit înainte şi te-am întâlnit
14.    Rugăciunea tâlharului
15.    Punct instrumental
16.    IOSIF DIN ARIMATEEA – Când Te-am văzut… am devenit bogat
17.    Poezie – Mărgăritarul
18.    COR
19.    TÂNĂRUL BOGAT – După ce ne-am întâlnit…
20.    Poezie – Stai lângă drum
21.    SOLO
22.    PETRU – De când ne-am întâlnit… sunt răsplătit
23.    Poezie – Răsplata
24.    COR
25.    Închidere 292
26.    Rugă
27.    COR
28.    Postludiu – ieşire

Acest program trebuie făcut în forma unui concurs. Nu trebuie citite titlurile temelor, iar ascultătorii trebuie să-şi dea seama din prezentare despre ce personaj este vorba. Toate personajele s-au întâlnit cu Isus Hristos. Iar la urmă, se scrie pe bileţele şi se adună, sau direct, verbal, în sală, se „descoperă” personajele. Eventual, se poate oferi un premiu.


NICODIM

Te-am întâlnit târziu. (Era chiar noapte), dar ce bine că n-a fost prea târziu. Şi după părerea altora şi după părerea mea, eram un om destul de bun; ba aş putea spune prea bun, pe lângă alţii… Mergeam regulat la biserică, îmi ajutam semenii când treceau prin situaţii grele… Aveam de unde… Eram un om credincios şi deci, binecuvântat şi material. Eram respectat şi părerea mea avea greutate la sfat… Cu toate acestea – ceva îmi lipsea, iar eu care-i învăţam pe alţii, nu înţelegeam ce-mi lipseşte?! Auzisem de EL, dar, vedeţi… cum e lumea: unii vorbeau de bine… alţii de rău. În plus EL era mai tânăr şi fără pregătire şi de la ţară… Ce-ar fi putut să mă înveţe…? M-am dus totuşi…

Ne-am întâlnit atunci târziu… ce bine că n-a fost prea târziu…! De l-aş fi cunoscut mai de mult… viaţa mea ar fi fost mai repede şi mai pe deplin o viaţă nouă – o adevărată viaţă. Acum târziu în viaţă vreau să-i dau tot. E adevărat… un trup obosit, câţiva ani rămaşi… şi… agoniseala vieţii mele. Dar mai presus…o inimă nouă.


CÂNTARE DE AUR

Ce mult visat-am să-Ţi închin cântare
Din harfa mea de cuget şi de sânge
Isuse nu-Ţi găsesc asemănare să ştiu cânta
Şi nici să ştiu a plânge
Că ai răbdat cu nesfârşită trudă
Sălbăticia mea de frate rău
Şi sufletu-mi murdar aproape Iudă
Tu L-ai iubit mai mult decât pe-al Tău.
Nechibzuit, ingrat şi demn de moarte
Că nu Te-am cunoscut când mă rugai
Tu m-ai chemat statornic mai departe
Şi-acuma ştiu… Ah… ştiu că Tu erai.
Să fie binecuvântată clipa când m-am născut a doua oară
Când m-ai oprit… de dragul cui? Risipa
Şi din butuc… m-ai prefăcut vioară.
Azi nu mai îndrăznesc să dau intrare
Neruşinatei arte de-a nu crede
Şi nu mai pot sufla cu nepăsare
Când inima-mi Te roagă şi Te vede.
Isus drag… Isuse fără seamăn
Cum de Te-ai coborât atât de jos
Cu ce minune pot să Te asemăn
Din veacul îngâmfat şi păcătos,
Cu drag semnez, sub semnătura Ta dumnezeiască
Aş vrea să scriu cu viaţa
Isuse, când va fi să-Ţi văd şi faţa
Cântarea mea să nu se mai sfârşească.

