Lectia din viata lui Iona

Lectia din viata lui Iona

I. Introducere
Povestea este spusă de doi oameni care au o discuţie despre Iona, unul punând la îndoială modul în care Iona ar fi putut supravieţui timp de trei zile în burta peştelui.
„Este imposibil,” spune acesta.
Prietenul său creştin îi răspunde: „Pot să-l întreb pe Iona în ceruri.”
Primul întreabă: „Şi dacă nu va fi în ceruri?”
Prietenul creştin îi răspunde: „Atunci poţi să-l întrebi tu în iad.”

     II. Chemarea la lucrarea personală

Promovând iniţiativa “Spune Lumii”, lucrarea personală este extreme de vitală; viaţa Bisericii depinde de credincioşia ei în împlinirea mandatului de vestire a Evangheliei. Pentru aceasta, vom studia despre viaţa lui Iona. Toată lumea cunoaşte povestea lui Iona, un bărbat care a fugit de Dumnezeu şi a ajuns în burta unui peşte uriaş. După ce s-a pocăit, Iona a decis să facă ce i-a cerut Dumnezeu; el a predicat în marele oraş Ninive. Era un evanghelist foarte bun al cărui mesaj din partea lui Dumnezeu a convertit întregul oraş. Putem rezuma această lecţie astfel:

    A. Riscul de a fugi de Domnul.
1. Biblia spune: „Şi Iona s’a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S’a pogorît la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s’a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe… de Faţa Domnului” (Iona 1:3).[1] După cum vedem, el s-a dus la Iafo şi a fost aruncat în mare şi înghiţit de un peşte uriaş.

2. Căderea mentală: Oamenii care fug de prezenţa Domnului au întotdeauna o experienţă de „cădere”. Aceasta include „căderea emoţională”, când te simţi trist pentru că fugi de Dumnezeu. Această experienţă de cădere poate fi rezultatul pierderii păcii psihologice. Biblia spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3); oamenii care fug de Dumnezeu nu au pace. Este dificil să fii fericit când eşti despărţit de Dumnezeu. El este sursa bucuriei, sursa fericirii. A fugi de Dumnezeu înseamnă a fugi de sursa fericirii, bucuriei,şi păcii psihologice. Dacă fugim de El, vom avea multe „căderi”.

3. Căderea fizică: Dumnezeu este un Dumnezeu al sănătăţii. El are un plan pentru fiecare dintre noi ca să trăim şi să fim sănătoşi. Când urmăm recomandările Sale, vom fi mai sănătoşi fizic, dar când ignorăm poruncile Lui, putem avea o experienţă de cădere a sănătăţii. Reţine promisiunea Lui către israeliţi, care se aplică şi nouă: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nut e voi lovi cu niciuna din bolile cu care i-am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod. 15:26). Putem vedea oameni care nu ascultă de recomandările Lui pentru un stil de viaţă sănătos. Vieţile lor sunt deseori nenorocite din cauza stării lor proaste de sănătate. Nu ar trebui să ne ascundem de Dumnezeu sau să fugim de El.

4. Căderea spirituală: Acesta este un sentiment de goliciune fără prezenţa Lui. Fiind creaţi de Dumnezeu, putem găsi bucurie şi fericire în prezenţa Lui. Fuga de Dumnezeu aduce şi mai multe experienţe de cădere. Aminteşte-ţi de Adam şi Eva când au călcat porunca lui Dumnezeu: „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină” (Geneza 3:8). Cunoaştem foarte bine povestirea. Rezultatul pentru ei a fost o experienţă foarte amară. Acum le era frică să stea în faţa lui Dumnezeu. Anterior avuseseră experienţa bucuriei în prezenţa Lui dar, după ce au călcat porunca Lui, au încercat să se ascundă de Dumnezeu pentru că le era  ruşine şi nu puteau suporta prezenţa Lui. Mulţi oameni au avut de suferit din cauza sentimentului de vinovăţie, şi nu s-au mai bucurat de fericire. Ce preţ uriaş de plătit ca rezultat al fugii de Dumnezeu.

