Marturia unor oameni mari

Marturia unor oameni mari

 

(din “Biblia este totusi adevarata” de Petru Popovici)
“Numai prostii mai cred” e o expresie care se aude atit de des astazi. A vorbi despre BIBLIE sau a citi BIBLIA, pentru unii inseamna a fi inapoiat, ramas cu mult in urma, iar a afirma ca tu crezi BIBLIA, inseamna a fi prost.

“Cum se poate ca azi, in secolul al XX-lea, sa mai crezi ce spune BIBLIA?” se intreaba unii.

Datorita acestei mentalitati pervertite de diavolul, cei necredinciosi nu voiesc s-o citeasca, iar unii din cei credinciosi se sfiesc sa-i dea locul de cinste pe masa lor, ci o ascund si evita sa vorbeasca despre ea, ca sa nu fie considerati prosti.

E clar ca BIBLIA e o carte dispretuita, dar e dispretuita tocmai fiindca nu e citita si mai mult, fiindca nu e traita de cei ce o citesc.

“Cind esti cu lupii, trebuie sa urli ca ei,” e o parere cu totul gresita. Aceasta inseamna sa nu mai fi om. Afirmarea demnitatii sale, e caracteristica ce l-a facut sa ramina om.

E adevarat ca mincinosilor nu le place sa le vorbesti de adevar, curvarilor nu le place sa le vorbesti de castitate, de sfintenie, furiosilor de blindete, nervosilor de rabdare, guralivilor de tacere, betivilor de abstinenta. Dar oare e o rusine ca nu esti ca ei? Nu, din contra, e o cinste.

Cel ce citeste BIBLIA si o traieste, are o viata curata, o viata pasnica in familie si o viata demna in societate. Cel ce o dispretuieste, traind in desfrau isi destrama caminul prin betii, isi nenoroceste copiii si sotia, ajunge in zdrente si in noroiul santului. Care din acestia doi da dovada de prostie?

Pe scena lumii s-au ridicat barbati de seama, cu renume mondial, stimati si pretuiti nu numai in timpul vietii, ci si dupa moarte, care au citit BIBLIA si au fost adinc credinciosi.

Despre Newton, descoperitorul gravitatii, se spune ca intotdeauna, cind rostea Numele lui Dumnezeu, isi ridica palaria de pe cap in semn de reverenta. Dau aici mai jos afirmatiile unora din ei, ca cei intelepti sa vada ca nu numai prostii cred.

Marturii cu privire la BIBLIE

GALILEO GALILEI, cunoscutul astronom, fizician si matematician, declara intr-o scrisoare ca: “Sfinta Scriptura nu poate niciodata sa minta sau sa rataceasca. Adevarurile ei sint absolute si neindoielnice.”

R. BOYLE, intemeietorul chimiei stiintifice, a lasat aceste cuvinte prin testament: “Fata de BIBLIE, toate cartile omenesti, chiar cele mai bune, sint numai ca plantele care primesc toata lumina si stralucirea lor numai de la soare.

BLASIE PASCAL,
vestitul matematician, fizician si filozof francez, scrie: “Scriptura are pasaje pentru a consola toate conditiile si pentru a intimida toate conditiile.”

Sir WALTER SCOTT, celebrul romancier englez, cind era pe patul de moarte, a rugat pe ginerele sau, Lockhart, sa-i citeasca ceva din carte. “Din care carte?” a intrebat Lockhart, privind la cele 20.000 de volume, care acopereau peretii. “Nu exista decit o singura carte: BIBLIA!” raspunse Scott.

LORDUL BYRON,
ilustru poet englez a lasat pe BIBLIA sa urmatoarea inscriptie: “In aceasta prea sfinta Carte se cuprinde taina tuturor tainelor. Fericiti sint acei muritori, carora Dumnezeu le-a dat darul de a auzi, de a citi, de a rosti o rugaciune si de a primi cu umilinta cuvintele acestei carti. Fericiti cei care sint in stare sa deschida poarta si sa mearga cu hotarire, pe calea aratata de ea. Iar cei ce o citesc numai ca sa se indoiasca de spusele ei, sau sa le dispretuiasca, aceia mai bine nu s-ar fi nascut.”

EMANUEL KANT,
cel mai mare filozof german, scria lui STILLING, prietenul sau, despre care a auzit ca a inceput sa citeasca Biblia: “Faci bine ca iti cauti linistea in Evanghelie, pentru ca ea este un izvor nesecat al tuturor adevarurilor, cum nu se mai gaseste nicaieri”. “Daca Evanghelia n-ar fi lasat sa tisneasca depe paginile ei invataturile morale, care sa alcatuiasca temelia neclintita a vietii omenirii intregi, apoi filozofia nu le-ar fi elaborat nici pina azi, in curatia lor divina.”