MARIA

Aş prefera să nu vă vorbesc despre mine. Şi asta pentru că uni ştiţi cine am fost. Mă doare şi mi-e ruşine când mă gândesc la trecutul meu. Dacă nu L-aş fi întâlnit nici acum n-aş vorbi…Eram mai tânără şi mai frumoasă… Deşi fusesem crescută într-o familie cu părinţi credincioşi, şi fraţi credincioşi… eu cea mai mică eram altfel. Poate că am fost prea iubită sau răsfăţată… Îmi plăcea luxul în care trăiau alte fete… îmi doream şi eu tot mai mult… şi mai scump… Şi-apoi credinţa mi se părea o chestie învechită iar dacă aceasta ar fi fost vreodată potrivită… în nici un caz nu era la vârsta mea. Apoi prietenii şi prietenele… anturajul… întâlniri, petreceri câteodată. Mai mult în joacă şi curiozitate la început… N-aş vrea să-mi mai aduc aminte… să vă spun. Am devenit apoi sclava acestui mod de viaţă stricat. Îmi doream să mă rup şi s-o termin câteodată… la lanţul era puternic.

Auzisem de EL, L-am şi văzut… era frumos… Dar altfel de frumos… nu L-am putut privi… era prea curat…
Până în ziua în care am ajuns chiar sub privirile Lui prea curate… dar dacă nu L-aş fi întâlnit; astăzi eram un morman de pietre. Dacă nu L-aş fi întâlnit… cu ochii Săi curaţi ce m-au curăţit şi pe mine.

CHIPUL  LUI  HRISTOS

Prea ieftine sunt vorbele de rouă
Şi prea sublim e chipul lui Hristos
Să-L pot cuprinde-ntre căutare nouă
Întregul cer în versu-mi zgomotos
Căci orice-aş spune despre Domnul meu
Abia atinge adevărul mare
Că El e necuprinsul Dumnezeu
Şi-al nemuririi al iubirii soare
Şi totuşi… El s-a coborât la mine
Să-mi schimbe cupa marelui necaz
Aproape L-am văzut printre suspine
Şi cred că M-a atins duios şi azi
Sleit de suferinţi dar plin de dor
Aşa este Isus Nazarineanul
Umblând neobosit printre popor
Şi împlinindu-şi cu credinţă planul
Aşa este Isus numai putere
Tot harul întrupat într-un Cuvânt
Chivot de carne, duh de înviere
Şi numele secret al Celui Sfânt
Fără-ndoială crucea Lui înaltă
Mi-a străjuit răscoala şi pustia
Şi sigur nu va trece niciodată
Cât se va-ntinde-n slavă veşnicia
Bogat în taină, radiind de pace
E marea cruce a iertării mele
Zadarnic încercatu-s-a desface
Pe Crist de crucea Sa prin fapte grele
M-am prins de incredibil
De lumina Golgotei lui Hristos ce-mi dă suflare
Mă prind mereu când mă apasă vina
Să cer căzut sub crucea Lui… iertare
Împart smerit cu El povara lumii
Prea grea-i planeta s-o pot duce singur
De aceea m-au legat cu şapte funii
De trupul biciuit şi frânt pe cruce
De aceea cred, şi stârni în credinţă
Că vei putea odată să-L descriu
Şi zugrăvesc pe viaţa mea fiinţa
Să vadă lumea pe Hristos, Cel viu.


FARISEUL

Mai bine nu ne întâlneam…

Niciodată nu mi-au plăcut extremiştii… totdeauna vor să pară mai sfinţi decât alţii. Parcă doar El ştie totul, înţelege totul… şi are aşa un aer de… martir. Când te gândeşti că e un biet fiu de tâmplar… şi-a venit să-mi dea lecţii… mie… cu ani de zile de credinţă.

Deşi uneori mi se pare că are atâta pace, şi nu-l frământă nimic din problemele astea social-economice. Ba, uneori, mi s-a părut că atunci când se uita la mine… mă iubea şi-mi citea sufletul.

Da, nu se poate! Cu ce sunt alţii mai buni decât mine? Nu fac nici un rău. Fac tot ce mi se cere. Merg la biserică, îmi plătesc zecimea, ba eu însumi am dat banii pentru poarta de la intrare, pe care toţi o admiră şi mă pomenesc. E adevărat că am şi eu viaţa mea personală cu micile ei plăceri. Că nu-mi petrec vremea cu rugăciunea… dar astăzi cine mai are timp! Iar Biblia o cunoscu de copil… îmi fac studiul biblic, şi mai citesc câteodată când trebuie să predic.

