Despre lovituri

Despre lovituri

Intrebare – cati am primit macar o lovitura: luna aceasta, anul acesta,… in general…?
Paradox: ce lucru extraordinar este pentru un crestin sa fie lovit. Felcitari pentru loviti… Chiar asa? Da.

Doua texte biblice care vorbesc despre aceeasi lovitura date de aceeasi persoana dar cu efecte diferite, ambele din cap.11 a cartii Faptele Apostolilor.

Si iata, un inger al Domnului a statut linga el pe neasteptate, si o lumina a stralucit in temnita. Ingerul a desteptat pe Petru, lovindu-l in coasta, si i-a zis: ,,Scoala-te, iute!`(Fapte 12,7)

Intotdeauna cand am citit acest pasaj mi-am pus o intrebare: de ce ingerul l-a trezit pe Petru dandu-i o lovitura? Sa ne gandim la un copil care trebuie sa plece dimineata la scoala: cum il trezeste mama? Lovindu-l? Tragandu-i un cot in coaste? Nu cumva mai degraba mangaindu-l pe cap? Ca doar sunt si alte metode mai pasnice…

Cine dintre dvs. sotilor, va treziti sotiile dandu-le o lovitura? Si cate sotii dau cu piciorul sau cu pumnul in partener, ca sa se scoale pentru o noua zi de munca? Am vazut si asemenea caz si as vrea sa spun ca acea casatorie nu a durat prea mult…

Ingerul nu l-a trezeit pe Petru cu o mangaiere si nici cu ciripit de pasarele efectuat de un ceas special… „L-a lovit in coasta”. Foarte sigur cu piciorul. Citind acest paragraf am ramas uimit si am incercat sa descifrez semnificatia gestului… Ma duc cu gandul al Ilie trezit intr-un mod asemanator, intr-o situatie asmanatoare…

Un alt verset din acelasi capitol: Fapte 12, 21-23: “Intr-o zi anumita, Irod s-a imbracat cu hainele lui imparatesti, a sezut pe scaunul lui imparatesc, si le vorbea. Norodul a strigat: ,,Glas de Dumnezeu, nu de om!“ Indata l-a lovit un inger al Domnului, pentruca nu daduse slava lui Dumnezeu. Si a murit mincat de viermi.

In cartea „Istoria Faptelor Apostolilor” de Ellen White, gasim ceva interesant. ACELASI inger l-a lovit si pe Petru si pe Irod.
-         Lovitura data lui Petru a facut ca lanturile de la mana sa ii cada.
-         Lovitura data lui Irod l-a facut sa fie „mancat de viermi”.

In acelasi timp, in fiecare zi, oameni care dau slava lui Dumnezeu si oameni care nu ii dau slava, sunt loviti… In fiecare zi, oameni care dorm linistiti, cu constiinta impacata, sunt loviti. Sunt loviti si oamenii care in infumurarea lor nu mai stiu ce sa faca pentru a-si aduce elogii si slava. Saraci si bogati, in inchisoare sau in birouri de presedinti, oameni care nu se asteapta, sunt loviti. (Exista un serial de mare succes „Touch by an Angel”, dar atins, mangaiat, deci cu alta semnificatie… comercial, evident)

Pentru unii, loviturile sunt o binecuvantare. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca facem parte dintre aceia pentru care loviturile inseamna trezire + sper din toata inima sa fie asa. Loviturile sa determine caderea lanturilor… Si cu cat loviturile se inmultesc, se mareste si sansa noastra de a ne trezi la realitate si a scutura lanturile pacatului, lanturi care ne tineau robi… Si cu cat loviturile se inmultesc, se inmultesc si binecuvantarile.

Acelasi inger care i-au lovit pe Petru si pe Irod, se loveste si pe noi. Am observat ceva in propria mea viata: mi-am cauzat de multe ori singur lovituri. Am facut greseli si am suportat consecintele… Oricine are aceasta experienta, cred. Calci pe grebla, te loveste… Personajul lui Alecsandri, Gulita, tocmai venise de la Paris, ca student in vacanta. Si chipurile uitase romaneste (vezi copiii emigrantilor care vorbesc engleza, spaniola, franceza impecabil dar romaneste vai si amar). Si atunci un taran mai hatru, i-a pus o grebla in fata, pe cand trecea cu ifose prin gradina. A calcat evident pe ea si minune, i-a revenit memoria si limba romana, injurand grebla cu accent birjaresc.

