Eludarea judecăţii

Eludarea judecăţii

I. Introducere
Înainte de a vă adresa orice cuvânt, aș dori să vă întreb: „De unde sunteți?” … Din Tesalonic, sau din Bereea? (F.A. 17:11)
Diferența dintre cele două localități, face diferența dintre atitudinea față de vorbitor a unora și a altora. Este ușor să asculți, dar este mai greu să verifici „în fiecare zi.”

În America, în primele decade ale lui 1800 s-a declanșat ceea ce George Knight a numit „febra milenială.” America era în plină dezvoltare în domeniile: învățământ public, economie, libertate de gândire. Se dezvoltă societățile misionare și biblice. Predicatori ca Charles Finney au trezit America față de importantele subiecte cum ar fi: mântuirea, reforma în viață și societate, abolirea sclaviei. Se părea că America este destinată să conducă lumea la mileniul de glorie al Apocalipsei. DA, pe vremea aceea se spunea că Isus va veni după mileniu (un timp înfloritor), nu înainte, cum credem noi astăzi.

Un singur lucru lipsea Americii – independența. Aceasta a fost obținută în urma unui război între anii 1812-1815. Pe câmpurile de luptă, între căpitani, se află un tânăr fermier, un iubitor de folozofie pe nume William Miller. A citit pe David Humne, Voltaire și Thomas Paine. Ei l-au condus la ideea că Dumnezeu a abandonat lumea asta. „Dumnezeu a murit,” atât din inimile oamenilor, cât și din Universul acesta. Avea însă o suspiciune cu privire la validitatea presupunerilor deiste: Revoluția franceză (1789-1799), făcută cu ajutorul rațiunii și fără Dumnezeu, care a dus la niște atrocități și haos nemaiîntâlnite. Să fie oare acesta tot adevărul, se întreba William Miller. Numai că în urma războiului se gândește serios că trebuie să fie un Dumnezeu deasupra care i-a salvat viața și care există, conducând destinele acestui pământ.

La un an după război se botează în biserica baptistă și începe să studieze Biblia ca cei din Bereea. Verset cu verset, iar ceea ce nu înțelegea studia mai intens, folosind mai ales concordanța. Locurile unde a zăbovit cel mai mult au fost pasejele cărții lui Daniel, care l-au condus pe Miller, în 2 ani de zile, la concluzia că Isus va veni în jurul anului 1843. S-a blocat însă la gândul că majoritatea creștinilor cred că Isus va veni după mileniu. Dacă greșește și îi duce în rătăcire pe alții? Urmează încă 5 ani de studiu, în care caută să-și răspundă oricărei obiecții. După șapte ani începe să vorbească vecinilor, dar numai câțiva l-au ascultat cu ceva interes. Miller dedică încă 9 ani de studiu la sfârșitul cărora este copleșit de responsabilitatea de a vesti și altora ceea a înțeles.

Face un legământ cu Dumnezeu și-I spune că dacă va fi invitat să predice, o va face, altfel nu. Spera că nimeni nu-l va băga în seamă. Dar invitațiile au început să curgă.

Azi, ca niște epigoni, Adventistii sunt confuzi cu privire la ceea ce cred (EGW)
Mi-a fost arătat că mulţi dintre cei ce mărturisesc a avea o cunoaştere a adevărului prezent nu ştiu ce cred. Ei nu înţeleg dovezile credinţei lor … Când timpul încercării va veni, unii oameni, care acum le predică altora, îşi vor da seama, examinându-şi poziţiile, că sunt multe lucruri pentru care nu pot prezenta nici un argument satisfăcător. Până când nu vor fi încercaţi în felul acesta, nu-şi vor da seama de marea lor ignoranţă. În biserică sunt mulţi care iau de bun faptul că înţeleg ceea ce cred; dar până nu începe controversa, nu-şi cunosc slăbiciunea. Când sunt despărţiţi de cei care au aceeaşi credinţă ca a lor şi obligaţi să-şi explice singuri credinţa, vor fi surprinşi să vadă cât de confuze le sunt ideile sau ceea ce au acceptat ca adevăr … Domnul Îşi va trezi poporul; dacă alte mijloace dau greş, atunci rătăciri vor veni în mijlocul lor şi-i vor cerne, separând pleava de grâu … {T5 708} …

Dumnezeu doreşte ca adevărul atât de important să fie cercetat pe deplin, cu perseverenţă, cu post şi rugăciune. Credincioşii nu trebuie să rămână la presupuneri şi idei definite greşit cu privire la ceea ce constituie adevărul. Credinţa lor trebuie să fie fondată ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât, atunci când timpul încercării va veni şi vor fi aduşi în faţa consiliilor ca să răspundă pentru credinţa lor, credincioşii vor fi în stare să prezinte un motiv pentru nădejdea care este în ei, cu smerenie şi teamă.”

