Diferitele nume ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament

Diferitele nume ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament

 

Titlurile lui Dumnezeu asa cum sunt redate in Scripturile inspirate descopera caracterul si atributele Sale ca Dumnezeu. Natura procedeelor Sale cu oamenii este explicata mai clar printr-o cercetare a intelesului diferitelor numiri prin care El a ales sa Se descopere. Cuvantul ebraic care inseamna nume, „shem”, poate fi adesea tradus prin “persoana”.

Acelasi lucru este adevarat si in Noul Testament. “Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului” (Marcu 11,9) cu siguranta se refera la Isus Hristos ca reprezentant personal al lui Iehova. “Fiind binecuvantat”, eulogemenos, inseamna aici “fiind binecuvantat si in trecut si in timpul de fata”. De asemenea, “Multi au crezut in Numele Lui” (Ioan 2,23). Adica ei au primit prin credinta descoperirea Persoanei Sale si lucrarea pe care El le-a pus-o inainte. Ei au crezut in Persoana Lui sau au primit-o. Asadar, in Noul Testament numele lui Hristos semnifica ce este El. “Al carui nume ajunsese vestit” (Marcu 6,14) inseamna ca se raspandise vestea despre El si lucrarea Lui.

In Biblia ebraica, texte ca Exod 3,14.15; 6,3; 34,14; Ieremia 10,16; 33,16; etc. sunt exemple care arata cum Numele divin intruchipeaza caracterul. „Shem” (“nume”) insemna “semn” sau “simbol”. Numele este un semn sau un simbol al aceluia care il poarta. El descrie persoana, este o caracterizare a acesteia. In limba greaca, „onoma” ( “nume” ) deriva din aceeasi radacina din care provine cuvantul “minte” si verbul “a cunoaste”. De asemenea, cuvantul sanscrit „naman”( “nume” ) deriva din verbul „gna” ( “a cunoaste”). Prin urmare, numele este echivalent cu un “semn” sau un “simbol” prin care ceva sau cineva este cunoscut.

Lucrurile acestea sunt adevarate indeosebi cu privire la numele diferite ale Persoanelor Divinitatii. Ele indica caracterul si atributele Persoanelor Divine. Prin urmare, titlurile lui Dumnezeu sunt o expresie a descoperirilor felurite ale lui Dumnezeu in raporturile Sale personale cu oamenii prin Planul de Mantuire.

Un titlu general pentru “Dumnezeu”, care apare de peste 2500 de ori este ‘Elohim. Cuvantul acesta are forma de plural, desi, cand se refera la Dumnezeu, este gasit de cele mai multe ori insotit de un verb la singular. Unii cercetatori asociaza termenul acesta cu verbul arab “a se teme”, “a respecta”, descriindu-L in felul acesta pe Dumnezeu ca Fiinta suprema, careia I se cuvine respect. Radacina acestui cuvant implica “tarie”, “putere”, “abilitate”.

Este folosit pentru prima data pentru Dumnezeu in calitate de Creator (Geneza 1,1). Lucrarea de creatie este o uluitoare manifestare a puterii si maiestatii lui Dumnezeu, a atotputerniciei divine in actiune. Puterea creatoare a lui Dumnezeu tinde sa-i inspire omului temere, respect si un simtamant de deplina dependenta. Numele ‘Elohim Il reprezinta pe acel Dumnezeu care S-a descoperit prin grandioasele Sale fapte la creatiune.

Substantivul ‘Elohim este folosit aproape exclusiv la forma de plural cand se vorbeste despre Dumnezeu. Unii au vazut in faptul acesta doctrina Trinitatii. ‘Elohim a fost acela care a spus: “Sa facem om dupa chipul nostru, dupa asemanarea noastra” (vezi comentariul de la Geneza 1,26). Cu siguranta, folosirea aici a pluralului sugereaza plinatatea si multitudinea puterilor atributelor divine. In acelasi timp, folosirea corespunzatoare a formei singulare a verbului scoate in evidenta unitatea Divinitatii si este o mustrare la adresa politeismului.

Cuvantul ‘Elohim este folosit ocazional si cu privire la oameni care au ocupat importanta pozitie de a vorbi in numele lui Dumnezeu. De exemplu, Dumnezeu i-a spus lui Moise ca el urma sa fie pentru fratele sau Aaron in “locul lui Dumnezeu (‘Elohim)” (Exod 4,16). Dumnezeu ii incredinta solia Sa lui Moise, care i-o descoperea lui Aaron, care la randul sau o transmitea lui Faraon.