De cite ori nu am calcat pe grebla fiind deci lovit de mine insumi.. Iar in in alte ocazii am fost lovit circumstantele vietii, de semenii mei – nu vi s-a intamplat si dvs? Dar uneori, am inteles ca m-a lovit un inger al Domnului. Clar. Si oridecate ori am fost lovit de un inger, am avut motive sa-i dau slava lui Dumnezeu. Si sa fiu fericit dupa aceea.

Ingerul Domnului ii loveste si pe cei carora nu le pasa de Dumnezeu. Doar o singura data, o singura lovitura si atuinci cand se intampla, cei loviti se prabusesc.

Sa analizam succint cele doua experiente si sa vedem in care ne recunoastem. Sper sa ne recunoastem in prima experienta iar din a doua sa invatam doar fara implicare pentru ca este teribila… Experienta lui Irod este teribila si toti dictatorii din lume si toti oamenii care se cramponeaza de eul personal, care traiesc doar pentru a se slavi pe ei insisi sunt cele mai izbitoare exemple de transformare ireversibila a caracterului, pana la asemanarea cu Satan.

Cap.12 din Fapte incepe cu faptele lui Irod: ” Cam pe aceeas vreme, imparatul Irod a pus mainile pe unii din Biserica, pentruca sa -i chinuiasca; si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Cind a vazut ca lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mina si pe Petru.” (Fapte 12,1-3)

Inchisoarea in care a fost aruncat Petru era o inchisoare din care nu se putea evada. Am vazut nu de mult un film cu istoria inchisorii Alcatraz din care doar un singur detinut a reusit sa scape, personaj interperetat de Clint Eastwood. Inchisoarea ocupa insula din fata San Francisco-ului, cu ziduri, caini, elicoptere, arme autonome, alarme sofisticate peste tot… totul conceput de asa fel ca sa nu mai scapi. Astazi este muzeu si oricine poate sa intre via Internet pe site-ul cu pricina sa inteleaga cate ceva din viata (daca o putem numi astfel) intr-o inchisoare de maxima siguranta.

Inchisoarea din Fapte 12 era sapata in stanca, cu o singura intrare ingusta, cu un coridor lung si incaperi de o parte si de alta… Pe unde intrai tot pe acolo ieseai. Nici macar ziduri nu erau, fie ele cat de inalte, ca sa fie escaladate… Sau ca sa sapi un tunel de scapare, cu lingura… nici pomeneala, era piatra.

Iar Irod, care invatase ceva dintr-o experienta anterioara cand un trup fusese chipurile furat de ucenici, deci si de acest Petru, a ordonat o garda de 4 X 4=16 soldati. Pazit zi si noapte de 16 oameni, mai ceva decat un sef de stat. Escorta aceasta in afara de paza normala a inchisorii si de paza strasnica de la intrare. Iar Petru insusi dormea cu catusele la maini si la picioare, legat de zid dar si de soldati (precum „ochelarii” politistilor: te leaga de insotitor). Imposibil sa mai iesi, nici Dumnezeu nu te mai scoate, ar fi vrut sa spuna Irod.

Iar Petru dormea. Era teoretic ultima lui noapte pentru ca se planifica executia lui publica, a doua zi, ca sa intimideze toti simpatizantii crestinilor… Este interesant cum doarme Petru: descult si cu mantia scoasa stim de relatarea biblica. Adica prea putin parea sa-i pese de executia de a doua zi, el s-a facut comod atat cat ii permiteau conditiile. Cand stii ca oricum mori a doua zi, te mai speli pe dinti seara? Si dormi ca de obicei in pijama, cu ursuletul pe perna? Sau ?…