Iar la 72 de ani, Kant scria: “BIBLIA este cartea al carei continut marturiseste el singur originea-i divina. Ea ne descopera cit de mare este vina noastra, cit de adinca ne este caderea, dar si cit de mare este dragostea lui Dumnezeu. BIBLIA este comoara mea cea mai de pret, fara de care as fi nenorocit…”

JOHN F. W. HERSCHEL,
astronom si fizician englez spune: “Toate descoperirile omenesti par a fi facute numai cu scopul de a confirma cu o si mai mare putere adevarurile care vin de sus, si care sint cuprinse in Sfintele Scripturi.”

RALF W. EMERSON,
mare filozof spune: “BIBLIA nu e o carte, ea e o literatura.”

GARIBALDI,
marele patriot italian, in timp ce lupta pentru eliberarea Italiei, de sub puterea papala si a Austriei, scria lui Earl de Shaftesbury: “Cel mai bun din aliati, pe care ni-l puteti procura, e BIBLIA, care ne va aduce realitatea eliberarii.”

GUIZOT F. istoric francez si barbat de Stat, in ale sale “Meditatii” prima editie pag. 252 face urmatoarea remarca cu privire la Evanghelii: “Marea putere a acestor carti si a relatarilor lor, a fost incercata si probata. Ele au biruit paginismul; ele au biruit Grecia, Roma si Europa barbara, ele sint pe cale de a birui lumea. Si sinceritatea autorilor nu e cu nimic mai prejos decit puterea cartilor. Noi putem pune in discutie pregatirea scolastica si perspicacitatea critica a primilor istorici ai lui Isus Cristos; dar e imposibil sa contestam buna lor credinta; ea sclipeste din cuvintele lor; ei au crezut ceea ce au spus; ei au pecetluit afirmatiile lor cu singele lor.”

ROBERT D. WILSON,
profesor cunoscator a 26 de limbi. A studiat in America, apoi !a Oxford in Anglia si la Berlin.

El marturiseste cum a ajuns la convingerea ca “toate desbaterile privitoare la textul Bibliei si la relatarile istorite din Biblie, ar trebui sa fie asezate nu pe terenul miscator al parerilor personale si al impresiilor subiective, ci pe terenul solid al faptelor dovedite in mod obiectiv.”

El isi dadu seama ca aceste fapte “n-ar putea sa fie cunoscute in mod real, decit cu ajutorul unor adinci cercetari a documentelor redactate in limbile vechi, ce sint in legatura cu BIBLIA.” Vrind sa aiba lumina in privinta aceasta, el se dedica studiului.

“Eram pe atunci, spune el, in virsta de 25 de ani si mi-am stabilit planul pentru 45 ani de munca. Mai intii aveam sa inchin 15 ani studiului limbilor necesare, pentru a putea citi vechile documente, singure in stare sa-mi procure informatii de mina intiia asupra istoriei Vechiului Testament si anume:

1) Limba ebraica si limbile inrudite cu ea;

2) Toate limbile in care a fost tradus Vechiul Testament, inainte de secolul al VII-lea al erei crestine.

3) In sfirsit limbile care, ca persana si copta, puteau sa-mi arunce ceva lumina asupra Vechiului Testament.

Dupa aceea aveam sa inchin, alti 15 ani unui studiu foarte amanuntit al Vechiului Testament, cercetindu-l in ebraica, cuvint cu cuvint, comparind textul original, cu vechile traduceri si facind adnotari. In fine aveam sa studiez timp de 15 ani lucrarile Inaltei Critice.”

El istoriseste cum, dupa ce a facut studiul limbilor, s-a dus la Muzeul Britanic din Londra, cu Biblia sa ebraica in mina si cum din toti regii pomeniti in Biblie, a gasit pastrat pe monumente numele a 41 din ei.

Aceste 41 de nume contin 191 consoane, scrisul ebraic nu are vocale, din care el a gasit 188, care erau intocmai aceleasi si pe monumente.

Dupa 30-40 de ani de studii temeinice, el a declarat: “Stiintificeste, putem sa afirmam desavirsita identitate a Bibliei ebraice actuale, cu aceea de care s-a slujit Cristos si apostolii si careia ei i-au dat incuviintarea lor.”

Deci pe baza de studii de o viata de om, nu pe prostie, s-a fondat convingerea si credinta lui ca BIBLIA E ADEVARATA.

Sir WILLIAM RAMSAY,
savant englez cu renume mondial. Are la activul lui o seama de descoperiri si lucrari stiintifice.

La inceput a fost necredincios si sustinea ca Biblia si mai ales Faptele Apostolilor, scrise de Doctorul Luca, nu sint demne de crezare.

Ca tinar profesor, el intreprinse o calatorie de studii in Asia Mica. El cauta sa descopere divergentele intre istorisirea Biblica si proaspetele descoperiri arheologice.

