Dăruirea sistematică

Dăruirea sistematică

Originea dăruirii sistematice

            Ce este “dăruirea sistematică”? De unde a apărut ea? De ce este atât de importantă pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea? Aceste întrebări sunt de o importanţă vitală şi reprezintă baza studiului de faţă.

            Dăruirea sistematică a fost iniţiată de timpuriu – în mintea şi inima lui Dumnezeu. El Şi-a planificat dăruirea “Mielului … înjunghiat de la întemeierea lumii.” (Apoc. 13:8). Dumnezeu a planificat darul Său pentru creaţiune. Printr-o proiectare atentă el a adus la existenţă ceva din nimic. (Evr. 11:3)

            Isus a planificat dăruirea evangheliei pentru întreaga lume. A planificat de asemenea metoda de a “livra” acest dar. El spune ucenicilor Săi “ … veţi fi martorii mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”(F.A. 1:8) Observaţi simbolismul celor patru zone geografice ţintite în care ucenicii celui de-al XXI-lea secol proclamă Evanghelia.

­          Ierusalimul reprezintă mărturisirea noastră în comunitatea şi biserica locală.

­          Iudeea ilustrează responsabilitatea de a avea un impact asupra oamenilor şi teritoriilor din Conferinţa şi Uniunea locală.

­          Samaria  reprezintă unitatea noastră în a duce Evanghelia în comunităţile internaţionale din diviziunile lumii noastre

­          Până la marginile pământului reprezintă misiunea noastră globală ca biserică mondială.

            Însărcinarea Adventiştilor de Ziua a Şaptea de a proclama Evanghelia – se apropie punctul culminant al istoriei pământului. Doctorul în statistică F. Donald Yost, director al departamentului “Arhivă şi statistică” al Conferinţei Generale estimează că în jurul anului 2000 numărul membrilor bisericii va fi de 12 milioane iar populaţie globului de 6,3 miliarde.  Ce provocare pentru Adventiştii de Ziua a Şaptea!

            O responsabilitate majoră a isprăvniciei creştine în următorii ani va fi aceea de a lucra cu conducătorii bisericii pentru a oferi şi prezenta curriculum-ul de educaţie religioasă pentru membrii şi conducătorii bisericii. Un segment important al acestui curriculum trebuie să fie educaţia despre isprăvnicie şi daruri centrată pe Hristos, holistică. Pe măsură ce ne confruntăm cu realitatea exploziei demografice, cu milioane la care trebuie să se ajungă cu Evanghelia, recunoaştem că dăruirea sistematică pentru misiunea globală nu este o opţiune ci un lucru esenţial pentru a ne duce la bun sfârşit misiunea. Isus a arătat nevoia planificării când a spus: “Căci cine dintre voi care vrea să zidească un turn , nu stă să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească.” (Luca 14:28)

            Dăruirea sistematică este un plan divin. “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Mat. 16:4) “Prin însuşi Domnul Isus Hristos, care şi-a dat viaţa pentru lume, a fost chibzuit un plan de dăruire sistematică.” (E.G. White, Sfaturi despre isprăvnicie, p. 66) “Atenţia mi-a fost îndreptată spre zilele apostolilor  şi am văzut că Dumnezeu a călăuzit acest plan prin coborârea Duhului Sfânt şi că, prin darul profetic, El a dat sfaturi poporului Său cu privire la rânduiala dăruirii” (E.G.White, Mărturii vol. 1, p. 190)

            Dăruirea sistematică este contemporană. Cuvântul profeţiei lui Dumnezeul din zilele noastre descrie planul clar şi precis. “Dumnezeu a făcut un plan după care fiecare poate da după cum a fost binecuvântat de El şi care va face ca dăruirea să devină un obicei, fără a mai aştepta invitaţii speciale. Până nu vor împlini, toţi planul dăruirii sistematice, va exista un eşec în ce priveşte satisfacerea acestei reguli  apostolice.” (Mărturii vol.3, p. 411)