5. Căderea socială: Oamenii care fug de Dumnezeu evită părtăşia creştină, ceea ce înseamnă şi fuga de sprijinul social. Părtăşia creştină este o caracteristică a creştinismului. În Biblie se află 75 de versete în Noul Testament care vorbesc despre aceste caracteristici. Iată câteva dintre ele:
• Iubiţi-vă unii pe alţii (Ioan 13:35)
• Iertaţi-vă unii pe alţii (Coloseni 3:13)
• Acceptaţi-vă unii pe alţii (Romani 15:7)
• Rugaţi-vă unii pentru alţii (Iacov 5:16)
• Mângâiaţi-vă unii pe alţii (1Tesaloniceni 4:18)
• Aveţi părtăşie unii cu alţii (1 Ioan 1:7)
• Fiţi buni unii cu alţii (Efeseni 4:32)
• Fiţi miloşi unii cu alţii (1 Petru 3:8)
• Fiţi ospitalieri unii cu alţii (1 Petru 4:9)

6. Fuga de Dumnezeu înseamnă fuga de aceste frumoase experienţe creştine de părtăşie. Aceasta are ca rezultat singurătatea, dezamăgirea şi descurajarea. Nu ar trebui să fugim de Dumnezeu.

     B. Domnul ne ascultă rugăciunile.
1. Am veşti bune pentru tine. În ciuda tuturor acestor slăbiciuni ale noastre, Dumnezeu este un Dumnezeu bun. El este bun tot timpul. În bunătatea Lui El doreşte să ne asculte pe fiecare. El este Dumnezeul nostru care are grijă de noi, şi care ne ascultă rugăciunile.

2. Iona s-a rugat din pântecele peştelui iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. Nu contează unde te afli. Te poţi ruga oricând lui Dumnezeu. Ne putem ruga Lui în maşină, acasă, în baie. Ne putem ruga Lui oriunde iar Dumnezeul nostru ne ascultă.

3. Iona s-a rugat în momentele grele. El suferea în pântecele peştelui; Îi era foame. Şi atunci L-a chemat pe Dumnezeu.

4. Unii oameni aşteaptă să se roage în momentele de suferinţă, în momentele grele. El ne priveşte cu compasiune şi simpatie pentru a ne uşura sarcina. Dar noi nu ar trebui să aşteptăm până când suferim pentru a ne ruga lui Dumnezeu. Există atât de multe binecuvântări pe care le experimentăm în viaţa noastră zilnică pentru care trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu. Trebuie   să ne rugăm Lui şi să-L lăudăm pentru că este Creatorul şi Mântuitorul nostru! Trebuie să ne rugăm Lui mulţumindu-I pentru acele binecuvântări de care ne bucurăm zilnic. El este Dumnezeul nostru care ne ascultă şi strigătele. El este gata să ne mângâie.

5. Când Dumnezeu ne ascultă rugăciunile, El ne şi răspunde la ele. El a ascultat rugăciunea lui Iona, iar Iona a fost eliberat din pântecele peştelui.

  C. Natura ascultă de Dumnezeu.
1.  „Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună” (Iona 1:4). Dumnezeu a vorbit vântului iar vântul L-a ascultat.

2. „Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona” (versetul 17). Dumnezeu a vorbit peştelui iar peştele l-a înghiţit pe Iona.

3. „Domnul a vorbit peştelui şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ” (2:10). Din nou, peştele a ascultat de Domnul.

4. Isus a strigat furtunii: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39), iar furtuna s-a oprit. Natura, în vechiul Testament, şi în Noul Testament, a ascultat de porunca Lui.

5. Ascultăm şi noi de porunca Lui? Când Dumnezeu spune: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici”, ascultăm noi de porunca Lui? Când Isus spune: „Vă voi face pescari de oameni”, ascultăm noi de porunca Lui? Nu ar trebui să fugim de Dumnezeu. Dacă alte creaturi Îl ascultă, noi de ce nu Îl ascultăm?

      D. Domnul ne dă o a doua şansă.
1. Iată veşti bune! Domnul i-a dat o a doua şansă lui Iona! Şi El poate face acelaşi lucru şi pentru noi, pentru ca noi să fim mai ascultători faţă de porunca Lui. După eliberarea lui, Iona a primit a doua şansă; el a putut predica despre judecată. A predicat pentru convertirea unui întreg oraş, şi a avut succes. Predica lui a fost bine primită de oameni. Aceştia erau gata de seceriş. S-a petrecut o convertire în masă!