Dupa mai multi ani de studiu, a trebuit sa renunte la ideile sale. Descoperirile sale au confirmat in totul relatarile biblice. El s-a convins ca Biblia e cu adevarat Cuvintul lui Dumnezeu.

In cartea sa: “Luke the Phisiycian” (Luca medicul) pp. 177-179, el isi proclama opiniile sale in fata lumii, zicind: “Eu am primit convingerea ca relatarea lui Luca e fara egal in ce priveste exactitatea. Adincind putin examinarea de fond a textului, mergind mai departe decit se obisnuieste cu lucrarile altor istorici, el suporta verificarea cea mai minutioasa si tratamentul cel mai dur.”

Iar in prefata valoroasei sale lucrari ce poarta titlul: “The Bearing of Recent Discovery on the trustworthings of the New Testament,” editata in 1920, el spune: “Scopul meu e de a stabili anumite principii care decurg din descoperirile moderne si de a arata contributia lor fata de Noul Testament.

Metoda consta din examinarea riguroasa, fraza cu fraza si cuvint cu cuvint a citorva pasaje care au fost expuse unei critici defavorabile; din aceasta examinare rezulta ca Noul Testament este o carte unica, prin coerenta, limpezimea, bogatia si sinceritatea cea vie a expresiei. Aceasta nu e o caracteristica numai a uneia sau a doua din scrierile care alcatuiesc Noul Testament; in diferite chipuri, aceasta caracteristica apartine tuturor.”
Si cind auzi pe unii neispraviti, cu liceul abia terminat, sau uneori doar cu patru clase, care nu-si cunosc bine, nici istoria tarii lor, dar de unde sa priceapa sa faca examinarea unui document istoric, ca vorbesc despre Biblie ca nu e adevarata, o ironizeaza, spun ca numai prostii mai cred. Nu e bine sa rizi de ei, ci mai degraba sa-i compatimesti. Si nu e bine sa te apuci la discutii, la cearta de vorbe cu ei, ci mai degraba sa te rogi pentru ei.

W. F. ALBRIGHT, eminent arheolog contemporan, in cartea sa “Archeology and the religion of Israel” 1942 pag. 176 zice: “Nu mai exista nici o indoiala ca arheologia a confirmat istoricitatea substantiala a istorisirilor Vechiului Testament”.

Sir FLINDERS W. M. PETRIE,
profesor Universitar mare specialist in arheologie.

In primavara anului 1937, in timp ce facea sapaturi arheologice in Palestina, a fost vizitat la Ierusalim de catre teologul David L. Cooper. Acesta spune in cartea sa: “What man must believe?” Los Angelos 1943 pag. 55, cum l-a intrebat daca in timpul cercetarilor a descoperit ceva, care sa discrediteze Scripturile, la care barbatul de stiinta a afirmat ca nu a gasit nimic, care sa-i cauzeze vreo indoiala si a adaogat urmatoare observatie:

“Profesorii de catedra din Universitati si alte Institute de invatamint, care nu au fost niciodata in cimpul cercetarilor, nu au facut niciodata sapaturi, sint singurii care se indoiesc de relatarile biblice; dar cei ce au cercetat in mod real si au scos la lumina trecutul, sint convinsi de exactitatea Scripturilor.”

JEAN REVILLE, intr-un eseu publicat in “Revue des deux Mondes” 1864, spune: “Intr-o zi, la o intrunire, a fost pusa problema: ce carte ar fi mai bine sa ia cu el in celula, un om care a fost condamnat pe viata, daca i s-ar permite sa ia o singura carte.

La intrunire erau catolici, protestanti, filozofi si chiar materialisti. Toti au fost de acord ca ar alege numai BIBLIA.”

HEINRICH HEINE, poet evreu, convertit la crestinism declara: “Luminarea mea o datorez pur si simplu unei carti. Unei carti? Da. Ba inca este o carte veche, simpla, modesta, ca si natura si naturala ca si aceasta. O carte care are infatisarea obisnuita si lipsita de pretentii, ca soarele care ne incalzeste, ca piinea care ne hraneste. O carte care ne priveste cu atita incredere si bunatate, ca o lumina… Si aceasta carte se numeste scurt si cuprinzator, “CARTEA BIBLIA”. Pe drept se numeste ea si Sf. Scriptura.

“Cine a pierdut pe Dumnezeul sau, acela il poate gasi din nou in aceasta carte si cel ce nu L-a cunoscut niciodata, acela gaseste aici adierea Cuvintului Dumnezeisc.

“Evreii, .care indeobste tin mult la lucrurile scumpe, isi dadeau foarte bine seama de ceea ce faceau, cind, la arderea celui de al doilea Templu al lor din Ierusalim, lasara sa li se distruga obiectele de aur si de argint, care serveau la jertfe, candelabrele si candelele, ba chiar si pieptarul marelui Preot, cu deosebitele lui pietre pretioase si scapara din flacari numai Sfinta Scriptura. Aceasta facea bogatia Templului si slava Domnului, flacarile n-au mistuit-o.”

