Investitiile

Investitiile

Fiind ispravnici Dumnezeu ne-a încredinţat timp, talanţi, şi resurse – suntem investitori

Investiţiile implică renunţarea acum pentru a avea mai mult mai târziu

Ps. 23:4-5                    1 Tim. 6:9-10

Banii într-o bancă, voluntariatul în cadrul unei profesii, o zi liberă pentru familie

Investiţia are două alternative  – Împrumutăm şi devenim creditari
- Cumpărăm şi devenim proprietari

Ps. 14,15: „omul prudent se gândeşte la fiecare pas”

Relaţia dintre risc şi câştig este unul dintre adevărurile fundamentale pe care trebuie să-l acceptăm în reuşita investiţiei.

Primul pas – dacă ai datorii – jocul investiţiei poate deveni o capcană. Profitul poate fi mai mic decât dobânda împrumutului. Se pot pierde toţi banii investiţi.

„Nici o investiţie nu este mai sigură decât plata datoriei.”

a.    Aşează ţinte care sunt în armonie cu revelaţia divină (Sfânta Scriptură) Tit 2:1-6; 11, 12 =  cumpătarea
b.    Cere sfat de la Dumnezeu
c.    Discută cu  familia
d.    Aşează obiectivele în scris şi semnează. Pune data
e.    Fii conştiincios faţă de Dumnezeu şi autorităţi (Rom. 13: 7-8)
f.    Păstrează-ţi integritatea (Ps. 37:21)
g.    Recunoaşte-L pe Dumnezeu ca Stăpân al tău (Ps. 22:7)

Cele mai multe datorii provin din excesul de cheltuieli nu din întrările mici. Fă un plan să cheltuiţi mai puţin decât câştigi.

Economiile pot avea trei destinaţii
-    plata datoriilor
-    pentru viitor
-    pentru investiţii suplimentare

Suma recomandată pentru economii:
-    5-10 %  pentru 20 de ani
-    10-15% pentru 30 de ani
-    15-20% pentru 50 de ani

Banii produc bani, iar banii produşi aduc mai mulţi.

Sfaturi pentru economie (Ps. 21:20)

1.    Liber de datorii
2.    economii pentru nevoi viitoare
3.    investiţii suplimentare
4.    Dezvoltarea investiţiei

Minunea înmulţirii pâinilor
Ioan 6 – salariul pe 6 luni n-ar fi fost suficient.
Isus privea lucrurile prin prisma a ceea ce Dumnezeu poate face.
Adevăruri din minunea înmulţirii pâinilor
-    Resursele lui Dumnezeu răspund nevoilor spirituale şi materiale
-    Resursele divine sunt nelimitate
-    Resursele vin în urma ascultării
-    Resursele sunt generoase

Kathlenn Gurney în cartea sa „Your money and personality” spune că există o strânsă legătură între sentimentele inconştiente cu privire la bani şi modul în care câştigăm banii, îi economisim şi îi investim.

El adaugă că psihologii cred că banii constituie un fel de „curs emoţional” care simbolizează sentimente şi dorinţe inconştiente printre care:

-    SIGURANŢĂ (bani suficienţi = nimic nu mă deranjează)
-    LIBERTATE (bani suficienţi = pot alege liber un nou loc de muncă; opţiunile pot găsi răspuns)
-    DRAGOSTE (bani suficienţi = mai mulţi oameni în jurul meu)
-    RESPECT (bani suficienţi = recunoaştere)
-    PUTERE (bani suficienţi = nimeni nu mă poate înlătura)
-    FERICIRE (bani suficienţi = voi fi într-adevăr fericit)

Există întotdeauna tensiune între nevoile noastre pentru creşterea capitalului şi teama pierderii acestuia.

Succesul în investiţii provine nu din speranţă pentru ce este mai bine ci cunoscând cum să rezolvi greutăţile.

Nimeni nu ştie cu exactitate ce va urma.

-    Pregăteşte un plan concret de investire
-    Planul de investiţie să reflecte limitările financiare
-    Planul de investiţie să vă păstreze în zona zero de confort emoţional
-    Planul de investiţie trebuie să fie realist cu privire la aşteptări
-    Începe investiţia cu o sumă mai mică
-    Orice investiţie implică hun anumit grad de risc
-    Nimeni nu ştie ce se poate întâmpla în perioada următoare
-    Piaţa nu va prezenta un avertisment când e timpul să interveniţi

RECUNOAŞTEREA SUVERANITĂŢII LUI DUMNEZEU

Ilustraţie – un tânăr  moşteneşte o afacere de un milion de dolari (un restaurant). După un anumit timp începe să se gândească la următoarele:

-    Ce este viaţa?
-    Ce va face şi ce a făcut până în prezent?

