Dispusi pentru viata vesnica

Dispusi pentru viata vesnica

 

CUPRINS:

1.     Deschidere 118
2.     Rugăciune
3.     Simpozion: În fiecare zi
4.     COR
5.     Tema I
6.     Poezie: Portret pentru cer
7.     COR:
8.     Tema II
9.      Poezie: Urcă pe munte
10.    Întrebări biblice
11.    COR+COM 158
12.    Tema III
13.    Poezie: O lume mai bună
14.    COR
15.    Tema IV
16.    Poezie: Sărman şi fragil vas de lut
17.    Tema V
18.    COR: Vom vedea pe Domnul
19.    Poezie: Rămas bun
20.    COR: 60 CS
21.    Închidere 372
22.    Rugăciune
23.    COR: 112 TA
24.    Postludiu – ieşire

ÎN   FIECARE   ZI

În fiecare zi stau de vorbă cu mâinile mele
Despre lucrurile minunate de dincolo de stele
Ne închipuim atingerea cu porţile cetăţii de slavă.
Ne vedem parcă mângâind ca o dulce lumină
Florile din cea mai miresmată dumbravă
Din razele ce cresc pe drumurile frumuseţii
Noi împletim panere
În care s-adunăm fructele pomului vieţii
Şi prin osanale cu îngerii-n răgaz
Noi învăţăm să punem safir lângă topaz
Şiraguri să le prindem pe trepte şi pe praguri
Să-mpodobim cu ele ale veciei steaguri
Şi tot aşa le povestesc, le povestesc
Până ce într-un gest de ardoare se unesc
Să-Ţi mulţumească, Doamne
Că le-ai deprins cu lucrul Tău ceresc.

În fiecare zi spun ochilor mei
Despre mărirea împărăţiei promise
Despre armonia formelor şi culorilor ei.
Ca şi cum strălucirile cetăţii de aur
Înfiorând nesfârşirea apelor albastre
Ar fi deja ale noastre
Privim norii albi desprinşi parcă din cerul de glorie
Ca nişte vulturi de lumină
Pe drumurile aştrilor într-o plutire senină
Trec prin faţa privirilor de uimire-ncărcate
Munţii cei sfinţi, mărturii de adevăr şi dreptate
Pe toate râurile de iubire
Se oglindesc imagini din sfânta noastră mântuire
Şi aşa le povestesc, le povestesc ochilor mei înainte
Până ce lăcrimează-ntr-o rugă cuminte
Un aleluia pentru că Tu Doamne îi iubeşti
Şi îi înveţi de pe acum cu priveliştile cereşti

În fiecare zi stau de vorba; cu inima mea
Ca pasărea peste zbaterea puilor în cuib
Mă plec peste ea
O fac să audă cum bate orionul în univers
Cum îşi transmit constelaţiile viaţa în mers
O fac să simtă pulsul regesc al luminii
Legând nemurire de nemurire
O fac să înţeleagă cum bat în lumile ne-văzute
Inima împărăţiei de iubire
Lângă inimile îngerilor mi-o aşez
Şi ascultând-o, de fericire-ngenunchiez
Doamne, îţi mulţumesc
Inima mea a început să bată ceresc.

TEMA   I

Domnul spune: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. Nu un lucru nou, ci toate lucrurile noi. Aşa fiind, lumea cea nouă va fi o lume refăcută, în loc de una creată din nou. Pentru ca păcătoşii să poată trăi în lumea înnoită, ei trebuie de asemenea, să fie reînnoiţi şi născuţi din nou prin credinţa şi puterea nemărginită a lui Dumnezeu, care renaşte sufletele prin Duhul Său cel Sfânt.

Dumnezeu Tatăl spune despre Fiul Său: „Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pierii dar Tu vei rămânea. Toate se vor învechi, ca o haină şi se vor schimba.” Psalm 102,25.26

Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament sunt multe texte care prezic un viitor veşnic şi măreţ pentru lumea noastră. În Isaia 65,17 citim: „Eu fac Ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.” Cu alte cuvinte noi nu vom mai dori o întoarcere la vechea lume e păcatului şi a roadelor lui. Noi vom cunoaşte pe Mântuitorul, şi când îşi va ridica mâinile străpunsă de cuie spre binecuvântare, ne vom aminti că am fost răscumpăraţi cu sânge şi că tot prin sânge am fost spălaţi de păcatele noastre.

