Devotionale despre caracterul lui Dumnezeu

Closca cu pui

O echipa de cercetatori a descoperit ca intre closca si puisorii din oua au loc conversatii interesante.

Cercetatorii au plasat microfoane in cuibare si, ascultand, si-au dat seama ca intre closca si puii din ouale pe care aceasta le cloceste exista un dialog. Din analiza chemarilor si raspunsurilor, s-a constatat, de exemplu, ca un sunet inalt, strigat cu putere de pui, atentioneaza de existenta unei primejdii si cere ajutor. In acest caz, closca mama isi verifica ouale si isi linisteste puisorii printr-un cloncanit aparte. Cercetatorii sustin ca astfel de conversatii ii ajuta pe puisori sa se obisnuiasca cu vocea mamei lor inca de cand sunt in oua.

La drept vorbind, numai Dumnezeu poate sti cu adevarat ce vorbeste closca cu puii ei. Poate ca puisorii care sunt in ouale mai putin acoperite sufera de frig si de aceea striga catre mama lor, iar aceasta, grijulie, controleaza pozitia oualor, le intoarce de pe o parte pe alta, le acopera mai bine cu aripile ei si apoi ii linisteste.
Poate ca altii se plang ca sunt prea inghesuiti in coaja de ou si ar vrea sa se poata misca mai mult, iar mama le spune sa aiba rabdare, caci peste putin timp se vor elibera din inchisoarea ce-i ingramadeste.

Sau, poate ca le povesteste despre lumea de afara, o lume mai buna, in care vor alerga si vor zbura.
Tot astfel, Tatal nostru care este in ceruri ne vorbeste despre o imparatie noua. Intr-o zi, eliberati de trupul acesta de moarte, vom zbura printre constelatii spre paradisul ceresc. Iar ceea ce vom vedea va fi nemaipomenit. Pana atunci, insa, Dumnezeu vrea sa ne vorbeasca in fiecare zi. El vrea sa ne explice lucruri interesante, foarte utile pentru supravietuirea noastra pe acest pamant. Noi trebuie sa ne obisnuim cu glasul Lui si trebuie sa-l deosebim din multimea de zgomote ale acestei lumi.

Metodele prin care vorbeste Dumnezeu sunt dintre cele mai diverse. El ne cheama sa aflam despre El prin intermediul naturii, prin Biblie – Cartea Sfanta – si prin soaptele Duhului Sfant care lucreaza in constiinta noastra.

“Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta”. (1 Samuel 3:9)

Mirela Dascalu

 

Cat pot sa cer?

“Pana acum n-ati cerut nimic in Numele Meu: cereti, si veti capata, pentru ca bucuria voastra sa fie deplina.” ( Ioan 16:24)

De cateva ori mi s-a pus intrebarea: „Frate, pastor, cat de mult as putea sa-i cer lui Dumnezeu fara sa se plictiseasca sau sa se enerveze?”. Raspunsul a sunat tot a intrebare: „Ceri pentru tine sau pentru Dumnezeu?”. Versetul de mai sus vorbeste despre metoda in care trebuie cerut si despre bucuria celui care primeste. El nu vorbeste despre limite ale cererilor. Ba, chiar Dumnezeu se arata nemultumit de faptul ca nu-I prea cerem nimic.

Marele conducator al imperiului grec, Alexandru Macedon, avea placerea de a se inconjura de oameni foarte intelepti. Printre apropiatii inteligenti ce-i avea acest mare imparat se afla si unul care era foarte sarac. Intr-o zi acesta a indraznit sa-i spuna lui Alexandru ca ar avea nevoie de niste bani. Cererea lui s-a aprobat imediat. Marele cuceritor a dat ordin vistiernicului sa-i ofere inteleptului orice suma ar solicita. Suma pe care insa inteleptul a cerut-o de la vistiernic l-a facut pe functionarul regal sa creada ca solicitantul a innebunit. El dorea nici mai mult nici mai putin de 10.000 de galbeni. Era peste masura de mult, iar responsabilul financiar nu a dorit sa onoreze cererea sustinand ca este o suma enorma.