Mortimer Adler, educator renumit a spus că „forţa motivatoare pentru comportamentul uman îl constituie căutarea semnificaţiei.”

Vrem ce are credibilitate, ce poate fi adecvat vieţii. Deşi eram creştini n-am realizat esenţa scopului meu. Nu ştiam că poate fi alta decât slava, gloria lui Dumnezeu. Aveam afacerea prosperă dar nu aveam pace şi linişte. Mândria personală îmi spunea: „Tu poţi realiza mai mult.” Am zis: „Voi investi pe piaţa financiară. Aveam 4 brokeri.

Pentru un timp comoditatea a devenit scopul motivator.

Cum putem afla ce ne motivează? Să ne întrebăm:
-    Cum şi pentru ce cheltuim resursele şi timpul?
-    Ce fel de succes mă emoţionează mai mult?
-    Ce mă deranjează mai mult?

Pascal a zis: „Există un vid creat de Dumnezeu în inima fiecărui om pe care numai El îl poate umple.”  Ce face alegerea atât de grea este faptul că rezultatele sunt contraintuitive.

Chemându-L pe Dumnezeu să preia controlul vieţii avem impresia că pierdem libertatea, puterea, fericirea.  Rezultatul este tocmai contrariul.

Un producător de la Hollywood fiind întrebat dacă faima şi bogăţia au schimbat viaţa sa, el a răspuns: „succesul înseamnă să nu admiţi că eşti nefericit.” Succesul nu a anulat nefericirea lui.

Investirea  pentru slava lui Dumnezeu are un prim pas: Mai întâi să ne investim pe noi. Putem face acest lucru abandonându-ne bunătăţii lui Dumnezeu. (Rom. 11:34-12:2) Când realizăm acest lucru devenim ispravnici.

Investiţia înseamnă a renunţa la ceva acum pentru a avea ceva glorios mai târziu.

Dumnezeu are slavă intrinsecă prin virtutea a ceea ce este. Slava nu îi este dată (atribuită). Dacă omul nu ar fi fost niciodată creat, dacă îngerii nu ar fi fost niciodată creaţi, ar mai fi fost Dumnezeu un Dumnezeu al slavei (gloriei)? Cu siguranţă! Dacă nimeni nu i-ar dat niciodată slavă, onoare sau laudă, ar mai fi fost un Dumnezeul slavei care este acum? Bineînţeles! Aceasta este o slavă intrinsecă – slava naturii lui Dumnezeu. Este manifestarea şi combinarea tuturor atributelor Lui…. Este fiinţa lui, la fel ca harul Său, ca mila Sa, ca şi cunoştinţa Sa. Tot ce facem noi este să I le recunoaştem. Astfel spunem: „Da, este adevărat; Dumnezeu este glorios!”

Ce aşteaptă Dumnezeu cel mai mult din partea noastră?
-    Ascultare?
-    Slujire
-    Recunoştinţă?
F. Ap. 17

Mai mult decât orice Dumnezeu doreşte să-L căutăm pe El. Ca El să devină obiectul afecţiunii noastre, atenţiei noastre. El vrea să-L căutăm pe El. Ce pot spune cei ce au încheiat legământ cu El?

Apostolul Pavel când se adresează credincioşilor din Filipi apune:  „să-L cunosc pe El…”

Obiectivul principal al creştinului nu este slujirea. Nu evanghelizarea. Nu zecimea. Obiectivul trebuie să fie HRISTOS. Slujirea va fi un rezultat al căutării şi cunoaşterii lui.

Asemenea multor oameni trăim sub „tirania urgentului” care ne jefuieşte de privilegiul şi plăcerea de a petrece timp cu El.

Investind pentru slava lui Dumnezeu cere o nouă perspectivă: să privim la El ca la cea mai mare comoară.

Nu există o mai mare bucurie decât a pleca de la locul rugăciunii spunând: „am avut o întâlnire cu El.”

Jonathan Edwards scria:

„Bucuria lui Dumnezeu este singura fericire prin care viaţa noastră poate fi satisfăcută. Întâlnirea cu El depăşeşte orice privilegiu pământesc. Toate aici sunt umbre Dumnezeu este esenţa. Toate aici sunt scânteieri, El este soarele. Toate sunt pârâiaşe, El este oceanul.”

