Devotionale despre mantuire si eliberare

Jumătate de binecuvântare

 

Luca 8: 46 Dar Isus a răspuns: “S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”

Afirmaţia Lui pare lipsită de logică până şi ucenicilor, care nu înţeleg scopul exprimării ei. Aşa că trebuie noi înşine să ne întrebăm : de ce vrut Domnul Hristos să ştie cine la atins? Ce importanţă are detaliul acesta?

Deşi întrebarea suportă mai multe răspunsuri, poate toate bune, trebuie să recunosc că unul m-a  mirat extrem de mult, însă înainte de al exprima aş vrea să trec în revistă principalele răspunsuri la acesta întrebare:
• “El dorea să insufle speranţă celor năpăstuiţi”
• „Dorea să arate că ceea ce adusese puterea vindecătoare era credinţa, şi nu atingerea de haina, cum că ea ar fi avut cine ştie ce putere magică.”
• „Dumnezeu trebuia să fie slăvit prin mărturisirea ei plină de recunoştinţă”

• „Nu voia ca ea să plece numai cu o jumătate de binecuvântare” (DV, pg 37)

Mă întreb de câte ori nu am plecat de la întâlnirea cu Dumnezeu cu jumatăţi de binecuvântare când Dumnezeu ar fi vrut să-mi ofere mai mult!

Mă gândesc la două pasaje biblice când oamenii implicaţi au plecat cu jumătate de binecuvântare : Pilda celor 10 leproşi (Luca 17:11-19) : 9 au primit jumătate de binecuvântare, şi doar 1 a primit binecuvântarea totală.Al doilea pasaj este acela în care Fariseul îl invita la masa pe Domul Isus, si… doar atât( Luca 7:36-37) Nu ar fi putut obţine mai mult de la aceea întâlnire cu Mîntuitorul? NU, deoarece s-a mulţumit cu jumătate de binecuvântare, pe când femeia păcătoasă obţine binecuvântarea totală a Mântuitorului.

De ce plecăm cu jumătate de binecuvântare din prezenţa lui Dumnezeu ?

Credem că atât poate Dumnezeu şi că atât avem nevoie noi!
Credem că Dumnezeu nu ne poate oferi mai mult!

Cu puţină răbdare câte binecuvântari nu am fi primit din partea lui Dumnezeu!

Sursa: http://literacristiana.azsbellu.ro

Ce trebuie sa fac ?

Sarbatoarea Craciunului, Adventum – asteptarea – , inseamna ca trebuie sa ma pregatesc. Ce fel de pregatire ?
Istoria ne povesteste ca erau doi calatori misionari, care  au fost arestati si bagati la inchisoare. La miezul noptii zidurile inchisorii au fost zguduite de un cutremur violent : usile s-au deschis  si in mod minunat s-au desfacut si catusile prizonierilor. Temnicerul, sosit  in graba , a gasit usile deschise si s-a gandit ca prizonierii au evadat. Prin urmare isi scoase spada preferand sa se sinucida.

– Opreste-te nu-ti face rau, am ramas aici ca sa-ti salvam viata.!
Temnicerul recunoscator sa arunca la picioarele lor intreband :
- Ce trebuie sa fac?
Aceasta e o intrebare buna “Ce trebuie sa fac ca sa fiu salvat ?” Nu v-ati pus-o si dvs. ? In fata bolilor, a suferintei sau chiar a dilemelor morale ! Ce trebuie sa fac ? Ca sa gasim respunsul trebuie sa raspundem la o alta intrebare : Cum sa am credinta ? Credinta in Dumnezeu .

Sa presupunem ca ma  intalniti  pentru  prima data si sunt cu masina in pana. Va cer 300 euro sa-mi repar masina. O sa imi dati? Greu. De ce ? Pentruca nu ma cunoasteti si va e greu sa va incredeti in mine . Dar daca ne-am cunoaste sunt sigur ca mi-ati imprumuta  fara duficultate bai sa-mi repar masina. Asa ar trebui sa incepem Craciunul. Inainte de Craciun sa-L cunoastem pe Isus inainte de nasterea Sa ! Doar cunoscandu-L pe Dumnezeu putem avea credinta in EL. Daca nu-L cunoastem , nu putem avea credinta. Dar daca il cunoastem ne incredem in EL……..Iata de ce trebuie sa-L descoperim pe Dumnezeu !