SILVIO PELICO,
mare scriitor italian, a spus: “BIBLIA este codul adevarat al sfinteniei si prin urmare al adevarului.”

In cartea sa, “Inchisorile mele” pag. 39 spune despre Biblie: “Cartea aceasta dumnezeiasca, pe care o iubisem intotdeauna mult, chiar cind credeam ca sint necredincios, o studiam acum, cu mai mult respect decit oricind… ea ma invata sa-L iubesc pe Dumnezeu si pe oameni, sa doresc tot mai mult domnia dreptatii, sa am groaza de nedreptate, sa iert pe cei nedrepti…”

CHARLES DICKENS, mare romancier englez, intr-o scrisoare adresata fiului cel mai mic, cind acesta parasea patria, pentru a se duce in Australia, ii scrise: “Iti pun intre carti un Nou Testament, din aceleasi motive si cu aceeasi nadejdi care m-au calauzit sa scriu pentru tine cind erai copil, pentru ca acesta e cea mai buna carte pe care a avut-o si o va avea lumea si pentru ca iti da cele mai bune reguli dupa care se poate conduce o fiinta omeneasca, care incearca sa fie sincera si constienta de datoria sa”.

“Cind au plecat ceilalti frati ai tai, am scris pentru fiecare cuvinte cum scriu acum pentru tine si i-am rugat pe toti sa se conduca dupa aceasta carte, fara a tine seama de interpretarile si nascocirile omenesti”.


“Iti aduci aminte ca acasa n-ai fost plictisit cu practici religioase si formalitati seci… Vei intelege cu atit mai bine acum adevarul si frumusetea religiei crestine, asa cum provine de la Cristos insusi si neputinta de a te abate de la adevarata religie, daca o pretuiesti cu smerenie si din inima…”

Iar cind cineva l-a intrebat pe Dickens, care i se pare ca e cea mai patetica istorisire din toata literatura, acesta ii raspunse: “Pilda fiului risipitor.”

JEAN JACQUES ROUSSEAU, faimosul orator, cugetator, scriitor si pedagog francez, in cartea sa: “Emil” – sau despre Educatie” editia 1839, tomul III, pp. 365367, are cuvinte de toata frumusetea fata de Sfintele Scripturi.

El scrie: “Va marturisesc ca majestatea Scripturilor ma umple cu admiratie, dupa cum puritatea Evangheliei isi are influenta ei asupra inimii mele.

“Rasfoiti lucrarile filozofilor nostri, cu toata pompa lor de dictiune, ce sarace, cit de dispretuit sint, in comparatie cu Scripturile! E posibil oare, ca o carte atit de simpla si totodata atit de sublima, sa fie simpla lucrare a omului?

“E posibil ca personajul sacru a carui istorie o contine, sa fie un simplu om? Gasim ca El sa-Si fi asumat tonul unui sectar entuziast sau ambitios? Ce dulceata, ce curatie in comportarea Sa! Ce invataturi pline de har! Ce maxime sublime! Ce intelepciune profunda in cuvintarile Sale! Ce prezenta de spirit, ce subtilitate, ce potrivire in raspunsurile sale…!”

“Unde este omul, unde este filozoful care sa fi trait asa si sa fi murit asa, fara slabiciuni si fara impotrivire?… Da, daca viata si moartea lui Socrate au fost acelea a unui intelept, viata si moartea lui Isus au fost acelea a unui Dumnezeu.”

“Sa presupunem oare, ca istoria evanghelica e simpla fictiune? Intr-adevar, prietenii mei, ea nu poarta nici un semn al fictiunii. Din contra, istoria lui Socrate, pe care nimeni nu se gindeste s-o puna la indoiala, nu e atit de bine dovedita ca aceea a lui Isus Cristos. O asa presupunere de fapt, ar imbraca dificultatea numai in alte haine, fara s-o inlature, caci e mai greu de conceput ca un numar de persoane sa cada de acord sa scrie o asa istorie, decit ca unul singur le-ar fi furnizat materialul.

Autorii evrei erau incapabili de dictiunea ei si straini de morala continuta in Evanghelie. Semnele adevarului ei sint atit de izbitoare si de neimitat, incit inventatorul ar fi un caracter mai uimitor decit eroul…”

DENIS DIDEROT,
filozof ateu impreuna cu alti liberi cugetatori, a intocmit faimoasa “Enciclopedie” editata prin 1751, care e presarata cu germenii necredintei secolului al XVIII-lea.

A fost considerat ca ateu declarat pe fata, dar catre sfirsitul vietii, spre inmarmurirea prietenilor sai, singurei sale fiice, el i-a facut parte de o educatie din Biblie.