Regele, auzind cele intamplate, a stat de vorba cu vistiernicul, care a prezentat motivele refuzului. Imparatul l-a ascultat atent apoi a spus hotarat: „Sunt incantat de modul in care gandeste un filozof. Prin cererea lui, el mi-a facut o cinste deosebita aratand cat de mult conteaza pe generozitatea mea. Sa se ofere inteleptului intreaga suma pe care a solicitat-o!”

Marea problema a crestinului nu este aceea ca nu ar avea ce sa ceara, ci lipsa de relatie si de incredere in Cel care poate sa ofere. Nu exista limita cantitativa ci doar calitativa. Nu se poate cere lui Dumnezeu ceva care ar insemna incalcarea demnitatii, asa cum unui prieten nu-i poti cere chiar orice. Domnul, insa, face o promisiune exceptionala:

“Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da”. (Ioan 15:7)  

Esti gata sa „profiti” de generozitatea lui Dumnezeu?

Viorel Dascalu


Bunatatea di dreptatea lui Dumnezeu

PS.85. ne spune:  “BUNATATEA SI CREDINCIOSIA SE INTALNESC, DREPTATEA SI PACEA SE SARUTA.
CREDINCIOSIA RASARE DIN PAMANT SI  DREPTATEA PRIVESTE DE LA INALTIMEA CERURILOR.”

Cum pot sta laolalta aceste doua notiuni ? Stim ca Dumnezeu este bun cu noi, insa uraste pacatul. De aceea El trebuie sa pedepseasca pacatul. Unde s-a intalnit dreptatea cu credinciosia lui Dumnezeu ? La vremea cand scria acest psalm fiul lui Core, stia oare ca va fi peste veacuri o proorocie implinita ? Atunci cand Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant sa implineasca voia Tatalui si a ales sa intinda mainile ca sa-I fie batute in cuie, cand putea sa-i nimiceasca pe toti cu o vorba, a facut posibila intalnirea dreptatii lui Dumnezeu cu bunatatea Lui. A facut posibil ca cei care cred in El sa poata fi primiti acasa, la Dumnezeu. A facut posibil ca dreptatea lui Dumnezeu sa fie satisfacuta, ca cei care cred in Fiul Sau si Il primesc in viata lor ca Mantuitor si Domn sa poata primi neprihanirea Lui.

‘Pentru ce Ma numesti bun ?’ spune Isus tanarului bogat. ‘Nimeni nu este bun decat Unul singur : Dumnezeu.
Ce-ar fi dreptatea fara bunatate ? Si bunatatea fara dreptate ? Slava Domnului ca El este si bun, pe cat este de drept ! Isaia Il numeste pe Isus Domn al Pacii(Is. 9 : 6). Iar Zaharia ne spune ca El va vesti neamurilor pacea( Zah. 9 :10). Caci in Hristos, Dumnezeu a facut pace cu cel care s-a razvratit in gradina Edenului -omul- cel care a pus la indoiala dreptatea si credinciosia lui Dumnezeu. Acum, prin Fiul, este posibil ca dreptatea si pacea sa se sarute, cum spune psalmistul. Atunci cand Fiul a intins mainile pe cruce, a vrut sa spuna : ‘Vino, pentru tine mor, ca sa te poti impaca cu Dumnezeu.’

Credinciosia rasare din pamant, spune psalmistul. Iar evangheliile ne relateaza cum Isus a stat in pamant trei zile, dupa care a inviat.

Cand privim la oceane, vedem puterea lui Dumnezeu.
Cand privim la firmamentul cerului, vedem intelepciunea Lui.
Cand privim la flori si la copii, vedem creativitatea si sensibilitatea Lui.
Dar, cand privim la cruce, vedem dragostea Lui. Ce facem noi cu ea ?
Vom sta nepasatori ? Sau o vom primi ?

O vom dispretui, sau o vom accepta?
Alegerea ne apartine!

 

   Un nou inceput

„Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora.” (Fil. 2,4)

Era un ratat. Nu reusise sa-si indeplineasca prima mare misiune. Oamenii il admirasera; se intrebasera cum reusise el sa ajunga atat de sus, desi era atat de tanar. Apoi a urmat caderea. Avusese privilegiul sa lucreze cu doi dintre cei mai mari experti in domeniu, si daduse gres. Nu a putut suporta presiunea si s-a intors acasa.
Va puteti imagina cum se simtea Ioan Marcu, mergand pe strazile Ierusalimului, auzind soaptele celor din jur, stiind ca o dezamagise pe mama lui si pe membrii bisericii care asteptau atat de multe din partea lui? Acum se terminase totul. Nu mai era bun de nimic.