2 Timotei 1, 12 De aceia sufar totul, fara sa ma rusinez, caci stiu in Cine am crezut !
Filipeni 1, 6. Cel ce a inceput  in voi aceasta buna lucrare o va si desavarsi pana in ziua cand Isus va veni !
Isus vrea sa ne renasca, vrea sa inceapa in noi o buna  lucrare. El ne iubeste si de aceia stie ca avem nevoie de timp. Important este sa ne hotaram sa incepem . Si Domnul va face restul .

O fetita de 3 ani, size tatalui ei :
- Tata , uite am invatat sa scriu ! Si iti demonstra o foaie plina de linii, pete, mazgaleli….Tatal pentru a o incuraja ii zise :
- Da sigur, chiar ai invatat sa scrii, e extraordinar !!
- Chiar tata,  -intreba fetita mirata- , atunci zi-mi ce este scris?
Ce sa-i zica? Dupa un moment de ezitare, tatalui i-a venit o idee si zise :
-  Asculta comoara mea. Pe foaia ta e scris ca tu esti  inca mica, dar ca vrei cu adevarat sa inveti sa scrii, mai e scris ca tu ai facut tot ce ai putut mai bine, chiar daca nu e perfect si mai scrie ca atunci cand vei fi mare vei scrie foarte frumos !

Fetita il privi  inmarmurita si foarte serioasa intreba;
- Cu adevarat tata, sunt scrise toate aceste lucruri?
Din punct de vedere spiritual si noi suntem ca niste copii ,…stim doar sa mazgalim. Suntem slabi, imperfecti si fricosi. Dar lui Dumnezeu ii de ajuns hotararea noastra de a ne preda lui si de a-L asculta ! In acest  moment  transformarea noastra incepe, poate va fi lenta si gradata, dar ceea ce conteaza este ca  – hatararea- . “Pentruca Dumnezeu, Cel care a inceput aceasta buna lucrare o va duce pana la capat, Filipeni 1.6.
Va amintiti ca temnicerul s-a aruncat la picioarele apostolului Pavel intreband “ Ce trebuie sa fac ca sa fiu salvat?”
Rspunsul din Biblie prin Apostolul Pavel este “CREDE IN DOMNUL ISUS SI VEI FI SALVAT “

LUPU CORNELUI BENONE

Sursa: http://www.adventist.it

De la Halloween la sarbatoarea lui Iisus

Sarbatoarea Halloween – sarbatoarea mortii.
Mi-am amintit de o istorie scrisa de Viktor Frankl in cartea intitulata “Moartea in Teheran”. El  povesteste istoria unui servitor care a alergat la stapanul lui spunandu-i ca tocmai s-a intalnit cu Moartea si  l-a amenintat. Ingrozit si-a implorat stapanul sa-i dea cel mai rapid cal  sa fuga la Samarra. Stapanul a acceptat. Mai tarziu stapanul a iesit in oras si s-a intalnit cu Moartea.
A intrebat-o: ” De ce  l-ai amenintat pe servitorul meu?”
“O nu!! Nu l-am amenintat; doar m-am aratat surprinsa sa-l gasesc aici, cand eu planuisem sa ma intalnesc cu el, la noapte, in Samarra”.
Imbracati in vrajitoare, spirite sau figuri grotesti, copii si adultii,  se joace de-a moartea.
Ramane totusi intrebarea: Suntem pregatiti sa o intamplinam?
Tocmai de aceea gandul se duce involuntar la o alta sarbatoare – Sarbatoare vietii, a Nasterii lui Iisus.  Cu ce as putea asocia acesta sarbatoare? In culturile populare la fel ca  de Halloween intalnim tot felul de obiceiuri: dansuri, jocuri, statui de piatra sau lemn, cadouri. Lipseste Persoana care este cea mai importanta – Copilul Iisus.
Odata cu intoarcerea sarbatorilor ma intreb: Cum i-ar place Lui sa i se serbeze ziua naterii? Cum isi serba El aceasta zi?

Cu siguranta nu era imbracat in costume de mascati si nici in costum de Mos Craciun.

Tot intr-o noapre la fel ca cea de Halloween sau ca cea de Craciun, Iisus a intanit un barbat care se numea Nicodim. Un om caruia ii era rusine sa vina la El ziua. A ales sa vina noapte cand nimeni nu il vedea.