Iar Stier in cartea sa “Reden Jesu” partea a VI-a pag. 496, ne relateaza urmatoarea intimplare din viata lui Diderot: “Intr-una din acele partide de seara a Baronului de Holbach, unde obisnuiau sa se adune cei mai celebri necredinciosi ai secolului, conversatia s-a indreptat liber, in modul cel mai hazliu spre presupusele absurditati, stupiditati si toate felurile de inconsistente ale Scripturilor Sacre. Filozoful Diderot, care nu a luat parte in discutii, deodata le-a pus capat prin urmatoarea remarca:

“De minune domnilor, de minune! Eu nu cunosc pe nimeni, nici in Franta, nici in alta parte, care sa fi putut scrie si vorbi cu mai multa arta si talent… Eu va provoc pe toti citi sinteti aici, sa pregatiti o povestire asa de simpla si in acelas timp atit de sublima si atit de miscatoare, ca istoria patimilor si a mortii lui Isus Cristos, care sa produca acelasi efect, care sa dea senzatie pe cit de puternica, pe atit de simtita si a carei influenta sa fie aceeasi, dupa atitea veacuri.”

“Aceasta vorbire neasteptata i-a incremenit pe toti ascultatorii si a urmat o lunga tacere.”

J.W.GOETHE,
mare poet, ginditor si om de stiinta german, unul din cei mai distinsi barbati ai literaturii universale, a zis: “BIBLIA nu este o carte nationala, ci cartea natiunilor. Ea este o carte ce va trai vesnic, pentru ca atit cit va fi lumea, nu se va gasi nimeni care sa se ridice si sa spuna: “Eu o pricep in tot amanuntul si in tot cuprinsul ei.”

“Eu personal iubesc si pretuiesc BIBLIA, caci aproape numai ei ii datorez toata cultura mea morala. Istorisirile, invataturile, simbolurile, pildele ei, toate s-au intiparit adinc in mine si m-au influentat intr-un fel sau altul. De aceea nu mi-au placut atacurile nedrepte, batjocoritoare si rautacioase impotriva ei.

Am citit-o toata de mai multe ori… am citit-o si pe sarite si de la inceput si de la sfirsit… Marea cinste ce se da Bibliei de multe popoare si generatii, se datoreaza valorii ei launtrice… Sint incredintat ca Biblia e cu atit mai frumoasa, cu cit o citesti mai mult… Consider Evangheliile in totul adevarate, caci in ele exista o reflectie a sublimului, care emana din persoana lui Cristos.”

Iar inainte de moarte cu 11 zile, a marturisit lui Eckerman urmatoarele: “N-are importanta cit va progresa mintea omeneasca in cultura intelectuala, in stiintele naturii, in largime si in adincime: ea nu va fi in stare niciodata sa se ridice deasupra demnitatii si culturii morale a crestinismului, asa cum straluceste in Evanghelii. Viata si puterea unui popor depinde de atitudinea pe care a luat-o fata de BIBLIE.”

MICHEL FARADAY, distins barbat de stiinta, fizician si chimist englez, fondatorul conceptiei despre cimpul electromagnetic, a descoperit benzenul, a descoperit fenomenul de inductie electromagnetica, a descoperit legea electrolizei, etc…. dar a fost si un bun crestin, un bun credincios.

In timp ce tinea prelegeri stiintifice, dadea si lectii biblice. Intr-o zi fu gasit de un prieten al sau, cu capul plecat asupra Bibliei si cu ochii plini de lacrimi. Acesta il intreba daca e bolnav. “Nu,” raspunse Faraday, “ceea ce ma umple de tristete, este faptul ca oamenii ratacesc asa de mult, fara sa ia in seama aceasta Carte, care poate sa-i calauzeasca.”

EULER LEONHARD, mare matematician si fizician elvetian, creatorul calculului variatiilor, a pus bazele teoriei ecuatiilor diferentiale, a elaborat cinematica si dinamica corpului solid, a pus bazele teoriei giroscopului, etc., dar stiinta nu l-a facut necredincios, ci din contra, pe linga alte lucrari stiintifice, pe la 1767 scrie cartea “Apararea revelatiei divine, fata de obiectiunile liber-cugetatorilor”.

Deci, nu numai ca credea el, ci in chip deschis si documentat cauta sa apere credinta in revelatia divina.

Dr. N.C.PAULESCU, 1869-1931, profesor, fiziolog român, a facut cercetari importante asupra structurei splinei, asupra mecanismelor de producere a febrei, asupra fiziologiei normele si patologice, a pancreasului endocrin, care-l situeaza printre principalii precursori in descoperirea insulinei. El spune:

“Evanghelia Domnului Isus Cristos, e suprema treapta a stiintei. Nu numai ca cred in Dumnezeu, dar stiu ca este Dumnezeu.”