A investi mai mult timp, energie, capacităţi, emoţii în cele materiale decât în părtăşia cu El înseamnă a răni inima Tatălui. Acest lucru implică faptul că:

1.    Comoara noastră este greşit plasată. A fi mult mai mult preocupat de creaturi decât de Creator = idolatrie. A fi mai preocupat de darurile lui Dumnezeu decât de darul prezenţei Sale sau a fi preocupat mai mult de ce îi oferim noi decât de părăşia cu El înseamnă să-L jefuim de gloria care i se cuvine.
Ps. 63: 1-8

2.    credincioşia noastră este greşit orientată
Ps. 27:4-5        Evrei 13:5-6

3.    recunoştinţa noastră este greşit orientată
1 Cron. 29:10-13

Să reflectăm la viaţa noastră zilnică, la deciziile pe care le luăm, la visul pe care îl urmărim. Este Hristos comoara noastră?

CONSTRUIND ÎMPĂRĂŢIA SA

1848 – mama lucra ca pantofar pentru a întreţine familia. Andrew a început serviciul la 13 ani într-o fabrică de textile pentru un câştig de 1,20 dolari/săptămână. S-a decis să urmeze la seral cursuri de contabilitate. Anul următor s-a transferat să lucreze ca telegraf. Se specializează în această profesie, iar la 17 ai câştigă 8,10 dolari/săptămână la căile ferate.

Împrumută bani pentru a construi vagonul de dormit care îl a face 21 de ani să câştige 1250 dolari/săptămână. Realizează cea mai mare companie industrială din lume pe care o vinde în 1901 cu 200 milioane dolari. Numele lui este Andrew Carnagie

Îi plăcea să spună: „Omul care moare bogat, moare în dizgraţie.” Tot ce a acumulat foloseşte în folosul altora, mai ales pentru scopuri educaţionale.

Suntem chemaţi să construim o altă împărăţie.

Mat. 9:25-38            Mat. 28:20

„Dumnezeu iubeşte dătătorul voios!”

Făcând „marele schimb” –  (dăruind viaţa noastră Lui şi El pe a Lui nouă) ne putem vedea aşa cum El ne vede:
-    cetăţeni ai cerului         Fil. 3:20
-    ambasadori ai lui Hristos     2 Cor. 5:20
-    prieteni cu Dumnezeu     Iac. 4:4

În acelaşi timp noi trăim viaţa ca străini şi călători.

„Un peregrin este independent. El este un călător –nu are un loc stabil – puternic conştient că acumularea excesivă de lucruri poate doar să-l distragă de la ceea ce face. Lucrurile materiale sunt de valoare pentru peregrin, dar numai în măsura în care facilitează misiunea acestuia. El ştie că ar putea deveni dumnezeu pentru a-l atrage, şi dacă ochii lui sunt fixaţi spre vizibil ei vor fi atraşi dinspre invizibil.

Dacă ai călători printr-o ţară cu bicicleta sau pe jos, care ar fi atitudinea ta faţă de acumularea de bunuri? Nu vei urî posesiunile sau vei gândi că ele sunt rele în sine – ci le vei alege strategic, privind pe majoritatea dintre ele ca o povară (piedică), lucruri nenecesare, care pot încetini călătoria sau o pot face chiar imposibilă. Călătorii nu construiesc case, nu strâng mobilă, şi nu investesc în economie.

Bineînţeles unii dintre noi sunt chemaţi să stea în acelaşi loc şi în mod natural vor deveni stabili în sensul temporal al cuvântului, trăind în case, construind hambare având mobilă, unelte, recolte şi afaceri. Nu este nimic rău în asta. Dar trebuie să menţinem permanent atitudinea detaşată a peregrinului, filosofia biblică a peregrinului cu privire la lucruri. Trebuie să putem să trăim într-o casă fără ca ea să fie a noastră. Dacă Dumnezeu aşa ne conduce trebuie să putem să lăsăm în urmă o fermă sau o afacere fără să trebuiască să ne întoarcem.

Conduce mentalitatea peregrinului la o viziune sumbră şi cinică despre lumea prezentă? Exact contrariul! Materialistul şi nu peregrinul creştin este acela care este cinic. Cetăţeanul tipic al acestei lumi nu cunoaşte mare satisfacţie din asta. Materialiştii nu pot aprecia cum se cuvine bucuria şi minunile creaţiei. Cel credincios este cel care poate vedea oriunde lucrarea mâinilor Creatorului lui, care poate vedea într-adevăr frumuseţea munţilor şi râurilor şi cascadelor. Nimeni nu apreciază creaţia ca cel ce cunoaşte pe Creator. Nimeni nu apreciază o mâncare bună ca aceia care iubeşte pe Cel care a dăruit-o, nimeni nu se poate bucura de căsnicie ca cel care îi cunoaşte pe Arhitectul acesteia şi care înţelege ce este intimitatea.