“Tu , Nicodim trebuie sa te nasti din nou.” Asa i-a spus Iisus. “Adevarat iti spun ca daca cineva nu se naste din nou nu poate vedea imparatia lui Dumnezeu.”  (Ioan 3:3).

Nasterea este un miracol. Orice nastere este un miracol. Dupa cum nasterea fizica vine in urma darului pe care il fac parintii asa cea spirituala este darul care vine de sus de la Tatal ceresc.  Nasterea spirituala este darul lui Dumnezeu.
Halloween sau Craciunul.
Trebuie sa facem alegerea. Oricum alegem. Va invit sa ne pregatim petnru marea sarbatoare:
“Cine este in Christos este o faptura noua…”” (2 Corinteni 5:17).

Lupu Corneliu Benone

Sursa: http://www.adventist.it

 

El ne cauta

Barbara Mackle era impreuna cu mama ei. Cineva batu la usa si zise:

-        Doamana a fost un accident. Prietenul ficei dumneavoastra a fost ranit si intreaba de Barbara !

-        Nu deschide mama, este o capcana !

Prea tarziu, cand Doamna Mackle a deschis usa, falsul politist si comlicele sau , au rapit-o pe Barbara. Au inchis-o intr-un container pe care l-au aruncat intr-o groapa si l-au acoperit cu pamant.

Acum sase mii de ani s-a intamplat ceva asemanator cu omenirea . Un impostor a batut la usa lumii noastre.  Si de atunci, cata drama, cata suferinta, cata mizerie. ! Fra Dumnezeu suntem pierduti !

Carlo Alberto dalla Chiesa,  inainte de a fi ucis de mafie, a povestit urmatorul episod: “Acum cativa ani un maresal era amenintat de seful mafiei ca era descurajat si trist. Atunci m-am dus sa-l caut. L-am luat de brat si impreuna ne-am plimbat in sus si in jos prin fata localului unde se afla seful, pentru a-i demonstra ca nu ne era frica de amenintarile lui.” Cand ajunse cu povestirea acici, judecatorul zise melancolic  “ Ei bine. Azi as avea si eu nevoie sa fie cineva care sa ma ia de brat  !”

Prieteni si voi sunteti amenintati de mafioti simbolici, cum ar fi amaraciunea, descurajarea, durerea, frica ? Nu a-ti vrea pe cineva care sa va ia de brat?… Un tata care va iubeste si e dispus sa vina in ajutorul vostru?… Ioan zice (Ioan 3,16) Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul sau Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara si sa aiba viata vesnica !

Dupa ce a fost rapita Barbara , familia a primit un mesaj:

-        Domnule Mackle, fiica dumneavoastra se afla intr-un container. Are  mancare si apa pentru 7 zile, si o baterie care alimenteaza cu oxigen si lumina. Trimiteti-ne 500 de mii de dolari, altfel intrerupem bateria.

Barbara nu putea face nimic pentru ea, era ingropata, pierduta ! Unica ei speranta era tatal, un tata care o iubea si avea banii necesari sa plateasca rascumpararea.

Si Tatal nostru cel ceresc are mijloacele necesare pentru a ne salva, ne iubeste si vrea sa ne salveze. Santem pierduti…..

1 Petru 1. 18-19: “Voi nu a-ti fost rascumparati cu aur sau cu argint ….ci cu sangele pretios al lui Isus Hristos”.

Drama Brbarei s-a sfarsit cand s-a primit un telefon care  a anuntat unde este ingropata. Sase agenti au ajuns in graba la locul respectiv si au inceput sa sape cu infrigurare. Din container, Barbara aude un usor zgomot, ..Povesteste  “Acolo afara in sfarsit era cineva……… ce usurare ! O voce imi zise, – Barbara ridica mana, te scoatem afara . In sfarsit capacul s-a ridicat si totul se lumina. Nu-mi venea sa cred. Le-am zis – sunteti cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut vreodata.

Noi toti ca si Barbara santem in aceiasi inchisoare a mortii. Dar Hristos a platit rasplatirea. Isus a venit  odata si va reveni cat de curand pentru a ne elibera din inchisoarea noastra.

Ce frumoasa va fi acea zi !

