Despartirea crestinismului de iudaism

Despartirea crestinismului de iudaism

Uciderea cu pietre a lui Stefan.-Cei sapte barbati desemnati spre a sluji la “mese”, asa cum se raporteaza in Fapte 6, nu s-au limitat la lucrarea materiala. Ei au fost evanghelisti puternici. Filip, calauzit de Duhul in Samaria, a fost atat de binecuvantat in eforturile sale acolo incat apostolii din Ierusalim i-au trimis pe Petru si Ioan sa-l ajute. Duhul l-a trimis apoi pe Filip spre sud in pustiu unde l-a intalnit si botezat pe famen, poate cel dintai crestin din Etiopia.

Stefan lucra evanghelizand sinagogile iudeilor elenisti din Ierusalim (Faptele apostolilor 6,8-10). Argumentele lui erau eficiente si convingatoare si au fost multi convertiti. Insa s-a starnit o opozitie inversunata iar Stefan i-a infuriat atat de tare pe iudei incat Sinedriul l-a condamnat la moarte. El a fost ucis cu pietre, in timp ce Saul din Tars pazea hainele celor care aruncau pietrele ucigatoare. Romanii au fost mituiti ca sa nu investigheze cazul. (AA 101).

Incheierea unei ere.-Acest eveniment, care a socat atat de mult biserica si a cristalizat atat de mult opozitia iudeilor fata de crestini, a fost unul culminant. Iudeii Il omorasera pe Domnul Isus. Acum era evident ca ei nu isi schimbasera atitudinea fata de adevarurile descoperite prin lucrarea lui Isus. Ocazia oferita lor in continuare de catre apostoli a fost refuzata, iar uciderea cu pietre a lui Stefan este semnificativa pentru respingerea lor, ca natiune, a adevaratului Mesia si a soliei Sale mantuitoare. Pentru a vedea legatura dintre acest episod cu profetia celor 70 de saptamani vezi Daniel 9,27.

  Persecutia.-Uciderea cu pietre a lui Stefan a deschis un potop de persecutii ale conducatorilor iudei din Ierusalim impotriva sectei crestine. Destul de ciudat, apostolii care au ramas in Ierusalim nu par a fi suferit personal, insa s-a petrecut o imprastiere generala a bisericii in Iudeea si Samaria. Mai fusese persecutie si inainte, in parte aceasta fiind starnita de tulburarea ce a urmat vindecarii ologului de catre Petru si Ioan, insa acum persecutia era generala si severa. Aceasta a obligat biserica sa-si exercite, prin aceasta situatie intervenita, pe o arie mult mai larga, puterea primita la cincizecime si sa puna mai mult la lucru insarcinarea din partea Domnului.

Un cap al persecutiei a fost Saul din Tars, un tanar fariseu care studiase cu marele teolog iudeu Gamaliel I. Conducatorii iudei aveau asteptari mari de la Saul. Acesta s-a aratat fanatic de inversunat impotriva crestinilor (Faptele apostolilor 22,4. 5; 26,9-12). In timp ce ei “mergeau din loc in loc predicand Cuvantul” (cap. 8,4), Saul a primit din partea Sinedriului o scrisoare pentru conducatorii iudei din cetatea Damascului prin care era autorizat sa-i conduca pe iudei intr-un atac navalnic asupra crestinilor din acea cetate importanta. El se apropia de Damasc spre a-si indeplini aceasta sarcina, cand glasul Domnului i-a vorbit din ceruri si l-a indemnat sa-si schimbe calea. Saul (cuvantul ebraic pentru cel “cerut”), sau Pavel, cum este mai bine cunoscut, (cuvantul latinesc pentru cel “mic”), a fost convertit pe deplin de partea Domnului Isus Hristos, si a devenit un misionar evanghelist neobosit.

Sursa: Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania

This entry was posted in Istoria bisericii. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>