2. Dumnezeu a putut să-l folosească pe Iona în ciuda tuturor slăbiciunilor lui. Toţi oamenii din Ninive s-au convertit. Iona a fost un evanghelist de succes. Noe a trebuit să predice 120 de ani, şi a convertit doar opt oameni, incluzându-se aici şi pe sine; Iona a convertit întregul oraş de 120.000 de oameni în 40 de zile. A fost un mare succes pentru un evanghelist care fugise de Dumnezeu.

3. Biblia vorbeşte despre Dumnezeu care acordă a doua şansă oamenilor. Domnul i-a dat a doua şansă lui Petru. Deşi Petru se lepădase de El de trei ori, Domnul tot i-a acordat a doua şansă: „Dacă mă iubeşti, paşte oile Mele.” Iar Petru a devenit un mare predicator care a convertit 3.000 de oameni într-o zi. Cine ar fi crezut vreodată că el era persoana care se lepădase de Isus?

4. Iată povestirea despre Ioan Marcu, cel care fsese o mare dezamăgire pentru Pavel. Pavel a refuzat să călătorească cu el! Numai Barnaba i-a acordat a doua şansă lui Ioan Marcu, şi astfel avem astăzi Evanghelia după Marcu.

5. Noi am fugit de Dumnezeu? Am fugit de porunca Lui de a predica Evanghelia? El încă poate să ne mai dea o a doua şansă. Domnul ne poate folosi atât timp cât suntem doritori să fim folosiţi de El.

6. Slăbiciunile noastre trecute nu contează. Domnul poate să ne accepte aşa cum suntem şi să ne dea o a doua şansă pentru a-I servi drept canal de binecuvântări pentru alţii. El ne dă şansa de a ne adresa oamenilor pentru că El ştie că te ajuţi pe tine însuţi atunci când îi ajuţi pe ceilalţi.

     E. Mulţi oameni se gândesc la reputaţie mai mult decât la suflete.
1. Iona a fost dezamăgit când a aflat că Ninive nu a fost distrusă. El se gândea la reputaţia lui mai mult decât la sufletele preţioase. Ar fi trebuit să fie fericit că oamenii din Ninive se convertiseră.

2. Este posibil să ne gândim mai mult la reputaţia noastră decât la suflete preţioase? Care este motivul nostru pentru a nu susţine evanghelizări? Care este motivul nostru pentru evanghelizarea celorlalţi?

3. Unii oameni face evanghelizări personale pentru că aşa le cere slujba lor. Unii oameni se implică pentru că aşteaptă laude din partea celorlalţi. Unii conduc evanghelizări pentru a fi cunoscuţi drept evanghelişti de succes.

4. Avem nevoie să ne verificăm motivele. Suntem implicaţi în evanghelizare pentru un câştig personal, sau din cauză că Îl iubim pe Isus? „Imediat ce un suflet se converteşte se naşte în el dorinţa de a face cunoscut şi altora ce prieten preţios a găsit în Isus. Adevărul mântuitor şi sfinţitor nu poate fi ţinut ascuns în inima lui.”[2] Când Îl iubim pe Isus, vom dori întotdeauna să-L facem cunoscut şi altora.

       F.  Dumnezeu este iubire.
1. El a iubit Ninive, oraşul neamurilor, şi din acest motiv i-a cerut lui Iona să meargă acolo.

2. El l-a iubit pe Iona. Din acest motiv El l-a făcut pe Iona să treacă prin greutăţi, pentru ca acesta să-şi revină. Cât de des Domnul permite ca nioi să trecem prin dificultăţi pentru ca să revenim la conducerea Lui.

3. El a încercat să-l instruiască pe Iona prin pilda cu planta şi viermele. „Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, ăn care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de  mulţime de vite?” (Iona 4:11).

4. Dumnezeu a iubit Ninive. Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Indiferent cum sunt, Dumnezeu iubeşte Sao Paulo, Londra şi Manila, şi El ne trimite în aceste oraşe pentru a mărturisi în Numele Lui acolo.

5. Dumnezeu îi iubeşte pe oamenii din Orientul Mijlociu, Coreea de Nord, Indonezia; şi El doreşte ca noi să le predicăm oamenilor de acolo.