LUPU BENONE CORNELIU

Sursa: http://www.adventist.it

Sub semnul sacrificiului

Luna aprilie, în întreaga creştinătate-cel puţin anul acesta, se află incontestabil sub semnul jertfei Mântuitorului. Este multiplă simbolistica pe care am putea-o pune în dreptul cuvântului jertfă, a însemnătăţii acestui act suprem făcut în favoarea noastră; poate de la răscumpărarea de sub puterea păcatului şi posibilitatea trăirii unei vieţi sfinţite, până la recâştigarea vieţii veşnice, care fără jertfă nu ar mai fi fost posibilă. Poate de la afirmarea existenţei unei iubiri nemeritate în dreptul nostru, până la certitudinea unei promisiuni care să ne însoţească în mod permanent şi anume: „ Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” ( Matei 28,20 )

Dar este extraordinar că toate aceste semnificaţii pot fi rezumate într-un singur cuvânt: eliberare! Iubit aşteptător al lui Isus, opreşte-te câteva clipe pe dealul diform, sub forma unui craniu-Golgota. Priveşte-L acolo pe Isus, ţintuit pe cruce. Atârnă între cer şi pământ. Ochii Lui te caută peste mulţimea adunată şi te zăreşte, acum la margine de timp. Te vede obosit, cu speranţa frântă. Îţi vede robia. Nu ştiu în ce constă robia ta, s-ar putea să fie o boală, din care aştepţi eliberarea sau s-ar putea să fie lipsa unui serviciu. Poate un păcat nebiruit, o îndoială sau o relaţie dureroasă. Poate nu crezi că mai poţi veni înaintea Lui, pentru că L-ai dezamăgit de prea multe ori pe El sau pe tine. Eşti rob.

E nevoie popor laodicean să conştientizăm acest lucru: suntem robi! Nimic din tot ce putem face noi, nu ne poate elibera, nici faptele noastre, nici bogăţia noastră, nimic din ce este al nostru.

Ştim toate acestea în teorie, dar ne-am obişnuit prea mult să fim noi aceia care găsim soluţiile sau, să rezolvăm singuri problemele cu care suntem confruntaţi. Abia când ajungem în imposibilitatea de a putea schimba ceva, când ne dăm seam că nu suntem altceva decât nişte robi, abia atunci începem să-L vedem-in facto-pe Isus ca fiind Cel care ne poate oferi adevărata eliberare, într-un cuvânt LIBERTATEA!

Pentru a aşeza la locul potrivit meritele jertfei Mântuitorului, te invit să răspunzi la următoarele 5 întrebări, ce ne aduc în prim plan mielul de Paşte, din descrierea levitică:
1. Ce i-a spus Dumnezeu individului SĂ FIE o jertfă sau SĂ ADUCĂ o jertfă?
2. Despre ce a spus Dumnezeu să fie „fără cusur”, despre JERTFITOR sau despre JERTFĂ?
3. Cui i se lua viaţa pentru a plăti preţul cerut de legea încălcată a lui Dumnezeu, PĂCĂTOSULUI sau MIELULUI?
4. Ce făcea ispăşire: SÂNGELE PĂCĂTOSULUI sau SÂNGELE MIELULUI?
5. Era păcătosul îndreptăţit, curăţit, împăcat cu Dumnezeu pentru că era JERTFITORUL IDEAL sau pentru că aducea JERTFA IDEALĂ?”(P.Dunham)

Iar acum, pleacă-te la piciorul altarului, la piciorul crucii, ţinând mâinile împreunate pe capul Mielului. Furtuna din sufletul tău se poate linişti, căci în El, în Cel fără cusur, se află speranţă. În sângele Lui. În jertfa lui fără egal. Aspra robie se va sfârşi.

Dacă ai semănat până acum lacrimi, vei secera cu bucurie. Dacă ai umblat plângând, te vei întoarce cu bucurie. Pentru că a sosit timpul: HRISTOS A ÎNVIAT !

Sursa: http://resursepredici.blogspot.com

 

Medicamente “minune”

Inca din antichitate oamenii au incercat sa descopere diferite substante cu ajutorul carora sa vindece bolile sau ranile. Foarte multi foloseau ceaiurile sau decocturile din diferite plante. Existau insa si unii a caror retete utilizau ingrediente ciudate.

