Ilustratii despre timp

Ilustratii despre timp

Fiecare zi traita este o zi deosebita

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:

- Acesta – a spus – nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.

- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Un geniu isi ia ramas bun

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Iti recomand s-o citesti, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

In ce-ti investesti timpul ?

O agentie de consultanta din Pensylania a facut u studiu recent cu privire la timpul pe care un american obisnuit il investeste in timpul unei vieti de 70 de ani pentru cele mai neobisnuite lucruri. Rezultatul acestei analize a descoperit citeva capitole surprinzatoare : Un american obisnuit in timpul unei vieti de 70 de ani petrece:

8 luni – pentru a deschide emailuri nedorite (SPAM)
6 luni – asteptind la semafoare
1 an – pentru a cauta cheile de la masina sau alte lucruri pierdute
2 ani – pentru a raspunde la telefoanele pe care le primeste
4 ani – facind curatenie in casa
5 ani – asteptind la diferite cozi:la ghisee , magazine sau casierie

Desi timpul este cel mai pretios dar , sunt asa de multe clipele pe care le petrecem pentru lucruri fara rost. In societatea in care traim ,cea mai mare ispita este sa risipim cel mai pretios dar investind in lucruri urgente neglijind pe cele importante.

Anul Domnului

Japonezii au un mod deosebit de numarare a anilor . Orideciteori un nou imparat urca pe tron, numaratoarea anilor incepe cu anul 1. De exemplu in anul 1989, imparatul japonez Hirohito , domnea deja de 63 de ani. De aceea in calendarul japonez era anul 63. Cind Hirohito a murit, a fost instalat ca imparat la Japoniei Akihito . In acest fel anul 1990 pentru japonezi a fost anul 1 a lui Akihito iar anul 2007 este anul 17 al lui Akihito.

Acest fapt este valabil si pentru crestini, deoarece venirea Domnului Iisus a adus o noua numaratoare a anilor. William Barclay, un vestit comentator biblic , a cuprins acest adevar in declaratia :”numarul anilor inscrisi in calendar, ne arata ca venirea Domnului Iisus, a facut ca istoria sa aiba un nou inceput!” De aceea anul pe care il incepem nu este anul 1 si nici 100 sau 1.000, ci anul Domnului 2007 ! Domnul Iisus este pe tron; de aceea putem incepe un nou an al Domniei Lui.

Pentru incadrerea in istorie a anului pe care il incepem, folosim notificarea A.D. (Anul Domnului). Desi se foloseste aceasta notificare, pentru multi anul capata o alta semnficatie: ii spun Anul Domnului, dar acestia isi petrec zilele traind pentru ei insisi,pentru lumea de aici sau pentru pacat. Pot avea cu adevarat un An al Domnului , numai cei in viata carora domneste Christos si traiesc in fiecare zi doar pentru cauza imparatiei lui Dumnezeu, implinind voia Celui Preainalt.

Traieste in asa fel incât sa poti spune la sfârsitul fiecarui an ca acesta a fost cu adevarat Anul Domnului !

Impunerea – o gresala?

UPS (un serviciu de curierat rapid) se poate mandri cu o deosebita eficienta a angajatilor sai. In medie, un curier UPS distribuie 400 de pachete in fiecare zi lucratoare. Compania obtine o eficienta atat de mare acordand o atentie deosebita detaliilor din viata unui curier.

Reporterul Robert Frank de la Wall Street Journal scrie despre aceasta strategie: “Avand un personal de peste 3000 de curieri, compania dicteaza fiecarui angajat sarcini precise. De exemplu, curierul trebuie intotdeauna sa coboare din masina cu piciorul drept, sa tina banii cu fata in sus, sa care pachetele sub mana stanga. De asemenea, trebuie sa mearga cu o viteza de trei pasi pe secunda. UPS le dicteaza angajatilor chiar si felul in care sa isi tina cheile si anume, dintii cheilor in sus pe degetul al treilea. Aceasta abordare poate ca functioneaza in industria curieratului insa nu poate fi aplicata in nici un caz in viata spirituala.

 ”Vin vremuri grele”

Intr-o dimineata, un tanar artist intra intr-o cafenea, fiind foarte entuziasmat ca a fost angajat sa picteze portretul unui om cu bani care avea o firma de constructii.

In timp ce isi savura cafeaua bucuros, vazu un ziar lasat pe masa vecina in care era tiparit cu litere mari urmatorul titlu:  “VIN VREMURI GRELE”

Incepu sa se gandeasca tot mai mult la aceste cuvinte.

Patronul cafenelei trecu sa-l salute si vazandu-l ingrijorat, il intreba daca s-a intamplat ceva. Acesta i-a raspuns trist ca trebuie sa plece, caci vin vremuri grele, asa ca trebuie sa munceasca la lucrarea lui.

Patronul incepu sa se macine ca poate chiar vin vremuri grele.

Devenea din ce in ce mai ingrijorat pe masura ce se gandea la vorbele tanarului.

Isi suna apoi sotia rugand-o sa nu se supere dar ca trebuie sa-si anuleze comanda pentru rochia cea noua, deoarece este cam scumpa si s-au anuntat vremuri grele.

Aceasta suna la magazinul unde isi comandase rochia si o ruga pe patroana sa-i anuleze comanda. Isi ceru scuze dar …Vin vremuri grele si trebuie sa faca economii.

Patroana n-a avut incotro si a anulat comanda, dar isi aminti ca a auzit ea la stiri
candva ca “Vin vremuri grele”. Asa ca a sunat imediat la firma de constructii pe care o angajase pentru executarea unei lucrari de extindere a magazinului.

L-a anuntat pe constructor ca va renunta pentru moment la lucrare, deoarece vin vremuri grele si nu isi poate asuma un asemenea risc in acest moment.

Constructorul s-a intristat la auzul acestei vesti, motiv pentru care s-a grabit sa-l sune pe tanarul artist spunandu-i ca doreste anularea comenzii pentru portret, intrucat vin vremuri grele si acesta nu este un moment potrivit ca sa cheltuie banii pe lucruri artistice.

Coplesit de suparare, tanarul artist a acceptat cu resemnare vestea, ca doar s-a intamplat asa cum a anticipat. Simtindu-se trist, porni inspre cafeneaua favorita sa-si inece amarul cu un pahar de vin.

In timp ce statea din nou asezat la masa lui, zari ziarul pe care scria “Vin vremuri grele”.

De data asta s-a ridicat si a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine.

Data ziarului era de acum 5 ani. Cineva despachetase farfurii pentru restaurant.

Morala: Gandurile si cuvintele noastre ne creeaza realitatea in care traim.

 

This entry was posted in Ilustratii, intamplari. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>