Cei îndrăgostiţi de lumea aceasta nu primesc ce are ea mai bun de oferit. Ei aşteaptă ca aceasta să le ofere din goliciunea ei, astfel încât sunt pentru totdeauna deziluzionaţi. Peregrinul creştin nu are astfel de iluzii despre această lume. El o apreciază pentru ceea ce este – o creaţie magnifică a Aceluia care umple golul inimii …
Una dintre cele mai mari bucurii pe care peregrinul creştin le găseşte sunt acele momente care-i amintesc de viitoarea casă, cea adevărată. Nu a văzut acest loc, dar a citit despre ea, şi trăieşte cu făgăduinţa plină de  bucurie că este pregătită chiar în acest moment. (Ioan 14:2-3)

În cel mai adevărat sens al cuvântului, peregrinii creştini au partea cea mai bună din ambele lumi. Ne bucurăm de această lume ori de câte ori ne aminteşte de cea viitoare, şi ne mângâiem ori de câte ori nu ni se aduce aminte. Avem făgăduinţa unui cer şi pământ nou unde cele mai rele lucruri ale acestei lumi  – tristeţea, durerea, moartea şi lacrimile pe care le cauzează – nu vor mai fi niciodată (Apoc. 12:4).  Cu toate acestea ştim că cele mai bune lucruri ale acestei lumi, dragostea, bucuria, mirarea, închinarea şi frumuseţea pe care le-am experimentat aici, nu vor pieri, ci vor fi intensificate şi perfecţionate în lumea refăcută… ”

O învăţătură care îl glorifică pe Dumnezeu este motivată de dorinţa de a vedea împărăţia lui Dumnezeu crescând.

În timp ce ne gândim la locul şi rolul în creşterea împărăţiei, să luăm în considerare următoarele adevăruri:

-    Dumnezeu este Stăpânul întregului Univers.
Deut. 10:14        Iov 41:11             1 Cron. 29:11-12

-    Stăpânirea lui Dumnezeu mă include şi pe mine. Nu sunt nimic mai mult decât ispravnic.
Ps. 24:1-2        1 Cor. 6:19-20

-    Nu este nimic care să nu fi primit, nici un motiv pentru mândrie, ci doar pentru recunoştinţă.
1 Cor. 4:7        1 Tim. 6:7-8            Fil. 4:19

-    Bogăţia vine odată cu responsabilitatea administrării, nu dreptul la stăpânire. A fi ispravnic este o chemare pentru toată viaţa care îmi cere să am un ochi tot timpul îndreptat spre veşnicie.
Luca 16:11-12        Mat. 16: 24-26

-    Prima responsabilitate administrativă este de a fi dispus ca Dumnezeu să gândească, vorbească, acţioneze sau să ofere prin mine. Şi să-şi slăvească numele Său.
Ioan 15:7-8        1 Cor. 10:31

-    Dumnezeu mi-a oferit un ghid care îmi arată cum aş putea să administrez mai bine bogăţia Sa. La prima vedere acest ghid pare general şi nu specific, acest lucru însemnând că eu am nevoie să caut înţelepciunea Sa în scopul împlinirii voinţei Sale.
Iac. 1:5-6         2 Tim. 1:7            2 Tim. 3:16.17

-    Dăruirea mea pe cât posibil este în ochii lui Dumnezeu decât a oamenilor. Apariţia „vieţii secrete” a credinciosului pentru ca Dumnezeu să primească toată slava.
Mat. 6:1-3

-    Bogăţia poate deveni un pericol pentru cei ce o caută ca un scop în sine. Trebuie administrată cu multă grijă.
1 Tim. 6: 9-10        1 Tim. 6:17

-    Sunt chemat să trăiesc din plin fiecare zi şi nu în viitor. De aceea Dumnezeu evaluează credincioşia administrării mele bazat pe ce fac cu ce am acum, nu cu ce voi putea face în viitor cu cei voi avea mai mult.
Mat. 6:33-34        Mat. 25:21