Domnul vrea ca să ne ducă într-o ţara nepătată unde vor dispare tot ce este mânjit de păcat, dar pentru aceasta Isus a trebuit să plătească marele preţ al mântuiţii noastre şi aceasta a făcut-o de bună voie, din iubire pentru creaturile Sale. Nimic mânjit nu va intra acolo! Prin noi înşine nu vom putea să ne spălăm de păcat: „Oricât aş încerca nu voi putea spăla nimic din vina mea”. Dar sângele-Ţi Isus pe cruce când a curs îmi spală vina mea oricât ar fi de grea.

PORTRET   PENTRU   CER

Cum ar trebui s-arate
Ochiul care peste-o clipă
Va ajunge să privească
Slava Domnului Isus
Chip de slavă-mpărătească?
Prin ce lacrimi de iubire
Se va face limpezice?

Cum ar trebui să cânte
Biruinţa-n văi de jale
Limba care peste-o clipă
Va fi pusă ca să strige
Aleluia, osanale?
Vorba cum să o rostească
Pentru lumea îngerească?

Din noian de glasuri multe
Ce ar trebui s-asculte
Cel ce peste-o clipă poate
Dinspre pajiştea iubirii
Dinspre muntele dreptăţii
Invitat va fi s-asculte
Vocile eternităţii

Cum ar trebui să bată
Cu ce foc, cu ce iubire
Inima ce deîndată
Va începe nemurire?
Inima spre ceruri duce
Ritmul stabilit pe cruce?

Cum ar trebui să fie
Haina albă-n curăţie
Pentru cel ce va începe
Sărbători de veşnicie?
Cum ar trebui s-arate
Fără pată, fără vină
Cel ce vrea cu îngeri parte
În vecia de lumină?

Fiecare, fiecare
Trebuie să treacă focul
Probelor de-asemănare
Cât Sinaiul, cât Golgota
Pentru cer înfăţişare

Doamne, de minuni eterne
Doar un ceas ne mai desparte
Şi de chipul slavei Tale
Suntem încă prea departe

Să renaştem din ruine
Rugă înălţăm spre Tine:

Fă ca-n ziua cercetării
Glasul Tău să nu condamne
După chipul slavei Tale
Chipul nostru schimbă-l Doamne


TEMA   II

Despre pământul cel nou Domnul spune: „Eu Însumi mă voi veseli şi Mă voi bucura de poporul Meu. Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor nici glasul ţipetelor” Isaia 65,19. Scriitorul Apocalipsului, de pe insula stâncoasă a Patmosului, privind, la lumea mântuită, scoate în evidenţă acelaşi adevăr. „Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apocalipsa 21,4

Când Tatăl nostru Ceresc va seca râul lacrimilor, El face aceasta prin îndepărtarea cauzei care le provoacă. Lacrimile cele mai amare sunt acelea, care se rostogolesc pe obrajii tineri ai unei mame, când aceasta se pleacă, cu inima zdrobită de durere şi cu inima neţărmurită, peste patul în care întâiul ei născut îşi dă viaţa. Dacă un puternic salvator sau un prieten binevoitor ar putea spune copilaşului răpus de nemiloasa moarte:

„Trezeşte-te, tu care dormi!”
Şi dacă ochii aceluia s-ar putea din nou deschide; dacă obrăjorii i-ar deveni iarăşi rumeni şi dacă buzele s-ar mişca aşa încât să poată spune iarăşi acel dulce cuvânt de „Mamă”, atunci cauza suferinţelor ei ar fi de îndată înlăturată, iar lacrimile ei de durere s-ar transforma în lacrimi de bucurie. Deci, atunci când Dumnezeu va nimici pentru totdeauna păcatul, El va îndepărta prin aceasta pentru totdeauna păcatul, El va îndepărta prin aceasta pentru totdeauna cauza tuturor lacrimilor de durere.

