Moartea si invierea lui Hristos

Moartea si invierea lui Hristos

Se prezinta trei intrebari in legatura cu moartea lui Hristos: 1) In ce zi a saptamanii a murit ? 2) Care a fost legatura dintre aceasta zi si Sarbatoarea Pastelor? 3) Care a fost anul? Sectiunea aceasta se ocupa cu prima si a doua intrebare care sunt examinate in note aditionale la Matei 26, nota 1. Intrebarea a treia este examinata in sectiunea VII.

   Timpul dintre rastignire si inviere. - In decursul secolelor crestinatatea a fost de acord asupra faptului ca Isus a murit pe cruce vineri dupa amiaza si a inviat din mormant in zorii diminetii duminicii urmatoare. Totusi, in anii recenti unii au sustinut ca atunci cand Hristos a spus ca va fi “trei zile si trei nopti in inima pamantului” (Matei 12,40), El intelegea ca urma sa fie in mormant 72 de ore. Pe sustinerea aceasta este construita teoria rastignirii miercurea, care plaseaza invierea in Sabat dupa masa. Din aceasta cauza se pare ca este necesar sa examinam afirmatiile lui Hristos cu privire la aceasta chestiune.

Cand Isus a vorbit mai inainte despre moartea si invierea Sa, a folosit diferite expresii cu privire la “trei zile” si o data “trei zile si trei nopti”. Natural, prin calculare moderna occidentala, daca vorbim de trei zile dupa un eveniment, intelegem trei zile intregi sau mai mult. Dar trei zile intregi de 24 de ore dupa vineri dupa amiaza, strict vorbind, se extind pana luni dupa masa. Dar problema noastra aici nu este ceea ce acele expresii ar putea sa insemneze pentru noi occidentalii moderni, ci ceea ce Isus intelegea prin ele si ceea ce ascultatorii Sai din Orientul Apropiat intelegeau prin ele.

Intelesul cuvantului “zi”. – Existau diferite forme de vorbire folosite pe vremea lui Hristos care nu au acelasi inteles pentru noi. Unele exemple de felul acesta au fost deja explicate (“in varsta de 600 de ani”, “fiu”, sau “frate”; vezi vol. I, p.181,182; vol. II, p.136,137; vezi la 1 Cronici 2,7).

Ce intelegea Isus prin o “zi”? El a vorbit o data despre zi ca avand 12 ceasuri (Ioan 11,9.10), referindu-Se evident la timpul zilei in opozitie cu al noptii. Lucrul acesta era literal adevarat, asa cum il intelegea Isus, caci pe cand traia El printre oameni timpul dintre rasaritul soarelui si apusul lui era impartit in 12 parti egale sau “ceasuri”, care variau in lungime dupa anotimp. Faptul ca astazi noi folosim ore de ceasornic de lungime uniforma, in care rasaritul soarelui si apusul lui sunt la mai multa sau mai putina distanta de 12 ore de cate saizeci de minute fiecare in cea mai mare parte a timpului, nu face afirmatia lui Isus incorecta. La fel expresia Lui “trei zile” trebuie interpretata conform cu ceea ce insemnau acele cuvinte atunci, nu potrivit cu intelesul nostru prezent occidental.

Desi “zi” era, si este, uneori folosit pentru a insemna orele luminii de zi, totusi cuvantul, cand este folosit la calcularea unei serii de zile inseamna atat in uzul vechi cat si in cel modern o perioada care cuprinde o zi si o noapte. Limba greaca, in care a fost scris Noul Testament, avea un cuvant pentru “noapte – zi”, nuchthemeron (vezi 2 Corinteni 11,25); si Geneza enumera fiecare zi succesiva a creatiunii ca fiind alcatuit din “seara” si “dimineata”. Cele “trei zile si trei nopti” ale lui Isus sunt simplu “trei zile [calendaristice]“, asa cum sunt intelese in limbajul de azi.

