Isi gaseste Biserica Adventista de Ziua a Saptea un loc in spectrul religios delimitat de miscarea ecumenica si Biserica Romano-Catolica?

Isi gaseste Biserica Adventista de Ziua a Saptea un loc in spectrul religios delimitat de miscarea ecumenica si Biserica Romano-Catolica?

 

Nu este întotdeauna uşor să delimitezi poziţia Bisericii Adventiste în spectrul creştin. Ea doreşte să aibă relaţii bune cu alte biserici şi participă la reuniunile Consiliului Mondial al Bisericilor, dar nu face parte din ecumenismul organizat. Ca adventişti de ziua a şaptea, noi nu vrem să fim singuri, dar nu putem împărtăşi cu alţi fraţi şi alte surori viziunea atractivă a unei mega-biserici creştine şi unite. Este această poziţie logică?

Noi încă suntem o biserică mică în majoritatea ţărilor, dar devenim din ce în ce mai importanţi. Dacă numărul de membri continuă să crească fără schisme sau dezbinări interne, poziţia noastră va fi mult întărită în următoarele câteva decenii, dacă va mai fi timp, deşi eu sper ca Domnul să se întoarcă mult mai curând. Dacă nu aşa stau lucrurile, atunci care va fi rolul nostru în acest nou secol? Se prevede o creştere masivă a numărului de membri. Care va fi locul nostru între mişcarea ecumenică şi Biserica Catolică? Avem un loc?

Biserica Romano-Catolică îşi va menţine rolul de conducător în creştinism, acest lucru pare evident. Va fi mişcarea ecumenică celălalt pol? Poate că nu! De ce? Visul ecumeniştilor nu este acela de a exista doi poli, ci de a avea o unitate creştină vizibilă, ceea ce presupune un singur pol.

Pentru a realiza acest lucru s-ar putea să fie necesar mult timp şi se pot dezvolta forme multiple, dar obiectivul unităţii constituie visul! Care va fi rezultatul? Vor dispare protestanţii? Vor deveni catolicii protestanţi? Nu aceasta este problema fundamentală. Unitatea ca obiectiv este problema şi acesta nu poate fi realizat fără transformare. O abordare pro-ecumenică ar însemna ca diferendele dintre catolici şi protestanţi să nu producă tensiuni vizibile, aşa cum se întâmplă astăzi.

Prin menţinerea actualei poziţii, Biserica Adventistă oferă o alternativă creştină care necesită să fii pe deplin creştin – adică o biserică centrată pe Hristos şi pe Biblie – în timp ce-ţi păstrezi identitatea, mesajul şi credincioşia faţă de Evanghelia veşnică. Eu cred că această alternativă este posibilă fără a fi agresivi faţă de alte biserici creştine. Trebuie să învăţăm să fim diferiţi fără a fi antagonişti, ci iubitori şi respectuoşi faţă de alţii. Nu ascultăm noi de acelaşi Mântuitor, de acelaşi Dumnezeu?

Pentru a oferi o alternativă, adventiştii de ziua a şaptea ar trebui să se împrietenească cu toţi, să fie exemple de creştini plini de dragoste şi să fie curtenitori în relaţiile cu oamenii. Să fim o biserică prietenoasă pentru locuitorii acestui pământ. Să lăsăm ca oamenii să aleagă în libertate mesajul pe care-l acceptă, ce fel de creştinism vor să trăiască. Niciodată nu trebuie să fim cei care exercită presiuni, să asuprim sau să persecutăm. Noi suntem poporul libertăţii. Asuprirea şi persecuţia sunt semnele antihristului.

Rezumând, a fi o biserică creştină alternativă înseamnă a fi cât se poate de aproape de Domnul nostru Isus Hristos şi, prin urmare, de semenii noştri pentru care a murit El. Această viziune este idealistă. Noi trăim într-o lume cu o viziune globală, iar creştinismul este atacat din toate părţile. Islamul are un miliard de credincioşi şi creşte foarte rapid.

Hinduismul, budismul şi filozofiile New Age devin din ce în ce mai populare în Occident. A refuza un proiect de unitate între creştini este cea mai bună metodă de a apăra credinţa creştină? Ca adventişti de ziua a şaptea, noi răspundem: “Da !” O altă întrebare este: “Suntem noi siguri că nu ne vom schimba poziţia?” Există întotdeauna  pericolul sau tentaţia de schimbare.

Un proverb chinezesc spune: “Cel care s-a luptat cu dragonul timp de 300 de ani poate deveni un dragon.” Ca adventişti de ziua a şaptea noi luptăm cu dragonul de 150 de ani! Nu vom deveni un dragon, dar există alte capcane. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea ar putea deveni o organizaţie mare care trăieşte pentru ea însăşi, care se apără pe ea însăşi, care se promovează pe ea însăşi. Cu cât avem mai multe proprietăţi, instituţii şi mai multă recunoaştere, cu atât mai mult vom fi tentaţi să ne concentrăm pe corporaţie. Trebuie să evităm acest lucru cu orice preţ.

Fie ca Domnul să ne corecteze ori de câte ori este nevoie. Fie ca să devenim din ce în ce mai apostolici pentru a rămâne “poporul lui Dumnezeu” şi “ultimii soli”. Nu trebuie să uităm niciodată că această biserică nu există pentru ea însăşi, ci pentru Dumnezeu şi pentru o misiune specială.

NOTA:

Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.

John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.

Sursa:http://www.adventist.ro

This entry was posted in Relatia cu alte culte. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>