Cei dintai medici si chiar oamenii simpli stiau ca usturoiul, ierburile si chiar lutul, dadeau ocazional rezultate bune. Uneori insa erau ineficiente. Aceasta i-a facut sa caute „medicamente minune”.
In secolul al XVI-lea se credea ca unele substante chimice puternice, printre care compusi ai mercurului si alte otravuri, ar vindeca bolile, dar progresele erau lente. Pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial aparusera doar cateva medicamente, printre care unul pentru boala africana a somnului, altul care ataca bacteria ce provoaca sifilisul si cinci sulfamide pentru infectiile streptococice.

Alexander Fleming a fost unul dintre cei mai mari cercetatori in domeniu. El a facut din mucegai o substanta care ucidea numai unele bacterii si nu afecta globulele albe din sange. Aceasta substanta este astazi cunoscuta de toti, ea fiind numita Penicilina.

Penicilina a salvat pana acum mii de vieti omenesti. Alte antibiotice au fost descoperite apoi din substantele antibiotice naturale prezente in pamant. Cu timpul, oamenii au creat si multe antibiotice sintetice.

Pe masura ce antibioticele au redus efectele bolilor infectioase, a aparut problema nasterii unor bacterii rezistente. In consecinta, cautarea de noi antibiotice continua, deoarece o bacterie rezistenta la un antibiotic ar putea sa nu fie rezistenta la un altul, care actioneaza altfel.

Astazi exista foarte multe medicamente, unele care reusesc sa amelioreze simptomele bolii, iar altele – simple pilule ce scot bani din buzunarele credulilor.

Dar si din punct de vedere spiritual avem nevoie urgenta de „medicamente”. Ele ne sunt date de Isus. Exista din abundenta, sunt foarte valoroase si se dau gratuit. E nevoie doar de recomandarea personala a Marelui Medic si de cererea pacientului (verbala) pe genunchi in „camaruta”.

“Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele, si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii, si sa vezi.” (Apocalipsa 3:18)

Doresti sa primesti si sa pastrezi astazi credinta curata, neprihanirea lui Isus si darul Duhului Sfant ca remedii la boala pacatului tau? Ele sunt acum la dispozitia ta.

© Viorel Dascalu 2012

 

Nevoia de apa

Orezul, mare iubitor de apa, prefera vaile raurilor mari, clima calda si umeda. Cu foarte mult timp in urma, locuitorii Asiei au invatat sa amenajeze, pe pantele muntilor, terase asemanatoare unor trepte uriase. Dupa ce musonul aducea apa din belsug, era semanat orezul. Apa era mentinuta pe terase, iar semanaturile dadeau rod bogat. Astfel, orezul crestea si populatia era multumita ca supravietuia.

Insa, munca de amenajare a teraselor nu era una usoara. Din zori si pana in noapte, agricultorul trebuia sa lucreze cu sapa ca sa niveleze terenul, pentru ca treptele sa fie numai bune pentru a tine apa. De la copil si pana la batran, toata suflarea satului iesea la munca.

In India, alimentatia este de asemenea bazata pe orez. Orezariile sunt ingramadite in luncile raurilor, in jurul unei fantani sau al unui ochi de apa. Chiar si acum mai poate fi vazuta in sate cate o roata de apa invartita zi si noapte de o vaca sau un bivol, pentru a satura „nesatiosul” orez, dornic sa bea cu lacomie lichidul datator de viata.

In delta Nigerului, apa necesara orezariilor rezulta din inundatiile fluviilor. Acolo, timp de patru luni de zile, unele terenuri sunt acoperite cu un strat de apa de 2 m. In alte zone, orezul se seamana in pamant uscat si se asteapta ca apele fluviului sa inunde si sa acopere dupa aceea terenul.

Cele mai multe orezarii de pe glob practica irigatia. Aceasta solicita insa amenajarea terenului (nivelare, indiguiri, canale).

In alte zone nu este folosita irigatia. Acolo orezul este alimentat cu apa din ploi, care cad in cantitati mari. Asemenea orezarii sunt situate in zonele musonice mai inalte, ca de exemplu in Madagascar, Indonezia, Japonia, Senegal, Filipine sau Brazilia.

Insa, indiferent de modul prin care este procurata apa, orezul nu trebuie sa duca lipsa de ea.

Nici tie nu trebuie sa-ti lipseasca. Apa este vitala. Nu poti trai fara ea. Chiar si viata ta vesnica depinde de apa, de „apa vie”. Cine bea din ea, nu mai inseteaza niciodata. Vestea cea buna este ca nu trebuie sa muncesti din greu pentru a o obtine. Nu trebuie sa sapi terase sau sa nivelezi pamantul, caci apa vie o poti primi in dar, fara plata.