Mă uit la acest Isus şi la naivii ăia ce umblă după El… Ar putea face ceva mai productiv… că nici Dumnezeu nu-ţi dă dacă nu dai din mâini!… Deşi, mi-aduc aminte că un vecin de-al meu, a venit odată şi mi-a povestit, că ar fi dat pâine, la mii de oameni odată. Să fie El, Acela? Aşa mă tulbură…Nici nu ştii ce să mai crezi. Mai bine nu ne întâlneam…


LAODICEEA

De ce-a păstrat Isus în profeţie
Mustrarea cea mai aspră pentru noi?
De ce în loc de laudă, ne scrie
Că nu suntem de loc creştini de soi,
De ce-a văzut Isus că încropeala
Este mai rea decât răceala lumii
Şi toată munca, toată osteneala
Să fie doar o jertfă a minciunii
Tu eşti acela, cel ce crezi
Că altul este chemat de Martorul ceresc
Tu eşti… va răsuna curând înaltul
Înfiorat de glasuri ce şoptesc
Tu fariseul laodiceanul
Tu vameş, dar mereu nepocăit
Care pierzi ceasul zilele şi anul
Tu tânărul bogat… îmbătrânit
Tu eşti acela, nu privi la altul
Ci doar în jos, căci tu ai fost vizat
Oricine-aude aceste invitaţii
Să divorţeze astăzi de păcat
În ceasul înserării când Isus încă mai stă
La uşa ta creştine
Deschide-acum Cuvântul de sus,
Căci El nu vrea pe alţii…
Ci pe tine.


TÂLHARUL

mi-ai ieşit înainte… şi Te-am întâlnit

Ştiu că mă cunoaşteţi… Unii mă ocoleaţi (numai când mă vedeaţi)… alţii mă dispreţuiaţi… alţii mă compătimeaţi… iar uneori, un licăr de speranţă şi înţelegere ajungea până în întunecata-mi viaţă de la câte unul din voi. Vă era teamă de mine… Aveaţi dreptate…Eu eram cel care în întunericul nopţii, ţineam calea unui călător singuratic… Îi ieşeam înainte… îl băteam, şi-apoi îl jefuiam. Cum a fost la început?… Părinţii mei au fost despărţiţi… Mama muncea din greu şi n-aveam niciodată de ajuns. Am crescut pe drum, cu băieţii… Mă ducea pe la biserică, dar… nu-mi plăcea… Rugăciuni lungi, plictiseală… predicile alea care nu se mai terminau… Cine-avea timp de un copil amărât?

Prima dată furam de prin grădini… apoi am furat nişte bani de la un vameş. Mai întâi aventura şi apoi nevoia, m-au împins tot mai departe, atât de departe.

Auzisem vorbindu-se de El. Mi-au zis că cine ştie ce şmecher mai descurcăreţ o fi şi Acesta. Avea şi El o bandă… câţiva pescari… Da… mi-aduc aminte… L-am văzut odată în capitală… la Templu… acolo se învârteau mulţi bani. Se făcuse agitaţie mare… M-am dus şi eu… Fugeam cu toţii… mai ales negustorii, fariseii… Era singur, învârtea un bici de funii… N-a lovit pe nimeni, dar parcă venise ziua judecăţii… Parcă nu era om… Nimeni nu i-a stat împotrivă… Apoi nu L-am mai văzut… până când… Până când mi-a ieşit El înainte…

M-a căutat în singurul loc în care aveam timp să-L ascult… acolo… mi-a ieşit înainte… Era bătut… sângera… din cap… de pe trup… Apoi îl batjocoreau tot timpul… Ce-aveau cu El? Nu le făcea nici un rău… Sau poate tocmai de aceea… De ce L-au adus aici?… Eu… da…, dar El? Sau poate El venise… venise să mă întâlnească pe mine… ultimul om. Acum înţeleg… mi-ai ieşit înainte… Adu-ţi aminte şi de mine… când vei reveni…