-    Ar trebui să administrăm bunurile materiale într-un anumit sens al urgenţei. Acest lucru mă determină să dăruiesc ce trebuie acum şi să nu economisesc pentru o dăruire ulterioară. Mai târziu poate însemna niciodată.
Ioan 4:35.36        Ioan 9:4            2 Pet. 3:9-10

-    Dumnezeu a zidit principiul semănatului şi secerişului în Univers. Pot avea încredere că îşi va face partea, va împlini făgăduinţa Sa.
2 Cor. 9:6        1 Cor. 2:7-9

-    Dăruirea este o problemă a inimii. Dumnezeu priveşte la intenţia sinceră şi nu la darul nostru.
1 Sam. 16:7        2 Cor. 9:7-8

-    Nu este greu să părăseşti bogăţia pământească atunci când Dumnezeu este comoara ta.
Luca 12:32.34

Dumnezeu deţine totul, El nu are nevoie de ajutorul nostru, de banii noştri. Noi nu avem nimic de care El să aibă nevoie…. dar El are totul ce noi avem nevoie.

Consacrarea, renunţarea, sacrificiul, crucea sunt cuvinte neplăcute până când nu-L vedem pe Dumnezeu aşa cum este El în realitate.

CĂUTÂND ÎNŢELEPCIUNEA SA

Pentru a investi putem culege informaţii din jurul nostru, informaţii ce de multe ori sunt contradictorii. Uneori trebuie uitat ceea ce credem că noi cunoaştem şi să învăţăm ce avem nevoie să ştim.

Orice alegere este fundamentală în sistemul de valori pe care îl avem. Convingerile se schimbă când valorile sunt schimbate. Valorile ne ajută la stabilirea graniţelor.

Henry Cloud descrie graniţele în următorul mod:

„Graniţele, în sensul strict al cuvântului sunt linii sau lucruri care marchează limite sau margini. În sensul psihologic al cuvântului, graniţele reprezintă conştientizarea propriei noastre identităţi separat de a celorlalţi. Acest sens al separării formează baza identităţii personale. Ne spune ce suntem, ce vom alege, ce vom suferi, ce vom simţi, ce ne va plăcea, ce vom dori şi ce nu vom face din fiecare din aceste categorii. Pe scurt, graniţele ne definesc pe noi. În acelaşi mod, graniţele fizice determină locul unde limitele proprietăţii încep şi se sfârşesc, o graniţă psihologică şi spirituală defineşte cine suntem şi cine nu.”

Toate acestea constituie fundamentul identităţii noastre – cum ne vedem din punct de vedere spiritual, şi care sunt responsabilităţile noastre morale.

Există convingeri ce trebuiesc schimbate? Privim din modul de a gândi al oamenilor, din înţelepciunea lor? Convingerile îmi spun că totul este bine? (Rom. 12:1-2)

Reînnoirea minţii ne va ajuta să vedem cine este Dumnezeu şi sine suntem noi. Ca investitori, suntem orbi faţă noi înşine. Înţelepciunea noastră, motivaţiile, emoţiile, viziunea sunt afectate de păcat.
-    Înţelepciunea noastră este decăzută        1 Cor. 3:18-19
-    Motivele nu sunt curate            Ieremia  17:9
-    Emoţiile fără putere                Rom. 7:18
-    Viziunea limitată                Iac. 4:1-14

O minte reînnoită va aşeza greutate acolo unde poate plasa priorităţile şi valorile biblice.

Strategia investiţională să ofere graniţele necesare. Să recunoaştem că avem nevoie de înţelepciune. Uneori ne simţim traşi în toate direcţiile

Motive impure

Înţelepciune                     Viziune
decăzută                          limitată

Emoţii puternice
Avem nevoie de adevărata libertate morală, de graniţe.

Graniţa nr. 1

Folosind repere mecanice mai degrabă decât propria intuiţie şi judecată
Ps. 28:26                            Gal. 5:22.23

Piaţa ajunge deseori la extreme pentru că nu este călăuzită de raţiune ci de emoţii.
Ghidul mecanic ne va ajuta să exploatăm sentimentele în mod pozitiv, sentimente care deseori determină investitorii să acţioneze când nu este cazul. Ghid mecanic – poate părea ceva dur – dar este o virtute.

Graniţa nr.2

Construieşte un portofoliu cât mai larg pentru că nu ştii ce va aduce viitorul.
(Ecl. 11:2)

Spune: „Nu sunt eu singurul care nu cunoaşte viitorul, nici chiar experţii nu-l cunosc.” Economia poate produce surprize oricând.

Acceptând că nimeni „nu cunoaşte” vei avea loc pentru diversitate şi relaxare.