“Si celui ce ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!” (Apocalipsa 22:17 u. p.)

Mirela Dascalu

 

Bucurati-va!

In arhivele venetiene se gaseste un document special, datat 7 august 1348. El spune: „Senatul ordona ca purtarea hainelor de doliu este interzisa incepand din acea zi. Napasta a trecut si acum este din nou timp de bucurie si voie buna.”

Ce catastrofa se abatuse asupra portului italian, incat guvernul unuia dintre cele mai puternice si mai bogate state ale lumii, la acea vreme, a trebuit sa ordone cetatenilor sai sa se bucure? Orasul nu a fost napastuit de inundatii, nici focul nu a mistuit case, dar totusi trei patrimi din populatie s-a stins din viata.

De vina a fost ciuma venita in Europa pe mare. Oamenii si animalele mici (soarecii si sobolanii) au purtat cu ei germenii unei catastrofe epidemiologice. Unii credeau ca ea este pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele oamenilor. Altii, ca este din vina evreilor, care au otravit fantanile si apele. Exista chiar o grupa care credea ca ciuma se datoreaza unei anumite pozitii a planetelor Saturn, Marte si Jupiter.

Deoarece incercarile medicilor de a trata boala nu au avut nici un rezultat, oamenii s-au straduit macar sa adopte masurile de prevenire pe care acestia le dadeau. Astfel, pe strazi si in case ardeau focuri menite sa curete aerul de rau. Vasele pentru mancare si alimentele trebuiau dezinfectate cu otet. Oamenii incercau fel de fel de medicamente miraculoase, care se dovedeau in final lipsite de efect.

Cum, deci, sa nu te bucuri cand ciuma, care se raspandise cu atata repeziciune (se spune ca viteza de raspandire era de 8 km/zi) si care nu facea deosebire intre bogat si sarac, intre medic si taran, se oprise?
Traim intr-o lume ce este cuprinsa de ciuma pacatului. Prea multi oameni mor ucisi de germenii necrutatori ai faradelegii. Toate aceste insa se vor sfarsi intr-o zi. Dumnezeu va pune capat raului pentru totdeauna. Din acea clipa toti cei mantuiti vor putea doar sa se bucure, o vesnicie intreaga.

Iata ce fagaduinta frumoasa face Domnul Isus pe una dintre paginile Sfintei Scripturi:

“Tot asa si voi: acum sunteti plini de intristare; dar Eu va voi vedea iarasi, inima vi se va bucura, si nimeni nu va va rapi bucuria voastra”. (Ioan 16:22)

Mirela Dascalu

 

Eliberatorul nostru

Un evanghelist a istorisit urmatoarele:
„Odata am fost invitat in New York la un club al negrilor. In holul clubului se afla o statuie de marmura. Se vedea ca ea nu reprezenta un negru. Eram uimit ca negrii au ridicat un monument in onoarea unui alb chiar in locul acela. Am intrebat pe un negru: ’Prietene, cine este acest om?’ A urmat atunci o scena, pe care nu o voi uita niciodata. Negrul s-a uitat tinta la statuie si a declarat foarte solemn: ’Este Abraham Lincoln, eliberatorul meu!’ Mi-am amintit atunci, cu mult inainte ca acest tanar negru sa se fi nascut, presedintele Lincoln dobandise, cu pretul anilor de razboi, libertatea negrilor. Daca acum puteau sa traiasca liberi, era datorita drepturilor pe care Abraham Lincoln le dobandise pe campuri sangeroase de lupta. In timp ce urcam scarile, vedeam pe acel om in picioare in fata statuii si il auzeam murmurand: ’Abraham Lincoln, eliberatorul meu!’”

Prin natura noastra, suntem supusi pacatului si mortii. Toti alunecam spre pierzarea vesnica. Suntem niiste robi ai vrajmasului sufletelor noastre, diavolul. Ce fericire ne aduce vestea ca Isus Hristos a venit in lumea noastra, ca sa ne salveze din pacat si din moarte! Este Isus Hristos Salvatorul tau?

“… Mantuitorul nostru Isus Hristos, care a nimicit moartea a si adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie.” 2 Timotei 1:10

This entry was posted in Devotionale and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>