RUGĂCIUNEA  TÂLHARULUI  POCĂIT

Când vei veni cu miile de îngeri
Cu zeci de mii pe argintiul nor
Când vei seca şuvoaiele de plângeri
Şi orice chin şi orice fel de dor
Când serafimii îţi vor da mărire
Cu feţele de fulger şi de vis
Şi când a lumii noi nemărginire
Va licări în ochiul meu deschis
Când oamenii s-or vesteji de groază
Cu mintea rătăcită alergând
Să nu mai simtă candida amiază
A revenirii Tale pe pământ
Când idolii din inimi şi lume
Vor fi zvârliţi în al ruşinii val
Când Doamne numai singurul Tău nume
Va fi ‘nălţat pe buze triumfal
Când Te-oi vedea în alb ca de zăpadă
Cu slava câştigată jos la noi,
Când cei ce Te-au străpuns or să Te vadă
Ca Domn al veacurilor noi,
Când vor privi în palma Ta de carne
Rănită de păcatul meu amar
În ziua când nimic n-o să mai sfarme
Iubirea Ta pentru un biet tâlhar
Când vei veni atunci şi mulţi cu Tine
În jurul Tău vor căuta să stea
Adu-ţi aminte Doamne şi de mine
Când vei veni-n Împărăţia Ta.


IOSIF  DIN  ARIMATEEA

Când Te-am văzut… am devenit bogat

Dacă n-ai bani, nu eşti nimic… nu faci nimic. Dar, nu e cazul meu… Eu am! N-am nevoie de nimeni şi de nimic de la nimeni. Mă descurc foarte bine singur… Dumnezeu m-a binecuvântat pentru că sunt credincios, drept şi muncesc… Da… muncesc mult… foarte mult. Trimit marfă în toată ţara, iar uneori şi în alte ţări. Ce fel de marfă?… Sper că nu-ţi închipui că mă ocup cu… ţoale şi papuci… Nu, dragul meu… Aur… argint… pietre scumpe… perle… Ştii că aurul… vorbeşte, cântă…? Dacă stai şi-l asculţi… parcă-ţi ia mintea… şi sufletul…

Aşa gândeam până acum câţiva ani. În ultima vreme nu mai vedeam decât bani şi afaceri. Mă trezeam noaptea din somn şi nu mai puteam dormi gândind cum să fac mai mulţi bani… mai mulţi. Nu mai aveam timp pentru soţie şi copiii… nici pentru sănătate, nici pentru rude, nici prieteni… nici Dumnezeu.

Acum câţiva ani El a trecut prin oraşul meu. În calitatea mea de membrul al Sinedrului şi cu posibilităţile mele… eram dator să-I fiu gazdă.  Devenisem chiar curios să-L cunosc. Am stat atunci la masă… deşi era invitatul de onoare nu s-a aşezat în capul mesei, decât la insistenţele mele. Apoi, după ce toţi au plecat, am rămas doar noi doi. De mult nu mai petrecusem o seară liniştită.

Atâta linişte a adus cu Sine. Am uitat de toate… Era ca pe vremuri, când singur cu Dumnezeu despovăram… Mi-a vorbit atunci… L-am  ascultat. Înţelegeam din ce în ce mai mult că dincolo de mâinile mele pline de toate… sufletul meu era gol… ca un hău fără fund… Că bogăţia mea, mă sărăcise… Apoi a plecat… Am rămas prieteni. De-atunci a început să mi se-adune-n suflet iarăşi, strop cu strop… bogăţia.

Mulţi Îl urau… le-am stat de multe ori împotrivă. Dar tot n-am reuşit. În lipsa mea şi-a unui alt prieten, au hotărât să-L omoare. Am aflat prea târziu… dar m-am dus totuşi la Pilat să-i cer trupul. Din toată bogăţia mea, nu-i mai puteam oferi… decât… mormântul meu.