Martie 1843 – Marte 1844 (Prima dezamăgire)
August, 1844: S. Snow face demostrația că ziua ispășirii anul acela cădea pe 22 octombrie, 1844. Audiența este pusă pe jar. Isus vine la 22 octombrie, 1844. Aleluia!!!
N-a venit. Întrebări/dileme: ori am calculat greșit (au considerat că nu greșiseră), ori nu s-a întâmplat nimic (J Himes & W. Miller). S-a întâmplat altceva: (1) venirea spirtuală a lui Isus (spiritualizatorii); (2) Altceva: explicaţia dezamăgirii – Isus a început ultima fază a slujirii Sale în favoarea omului.

Azi se contestă:
Timpul
Necesitatea

II. Cuprins
1. Certitudine: Isus e la dreapta Tatălui & este Mijlocitorul nostru

Mat. 26:64 ,,Da“, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.“

Mar. 16:19 19 Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a șezut la dreapta lui Dumnezeu.
F.A. 7:55-56 55 Dar Ștefan, plin de Duhul Sfînt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; 56 și a zis: ,,Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“

Rom. 8:34 Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi!
Alte texte: Ef. 1:20; Col. 3:1; Evr. 1:3; 8:1; 10:12; 12:2; 1 Pet. 3:22

ISUS E CU TATĂL DE LA ÎNCEPUT!!! De la înălțare. A fost la dreapta lui Dumnezeu și înainte de 1844. Ceea ce era foarte clar pentru primii creștini, care nu înțelegeau cartea lui Daniel cum o înțelegem noi azi, este că aveau un prieten în cea mai înaltă poziție în Univers – la drepta lui Dumnezeu.

Evr. 9:11-12 vorbesc despre începutul slujirii lui Hristos ca mare preot în sanctuarul ceresc. Ta hagia, nu se referă doar la sfânta sfintelor (cum pare să indice Cornilescu), ci la întregul complex al sanctuarului.

A doua certitudine

„Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata” (Ecl. 3:17; 12:14), adica si alea bune si alea rele. Este ceea ce spune Pavel in 2 Cor. 5:10 „Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup.” Alte texte: Iov 34:11; Ps. 62:12; Prov. 24:12; Is. 59:18; Ier. 50:29; Ezech. 7:3, 4, 8, 9; Mat. 16:27; Rom. 2:5-6; 1 Pet. 1:17.

2. Slujbă în cer? De când? Curățire în cer? De când?

Ce face Isus acum în cer? Mijlocește. Îmi place răspunsul, dar nu mă mulțumește. De când mijlocește? De la început: Evr. 8:1; 7:25. Care este diferența între ce a făcut înainte de 1844 și ce face după? Diferența este dată de termenul „curățit” din Daniel 8:14. ÎN TIMP CE MIJLOCIREA RĂMÂNE ÎN PICIOARE, ISUS DESFĂȘOARĂ O LUCRARE CARE NU OFERĂ NUMAI IERTAREA, CI ȘI ȘTERGEREA PĂCATELOR. Pentru unii asta este o negare a crucii. Adică ceea ce crucea a iertat este bun iertat. De ce este nevoie de o lucrare de curățire? Nu a fost sacrificiul suficient ca să curețe? Se întâlnește păcătosul din nou cu păcatele iertate la cruce?