EDMOND BARKE,
mare barbat de stat englez si orator fara pereche, a declarat: “Toata viata mea am citit Biblia, dimineata, la prinz si seara. Obiceiul acesta mi-a fost de mare folos.”

Dr. HOWARD A. KELLY, profesor la Universitatea “John Hopkins” o autoritate in materie de radium si herpetologie, chirurgie si ginecologie, cunoscut in lumea intreaga, si-a format obiceiul ca seara dupa cina, sa nu mai citeasca nimic altceva decit Biblia.

Iata ce spune el:

“O credinta crestina bine definita este singurul lucru cu adevarat important in viata. Si aceasta in sens literal. Ea este mult mai importanta decit oricare profesiune, decit oricare cercetare stiintifica, decit oricare activitate umana.

Experienta mea mi-a dovedit ca Biblia este un Cuvint viu, Cuvintul lui Dumnezeu, care mi se adreseaza mie si tuturor oamenilor care o citesc, tot asa de personal, ca si cum mi se adreseaza mama mea in scrisoarea pe care o primesc de la ea. In acelasi timp, Biblia contine propria sa aparare si nu are trebuinta de nici un apologet sau aparator.”

ISAAC NEWTON, mare matematician, fizician si astronom englez a relaizat formula binomului, care-i poarta numele, a studiat dispersia luminii, a inventat telescopul cu oglinda, a adus contributii la fundamentarea mecanicii, a descoperit legea atractiei universale, etc. E unul din cei mai cunoscuti oameni de stiinta. Cu toate ca a ajuns asa departe in stiinta si atit de renumit, el a ramas pina la moarte un zelos cititor al Bibliei, pe care o considera adevaratul Cuvint al lui Dumnezeu.

Pe monumentul lui din Westminster, se afla urmatoarea inscriptie: “Interpret sirguincios, intelept si corect, al naturii si al Sfintelor Scripturi. Prin filozofia sa, el a afirmat maretia lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar prin caracterul sau, exprima simplitatea evanghelica.”

In legatura cu proorociile Scripturii el spune: “Dumnezeu a dat profetiile nu spre a satisface curiozitatea oamenilor facindu-i sa vada mai dinainte lucrurile care urmeaza, ci pentru ca dupa ce s-au implinit sa poata fi interpretate prin evenimente si astfel Providenta Sa, nu a interpretului, sa fie aratata lumii.”

CHRISTOPH M.WIELAND, mare poet si scriitor german, sceptic si ironic, comparat de unii cu Voltaire al Frantei, a avut o intilre cu Napoleon la Weimar. In timpul conversatiei, ajungind sa vorbeasca despre Biblie, despre Cristos, Napoleon ii zise in soapta: “De altfel mai ramine o mare intrebare, daca Cristos a trait intradevar.” Fara nici o sovaire poetul ii raspunse cam caustic: “Stiu ca sint unii prosti care se indoiesc de aceasta,” si adauga sarcastic: “Dar aceasta ar fi o prostie tot atit de mare, ca si cind cineva s-ar indoi ca Iuliu Cezar a existat, sau ca Majestatea Voastra, traieste, Sire!”

NAPOLEON BONAPARTE, imparatul Frantei, intr-o zi la un banchet, ceru Arhiepiscopului de Milano sa-i dea cel mai scurt posibil argument in favoarea Bibliei si a religiei revelate.

Acesta se multumi sa arate in tacere cu degetul pe Maresalul Massena, care era evreu. Mai tirziu Napoleon a devenit un sirguincios cititor al Bibliei.

In 19 martie 1817 a fost gasit de O’Meara citind Noul Testament in franceza. Acesta ii spuse ca unii au parerea despre el ca e necredincios. Napoleon rise si ii raspunse: “Totusi nu e adevarat, eu sint departe de a fi ateu. Omul are nevoie de ceva minunat. E mai bine pentru el sa caute acest lucru in religie, decit la domnisoara Normandie (o ghicitoare renumita din Paris)”.

Iar altadata a afirmat: “Evanghelia are o virtute ascunsa, ceva ce lucreaza cu putere, o caldura care inriureste mintea si patrunde totodata si inima. Evanghelia nu este o carte, ci o fiinta vie, cu o activitate proprie, care invinge tot ce i se impotriveste. Iata-o aici pe masa aceasta, Cartea Cartilor (o arata el cu respect) nu voi simti oboseala citind-o si inca in fiecare zi cu mare placere. Sufletul incintat de frumusetea Evangheliei nu-si mai apartine siesi, Dumnezeu se face totul Stapin pe el; El ii conduce gindurile si puterile. Un asa suflet este cu totul al lui Dumnezeu.”