MĂRGĂRITARUL

Hristos, neguţătorul cel divin
În târgul lumii mă găsi pe mine
Şi vânzătorul meu, un om hain
Pe preţ de sânge… n-a cedat, în fine
În loc de balsam de lut murdar
În loc de osândit şi stâlp de gherlă
M-a socotit un scump mărgăritar
Din fundul mării m-a adus ca perlă
Hristos m-a preţuit
A alergat la sursa veşniciei să m-apuce
El m-a ajuns şi-apoi m-a apucat
Când a strigat învingător pe cruce
Acolo la Golgota am văzut
Că El este de fapt mărgăritarul
Iar eu un negustor nepriceput
Care nu ştiu cât preţuieşte harul.
La ieslea şi la crucea Lui înaltă
În locul cel mai sfânt din Sanctuar
Vând astăzi tot pe darul fără plată
Pe preţiosul meu Mărgăritar.
Dau sărăcia mea de bogăţie
Dau numele şi sângele şi dreptul
Pentru ca toţi din jurul meu să ştie
Că fericit e numai înţeleptul
Căci toate pentru care mai oftăm
Şi-adesea ne dăm duhul sub povară
Sunt lanţul greu cu care ne legăm
Idolatria care ne omoară
Căci dacă-am cumpăra cu-aceşti treizeci
Chiar cerul tot cu tronul său măreţ
Nefericiţi am fi, săraci pe veci
Fără Hristos, Luceafărul de preţ.


TÂNĂRUL  BOGAT

după ce ne-am întâlnit…

(Seara). E târziu… la fereastra unei case boiereşti, cândva frumoasă, mai arde lumina… Hei!… Ioan… adu-mi o cană de apă…! A plecat… (şi ultimul slujitor)… s-au dus cu toţii… Nu mai sunt tânăr să-mi ştie de frică. Banii nu le mai ajung… au început să-mi ia şi de prin casă. Iarăşi o noapte lungă… şi-s singur… De ce-s singur? Soţia… a murit acum câţiva ani. Băiatul… după ce mi-a vândut moşiile, îmi aşteaptă testamentul… Nu trece cu săptămânile pe la mine. I-am dat tot ce şi-a dorit… poate de aceea. Dacă n-am pe nimeni care să mă iubească…!!! E o poveste veche. Eram tânăr, educat în şcolile timpului meu, frumos… viaţa mi se deschidea înainte ca o mare fără hotare…

Atunci ne-am întâlnit… era într-o piaţă publică. Eram cam de aceeaşi vârstă. Dar El era mai modest; deşi de dincolo de haine izvora bunătate, vorbe bune şi mângâiere adunau către Sine copii şi bătrânii, intelectuali şi oameni simpli. Era aşa de natural. N-avea complexe, deşi nu era mândru. Era ferm, ca o stâncă, dar însorit ca o zi de primăvară, parcă nu era din lumea asta. Am studiat profeţiile, le-am comparat cu ceea ce aflasem despre viaţa Sa şi totul conducea la o singură concluzie: El era Mesia. Deşi era atât de simplu… iar mulţi cărturari şi oameni cu vază nici nu voiau să-L vadă. Privindu-L m-am convins – El trebuie să fie. Era gata să plece. Am alergat şi L-am ajuns. L-am întrebat ce-mi mai lipseşte.

Mi-a spus să dau totul şi să-L urmez. Mi-a spus-o cu atâta drag şi parcă cu durere… M-a iubit!Dar cum să dau…? Cu ce voi trăi? Cu ce mă voi îmbrăca? Ce vor zice părinţii? Dar prietenele şi prietenii? Să ajung ca unul dintre aceia care erau cu El? Nu pot… Poate mai târziu… altădată. El a fost Singurul ce m-a iubit cu adevărat… dar am înţeles aceasta… mai târziu… prea târziu.