Lucrul acesta este spus mai departe in Exod 7,1 unde Dumnezeu ii spune lui Moise: “Iata ca te fac Dumnezeu (‘Elohim) pentru Faraon, si fratele tau Aaron va fi proorocul tau”. Acesti oameni cu raspundere erau reprezentantii singurului si adevaratului ‘Elohim, ai Aceluia care a creat toate lucrurile prin marea Lui putere si care, prin urmare, este vrednic de tot respectul, de toata temerea sfanta si de toata inchinarea din partea oamenilor creati. ‘Elohim este folosit si cu privire la “judecatori” (Exod 21,6; 22,8.9) in calitatea lor de reprezentanti ai lui Dumnezeu.

Forma simpla si, probabil, mai veche, ‘El este folosita de peste 200 de ori cu referire la singurul Dumnezeu adevarat. Moise, David si Isaia au indragit foarte mult denumirea aceasta. Uneori este folosita impreuna cu articolul, cum ar fi “Dumnezeul din Betel” (Geneza 31,13; compara cu 31,1.3), si “Dumnezeul tatalui tau” (Geneza 46,3). Aici, din nou, accentul este asupra Celui care este Atotputernic, adevaratul si singurul Dumnezeu. Alte forme elementare precum ‘Elah si ‘Eloah se gasesc intr-o serie de texte, fiecare fiind o varianta a radacinii principale, exprimand aceeasi idee de putere si tarie.

Forma ‘El este adesea folosita in forme compuse ale titlurilor lui Dumnezeu. Un exemplu de acesta este ‘El-Shaddai. Titlul acesta sugereaza mila bogata a lui Dumnezeu, binecuvantarile temporare si spirituale cu care Dumnezeu imbogateste poporul Sau. Altii sustin ca Shaddai provine de la o radacina care inseamna “a fi violent”, “a jefui”, “a pustii”. Aplicat la Dumnezeu, ar insemna “a arata putere”. Lucrul acesta este exprimat de traducerea “Cel Atotputernic” (KJV, RSV, Moffatt, Smith-Goodspeed). Prin urmare, numele acesta Il prezinta pe Dumnezeu fie ca fiind Cel Atotputernic, fie ca fiind Cel Darnic.

Shaddai apare pentru prima data in Geneza 17,1.2.4.6, a carei redare literala ar fi: “Iehova S-a aratat lui Avraam si a zis: Eu sunt Cel Atotputernic; umbla inaintea Mea si fi fara prihana; si Eu voi incheia legamantul Meu intre Mine si tine, si te voi inmulti fara masura… si tu vei fi un parinte al unei multimi de neamuri… si te voi face fara masura de roditor”. Numele acesta se gaseste de asemenea in Geneza 28,3 unde Isaac spune ca El-Shaddai va binecuvanta pe Iacov, il va face roditor si il va inmulti. O fagaduinta asemanatoare din partea lui El-Shaddai se gaseste in Geneza 35,11 si 43,14; 49,25. Asemenea pasaje sugereaza sensul belsugului revarsat de Dumnezeu: ‘El, Dumnezeul puterii si autoritatii si Shaddai, Dumnezeul bogatiilor neistovite, pe care El poate sa le reverse.

Titlul cel mai obisnuit in Vechiul Testament (aproximativ 5500 de aparitii) este cuvantul sacru YHWH (uneori transliterat si JHVH), adesea numit si Tetragrama, literal “patru litere”, cu referire la cele 4 consoane care intra in componenta sa. (In vechea limba ebraica, se scriau numai consoanele unui cuvant.) YHWH este in general tradus prin “Domnul” in versiunea engleza KJV si se deosebeste de alte cuvinte traduse prin “Domnul” prin folosirea unor majuscule reduse, ca aici. Evreii considerau titlul YHWH atat de sfant, incat nu-l pronuntau nici chiar atunci cand citeau Scripturile, ca nu cumva sa profaneze neintentionat numele Domnului (vezi Levitic 24,16). In schimb, ei citeau ‘Adonai. Ca urmare, adevarata pronuntare a lui YHWH, considerata acum ca a fost Yahweh, s-a pierdut.