Graniţa nr. 3

Dezvoltă o strategie pe termen lung, înlătură gândul îmbogăţirii imediate. (Ps. 13:11; Gal. 5:22)
Pentru investiţii, este nevoie de termen lung pentru a fi productivă. Astfel vei avea 3 beneficii:

1.    Oferă timp pentru a face mai întâi lucrurile prioritare (plata datoriilor)
2.    Oferă timp pentru lucru şi rugăciune
3.    Oferă posibilitatea relaxării

Graniţa nr. 4

Acceptarea responsabilităţii managementului deciziilor tale, care te conduce să dobândeşti o cunoaştere a esenţei şi să cauţi sfat atunci când iei decizii importante.  (Gal. 5:22)

Poţi să delegi autoritate altcuiva să ia anumite decizii cu privire la investiţii dar nu poţi să delegi responsabilitatea ta pentru rezultatele care reies din acele decizii.

Ştiind că administrarea acestei părţi a vieţii tale este o sarcină dată de Dumnezeu, te va ajuta să fii mult mai realist cu privire la nevoile tale din cele patru domenii. Mai realist cu privire la:
-    nevoia de cunoaştere suplimentară;
-    limitele realizărilor investiţiei pentru tine;
-    punctele tari şi punctele slabe ale industriei investiţiei;
-    pieţele în sine.

Investiţia spre slava lui Dumnezeu caută înţelepciunea Lui.
Înţelepciunea ce se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu este acolo pentru a ne proteja şi a-L slăvi pe El. În problemele financiare ţinteşte spre Însuşi Dumnezeu ca fiind singura noastră comoară şi ne ajută să vedem că noi suntem aceia care sufere când căutăm comoara altundeva. (1 Cor. 1:20-31)

TEO-ECONOMIA

1.    Mâna invizibilă
-    Există o „mână invizibilă” în lume
-    „Mâna invizibilă” nu este competiţia
-    Competiţia este distructivă
-    Mâna invizibilă este Dumnezeu

2.    Am obosit să fiu sărac
-    Sărăcia nu este un joc ci o realitate crudă
-    Ce este sărăcia?
-    Pentru ce sărăcie?

A. CAUZELE sărăciei:
a.    Cauze externe     - nedreptate, asuprire (Is. 3:15)
- dezastre (catastrofe naturale, foamete, accidente)
b.    Datorii
c.    Comoditatea sau lenea (Ps. 24:33-34)
d.    Alcoolul, drogurile, fumatul (Ps. 21:17; 20:1; 23; 29-35)

B. SOLUŢII posibile:
a.    Avem o atitudine negativă. Dar în Biserică?
b.    Oamenii au nevoi mult mai mari decât hrană, haine.
c.    Au nevoie să fie trataţi cu demnitate.
d.    Ajutorul cel mai important este să ajungă să se ajute singuri. Masa gratuită este deseori contraproductivă distrugând iniţiativa şi încurajând lenea (1 Tim. 3:10)
e.    Motivarea nu manipularea. Mulţi şi-au pierdut încrederea în sine.

3.    Poţi avea bogăţie
Biblia descrie bogăţia ca pe un dar de la Dumnezeu. Exemple de oameni bogaţi: Avraam, David, Solomon.

Totuşi mulţi privesc bogăţia ca fiind ceva rău şi condamnabil. Biblia nu condamnă oamenii bogaţi pentru că sunt bogaţi. Atunci când devine un scop în sine bogăţia este un lucru condamnabil.

A.    BOGĂŢIA FĂRĂ ÎNŢELEPCIUNE

Bogăţia adevărată este rezultatul muncii, onestităţii şi încrederii în Dumnezeu.
Bogăţia falsă este un rezultat al exploatării şi înşelăciunii. Neimplicarea lui Dumnezeu în câştigarea bogăţiei conduce la bogăţie fără înţelepciune.

B.    SCOPUL BOGĂŢIEI

Există trei scopuri principale pentru obţinerea bogăţiei.
1.    Satisfacerea nevoilor personale
2.    Ajutarea semenilor
3.    Dezvoltarea împărăţiei lui Dumnezeu
Ex. Samariteanul milos. Principiul semănatului şi al seceratului

C.    PERICOLUL BOGĂŢIEI

a.    Atotsuficienţă
b.    Indulgenţă (timp liber – decădere morală)
c.    Superioritate – aroganţă

Sursa: http://moldova.adventist.ro

This entry was posted in Articole diverse. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>