Ioan in exil

 Ioan pe insula Patmos

 

In ce priveste exilarea lui Ioan pe Patmos, au fost prezentate diferite pareri divergente. Unii, care nu sunt siguri daca Ioan a fost exilat pe Patmos, admit totusi ca el a fost candva pe aceasta insula si ca a scris Apocalipsa acolo. Dar C. M. Yonge citeaza un “vechi imn latin”, intitulat “Exilul pe Patmos”, care vorbeste despre aceasta puternica credinta traditionala:

“In Roma-nfuriata,
Din fata lui Cezar
E smuls batranul tata,
Sfantul temerar.
Pe-o insula pustie
Ca exilat sta el
Si ce Domnu-i descrie
In carte scrie el.”

(In The Pupils of Saint John the Divine, p. 71.)

Victorinus, in comentariul sau latin (aprox. anul 300 d.Hr.), pretinde ca Ioan a fost pe Insula Patmos, “condamnat la munca in mine, de catre Domitian” (Commentary on the Apocalypse, comentariul la cap. 10,11; ANF, vol. 7, p. 353). Ramsay, desi crede ca Ioan a fost trimis pe Patmos ca exilat, tagaduieste ca ar fi existat mine pe aceasta insula (vezi W. M. Ramsay, The Letters to the Seven Churches of Asia, p. 85). Ellen G. White declara ca “Patmos, o insula stearpa si stancoasa in Marea Egee, fusese aleasa de carmuirea romana ca loc pentru exilarea criminalilor, dar, pentru servul lui Dumnezeu, acest loc trist a devenit poarta cerului.

Aici, departe de scenele agitate ale vietii si de lucrarea plina de sarguinta a anilor de mai inainte, el a avut partasia lui Dumnezeu, a lui Hristos si a ingerilor cerului si de la ei a primit indrumare pentru biserica din toate vremurile viitoare” (AA 570,571).

Marea majoritate a celor care s-au ocupat de istoria bisericeasca favorizeaza parerea ca Ioan, fiul lui Zebedei, a fost intr-adevar exilat pe insula Patmos. Episcopul Trench observa ca romanii aveau o forma obisnuita de pedeapsa, prin exilarea criminalilor “sau a celor considerati ca atare, pe insule stancoase si izolate” (Richard Chenevix Trench, Commentary on The Epistles to the Seven Churches in Asia, [1861], p. 18).

Opinia ca Ioan nu ar fi fost pe Patmos. – In ciuda declaratiei lui Ioan ca a fost pe Patmos (Apocalipsa 1,9), cativa critici renumiti au contrazis faptul acesta. Cunoscand foarte bine marturia lui Tertulian, a lui Origen, a lui Eusebiu, a lui Ieronim si a altora, Eichhorn scria in lucrarea sa Introduction to the New Testament:

“‘Exilarea lui Ioan pe Patmos nu are cum sa fie altceva decat un produs al imaginatiei …. Caci istoria nu spune nicaieri ca Ioan ar fi fost exilat pe Patmos, iar ceea ce spune traditia bisericeasca in aceasta privinta nu are alta sursa decat Apocalipsa, interpretata intr-un mod prozaic, punand realitatea in locul fictiunii’; Introd. II, 367″ (Moses Stuart,  Commentary on the Apocalypse, vol. 1, p. 257).

Eichhorn argumenta in continuare:
“‘Dar pe vremea aceea exilarea era pedeapsa pentru aducerea de prozeliti la religia crestina, iar Insula Patmos era un loc foarte potrivit pentru exil. De aceea, Ioan isi inchipuie ca fusese pedepsit asa cum erau atat de des crestinii contemporani cu el; astfel, apostolul se asaza in cea mai desavarsita singuratate, o conditie cat se poate de potrivita pentru viziuni de felul celor pe care le relateaza Apocalipsa’; Einleit § 190″ (Stuart,  op. cit., p. 258).
La aceste obiectii Stuart raspunde cu pricepere:

“… ce alt motiv avem sa nu credem ca Ioan era pe Patmos atunci cand a avut viziunile descrise in Apocalipsa, decat cel pe care il avem sa punem la indoiala faptul ca Ezechiel a fost la raul Chebar, cand a vazut viziunile relatate in primul capitol al scrierii sale. Sau ca Daniel a fost la Susa, in palat, in provincia Elam, (Daniel 8,2) atunci cand a avut vedenia cu berbecul si tapul?

Daca Patmos este doar un loc fictiv, de ce sa-l fi ales Ioan tocmai pe el? De ce nu a ales Muntele Sinai, sau Carmel, sau Hermon, sau Muntele Schimbarii la fata, unde ii vazuse mai demult pe Moise si pe Ilie, veniti din cer, stand de vorba cu Isus? Acestea erau locuri consacrate si Ioan s-ar fi gandit mai degraba la ele, ca locuri potrivite pentru o descoperire. De ce sa aleaga o insulita greceasca, despre care nu se mai vorbise in alta parte in cartile sfinte, si despre care scriitorii antici pagani amintisera doar de doua sau trei ori?” (loc. cit.).