WOODROW WILSON, fost presedinte al S.U.A. la sfirsitul primului razboi mondial, a spus despre Biblie urmatoarele: “Datorita citirii regulate a Bibliei, am primit prin bunatatea lui Dumnezeu, ajutorul necesar care mi-a ingaduit sa trec printr-o serie lunga de mari incercari, fara a slabi. Sint 14 ani de cind am luat acest obicei si nu-l pot recomanda de ajuns tuturora. Dar trebuie sa citim sub privirea lui Dumnezeu si cerindu-I ajutorul, ca sa patrundem gindurile Sale. Depling pe cei ce nu citesc Biblia zilnic. Se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituala.”

W. GLADSTONE, barbat de stat englez, fost prim ministru in vre-o patru rinduri, scrie urmatoarele in prefata unei editii populare a Bibliei: “In singuratatea unei odaite, in linistea noptii, pe patul de suferinta, in fata mortii, pretutindeni Sfinta Scriptura sta alaturi de noi; cuvinteie ei vindeca si alina, indrepteaza si indrumeaza, intaresc si dau indemn spre tot ce e bun. Mai mult chiar, in invalmaseala Statului, a comunei, a tribunalului, a strazii, sau a pietii, cind desteptarea poftelor, a pornirilor egoiste, a afacerilor, pare a pune stapinire deplina pe orice gind al fiecarui suflet, chiar si atunci, tocmai atunci se aude glasul Sfintei Scripturi dulce si potolitor, si unul sau altul din cuvintele ei da aripi sufletului incit el isi ia zborul ca o porumbita si isi gaseste pacea.”

JOHANN H. PESTALOZZI, mare pedagog elvetian, ginditor si scriitor deosebit de inzestrat. El a fost unul care s-a adapat la izvoarele Bibliei. Cind i-a murit sotia, cu Biblia in mina, vorbea cu ea, ca si cum ar fi fost vie: “Cind toti ne ocoleau, cind boala si saracia ne pricinuiau dureri amare, cine ne-a intarit atunci? Apoi puse o Biblie pe pieptul sotiei si continua: “Din izvorul acesta am primit si tu si eu, curaj si pace!”

FR. COPPEE, supranumit poetul umilitilor, marturiseste:… “Saptamini si luni, cit am stat in pat, am trait cu Evanghelia. Incet, incet, fiecare verset din Evanghelie a ajuns sa fie viu pentru mine. In toate versetele am vazut stralucind adevarul ca o stea si l-am simtit palpitind in mine ca o inima.

Cum n-as crede in minuni, dupa ce a savirsit Cartea aceasta in mine insumi? Ochiul meu era orb fata de lumina credintei, iar acum o vede in toata maretia ei. Sufletul imi era surd la Cuvintul lui Dumnezeu, iar azi sufletul mi se ridica spre cer, in avintul dragostei. Spiritele necurate de care eram stapinit, au fost alungate pentru totdeauna…”

LABOULAYE, scriitor si ginditor francez se destainuieste: “Dupa ce am strabatut diversitatea de sisteme filozofice, obosit si abatut, ca un om coplesit de un vis penibil, deschid Evanghelia: mi se pare, ca si cum as iesi din imperiul umbrelor, pentru a intra in regatul adevarului.”

“Acest limbaj familiar, care mi-a fermecat copilaria, ma uimeste prin adincimea lui. Vad si simt in el o stiinta care depaseste cu mult toate conceptiile omenesti. Dupa nouasprezece veacuri, intelepciunea veacului ne duce indarat la indoielile unei lumi care se sfirseste: dupa nouasprezece veacuri Cristos ne vorbeste de Dumnezeu, de suflet, de mintuire, de libertate, de datorie, de dreptate, ca si cum ar auzi glasul nostru emotionat, ca si cum ar raspunde la strigatul inimii noastre nelinistite.”

RUDOLF WAGNER, unul din cei mai vestiti anatomisti si fiziologi, spune in cartea sa “Lupta pentru suflet”: “Cea mai minunata insusire a Scripturilor este fara indoiala puterea cu care incredinteaza pe cei ce se adincesc in ea cu toata sinceritatea si evlavia, ca obirsia ei nu poate fi decit dumnezeiasca…”

JOHANN HEINRICH VON MADLER
, mare astronom, cind se muta intr-o casa noua, lua Biblia si zise: “Inaintea tuturor celorlalte carti, Cartea aceasta trebuie sa fie in casa mea” si el insusi o duse in casa noua.