La cateva secole dupa Domnul Hristos, anumiti cercetatori iudei, numiti masoreti, au adaugat vocale la ebraica scrisa, cu scopul de a pastra cunoasterea limbii vorbite. Ei au adaugat sunetele vocale ale lui ‘Adonai la consoanele lui YHWH. Ca urmare, acest cuvant a ajuns sa fie Yehowah, transliterat ca “Iehova”. Necunoscand care erau vocalele originale ale lui YHWH, ei aveau scopul de a atrage atentia ca acest cuvant sa fie citit ‘Adonai. Deci, ajungand la cuvantul Yehowah, un cititor avizat al limbii ebraice citea ‘Adonai. Necunoscand aceste lucruri cand au inceput sa foloseasca Scripturile ebraice, crestinii fie ca l-au transliterat asa cum il scriau de fapt masoretii: “Iehova” (Exod 6,3; Psalmi 83,18; Isaia 26,4; etc. – in romaneste in traducerile de Iasi si Nitulescu) sau, mai adesea, a fost redat prin cuvantul “Domnul” (in romaneste, in traducerile Sinodala si Cornilescu).

Au existat mari diferente de pareri printre cercetatori cu privire la originea, pronuntarea si semnificatia cuvantului YHWH. Este posibil ca YHWH sa fie o forma a verbului ebraic “a fi” si, in cazul acesta, ar insemna “Cel Vesnic”, “Cel ce exista prin el insusi”. Daca este din radacina “a trai”, “a respira”, asa cum insista unii autori, atunci titlul redat prin Domnul sau “Iehova” inseamna “Cel viu”, “Cel indestulator”, “Cel care traieste vesnic”. Atributul divin scos in evidenta de acest titlu este acela de existenta de sine statatoare si de vesnicie.

Iehova este Dumnezeul cel viu, Izvorul Vietii, in contrast cu zeii paganilor, zei care nu au existenta decat in inchipuirea inchinatorilor lor (vezi 1 Regi 18,20-24; Isaia 41,23-29; 44,6-20; Ieremia 10,10,14; 1 Corinteni 8,4). Acest nume i-a fost descoperit lui Moise pe Muntele Horeb (Exod 3,14). Ele este numele sfant al Dumnezeului care pastreaza legamantul, care a adus mantuire copiilor Sai. Ca si alte titluri divine, el reprezinta in limba ebraica Persoana Divina in legatura Sa personala cu poporul Sau.

Un adanc sentiment de respect si de temere fata de caracterul sfant al numelor lui Dumnezeu si o dorinta delicata de a dovedi respect ii influenta pe scribi sa copieze titlurile cu credinciosie. Ei se opreau o clipa, inainte de a trece la scrierea literelor sfinte. Iar numele care mai presus de oricare altul era privit ca fiind numele personal al lui Dumnezeu era Yehova.

O expresie foarte obisnuita in Vechiul Testament este “cuvantul Domnului (Iehova)” si se gaseste in Geneza 15,1, un capitol in care numele ‘Elohim nu apare. Iehova este numele de legamant. Este numele prin care Dumnezeu S-a apropiat de obicei de oameni si a comunicat cu ei (vezi Geneza 18,1.2; 28,13-17; Exod 33,9-11; 34,6.7).

Numele Yehowah este folosit de asemenea in nume compuse pentru exprima si mai bine puterea rascumparatoare si sustinatoare a lui Dumnezeu in relatia cu poporul Sau. Unul dintre acestea este Yehowah-yir’eh, literal “Dumnezeu va vedea” (Geneza 22,14), insemnand “Dumnezeu va purta de grija” (v.8). (Expresia “va purta de grija” inseamna “a prevedea”). Proba la care a fost supusa credinta lui Avraam consta nu atat de mult in faptul ca Iehova Se va arata sau nu, ci daca El va purta de grija. Ea cuprinde fagaduinta ca Iehova va oferi sacrificiul necesar pentru ispasire. Acest nume compus sta la insasi temelia Planului Mantuirii.

In Ezechiel 48,35 gasim expresia: “Domnul este aici”. Literal, limba ebraica spune: Yehowah shammah. Aceasta sugereaza prezenta lui Iehova in mijlocul poporului Sau. Acesta este aproape un titlu, asa cum este si expresia folosita de Agar cu privire la Iehova, ‘El-ra’i, literal, un “Dumnezeu vazator” (Geneza 16,13).