            Ca tânăr pastor am studiat “regula apostolică” şi am căutat rădăcinile ei în Noul Testament. În final am dat peste acest indiciu: “În prima epistolă către biserica din Corint, Pavel le-a dat credincioşilor sfaturi cu privire la principiile generale care stau la temelia sprijinirii lucrării lui Dumnezeu pe pământ.” (E.G.White, Faptele Apostolilor, p. 335)

            Găsim “regula apostolică”  în Scriptură: În ziua dintâi a săptămânii, fiecare dintre voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când sosesc eu.” (1 Cor. 16,2) 

Încă din vremea apostolilor şi a bisericii creştine primare, acest text biblic important a fost folosit pentru a învăţa constanţa în dăruire la nivel individual şi familial, să înveţe dăruirea pentru Dumnezeu bazată pe binecuvântările primite.

           Adventiştii de Ziua a Şaptea aplică planul

Bazându-se pe “regula apostolică” Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea recomandă şi încurajează dăruirea sistematică pentru împărtăşirea Evangheliei în cinci domenii importante:

  1. Zecimea
  2. Bisericile locale
  3. Dezvoltarea Conferinţei
  4. Misiunea Globală
  5. Proiecte speciale şi diverse daruri

            Să privim mai îndeaproape fiecare dintre aceste domenii importante în dăruirea sistematică.

            Pasul 1 – Zecimea

            Pasul 1 este de a înapoia lui Dumnezeu zecimea., ce ne aminteşte de parteneriatul cu Dumnezeu. ”Cea mai mare lecţie de învăţat este lecţia parteneriatului cu Hristos în lucrarea de mântuire.” (E.G. White, Sfaturi pentru părinţi, profesori şi elevi, p. 434)  Conform Scripturii zecimea reprezintă 10% din venitul nostru. Este interesant de observat că Sabatul şi zecimea sunt descrise în Biblie ca fiind  sfinte. “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.” (Ex. 20:8) Traducerea engleză spune “Orice zeciuială …este sfântă pentru Domnul” (Lev. 27:30). Profetul lui Dumnezeu din zilele noastre spune următoarele: “Acelaşi limbaj este folosit cu privire la Sabat ca în legea zecimii: … validitatea ambelor este subînţeleasă şi este explicată profunda lor semnificaţie.” (E.G.White, Sfaturi despre isprăvnicie, p. 66) Rămăşiţei bisericii din zilele noastre nu ar trebui să-i fie ruşine să proclame cele două lucruri ca fiind sfinte. Deşi aceste două semne identificatoare ale isprăvniciei noastre sunt sfinte, totuşi ele sunt la libera alegere a omului. Dumnezeu nu va forţa pe nimeni să facă voia Lui. Este dreptul fiecărui om să aleagă să onoreze sau să respingă aceste cerinţe divine.

            Unde să fie depusă zecimea? Este o întrebare importantă. Astăzi mulţi creştini inventează propriile lor visterii. Mulţi se simt liberi să direcţioneze zecimea după cum fac cu darurile. Dar Dumnezeu spune: “Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile ca să fie hrană în casa Mea …”(Mal.3:10) Din acest verset reiese clar că Dumnezeu are propria Lui visterie. Mulţi vor fi surprinşi să afle că din zilele de început ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea pionierii noştri au învăţat atât pe noii convertiţi cât şi pe membrii că biserica locală reprezintă “uşa” visteriei, iar Conferinţa reprezintă visteria. Astăzi urmăm în acelaşi timp practicarea cât şi sfătuirea finanţării activităţilor şi proiectelor speciale ale bisericilor locale prin daruri benevole.

            Înapoierea zecimii pune în mişcare “planul activ al zecimii”. Acest plan este unic pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. El ne aminteşte faptul că suntem membrii unei biserici mondiale cu o misiune mondială de a proclama Evanghelia întregii lumi. Au conducătorii bisericii responsabilitatea de a învăţa credincioşia în zecime? “Este o parte a lucrării voastre de a învăţa  pe cei care aduc suflete la adevăr să aducă zecimea la visterie ca o recunoaştere a dependenţei lor de Dumnezeu.” (E.G.White, Evanghelizare, p. 250) Adesea oamenii întreabă: “Care este cea mai bună metodă de a îi înapoia zecimea lui Dumnezeu?” Cel mai bun plan este de a urma “regula apostolică”  prin a pune zecimea deoparte acasă. De îndată ce câştigăm ceva, punem deoparte zecimea împreună cu darurile într-un plic special pentru zecime şi daruri. Apoi luăm acest plic la biserică şi I le dau lui Dumnezeu ca un act închinare. Folosirea în mod obişnuit a unui plic pentru zecimi şi daruri este singura şi cea mai importantă unealtă în educaţia religioasă în privinţa dăruirii sistematice.