Ai trecut si tu prin aceasta experienta? Ai avut si tu vreun esec? Poate ca ai inceput un regim, si te-ai ingrasat. Sau ti-ai facut abonament la o sala de fitness, si nu te-ai mai dus acolo de cateva luni. Sau te-ai angajat sa citesti toata Biblia, si ai ramas la Levitic. Ai luat vreo decizie nepotrivita, iar consecintele te urmaresc? Fa cunostinta cu Ioan Marcu si vei fi incurajat.

Ioan Marcu era doar un copil când Pavel si Barnaba, care aveau nevoie de un ajutor in calatoriile lor misionare, l-au invitat sa li se alature. Ce privilegiu! Dar dupa cateva luni, i s-a facut dor de casa, iar Pavel l-a trimis repede inapoi la Ierusalim. Dupa o vreme, cand s-a mai maturizat, Ioan Marcu si-a dorit din nou sa ii insoteasca pe Pavel si pe Barnaba in vizitarea bisericilor deja infiintate.

De data aceasta, Pavel l-a refuzat categoric. Sunt multi ca el. Ei nu uita niciodata greselile. Li se pare greu sa mai acorde inca o sansă. Pavel era hotarat sa nu mai ia cu el un copil. Dar partea frumoasa a intamplării este aceea că Barnaba era hotarat să fie ingaduitor cu Ioan Marcu. Ce bine ca mai exista in lume persoane ca Barnaba! Ei te incurajeaza si sunt de partea ta, cred în potentialul tau, in ciuda esecurilor din trecut.

Cu totii avem nevoie de o noua sansa. Simtim nevoia sa uitam greselile si sa o luam de la capat. Ioan Marcu a beneficiat de aceasta ocazie. Dumnezeu vrea sa-ti ofere si tie un nou inceput. In noul an, fii ingaduitor cu ceilalti, la fel ca Barnaba.

Iti multumim, Doamne, pentru acest nou inceput!

Kay Kuzma

Dumnezeu uita

„Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele! Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!” (Ps. 51,9.10)

Intr-o zi, mergand spre serviciu cu noua masina a sotului meu, am zgariat aripa din spate. Cand mi-am dat seama ca nu puteam sa o repar inainte ca el sa afle, le-am cerut micutilor mei sa ma lase pe mine sa ii marturisesc. Pe la ora 5:30 dupa-amiaza, ei l-au oprit cand intra in parcare, spunandu-i:
„Tati, n-o sa crezi ce-a facut mami!
„Ce-a facut?”
„Tati, ceva asa de rau, incat nu ne-a lasat pe noi sa-ti spunem ca ti-a zgariat masina!”

Asa ca, pana sa-mi dea sarutul de bun venit, stia deja ce se intamplase. M-am simtit teribil si imi doream sa o repar imediat. Dar el a fost foarte intelegator.
„Draga mea, n-avem niciun motiv sa o reparam chiar acum. Poate ca o mai zgarii iar si vom repara ambele zgarieturi odata!”

Am ras. M-a sarutat din nou si, din cate stiu, nu numai ca m-a iertat, ci a si uitat – a ales sa nu-si mai aminteasca! Niciodata nu a mai pomenit de incident!

Stiai ca si Dumnezeu uita? Aminteste-ti ce lucruri groaznice a facut David. A comis adulter, apoi a ucis in incercarea de a-si acoperi fapta si… ei bine, daca am mai sti cate porunci a mai calcat… Dar in 1 Imparati 14,8 se face o referire la regele David. Iata contextul: Dupa David, a domnit Solomon, apoi imparatia a fost divizata, iar Ieroboam, care nu provenea din casa lui David, a devenit imparat peste zece semintii din Israel. Cand Abia, fiul lui Ieroboam, s-a imbolnavit, Ieroboam i-a cerut sotiei sa-l intrebe pe profetul Ahia ce se va intampla. Iata solia transmisa de Ahia sotiei lui Ieroboam: Chiar daca Dumnezeu a luat imparatia de la casa lui David si i-a dat-o lui Ieroboam, „n-ai fost ca robul Meu David, care a pazit poruncile Mele si a umblat dupa Mine din toata inima lui, nefacand decat ce este drept inaintea Mea.”