Dr. GOTTHILF HEINRICH VON SCHUBERT, consilier si profesor la München, doctor naturalist, filozof, psiholog si scriitor, in cartea sa “Lucruri noi si vechi din domeniul psihologiei” spune: “Cuvintul acela necunoscut de cei intelepti, are in el cea mai mare intelepciune. Stiinta care cerceteaza fara intrerupere, de pilda Geognozia si cauta patrunderea tot mai adinc in mitologie si limbile popoarelor, a ajuns la rezultate uimitoare si totusi ele nu ne spun altceva decit ceea ce ne spune Biblia. Nu e in firea noastra insetata si cu multe nevoi, nici o trebuinta, nici o pornire pe care studiul adincit al acelei carti sa n-o fi trezit, dezvoltat si multumit. Si tocmai un astfel de imbold multilateral al puterilor omenesti, pare ca este cea mai de seama tinta a Cuvintului revelat: “Sa lumineze nu numai partile simturilor intunecate, ci si pe acelea ale cunostintelor limpezi si adinci…”

FR. BETTEX, pastor german, scrie: “BIBLIA! O carte intr-adevar cum nu e alta. Urita si prigonita, ca nici a alta carte, ea totusi e indistructibila. Ea e in acelas timp si dispretuita si venerata, luata in ris si foarte stimata, declarata moarta si totusi plina de viata. Imparati, regi si pontifici puternici nu au crutat nici o osteneala si nu s-au dat in laturi de la nimic ca s-o poata nimici. Inteleptii si invatatii au combatut-o cu sudoarea pe frunte si acum cind stiinta si critica cred ca au distrus-o, ea se raspindeste cu o iuteala uimitoare in sute de limbi, in milioane de exemplare in lumea intreaga, se citeste si se propovaduieste de la un pol al pamintului, pina la celalalt. Pentru credinta in ea, negrii primesc sa fie arsi de vii, armenii si chinezii sa fie torturati pina la moarte. Ei, voi, invatatilor si criticilor, scrieti o carte ca aceasta si atunci vom crede in voi.”

“BIBLIA este un pom al vietii, printre ale carui ramuri uriase si vesnic verzi, adie cind dulce, cind cu putere, vintul ceresc, un pom cu roade care aduce sfintenie, putere, sanatate, viata de veci, celor atinsi de otrava pacatului.

“Ea este o carte ingrozitoare si placuta, plina de o cereasca pace, care intrece orice pricepere, plina de tunetele si traznetele lui Dumnezeu cel Atotputernic, care zdrobeste popoarele, cum sfarima olarul oalele sale, si inaintea caruia ele sint ca o picatura de apa intr-o vadra. E plina de cele mai delicate si placute mingiieri si fagaduinti ale unui Dumnezeu care hraneste pasarile vazduhului, numara perii capului si da sanatate copilului pentru care se roaga cu lacrami o sarmana mama. O carte care dezleaga cu vorbe simple cele mai adinci probleme ce au framintat omenirea de cind exista, care da raspunsuri copilului si se joaca cu intelepciunea inteleptilor; o poezie si o epopee impunatoare, care cuprinde totul in sine, atit de inalta si totodata atit de profunda, cum nu e nimic din tot ce s-a scris intre oameni…”

Marturiile oamenilor mari sint multe, dar ma opresc aici. Cred ca acestea sint destule ca sa ne faca sa intelegem ca nu numai prostii cred ca Biblia e adevarata, ci si savantii.

Daca nu crezi, nu fii lenes, ci straduieste-te sa ai dovezile contrare adevarului. Spre a o combate trebuie sa o citesti si daca vei fi sincer, vei sfirsi crezind in ea.

Intr-o zi, in timp ce calatorea cu trenul, generalul englez Lew Wallace, un inversunat dusman al credintei, il intilni pe colonelul Robert Ingersoll, un ateu binecunoscut. Amindoi in discutii au inceput sa ridiculizeze crestinismul si Biblia.

Deodata, Ingersoll fixa pe general si-i lansa provocarea: “D-voastra sinteti inteligent si aveti o inalta cultura. Pentru ce nu scrieti o carte spre a arata ca crestinismul e absurd si ca Isus Cristos nici nu a existat?” O atare carte ar avea un mare succes!”

Dorinta generalului Wallace de a deveni cit mai celebru, l-au facut timp de citiva ani sa adune material impotriva Bibliei si a lui Cristos. In fine, s-a apucat sa scrie. Cind a ajuns pe la capitolul patru, a inceput sa-si dea seama ca Isus Cristos a existat in mod real. Dobindi apoi certitudinea ca El a fost ceva mai mult decit un personaj istoric.

Si in virsta de cincizeci de ani generalul Wallace, pentru prima oara in viata sa, a ingenunchiat pentru rugaciune si a cerut ca Isus Cristos sa fie si Mintuitorul sau personal.

Bogatul material adunat n-a fost lepadat. El revizui primele patru capitole si le complecta dind lumii cartea “BEN-HUR”, care a pasionat pe mii de cititori din lumea intreaga.

Faca Domnul lumina si in mintea si inima ta, cu privire la Biblie si atunci si tu vei repeta cuvintele Domnului Isus: “CUVINTUL TAU ESTE ADEVARUL!”

This entry was posted in Informatii generale. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>