            Pasul 2 – Biserica locală

            Pasul nr. 2 este acela de a sprijini bugetul bisericii locale şi fondul de construcţii al Conferinţei. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea recomandă ca fiecare biserică locală să dezvolte propriile planuri financiare şi spirituale pe termen de un an. Ce ţi-ar plăcea ca biserica ta să realizeze în următoarele 12 luni? Dar în următorii 5 ani? Pune-ţi deoparte din când în când un timp special pentru a studia nevoile bisericii locale şi pentru a le aranja pe lista de priorităţi. Ţinta fiecărei biserici adventiste locale trebuie să fie:

  1. Ajutarea membrilor să aprofundeze relaţia lor cu Isus Hristos;
  2. Hrănirea membrilor pentru a înţelege clar şi a pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu;
  3. Dezvoltarea unei părtăşii pline de iubire şi grijă;
  4. Evanghelizarea/centre de instruire pentru mărturisire;

            Pentru a aloca un timp adecvat pentru dezvoltarea planurilor departamentelor  Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea recomandă ca toate comitetele bisericilor locale să înceapă planificarea financiară şi a bugetului cu trei luni înainte de sfârşitul anului financiar. După ce comitetul a dezvoltat planurile financiare şi spirituale acestea urmează să fie integrate în bugetul bisericii de comitetul de isprăvnicie sau de comitetul financiar. Acest comitet recomandă planul strategic şi de buget al bisericii şi convoacă biserica locală la o şedinţă administrativă. La această întâlnire administrativă pastorul, cu ajutorul membrilor laici ai comitetului prezintă obiectivele comitetului pe termen lung sau pe termen scurt pentru dezvoltarea membrilor, de părtăşie şi de evanghelizare. Planul strategic împreună cu planul de buget sunt apoi supuse votului iar membrii bisericii sunt invitaţi să-şi facă partea sprijinind biserica locală.

            Aceasta este doar prima etapă a procesului de planificare a unei biserici. Un plan coordonat de educare, informare şi invitare trebuie să urmeze. Membrii trebuiesc invitaţi să se angajeze să sprijinească anual planul strategic şi de buget al bisericii.

            Pasul 3 – Dezvoltarea Conferinţei locale

            Al treilea pas în dăruirea sistematică este dezvoltarea Conferinţei locale. Aceasta uneşte bisericile din teritoriul Conferinţei în planuri spirituale şi financiare mult mai mult decât o poate face un singur membru sau pastor al bisericii. Printre aceste obiective pe termen lung ale bisericii se pot număra şi următoarele: planuri de evanghelizare în zone albe, construcţii de biserici, centre evanghelistice, tabere de tineret, subvenţii pentru şcoli generale, locuinţe pentru pastori, policlinici îmbunătăţiri de capital academic. Preşedintele Conferinţei sau preşedintele de câmp este responsabil de direcţionarea dezvoltării Conferinţei ajutat de comitetul consultativ laic şi un comitet de dezvoltare al Conferinţei format din 4-6 membri. Planurile spirituale şi financiare ale comitetului pentru dezvoltare al Conferinţei sunt de obicei propuse şi aprobate la Adunarea Generală a acesteia. Membrii bisericii dobândesc un sentiment al proprietăţii pe măsură ce ei devin implicaţi în proces. Calendarul zilelor şi colectelor speciale ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea face pregătirea pentru planul de dezvoltare al Conferinţei şi un dar pentru dezvoltarea Conferinţei urmează să fie primit în fiecare lună de la fiecare biserică locală.