URCĂ   PE   MUNTE

Urcă pe munte
Să vezi splendoarea de dincolo
Splendoarea Canaanului.
Urcă pe munte să fii la un pas de Eden
Să-ţi oglindeşti privirile-obosite
Pe măreţia oraşului veşnic
Să înţelegi că viaţa
Nu-i frângere de drum
Nici sfârşiri de timp
Şi nici sfârşit de noi :
Că ceea ce se pare încheiere
E numai început
Că-n zarea ce se stinge
Se înfiripă zorii veşniciei
Cu revărsări de fluvii de lumină

Urcă pe munte
Numai pe vârf de munte poţi pricepe
Că nu eşti doar un bulgăre de tină
Ci colţ de cer, fărâmă de divin
De veşnicie

Urcă pe munte
Pe muntele credinţei
Pe stâncile speranţei
Pe crestele făgăduinţelor minune
Privirile tale să plângă fericite
Oprite de măreţia patriei promise

Urcă pe munte
Chiar obosit de anii ce te-aşteaptă
De tâmplele cărunte
De braţele-n durere frânte
De fruntea-nsângerată
Şi de picioarele rănite

Urcă pe munte
De nu se poate altfel
Urcă-n genunchi.
Chiar dacă sufletul ţi-e sfâşiat de ne-mpliniri
De căutări zadarnice
De doruri risipite

Urcă pe munte
Chiar dacă-ţi pare aspră, fără sens
Cărarea ce te poartă către culme
Chiar dacă paşii simt
Prăpăstiile fricii
Chiar dacă-auzi şuvoaiele de lacrimi
Sălbatice vuind

Urcă pe munte
Ele curg la val
Din ce în ce se-aud mai jos
Dezamăgirile şi plânsul
Din ce în ce e mai aproape

Urcă pe munte
Acolo-ţi cad pe fruntea de văpatii
Stropi de balsam de paradis
O împlinire-a armoniei
Ce-o-ncerci acuma fără rost
Acolo-n vârf de tot
Aripi în loc de paşi încătuşaţi
În loc de mers e zbor netulburat.

Urcă pe munte
Şi sub vegherea îngerilor buni
Acolo sus
Ce-i pământesc din tine
Să se atingă
Şi să te-aprinzi pe bolta veşniciei
Ca o stea nemuritoare

Acolo sus pe muntele credinţei
Pe muntele Golgota
Spre dincolo, spre Dumnezeu.


ÎNTREBĂRI   BIBLICE

1.    Care este cea mai mare făgăduinţă în Noul Testament?
R: Apocalipsa 3,21

2.    Cum se numeşte cetatea, al cărui volum cubic este amintit în Sfânta Scriptură?
R: Ierusalimul cel nou. Apocalipsa 21,16

3.    Unde întâlnim în Biblie vorbindu-se despre un zid, care este mai lung decât zidul chinezesc?
R: La Noul Ierusalim Apoc, 21,16

4. Cum s-a numit omul acela, care şi-a construit un palat de fildeş? Dar a murit într-un car?
R: Ahab. 1 Împăraţi 22,35.39
TEMA   III


Slava pe care a pierdut-o Adam prin căderea în păcat, va fi redată omului din nou prin Domnul Isus Hristos, care a răscumpărat-o prin propria-I jertfă. Tot ceea ce noi avem, ar trebui să poarte inscripţia crucii, deoarece crucii i se datorează orice binecuvântare.

În grădina Edenului animalele erau supuse, folositoare, şi în firea lor inofensive. Păcatul le-a înrăit, devenind vătămătoare. Dar şi cu privire la lumea animalelor avem dată făgăduinţa: (citeşte Isaia 11,6-9 şi 65,25).

Deoarece pământul cel nou va fi înzestrat şi cu animale, acestea îşi vor datora existenţa lor ori unei învieri ori unei creaţiuni. Psalmistul pare a lăsa să se înţeleagă că a avea loc o noua creaţiune a lor. În Psalmul 104,29-30 David spune despre animale: „Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor; şi se întorc în ţărână. Îţi trimiţi Tu suflarea: ele sunt zidite şi înnoieşti astfel faţa pământului.” Astfel animalele care vor fi pe noul pământ vor fi create din nou, în timp ce faţa pământului va fi reînnoită.

„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş” Is. 11,6.

Aceasta este încă o dovadă că animalele nu vor fi sălbatice. Pe ţărmurile însorite ele râurilor ce vor brăzda ţara şi locurile cele frumoase pe care, prin credinţă deja le vedem, animalele paşnice vor păşi agale (încet) fiind bucuria întregii familii omeneşti care vor trăi în pace, iubire, şi fericire. Gândul acesta ne face să auzim îmbietoarea chemare:
Vino acasă, vino-ncurând,
A lor chemare, o-aud oricând;
Vino dar vino, nu-ntârzia…
Isus te-aşteaptă, în casa Sa.