Asemanatoare cu acestea sunt expresiile ebraice descriptive: Yehowah-ro’i, “Iehova-pastor” (Psalmi 23,1); Yehowah-rop’eka, “Iehova-medicul tau” (Exod 15,26); Yehowah-sidekenu “Iehova-indreptatire” (Ieremia 23,6); Yehowah-shalom “Iehova-pace” (Judecatori 6,24). Toate aceste titluri ajuta la exprimarea rolului lui Dumnezeu in Planul de Mantuire.

Alte nume sugereaza lupta credinciosului: Yahweh nissi “Iehova steagul meu, ” de la verbul nasas, “a se misca inainte si inapoi” (Exod 17,15). Titlul Yahweh seba’oth “Iehova al ostirilor” (care apare pentru prima data in 1 Samuel 1,3), Il prezinta in calitate de Comandant suprem al tuturor fiintelor create, Cel care va conduce fapturile Sale la biruinta finala (vezi Romani 9,29; Iacov 5,4). Titlul acesta se gaseste adesea ca ‘Elohim- saba’oth (Psalmi 80,7.14.19; Amos 5,27).

Titlul “Domnul ostirilor” este, probabil, cel mai sublim dintre toate titlurile lui Iehova. El sugereaza deplinul Sau control si domnia suprema asupra intregului univers. Un exemplu frumos, prin ceea ce sugereaza, este Psalmi 24,9.10, care spune astfel: “Porti, ridicati-va capete; ridicati-le porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei! – ‘Cine este acest Imparat al slavei?’ – Domnul ostirilor: El este Imparatul slavei!” (compara cu 2 Samuel 7,26; Psalmi 46,7; 48,8; Zaharia 2,9).

Cuvantul ebraic ‘adon se gaseste de 300 de ori in Vechiul Testament. De obicei este tradus prin “domn” sau “stapan”. El este folosit cu privire la un proprietar de bunuri, stapanul unei gospodarii, un guvernator al unei provincii. Este tradus prin “domn” (Geneza 43,20) si “proprietar”. Este un titlu pentru rang, onoare si autoritate (Geneza 18,12; 24,12.42; Exod 21,4; Numeri 11,28; 1 Samuel 1,15; etc.). Insa cand este aplicat la Dumnezeu, cuvantul ia forma de ‘Adonai.

Primele aparitii sunt in Geneza 15,2.8; 18,3. El prezinta pozitia Lui de stapan, dreptul Sau la ascultare. Adesea este asociat cu Yehowah si cei doi termeni sunt tradusi ca Domnul Dumnezeu (Psalmi 35,23; 38,15). Pentru diferitele forme folosite in aceste combinatii in versiunea engleza KJV, vezi tabelul din articolul “Limbile, manuscrisele si canonul Vechiului Testament” din prezentul volum. Titlul ‘Adonai se mai gaseste in expresii ca “Domnul intregului pamant” (Iosua 3,11.13; Psalmi 97.5; Zaharia 4,14; 6,5; Mica 4,13).

Alte doua titluri exprima ideea de “Prea Inalt”, “Inaltat”. Unul este ‘Elyon, de la verbul “a se ridica”. Exemplele se gasesc in Geneza 14,18-20.22; Numeri 24,16 2 Samuel 22,14; Psalmi 7,17; 9,2; 18,13; 21,7; 46,4; 47,2; etc., cu textul final din Plangeri 3,38. Titlul “Tu Prea Inalte” si alte expresii similare din versiunea engleza KJV (Psalmi 56,2; 71,19; 92,8; 93,4; Mica 6,6) sunt de la un alt cuvant ebraic, marom, avand o radacina separata, “a se ridica”, “a fi inaltat”.

Numele baal, insemnand de asemenea “domn”, “stapan”, “conducator” este obisnuit in Vechiul Testament, unde in general este un titlu cu o reputatie rea, fiind numele dat zeilor pagani locali. Este adesea folosit in cuvinte compuse cum ar fi Ierubaal, Es-baal si Merib-baal. Insa este aplicat si la Iehova, tradus prin “sot” (Isaia 54,5; compara cu Ioel 1,8, “barbat” (“sot”). De aceea, se gaseste si forma feminina care sugereaza biserica, mireasa lui Dumnezeu (vezi Isaia 62,4, “Beulah”).

Mai sunt si alte titluri ca ‘El-sur, care este tradus diferit ca “Puternicul” lui Israel (Isaia 30,29; etc.) si “Stanca” (2 Samuel 23,3; etc.), totusi, probabil ca acestea nu pot fi considerate nume proprii.

   Sursa:Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Articole and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>