DA: Mat. 18:23-35

3. Nu anulează crucea?
Ioan 3:17-21
Se bate multa moneda pe faptul ca interesul lui Isus nu este judecata, ci mantuirea. Se aduce ca argument Ioan 3:17 „Dumnezeu, in adevar, n-a trimes pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mintuita prin El.” E ceva devăr aici. La prima Sa venire, Isus nu a venit sa judece, ci sa mantuiasca. (Aici eu as traduce krinoo cu „a condamna,” „a invinui”). El nu a venit sa invinuiasca, ci sa ierte. DAR ASTA NU INSEAMNA CA NU VA FI UN TIMP AL INVINUIRII… Versetul imediat urmator spune: „Oricine crede in El, nu este judecat; dar cine nu crede, a si fost judecat, pentruca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3:18). Prin textul acesta se susține ca pentru cel necredincios nu este nici o judecata, ca cel ce nu crede „a si fost judecat.” Verbul krinoo, are sensul de a condamna, dar si de a judeca in proces. Eu nu cred ca Isus a vrut sa spuna aici ca cel necredincios nu va fi niciodata judecat in proces (vezi Ecl. 12:14; 2 Cor. 5:10), ci ca a si fost condamnat prin necredinta lui. Dar acesta va trebuie sa raspunda lui Dumnezeu, daca are ce, fata de necredinta lui. Tot prin textul acesta ati vrut sa spuneti ca cel care crede nu este judecat. Eu cred ca acelasi sens este si aici. Adica, cel care crede nu este condamnat, dar nu ca nu este judecat in proces niciodata (textele le-am arata deja).

Dan. 5: Dumnezeu cântăreşte

Ioan 5:24
• nu se refera la judecata de cercetare. Citeste cu atentie si afla ca este vorba despre judecata celor rai (de dupa mileniu), iar asta o afli usor citind Ioan 5:21, 29. Pe aceasta o vor eluda toti cei care „asculta cunivtele” lui Isus. Nu cred in prezenta noastra fizica la judecata. Dan. 7:10 spune ca judecta se face dupa niste carti.

• judecata la care se refera Isus aici este cea post-mileniala, de dupa invierea celor rai. E NORMAL CA LA ACEASTA JUDECATA CEI CREDINCIOSI SA NU MAI CALCE. Ei sunt deja mantuiti. Judecata lor s-a realizat in lipsa, pe cand erau pe pamant. Doar in acest sens ai dreptate cand spui ca „fratii lui Isus” nu vor veni la judecata. Adica fizic nu vor veni la judecata. ATENTIE: JUDECATA INVESTIGATIVA A CELOR CARE PRETIND CA CRED NU ARE CA SCOP SA OFERE MANTUIREA, CI SA CONFIRME ACEASTA MANTUIRE. Mi se pare lipsit de fundament accentul pus pe A CREDE in detrimentul lui A FACE. De cand este „A CREDE” mai important decat „A FI”? Balanta asta a inteles-o bine pana si catolicul Shakespeare …

„Marele plan al mântuirii, aşa cum este el descoperit în lucrarea de încheiere a acestor zile de pe urmă, ar trebui să fie cercetat îndeaproape. Scenele legate de Sanctuarul de sus ar trebui să facă o astfel de impresie asupra minţii şi a inimii tuturor, încât să poată fi în stare ca, la rândul lor, să-i impresioneze pe alţii. Toţi au nevoie să devină mult mai inteligenţi cu privire la lucrarea de ispăşire care continuă în Sanctuarul de sus. Când acest mare adevăr este văzut şi înţeles, cei care îl adoptă vor lucra în armonie cu Domnul Hristos, pentru a pregăti un popor care să stea în marea zi a lui Dumnezeu, iar eforturile vor fi încununate de succes. Prin studiu, contemplare şi rugăciune, poporul lui Dumnezeu va fi înălţat mai presus de ceea ce este obişnuit, gânduri şi simţăminte omeneşti vor fi aduse în armonie cu Hristos şi cu marea Sa lucrare de curăţire a Sanctuarului de sus de păcatele poporului. Credinţa lor va merge cu El în Sanctuar, iar închinătorii de pe pământ vor revedea cu grijă viaţa lor şi îşi vor compara caracterele cu marele standard al neprihănirii. Vor vedea propriile lor defecte; de asemenea, vor vedea că trebuie să aibă ajutorul Duhului lui Dumnezeu, dacă doresc să fie calificaţi pentru marea şi solemna lucrare pentru acest timp, care este aşezată asupra trimişilor lui Dumnezeu.”
(5 T 575).

III. Încheiere
IL.: Rabinul cel nou (Din Înţelepciunea Torei şi a Hasidismului, 367).
Reţin următorul tablou: Comunitatea credincioşilor este în aşteptarea învăţătorului lor. El nu vine când se aşteaptă ei. El este prezent între ei şi evaluează cum se pregătesc pentru venirea lui: ce contează cel mai mult atunci când vine – rugăciunea, binefacerile, sau … impresia?

Sursa: http://literacristiana.azsbellu.ro

This entry was posted in Diverse and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>