O   LUME   MAI   BUNĂ

Există, există o lume mai bună
O lume lipsită de-amar şi de chin
Şi-dorul meu zboară spre zări de lumină
La Tine, Isuse, aş vrea ca să vin.

Există, există o ţară frumoasă
O scumpă Cetate, cu străzi de cristal
Acolo e Domnul, iubirea-i duioasă,
Şi îngerii cântă în cor triumfal.

O ţară a păcii, eternă mărire
Spre tine să zbor cât de mult eu aş vrea.
Să gust aş dori din a ta fericire,
De tine tânjeşte azi inima mea!

Mai este o lume, o lume mai bună
Mai este o ţară mai dulce ca-n vis
În ea nu se află-a durerii cunună
Căci ea se numeşte ETERN PARADIS.

Există o lume cum minte – omenească
Nicicând n-a-ndrăznit să gândească vreodată
O lume-mbrăcată-n mărire cerească,
Cum ochi omenesc n-a văzut niciodat!

Există, există o lume mai bună
O, n-ai vrea şi tu acolo s-ajungi?
Din moarte te smulge, curaju-ţi adună
De ce în durere şi azi să mai plângi?…

Priveşte spre ceruri, spre Ţara Eternă,
Pe-aripa speranţei tu zboară spre ea!
Găsi-vei acolo iubirea divină
Şi veşnica pace în ea vei afla.

Cu dor te aşteaptă Isus şi pe tine
Un loc în măreţul palat să îţi dea
Acolo în sferele-nalte, senine
Doreşte nespus cu El să te ia.

De-aceea, ascultă-I chemarea duioasă
Ascultă-I şoptirea mai dulce ca-n vis
Mai este o lume cu mult mai frumoasă
Şi crede, căci Domnul aşa a promis.


TEMA   IV

Profetului Isaia, i-a fost descoperit ca şi oricărui alt profet al Vechiului Testament, slava lumii care va veni, şi el ne face o vie descriere a acesteia, aşa cum ea va fi în veacurile care vor urma. Întreg capitolul 35 din cartea sa, este consacrat bucuriei care va fi acolo.

„Pustia şi ţara fără apă se vor bucura, pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul. Acest text vrea să spună că va sosi timpul când pustiul va fi îmbrăcat în verde. Aceasta este într-adevăr o minunată schimbare în comparaţie cu ceea ce ochiul călătorului vede astăzi când străbate suprafaţa de nisip a imensei Sahara, a cărei lungime şi lăţime este de sute de kilometri. În toată întinderea ei nici un pom sau câmp verde nu salută privirea noastră… dar după restatornicire, câmpii verzi şi păduri minunate vor apare peste tot, ce aici nu este roditor, acolo nu va mai fi.

Descriind mai departe noul pământ profetul zice: “Se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului, vor vedea slava Domnului, mărirea Domnului nostru.

Pădurile Libanului cu cedrii cei impunători şi Muntele Carmel în cea mai mare parte a anului este acoperit cu verdeaţă, piscurile lui sunt acoperite cu brazi şi stejari, iar la poalele lui cresc măslini şi dafini. Din coastele lui ies o mulţime de izvoare a căror apă se adună în multe pârâiaşe limpezi, care curg grăbite printre malurile lor acoperite de lujeri.

Saronul este o câmpie în Palestina de 100 de km lungime, de-alungul malului mării, între Carmel şi Iope. Aici pământul este foarte roditor. Totul este acoperit de un bogat covor de flori şi verdeaţă.

Dacă caravanele care de abia se văd scăpaţi de norii de nisip şi-ar putea da seama de minunata transformare ce-i aşteaptă ar dori ca timpul acesta, când pustiul va fi împodobit cu aceea frumuseţe făgăduită să vină cât mai curând.