6. Dumnezeu îi iubeşte pe vecinii şi rudele noastre mai mult decât îi iubim noi pentru că El este Creatorul lor. Din cauza acestei iubiri, El doreşte ca noi să le facem cunoscută Evanghelia, să Îl prezentăm pe Isus î faţa lor, pentru că numai în Isus există bucuria adevărată. Numai în Isus putem găsi pacea şi fericirea perfectă.

     III.   Concluzie
Lecţia din cartea lui Iona ne aduce la concluzia:
A. Fuga de Dumnezeu conduce la consecinţe negative. Vom avea experienţe de cădere fizică, mentală, spirituală, şi socială. În loc să fugim de Dumnezeu, trebuie să răspundem pozitiv la chemarea Lui.

B. Domnul ne ascultă rugăciunile! Trebuie să ne rugăm mai mult pentru suflete. Avem membri ai familiei care nu Îl cunosc pe Isus? Avem vecini sau prieteni care nu sunt în Biserică? Trebuie să ne rugăm pentru suflete. Ellen G. White scrie: „Dacă membrii bisericilor ar pune la lucru puterile minţii pe care le au, prin eforturi bine direcţionate, prin planuri bine gândite, ei ar putea să facă de o sută de ori mai mult pentru Hristos decât fac acum. Dacă ar merge înainte cu rugăciuni sincere, cu umilinţă şi blândeţe, căutând personal să le facă cunoscută altora mântuirea, solia ar putea ajunge la toţi locuitorii pământului.”[3] Aceasta se va întâmpla dacă ne rugăm. Rezultatele vor fi de o sută de ori mai mari! Trebuie să ne rugăm mai mult pentru suflete!

C. Dacă natura ascultă de Dumnezeu, cu cât mai mult ar trebui oamenii care sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu să asculte de El? Toţi trebuie să ascultăm de poruncile Lui. Indiferent ce doreşte El să facem, trebuie ca noi să răspundem pozitiv la vocea Lui, să ne implicăm în evanghelizarea personală.

D. Aducem mulţumiri pentru a doua şansă pe care Domnul ne-a dat-o fiecăruia dintre noi.

E. Răspunsul nostru cauzat de iubirea lui Isus ar trebui să fie implicarea noastră, pentru că dorim ca şi mai multe suflete să fie mântuite pentru împărăţia lui Dumnezeu.

F. Pentru că Dumnezeu ne iubeşte pe noi, pe rudele şi pe vecinii noştri, trebuie să îi iubim şi noi. El doreşte ca noi să fim mântuiţi cu toţii. Este important pentru noi să le facem cunoscută Evanghelia. Din caza iubirii Lui, El doreşte ca noi să ne implicăm în activităţile de evanghelizare spre binele altora, şi pentru al nostru. „Dumnezeu ar fi putut să-Şi îndeplinească obiectivul de mântuire a păcătoşilor fără ajutorul nostru; dar, pentru ca noi să ne putem dezvolta un caracter asemenea lui Hristos, trebuie să participăm la lucrarea Lui. Pentru a intra în bucuria Lui—bucuria de a vedea sufletele mântuite prin jertfa Sa—trebuie să participăm la activitatea Lui de salvare a acestora.”[4]

Un caracter asemenea ui Hristos este singurul lucru pe care îl vom lua cu noi în ceruri. Lucrând pentru alţii, putem să ne dezvoltăm un caracter asemenea lui Hristos şi să lucrăm spre binele altora. Datorită iubirii Sale, noi vom răspunde prin evanghelizarea personală. Fie ca bucuria lucrării pentru alţii să devină experienţa noastră, spre slava Numelui Său.

Jonathan Kuntaraf, Director, Departamentul SS/LP al Conferinţei Generale

[1] Toate referinţele scripturistice sunt din Biblia The New King James Version în afară de cazul când se indică altfel.
[2] Viaţa lui Hristos – The Desire of Ages, p.141.
[3] Review and Herald, 11 Aprilie, 1893.

[4] Viaţa lui Hristos – The Desire of Ages, p.142.

Sursa: http://resursepredici.blogspot.ro

This entry was posted in Diverse and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>