Epistola soborniceasca a lui Iuda

Epistola soborniceasca a lui Iuda


1. Titlul. In cele mai vechi manuscrise grecesti titlul acestei epistole este simplu, Ioudas („Iuda”). Titlul „Epistola Generala a lui Iuda” (asa cum apare in KJV) se refera la faptul ca aceasta scrisoare nu a fost adresata unei anumite persoane, biserici sau grup de biserici, ci „catre cei chemati, care sunt iubiti [,sfintiti’, KJV]” (vezi v. 1). Din acelasi motiv ea este uneori numita „epistola catolica”, cuvantul „catolic” avand sensul de „universal”.

2. Paternitatea. Scriitorul se numeste pe sine „Iuda, rob al lui Isus Hristos, si fratele lui Iacov” (v. 1), si nu exista motive pentru a pune la indoiala aceasta identificare, desi cuvintele pot fi interpretate in mai multe feluri.

In Noul Testament sunt pomeniti mai multi barbati cu numele de Iuda. Acestia sunt: Iuda Iscarioteanul (Marcu 3,19), Iuda „nu Iscarioteanul” (vezi Ioan 14,22), Iuda Galileanul (Faptele Apostolilor 5,37), Iuda din Damasc (Faptele Apostolilor 9,11), Iuda supranumit Barsaba (Faptele Apostolilor 15,22), si Iuda care, ca si Iacov, Iose si Simon, era un frate al lui Isus (vezi Marcu 6,3).

In general este acceptat faptul ca Iacov, fratele Domnului, este cel care a prezidat Conciliul de la Ierusalim (vezi Faptele Apostolilor 12,17; 15,13) si care probabil a scris mai tarziu si Epistola lui Iacov (vezi Introducerea la acea epistola). S-ar putea deci ca cel care a scris Epistola lui Iuda sa fi fost fratele acestui Iacov, deci un alt frate al Domnului Isus.

Aceasta relatie familiala cu Domnul tindea sa il faca fruntas in biserica si sa-i dea autoritatea reflectata in epistola sa. Faptul ca nu vorbeste pe fata legatura lui familiala cu Domnul, ci se numeste pe sine „rob al lui Isus Hristos” (Iuda 1) ar putea fi explicat printr-o retinerea de a-si valorifica rudenia cu Isus.

     3. Cadrul istoric. Epistola nu contine nici o declaratie directa cu privire la imprejurarile care au dus la scrierea ei, si nici o vreo aluzie cu privire la biserica destinatara, dar se pot deduce unele informatii din cuprinsul ei. Este clar ca in biserica se furisasera elemente dezbinatoare (v. 4, 8, etc.) si ii abatusera pe multi de la curatia Evangheliei. Aluziile din Epistola lui Pavel catre Coloseni, epistolele pastorale si Apocalipsa arata ca ereziile gnostice incepusera sa patrunda in bisericile din Asia Mica. Este deci posibil ca scrisoarea lui Iuda sa fi fost adresata acestor biserici.

Faptul ca o mare parte din materialul acestei epistole se gaseste si in 2 Petru necesita o explicatie (compara Iuda 4–18 cu 2 Petru 2,1 – 3,3). Nu doar ca apar aceleasi idei, dar in multe cazuri sunt folosite aceleasi cuvinte, unele chiar neobisnuite. A imprumutat Iuda din 2 Petru, Petru de la Iuda, sau amandoi au imprumutat dintr-o sursa comuna, dar necunoscuta?

La intrebarea aceasta nu se poate da un raspuns definitiv. Cei mai multi invatati biblici cred ca Epistola lui Iuda a fost scrisa inainte de cea a lui Petru, deoarece e dificil de explicat de ce ar fi scris Iuda o epistola daca avea putin de spus in afara de ceea ce deja fusese bine exprimat in 2 Petru. Acesti invatati afirma ca ar fi fost usor de explicat ca Petru a folosit ideile exprimate in scurta epistola a lui Iuda, si apoi a mai adaugat si altele. Studiile literare arata ca cea mai scurta din doua lucrari similare e de obicei cea mai veche.

Totusi, o minoritate de invatati sustin prioritatea celei de-a doua epistole a lui Petru fata de a lui Iuda. Printre motivele prezentate sunt urmatoarele: (1) 2 Petru 2:1 vorbeste despre faptul ca in viitor aveau sa apara invatatori mincinosi, in timp ce din Epistola lui Iuda se pare ca acesti invatatori erau deja la lucru (Iuda 4). (2) Iuda declara ca avertizarea cu privire la venirea scepticilor avusese loc in trecut (v. 17, 18), in timp ce la Petru avertizarea aceasta este prezenta (2 Petru 3:3).

Argumentele pro si contra nu sunt suficient de decisive pentru a hotari care dintre cele doua epistole, Iuda sau 2 Petru, a fost scrisa mai intai (compara cu Vol. V, p. 186). De aceea, este imposibil de stabilit data scrisorii lui Iuda. Daca a fost scrisa inainte de 2 Petru, atunci anul trebuie sa fi fost inainte de 67 d.Hr., anul probabil al mortii lui Petru (Vol. VI, p. 102); daca a fost scrisa dupa 2 Petru, atunci data scrierii ei este intre anii 70 si 85 d.Hr.

    4. Tema. Din v. 3 ar putea reiesi ca autorul intentiona sa scrie o adevarata epistola pastorala pentru a-i intari pe credinciosi in credinta lor crestina, dar vestile despre necazurile produse de invatatorii desfranati l-au determinat, sub calauzirea Duhului Sfant, sa-si schimbe planul original si sa-i indemne pe cititori sa apere cu indrazneala credinta. Pentru a-i incuraja intr-o astfel de lucrare, el ii demasca pe amagitori, arata legatura dintre acestia si cei care se razvratisera inainte impotriva autoritatii divine si isi indeamna turma sa-i evite pe acesti amagitori si sa-si concentreze atentia pentru a-L intampina pe Domnul in slava. Pentru o intelegere a cuprinsului epistolei sunt necesare trimiterea la a doua epistola a lui Petru si comparatia cu ea.

Sursa:Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Cartile Bibliei. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>