Cand iarta, Dumnezeu si uita! Aceasta este o veste buna!
Daca Dumnezeu iarta si uita, nu ar trebui sa facem si noi la fel cu cei ce ne gresesc?

Kay Kuzma

 

Facatorul de minuni

„Vezi de ce fac ei ce nu este ingaduit sa faca in ziua Sabatului? [ ... ] Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2,24.27)

Modelul cel mai bun pentru bunatate, purtare de grija, altruism si generozitate il gasim in viata lui Isus Hristos. Istoricul evreu Josephus Flavius scria: „Cam in acea vreme, Isus, un om intelept – daca este corect sa-l numim om, pentru ca el era un facator de minuni, un invatator care ii invata pe cei ce primeau adevarul cu placere – atragea la el atat multi evrei, cat si multi pagani. El era Hristosul.”

Ganditi-va la semnificatia afirmatiei: „El era un facator de minuni”. Aceasta realitate se afla in centrul discutiilor referitoare la minunile facute de Hristos in Sabat. La inceput, timp de sase zile, Dumnezeu a facut o serie de minuni care s-au concretizat intr-un mediu minunat pentru fiintele omenesti! Succesul acestei lucrari a fost apoi sarbatorit prin ziua Sabatului. Cat a fost pe pamant, Hristos si-a mentinut dragostea si atasamentul plin de compasiune fata de fiintele create de El, prin contracararea manifestarilor distructive ale pacatului, inclusiv in Sabat. Bunatatea si blandetea Sa au fost demonstrate cu claritate.

Ce ne spune istoria despre farisei, care pareau inglodati in sisteme si structuri, in care obligatiile morale, cum ar fi compasiunea si dragostea veritabila si dezinteresata, lipseau cu desavarsire? Despre ei nu ni se spune ca faceau lucruri minunate! Nu ni se spune nicaieri ca le-ar fi acordat atentie celor suferinzi sau celor nedreptatiti!

In Marcu 2,23 – 3,6 avem o descriere excelenta a lui Hristos Creatorul si a conceptiei Sale nobile despre Sabat. Aici El este infatisat plin de compasiune fata de apostolii care flamanzisera si culegeau spice ca sa manance si fata de omul cu mana uscata. De partea cealalta, se afla privitorii – conducatorii religiosi. Poate ca in gandul lor ei se inchina, dar nu le este foame si nici nu observa vreo mana uscata. Sunt atat de departe de realitatile acestea, inchisi in castelele de fildes ale exclusivismului lor, incat nu sunt in stare sa trateze macar cu un pic de interes nevoile vreunei persoane din cele doua situatii. De aceea, din gura lor iese condamnarea. Ei cred ca se inchina lui Dumnezeu, dar de fapt ingenuncheaza in Sabat inaintea idolilor proprii.

Ce vei face si ce vei observa in jurul tau Sabatul viitor?

Samuel Thomas, Jr.

Un Dumnezeu interesat de intreaga noastra fiinta

„Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin, si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru, Isus Hristos.” (1 Tes. 5,23)

Atunci cand ne gandim la religie, ne simtim inclinati sa vorbim despre suflet. Religia are de a face cu sufletul. E vorba de spovedanie, de iertare, de nevoia omului de a avea un suflet curat inaintea lui Dumnezeu. Cand intri in biserica, te simti coplesit de liniste, de pace, de un simtamant tainic al prezentei divine. Daca si asculti o muzica placuta, e ca si cum ai auzit muzica ingerilor, care ti-a picurat in suflet alinarea cereasca. Apoi mergi acasa si, din cand in cand, simti nevoia sa revii la biserica pentru linistea ta sufleteasca. Insa religia nu e doar pentru suflet.
Daca intre venirile si plecarile tale de la biserica uiti de Dumnezeu, prezenta ta la biserica din cand in cand nu-ti va aduce decat o linistire temporara a constiintei. Rezultatul? Amagire de sine.