SĂRMAN   ŞI   FRAGIL   VAS   DE   LUT

Sărman şi fragil vas de lut
Fără milă din mână în mână trecut
Nici frumuseţe n-ai şi nici nobleţe
Dar nu dispera
Te va privi Maestrul într-o zi
Şi-ţi va vedea ascunsa frumuseţe
În loc de cinste-n casa Lui te va opri

Sărman şi fragil vas de lut
Atâta ocară asupra ta
Prietenii şi duşmani au abătut
Văzându-te aşa sărac, murdar
Te va-ntâlni Maestrul într-o zi
El va vedea în tine un alabastru rar
Şi vas de cinste-n templul Său vei străluci

Sărman şi fragil vas de lut
Printre alte vase rămas necunoscut
Aruncat într-un colţ de dispreţ
Te va găsi Maestrul într-o zi
Şi-n ochii lui vei fi de mare preţ
Te va lua, vas minunat, să- I fi

Se va cânta frumos
Despre tine-ntr-o zi
Sărman şi fragil vas de lut
Cu comoara harului umplut
Isus va preţui umilinţa ta
Vei uita rănile ce te-au durut
Şi vei fi vas de cinste-n locuinţa Sa

Numai o clipă mai ai de trecut
Sărman şi fragil vas de lut

TEMA   V

„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor,deschide urechile surzilor; atunci şchiopul va sări ca un cerb şi limba mutului va cânta de bucurie, căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie.” Isaia 35,5

Boala trupească influenţează şi sufletul. Iată un orb care trece trist şi nemângâiat prin viaţă deoarece nu poate vedea răsăritul auriu şi apusul măreţ al soarelui… nici munţii cei înalţi sau verdele frumos al câmpiei, ori întinsul nesfârşit al mării albastre. Când aud despre aceste lucruri frumoase el suspină şi strigă: „Ah de-aş putea să văd şi eu”!

O femeie oarbă citea odată cu degetul ei arătător în scrierea orbilor aceste cuvinte: „Atunci se vor deschide ochii orbilor!” Ea ridică capul deschizând pleoapele ochilor ei orbiţi, ca şi cum ar fi vrut să vadă pe prietenele ei care nu erau oarbe şi le întrebă: „S-a împlinit oare această făgăduinţă?” Ea primi răspunsul că nu; dar va veni o zi când pe noul pământ îşi va căpăta vederea, cu lacrimi de bucurie în ochi ea zise: „Prin Mila lui Dumnezeu, şi eu trebuie să fiu acolo”.

Surdul deşi este binecuvântat cu vedere şi poate privi frumuseţile naturii, care încă mai vorbesc despre Creatorul ei, totuşi el nu aude freamătul pădurii, cântecul păsărelelor, nici dulcea şi melodioasă voce a omului; iar muzica plăcută, melodioasă şi armonioasă ca a unei îndepărtate harpe eoliene, el nu o cunoaşte, totuşi va veni o zi, când va auzi acordurile dulci ale unei Patrii mai bune, cântate de ceata celor mântuiţi şi de nesfârşitele oşti îngereşti.
„Atunci şchiopul va sări ca un cerb! Cerbul este cunoscut ca un animal graţios, care fuge repede. Acestea vor fi calităţile celui şchiop pe noul pământ. Spinii, mărăcini şi pălămida semnul blestemul vor dispărea pentru totdeauna când va reânoi Domnul care va fi patria noastră veşnică Edenul păcii.

RĂMAS   BUN

Va fi o zi,
Da, va fi o zi,
Când lupii şi mieii trăi-vor împreună.
Când n-or mai fi
Nici ape îngheţate, nici nori, nici furtună
Va fi o zi, o minunată zi;
Când tu şi eu, când noi şi voi,
Nu ne-om mai despărţii.

Va fi un ceas,
O frântură de ceas,
Când dintre crăpături de stânci, ieşi-vom să privim.
Când cel rămas,
Aşteptând să ţâşnească apă din stânca Refidim
Va trăi ultimul ceas, ce minunat ceas,
Ultimul de pe pământ;
Când Fiul lui Dumnezeu va zice: “Vin acas’”

Va fi o clipă,
Un crâmpei de clipă,
Când din slavă în slavă ne-om schimba.
Când înveliţi ca de-o aripă,
O ţara mea! Spre tine vom zbura.
Şi ce frumos, poţi tu să şti?
Epoci de veşnicii
Nedespărţiţi, nedespărţiţi vom fi.

Acolo… „El va şterge orice lacrimă din ochii lor, Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Apocalipsa 21,4

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

This entry was posted in Programe tineret. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>