Diferite expresii pentru aceeasi perioada. – Lucrul acesta este clar din faptul ca El Se refera la diferite timpuri ale aceleasi perioade – intervalul dintre moartea si invierea Sa – ca “in trei zile”, “dupa trei zile”, in “a treia zi”. Odata, deoarece citeaza din Iona (cap.1,17), foloseste expresia “trei zile si trei nopti”. Afara de cazul ca-L acuzam pe Isus ca Se contrazice pe Sine Insusi, trebuie sa acceptam toate aceste expresii ca insemnand aceeasi perioada de timp. Chiar si preotii si Fariseii care citau pe Isus ca prezicand invierea sa “dupa trei zile” i-au cerut lui Pilat sa puna straja la mormant “pana a treia zi” (nu pana dupa a treia zi). Evident, ei au inteles cele doua expresii ca insemnand acelasi lucru.
Toate textele care mentioneaza aceasta perioada de trei zile sunt urmatoarele:

Tabel 

„In trei zile”                                                    „Dupa trei zile”                                     „A treia zi”
Mat. 26,61; 27,40                                    27,63; 12,40 (si trei nopti)                    16,21; 17,23; 27,64
Marcu 14,58                                                            8,31
Luca                                                                                                                            9,22; 24,21.46
Ioan  2,19-21

Atunci ce inseamna expresiile acestea diferite de trei zile? Putem descoperi usor din alte pasaje ale Bibliei.

   Trei zile, inclusiv. – Intrebarea cu privire la cat de mult timp a ramas Isus in mormant nu s-ar fi ridicat niciodata daca unii cercetatori moderni nu ar fi inteles gresit vechea metoda de calculare numita “calcularea inclusiva”. Metoda aceasta cuprindea in calcularea unui interval de timp atat ziua (sau anul) in care orice perioada de timp a inceput, precum si aceea in care s-a terminat, indiferent cat de mica fractiune din ziua (sau anul) de incepere sau incheiere era cuprinsa. Exemplul clasic al acestei metode este o perioada care incepe in al IV-lea an al lui Ezechia si al VII-lea an al lui Osea si se termina in anul al VI-lea al lui Ezechia si al IX-lea an al lui Osea (vezi vol. II, p.136). Astazi noi am exprima intervalul ca doi ani, scazand 4 din 6 in domnia lui Ezechia, sau 7 din 9 in domnia lui Osea. Biblia, insa, descrie incheierea acestei perioade ca fiind la sfarsitul a trei ani (2 Regi 18,9.10). Evident a fost socotita astfel: 4,5,6 (ai domniei lui Ezechia), trei ani inclusiv.

Sa luam un alt exemplu. Spunem ca un copil nu este in varsta de un an decat dupa ce a trait 12 luni intregi de la data nasterii lui. El devine in varsta de un an cand intra in al doilea an al vietii si ajunge in varsta de 2 ani dupa ce isi completeaza al doilea an al lui. In felul acesta un copil este socotit “de zece ani” in tot cursul celui de al unsprezecelea an al lui si devine de 11 ani numai dupa ce a ajuns la sfarsitul a 11 ani deplini. Dar lucrurile nu stau asa in Biblie. Noe era, literal, “un fiu a 600 de ani” “in anul al sase sutelea” al vietii sale (Geneza 7,6.11); desi cei 600 de ani ai sai nu erau socotiti inclusiv (vezi vol. I, p.181 si nota), versetele acestea arata ca in al 600-lea an al sau varsta lui era considerata 600, nu 599. Un prunc evreu era circumcis cand era “la varsta de opt zile” (Geneza 17,12), “in ziua a opta” (Levitic 12,3; Luca 1,59), sau “cand a venit ziua a opta” (Luca 2,21). Biblia prezinta mai multe perioade de “trei zile” care se terminau in cursul, nu dupa ziua a treia si astfel cuprindeau mai putin de trei zile intregi de 24 de ore (vezi Geneza 42,17-19; cf. 1 Regi 12,5.12 cu 2 Cronici 10,5.12).