STAI  LÂNGĂ  DRUM…

Stai lângă drum cu fruntea udă
Din nou la capăt de ocol
Că după înc-un timp de trudă
Eşti tot sărac şi orb şi gol
Cine-i de vină? N-ai ce spune…
De fapt nici nu te-ai prea luptat
Ce viaţă ai de rugăciune…
Trei vorbe spuse lângă pat
Iar studiul biblic… nu ai vreme
Căci timpul este bani şi bani
Iar necredinţa se tot teme
Că va mânca peste cinci ani.
Atât de mult avertizare, atât de mari solii de har
Nu ţi-au străpuns urechea-ţi tare?
Nu te-au adus lângă altar…?
S-a pregătit cu mâini promise
Tot cerul ca să te ajute
Şi-n calea ta au fost trimise atâtea suflete pierdute
Dar cât-or orbi le-ai fost lumină
Pe câţi bolnavi ai vizitat
Câţi bani, cerneală sau benzină
S-au scurs pentru apostolat…
N-ai vreme… teme-te s-o spui
Ca nu cumva să ţi-o ia toată
La pofta ochiul poţi să-l pui
Să faci ce face lumea toată.
Nu te căiesc, e treaba ta
Cu ce sămânţă semeni clipa
Dar când speranţa va zbura
Uimit îi vei privi aripa
De-atâţia ani urmându-ţi planul
Te afli printre biruiţi
Nici prin minune ca la anul
Să seceri viaţa din arginţi
O de mai poţi să iei aminte
Primeşte-mi singura povaţă
Ia ţinta lui Hristos în minte
Căci timpul nu e bani
Ci viaţă!


PETRU

de când ne-am întâlnit… sunt răsplătit…

Hei… ai mai venit pe-acas’ bătrâne…? Te-ai săturat de mirosul de peşte… ai plecat la oraş… V-aţi făcut domni… s-au mai nou… tâmplarii prind peşte… Ce v-a dat mă, de-aţi plecat cu El? Ce-o să vă dea?… Ce mi-a dat…? Ce-o să ne dea?… Aşa-i! Are dreptate. Ce-mi va da? Am lăsat nevasta, copilaşii mei, ce mi-e mai drag pe lume. Şi-apoi şi tata e bătrân, săracu! Da… barca şi peştele şi năvoadele… nu-s cine-ştie-ce, dar aveam cu ce trăi… şi-un acoperiş. El ce mi-a dat? Şi ce-o să-mi dea?

Lasă că am să-L întreb. Da…ştiu ce-mi va da. Mie… că-s bătrân, după ce l-or pune rege o să-mi dea… ce-o să-mi dea? Păi cred că voi răspunde de armată… să fie iarăşi ca pe vremea lui David şi Solomon… să curăţăm ţara de oameni şi de păgâni. Şi vom mânca pe săturate… bunătăţi. Şi n-oi mai purta hainele astea vechi… voi fi şi eu… un domn… Da… pân-atunci… mai e…


RĂSPLATA

Eu… totul am lăsat şi Te-am urmat,
O Doamne ce răsplată îmi vei da…?
Lumin de jasp şi altele de-agat
Şi străzi de aur în cetatea Ta
Eu… totul am lăsat
Şi ce-am lăsat nu sper să le mai capăt înapoi
Pe cele vechi le ştiu
Dar ce drept am la lucrurile noi?
Isuse… de mi-ai face o-ntrebare?
Să cer coroane, tronuri sus în cer
Cum cer toţi egoiştii de sub soare
Să-ţi cer un loc la masa bucuriei
Ca tu să mă slujeşti încins ca rob
Să mă îmbraci cu mantia urgiei
Ca să-mi topesc duşmanii de pe glob…?
Dacă-am lăsat ce-i vrednic de lăsat
Să mai vorbesc acum şi de răsplată?
Tu pentru mine Te-ai lăsat scuipat…
Şi ţi-am plătit… cu ce?…
Nu, niciodat…
Nu-ţi cer de-acum încolo să-mi plăteşti
Ce-ai spus de doar făgăduieşti
O, Doamne… nu eşti Tu răsplata mea?!
Eu ce să-ţi mai pretind?
Că fericit eşti să mă iei la Tine
Şi singura răsplată ce-mi doresc
E să fii Doamne… răsplătit de mine…

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

This entry was posted in Programe tineret. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>