Dumnezeu doreste sa-ti inunde viata cu pace si bucurie deplina. Cum? Dumnezeu este interesat de intreaga ta fiinta: si de mintea ta, si de trupul tau. Mintea noastra trebuie sa fie inundata de prezenta divina; gandurile noastre n-ar trebui sa fie pline de lucrurile mai putin sau mai mult josnice ale lumii, ci sa se preocupe de subiectele inaltatoare ale adevarului biblic. Cat citesti? Cat meditezi la cele ceresti si cat la cele lumesti? Dar trupul tau este cu adevarat un templu al Spiritului Sfant? Stilul de viata, ceea ce mananci, modul de a te odihni, de a te distra, de a te imbraca…

Totul este religie. Viata este religie. Respiratia este religie. Gandurile sunt religie. Este prea mult? Este prea de tot? Cand a murit pe cruce, Domnul Isus nu a spus ca e prea de tot! Nici prea mult. Daca ar fi fost nevoie sa faca mai mult, ar fi facut! Nu S-ar fi dat inapoi, dar cei mai multi crestini „negociaza” cu Dumnezeu timpul lor, banii lor, afacerile lor. Daca ai crezut cumva ca Dumnezeu este interesat doar de sufletul tau, te-ai inselat! Nu acela este adevaratul Dumnezeu.

Adevaratul Dumnezeu, Cel al Sfintei Scripturi, doreste sa te sfinteasca pe deplin: si duhul (mintea), si sufletul, si trupul, pentru ca El vrea sa ai chiar azi o bucurie si o mantuire deplina. Vrei si tu?

Benone Catana

Mai intai i-am dat inima

„Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5,8)

Bob Pryor se simtea obosit, asa ca a mers la spital. Din nefericire, vestile nu erau bune. Suferea de diabet de 37 ani, iar acum rinichii lui nu mai functionau. Pentru a putea supravietui, avea nevoie de un transplant de rinichi. Bob s-a gandit ca cel mai bun donator ar fi unul dintre fratii lui. Dar Sandy, sotia lui, a refuzat. Voia sa doneze ea un rinichi. Doctorul i-a explicat ca sansa de compatibilitate e mai mare daca rinichiul provine de la o ruda. Dar Sandy a insistat sa i se faca teste.

Rezultatele au fost remarcabile. Compozitia sangelui lui Sandy era asemanatoare cu cea a lui Bob. Sansa unui transplant de succes crestea. Astfel, operatia a fost aprobata, iar Sandy era fericita. Interventia avea sa dureze mai mult de trei ore, iar recuperarea, mai bine de doua luni. Absenta de la serviciu genera stramtorare financiara. Copiii lor aveau sa fie ingrijiti de alte persoane. Dar nimic din toate acestea nu o speria pe Sandy. Risca pentru a-l salva pe cel pe care il iubea. Intrebata de ce, ea a raspuns: „I-am dat inima in urma cu 19 ani. Ce mai conteaza un rinichi?”

Cand deschid Biblia, il descopar pe Dumnezeul care a vrut sa infrunte toate riscurile pentru a-i salva pe cei pe care ii iubea. Si te iubeste si pe tine. Dumnezeu a preferat safacasacrificiul suprem, decat sa ramana fara tine. El a mers cu buna stiinta la cruce pentru a invinge pacatul. Dumnezeu face totul pentru a-ti castiga iubirea, pentru a Se asigura ca vei fi al Lui.

Sandy i-a dat lui Bob inima ei cu mult timp in urma. Faptul ca i-a dat si rinichiul nu a fost decat o dovada in plus a iubirii ei pentru el. Dumnezeu ti-a daruit inima Sa cu mult timp in urma. Faptul ca Si-a dat viata pentru tine nu este decat o dovada in plus cate iubeste. Dar, la fel cum Bob a trebuit sa accepte sacrificiul lui Sandy pentru el, si tu trebuie sa accepti sacrificiul lui Dumnezeu. Decizia este usor de luat cand descoperi tot ce a facut Dumnezeu pentru tine. Inainte sa iti ceara sa ai incredere in El, ti-a oferit dragostea Sa. Inainte sa iti cearasaai credinta in El, ti-a oferit viata Sa. Inainte sa iti ceara sa il asculti, ti-a oferit inima Sa.

Dragostea lui Dumnezeu este cuprinzatoare. Legamantul Sau si loialitatea Sa sunt vesnice. De unde poti sa stii? El ti-a dat mai intai inima. Slava Lui pentru acest dar al vietii!

Todd Chobotar

This entry was posted in Devotionale and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>