Un alt invatat critic, desi admite ca e posibil ca Ioan sa fi fost pe Patmos, nu considera ca el a fost dus acolo ca exilat, ci crede ca a fost luat acolo cu unicul scop de a avea viziunile inregistrate in Apocalipsa. La argumentul acesta, Stuart raspunde:

“Ioan, cel caruia i-au fost date descoperirile divine, nu ne spune de ce i-ar fi fost lucrul acesta necesar, sau indeosebi folositor…

Nu ramane deci nici un motiv rezonabil sa punem la indoiala faptul ca Ioan a fost pe Patmos, si a fost acolo ca exilat, atunci cand a primit viziunile apocaliptice. Si asa declara in unanimitate cei din vechime. Daca acest consens general al parintilor din vechime depinde de vreo alta marturie, in afara de cea data de Ioan insusi in cap. 1,9, nu stim si nici nu putem sa stim, afara de cazul in care in viitor vom primi o noua dovada cu privire la problema aceasta. Este insa de ajuns daca a fost aratat care este intelesul corect al cuvintelor lui Ioan” (op. cit., p. 259,260)
Episcopul Trench de asemenea raspunde la indoielile criticilor, aratand ca, dupa aprecierea lui, ei au prejudecati si in acelasi timp “refuza sensul evident al cuvintelor, care, comparate si cu vi. 9; xx. 4, imi pare ca sunt imperative” (op. cit., p. 19).

Viata unui exilat. - Se spune ca la romani se obisnuiau doua feluri de exilari: (1) deportatio, sau exil pe viata intr-un loc izolat, insotit de pierderea proprietatilor si a altor drepturi; (2) relegatio, exil pentru o perioada limitata, sau poate chiar pe viata, dar fara pierderea proprietatilor sau a drepturilor. Dupa ce mentioneaza lucrul acesta, Stuart intreaba: “cine ne poate dovedi ca exilul lui Ioan nu a fost de felul acestuia din urma? Asa a fost cel al lui Ovidiu, dupa cum se poate observa in lucrarea sa, Tristele, ii. 135 seq.; iar Tertulian aplica de doua ori cuvantul relegatur la exilarea lui Ioan, Apology 5; Prescription Against Heretics 36; iar Ieronim face acelasi lucru” (op. cit., p. 262).

Chiar daca, asa cum am vazut, Ramsay credea ca “nu existau mine in Patmos”, lucru care se poate sa fi fost adevarat, chiar si el credea ca Ioan era osandit la munca grea, extrem de severa (V. M. Ramsay, The Teaching of Paul in Terms of the Present Day, p. 61). El chiar vorbeste despre viata de detinut a lui Ioan pe insula Patmos, numind-o “moarte vie” (ibid., p. 61).

Unii au sugerat faptul ca Ioan ar fi lucrat la carierele de piatra din Patmos. Desi se poate sa fi existat candva asemenea cariere, se pare ca locuitorii moderni ai insulei nu stiu nimic cu privire la ele. Cel putin este probabil ca detinutilor li se cerea sa presteze vreun fel de munca grea.

Edwin R. McGregor vorbeste putin despre suferintele pe care se poate sa le fi indurat Ioan:
“… Acesta (Patmosul) a fost intotdeauna cu totul izolat de restul lumii … Pentru un om de nouazeci si cinci de ani, cu instincte sociale deplin dezvoltate, cu moravuri curate, cu o inteligenta cultivata si cu standarde religioase inalte, nu se putea gasi o inchisoare mai aspra in tot Imperiul Roman. Dupa aprecierea tiranului Domitian, viata lui Ioan avea sa fie scurta, dar chinuita, fiind expus la lipsuri severe si la greutatile unui astfel de exil” (Patmos the History of the Kingdom of Heaven the Trust Church of Christ, p. 263).

Trench considera evident faptul “ca Ioan se prezinta aici ca … un locuitor fortat sa locuiasca pe Insula Patmos, ca unul care a fost exilat acolo” (op. cit., p. 18).

Din declaratiile de mai sus si din multe alte declaratii asemanatoare care s-ar putea prezenta, se pare ca putem trage concluzia ca Ioan a fost complet izolat in timpul exilului sau si nu prea putea sa afle multe din cele ce se petreceau in lumea din afara, nici chiar in bisericile pe care le iubea atat de mult. Si totusi, experienta aceasta, ca si cea a lui Iosif in inchisoarea din Egipt, a fost transformata de Dumnezeu intr-o binecuvantare. Ellen G. White declara: “Chiar si pe Patmos el si-a facut prieteni si i-a dus pe multi la convertire” (AA. p. 573). Tot ceea ce au facut oamenii nelegiuiti si demonii pentru a impiedica marturia lui Ioan nu au putut sa-l opreasca pe apostol sa fie auzit de pacatosii care aveau nevoie de Mantuitorul. Vezi ilustratia din fata p. 737

  Resedinta lui Ioan dupa ce a parasit Patmosul. - Pare rezonabil sa admitem ca dupa ce a fost eliberat din Patmos Ioan s-a intors la Efes, in Asia Mica, si ca a indeplinit o lucrare importanta printre bisericile din Asia Mica, inca mult timp dupa ce toti ceilalti apostoli murisera. Intr-o cuvantare intitulata Cine este Bogatul Mantuit? Clement din Alexandria declara: “Ascultati o povestire, care nu este o poveste, ci o relatare cu privire la apostolul Ioan, transmisa din generatie in generatie si incredintata memoriei. Caci atunci cand, la moartea tiranului (Domitian), s-a intors de pe insula Patmos, in Efes, Ioan a fost invitat in teritoriile invecinate din celelalte tari, fie pentru a randui episcopi, fie pentru a pune in randuiala biserici intregi, fie pentru a-i hirotoni pe cei desemnati de Duhul Sfant” (xlii; ANF, vol. 2, p. 603). Domitian a fost exilat la 18 septembrie 96 d.Hr., de catre Stephanus, un libert. Se spune ca atunci cand a devenit imparat, Nerva i-a eliberat crestinii care fusesera inchisi din motive religioase, l-a eliberat pe Ioan si i-a ingaduit sa locuiasca in Efes. Pe vremea aceea apostolul era foarte inaintat in varsta.

Sursa: Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Autorii Bibliei and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>