Nu numai la evrei, dar si la alte popoare vechi avem exemple de calculare inclusiva. Lucrul acesta era obisnuit in Egipt, Grecia si Roma (vezi vol. II, p.136). El se mai gaseste astazi in Extremul Orient. Chir si in unele tari ale Europei un interval de o saptamana este numit ca “opt zile” si un bilet circuit de trei zile cumparat duminica, de exemplu, se asteapta sa fie folosit marti. In Japonia moderna, pana cand carmuirea lui Mac Arthur a schimbat sistemul pentru inlesnirea celor care alcatuiesc statistici vitale, un copil nascut in decembrie era in varsta de un an pentru restul lunii si devenea in varsta de doi ani la 1 ianuarie; “in varsta de doi ani” inseamna ca a trait in decurs de doi ani calendaristici, indiferent cat de mica era fractiunea din fiecare an. La fel, in calcularea chineza, un copil nascut tarziu in ultimele luni ale anului trecut este in varsta de doi ani anul acesta (al doilea an calendaristic al vietii sale) si va fi in varsta de trei ani de indata ce incepe anul urmator.

Intrucat deprinderea comuna de calcul inclusiv este bine atestata pentru evrei, pentru alte natiuni antice si in Orient pana in vremurile moderne, pare cu totul nelogic sa intelegem cuvintele lui Isus cu privire la perioada de trei zile in termeni ai metodei noastre moderne occidentale, matematice, de calculare. Prin folosirea obisnuita ascultatorii Sai urmau sa socoteasca cele trei zile succesive ca:
1. ziua rastignirii
2. ziua de dupa acel eveniment
3. ziua “a treia” dupa (prin socotirea moderna, a doua zi dupa”).

Nu putem insista ca, deoarece Isus a spus o data ca El va invia dupa trei zile (Marcu 8,31), El vrea sa spuna prin aceasta, in felul modern, dupa sfarsitul celei de a treia zi depline, deoarece aceasta ar fi echivalenta cu “in ziua a patra”.

Dar noi nu suntem lasati numai cu o deductie evidenta cu privire la ceea ce Isus intelegea prin “a treia zi”. O avem de pe propriile Sale buze. Vorbind despre Irod cu un prilej El a spus: “Duceti-va si spuneti vulpii acesteia: “Iata ca scot dracii si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi. Dar trebuie sa umblu astazi, maine si poimaine, fiindca nu se poate ca un proroc sa piara afara din Ierusalim” (Luca 13,32.33). In felul acesta El facea ziua a treia egala cu ziua de poimaine – a treia zi socotita inclusiv.

Rastignirea in ziua de vineri. - Ce zi, putem intreba, a fost ziua in care s-a implinit aceasta profetie despre trei zile a lui Isus? Raspunsul este: “In ziua intaia a saptamanii” (Marcu 16,9; vezi la Matei 28,1). Tarziu “in aceeasi zi” (Luca 24,1.13), doi ucenici L-au intalnit pe drumul spre Emaus si vorbind despre rastignirea Domnului lor si despre propria lor dezamagire adanca, declarau: “Astazi este a treia zi de cand s-au intamplat aceste lucruri” (Luca 24,21). Isus Insusi a spus cand S-a aratat in odaia de sus celor doisprezece: “Asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invieze a treia zi dintre cei morti” (Luca 24,46). Asa cum a spus Pavel mai tarziu: “A inviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Corinteni 15,4). Evident, duminica era a treia zi.

Care a fost, deci, ziua rastignirii, vazand ca duminica era a treia zi, ziua de “poimaine”? Evident, vinerea precedenta, ziua dinaintea Sabatului. Lucrul acesta este in acord exact cu afirmatia lui Luca ca femeile au lasat imbalsamarea neterminata in ziua de pregatire cand s-a apropiat Sabatul si s-au odihnit in ziua de Sabat potrivit cu porunca inainte de a se inapoia in ziua intaia a saptamanii (Luca 23,54 la 24,1). Ele nu ar fi asteptat cateva zile, cum se presupune de catre aceia care pun moarea lui Isus in ziua de miercuri si fac din Sabatul mentionat aici doar o sarbatoare sau un sabat ceremonial. In afara de aceasta, expresia “o zi mare” este luata de multi ca aratand ca in anul acela sabatul sarbatoresc cadea in Sabatul saptamanal (vezi la Ioan 19,31).

Sursa: Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Cronologie biblica. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>