Americanii au obiceiul sa mediatizeze experientele extreme si am vazut la Fox News un reportaj despre ultima noapte a unui condamnat la moarte. Noaptea de framantare, chiar daca se incred in Dumnezeu… Asteptarea infrigurata ca poate guvernatorul aproba gratierea… Ultima ora, ultimile cinci minute, ultimul gand… Teribil…

Sa dorimim linistiti ne spune Petru. Cum adica? Pai inflatia terorismul, coruptia, economia in deriva, nu ne ajungem cu banii, sanatatea ne supara, oamenii sunt din ce in ce mai rai, catastrofe naturale… Sa dormim linistiti? Da.Este atitudinea unui copil al lui Dumnezeu care a invatat lectia nr.1 a Evangheliei – increderea neconditionata in Dumnezeu.

Petru doarme si dintr-o data simte o lovitura. Poate ca chiar in timpul acela visa ca soldatii il bat (banuiesc ca fusese batut bine inainte de a fi intemnitat), si nimeni nu ii lua apararea. Asa se intampla si cu noi, asa s-a intimplat si cu Isus, si nici un inger nu i-a luat apararea atunci… Se trezeste. Vede celula inundata de lumina. Si o fiinta supranaturala in fata lui… Evident ca viseaza, isi spune. Lanturile i-au cazut de pe maini si ingerul ii spune:„scoala-te repede, incinge-te si pune-ti sandalele”…

Sa retinem acest aspect. Mai intai, daca ingerul Domnului ne loveste, aceasta este binecuvantare. Dar noi putem pierde aceasta binecuvantare. Cu toate ca ingerul era puternic, cu toate ca situatia era sub control din punctul de vedere al ingerului, Petru trebuia sa se grabeasca. Ar trebui sa ne intrebem intotdeauna: ce vrea de la mine ingerul care m-a lovit? Vrea sa ne grabim.

Va veni vremea cand si la lucru si in afaceri si in viata spirituala si avenghelizare, ceea ce se putea face, nu va mai putea fi facut – spune Ellen White…. Lucrarea de evanghelizare din Romania de dupa 1990 a fost de multe ori compromisa de ezitare.

Ia-ti haina si sandalele”, spue ingerul. De ce? Daca Domnul oricum trimite ingeri la tine, si daca El este atotputernic, trebuie sa iti mai fie frica sa nu racesti la picioare? Haina si sandalele… Viata de credinta nu te scuteste de problemele vietii. Iti este frig, foame, trebuie sa ai in atentie aceste elemente…

Un pionier de la 1844, cu o saptamana inainte de 22 octombrie, ziua in care mileritii asteptau ca Isus sa vina, fr. Peach, in Noua Anglie, frig… si dupa o predica apel la botez si botez… Apoi cu hainele ude se suie calare pe cal si se duce spre casa. Pe drum este ajuns de o ceata dintre ascultatori care il opresc: „Ne-am hotarat, si noi vrem sa ne predam Domnului”. Si fr. Peach se intoace si ii boteaza, apoi o a treia grupa il intoarce… Se imbolnaveste, are febra si a doua zi, in ciuda faptului ca si simtea rau, pune seaua pe cal sa se duca la 20 de mile departare sa predice si acolo. Sotia il implora sa stea acasa si sa se ingrijeasca. Dar el a spus: „Oricum, vine Domnul, sa nu ne facem probleme”- Iar fratele Peach a murit in octombrie 1844 din cauza pleuritei acute… (Ilustratie preluata de la pastorul Edmond Constantinescu).

Si altii au trecut prin aceleasi dileme si probleme. Misionari care au murit chiar inainte de a incepe sa aduca suflete la Domnul. Si credinciosi care nu au fost salvati de la cancer chiar daca li s-a facut ungerea. Noua nu ni se promite ca vom scutiti de incercari ci ca Domnul va fi cu noi in incercari. (o matusa, Sofia Sersea, vegetariana si credincioasa – bolnava de cancer la ficat… dilemele acestei lumi pe dos)… De ce? Raspunsuri fariseice in mintea noastra, noi stim de ce s-a intamplat… aveau probleme, cultivau pacate. Dar poate sa nu fie asa. Lumea in care traim este o lume a pacatului…

Ia-ti sandalele si haina, ca sa nu racesti si pentru ca o sa mai ai nevoie de ele… spune ingerul. Si Petru, crezand ca viseaza inca, se conforma… Trece de soldatii adormiti mai ceva decat cei gazati in teatrul din Moscova cand au fost gazati teroristii ceceni. Usile se deschid si se inchid, si ramane singur in strada, pe strada pe care trebuia sa fie dus la locul de executie in piata. Petru se freaca la ochi. Vis. Dar ceva ii spune ca nu a visat. Ce? Umflaturile de la maini si coasta lovita de inger care il durea. Ingerul putea sa ii spuna: „Petru hai ca o sa te vindec de umflaturile acestea de la miini si iarta-ma, si de de la coasta” . Dar Petru nu a fost vindecat. Liberat dar cu dureri si vanatai…

Ce cautam? O viata comoda? Sa rugam ca sa nu ne mai doara ranile de la maini? Dar nu pentru aceasta vine ingerul la noi. Ingerul ne loveste si ne trezeste si ne deschide o usa. Atat. Aceasa usa este intotdeauna spre slava si onoarea lui Dumnezeu. Iar cand facem din onoarea lui Dumnezeu telul vietii noastre, lovitura ingerului este pentru fericirea noastra. De cate ori suntem loviti, sa stim ca trebuie sa ne grabim. Sa facem o schimbare in viata noastra si sa ii dam slava lui Dumnezeu.

Cealalta experienta, Irod. Un om sigur de sine, imbracat cu haine tesute din aur.. Este secolul I, dar putem actualiza: plin de ghiuluri de aur, conducand uu Mercedes pe comanda, vila, bodyguarzi, totul la dispozitie… Si pana la urma nu este nimic rau in aceasta, in a fi bogat. Dar Irod spune: „Eu nu am nevoie de Dumnezeu, EU sunt Dumnezeul vietii mele”. Oameni care nu au nevoie de Dumnezeu. Iar Irod este elocvent, cucereste publicul… Dar aici in v.22 gasim un sens mai adanc. Cine striga asa: Glas de Dumnezeu, nu de om? Aceeasi oameni care strigasera „La moarte cu Isus”. Dumnezeu ni se descopera intr-un mod in care nu flateaza orgoliul.

Irod este prototipul omului care traieste doar pentru a se slavi pe sine insusi. De fapt aceasta este esenta pacatului. Pentru ca fara un Dumnezeu caruia sa Ii slujim si sa ne inchinam, vrajmasul ne impinge inainte o alta tinta. Suntem creati sa ne inchinam, si atunci ne vom inchina unui fals Dumnezeu, domnul EU. Irod era „cel mai iubit fiu al poporului” si nu stiu cine anume este mai vinovat: cei ce l-au aplaudat si l-au asemuit cu Dumnezeu Insusi sau el, cel care a acceptat o asemenea blasfemie…

Oamenii cauta nu spiritualitate ci minuni, teologi destepti si discursuri care sa inalte omul, eul… Sa strigi tare, sa urli ca sa captivezi aplauzele audientei. Isus se descopera altfel: simplu, direct, curat.

O, suntem tentati sa spunem ca noi nu mai suntem in acest pericol, mai ales dupa experienta dicatutrii ceausiste; doar iudeii aceea blestemati. Oare? Sa se schimbe natura umana asa repede?

Lovitura ingerului: binecuvantare sau blestem… O palma, un pumn, un branci… Simturile noastre sunt amortite si Domnul nu gaseste alta posibilitate. Sa nu ne plangem cand suntem loviti… Dimpotriva, trebuie sa ne grabim… Nu e timp de mangaierea vanatailor, ci ia-ti haina si iesi afara din inchisoarea pacatului… Chiar acum!

Cararea dreptilor, din slava in slava; experientele spirituale ne maturizeaza si ne apropiem de Model… Lovituri? Motiv de bucurie.

Ovidiu Radulescu

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

This entry was posted in Suferinte, incercari and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>