            Pasul 4 – Misiunea Globală

Al patrulea pas în dăruirea sistematică este misiunea globală. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o minune a misiunii mondiale. La începutul anilor 1900 în lume exista doar un adventist la 20.000 de oameni. Astăzi este cea mai răspândită denominaţiune protestantă în lume. Din totalul adventiştilor de ziua a şaptea 50% au vârsta sub 21 de ani. Aceasta spune că în multe ţări Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este o biserică pionieră, puternică şi viguroasă.

            Chiar de la început Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, ca şi biserica creştină primară, a avut o viziune globală. Apostolul Pavel, de exemplu, a lăudat biserica din Corint pentru mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi pentru generozitatea lor rugându-i ”cu mari stăruinţe … la strângerea de ajutoare pentru sfinţi” (2 Cor. 8:4). “Dărnicia neegoistă a umplut prima biserică de o entuziastă bucurie …” (E.G. White, Istoria Faptelor Apostolilor,  p. 344). Referindu-se la nevoia de viziune globală din zilele noastre Pana inspirată scrie: “Spiritul de generozitate neîmpărţită ar trebui să caracterizeze bisericile astăzi. Ele ar trebui să aibă permanent în suflete înaintarea cauzei lui Dumnezeu în toate locurile.” (E.G. White, Schiţe din viaţa lui Pavel,  p.175).

            În ciuda acestei dezvoltări, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea înfruntă o mare sarcină neîmplinită. Din totalul populaţiei Terrei 3.5 miliarde de oameni nu au auzit niciodată de Evanghelie. Sunt de 14 ori mai mulţi oameni pierduţi decât pe vremea Apostolului Pavel. În timp ce suntem în pragul Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu vedem un declin al dăruirii sistematice şi planificate pentru misiunea mondială. Iată câteva motive:

  1. Creşterea nevoilor locale;
  2. Eliminarea, în unele ţări a veştilor misionare;
  3. Creşterea popularităţii darurilor pentru proiecte;
  4. Dezvoltarea şi susţinerea unui număr de misiuni independente;
  5. Creşterea numărul de apeluri neadventiste;
  6. Secularismul;
  7. Obiceiul unor adventişti de a dărui sume simbolice şi nu a face un sacrificiu pentru misiunea globală;

  Pasul 5 – Daruri pentru proiecte speciale

            Pasul al cincilea, daruri pentru proiecte speciale, este un domeniu din ce în ce mai important în dăruirea sistematică din Biserica Adventistă. Unii oameni aleg să direcţioneze darurile. Dăruirea sistematică se îngrijeşte de această nevoie importantă. Recomandăm ca dăruirea pentru proiecte să fie adiţională punctelor 1-4. Întotdeauna vor exista proiecte speciale şi daruri individuale diverse care nu vor fi incluse în darurile obişnuite pentru biserica locală, fondul de dezvoltare al Conferinţei sau misiunea globală. Iată câteva dintre aceste daruri şi proiecte speciale: fonduri pentru elevi şi studenţi, daruri pentru unul din posturile de Radio locale, sponsorizări pentru misionari voluntari, etc. Trebuie să fim întotdeauna deschişi călăuzirii Duhului Sfânt, în timp ce căutăm să asigurăm sprijin în mod echitabil pentru nevoile bisericii şi pentru proiectele speciale. (Trebuie să fim siguri că avem mijloacele necesare susţinerii acestor  proiecte speciale după ce ele iau naştere). Alegerea finală est totuşi a ta…dacă dai şi pentru ce. Acesta este modul în care s-a procedat întotdeauna. Şi acesta face ca dăruirea sistematică să fie o experienţă spirituală personală foarte profundă.

 Avantajul dăruirii  sistematice

            Beneficiile dăruirii sistematice sunt multe la număr:

  1. Dăruirea sistematică este un mod de exprimare a legământului pe care îl avem cu Isus Hristos, Domnul şi Stăpânul nostru;
  2. Dăruirea sistematică furnizează membrilor ocazii de a urma principiul biblic de  a-L pune în mod constant pe Dumnezeu pe primul loc şi de a-I dărui imediat ce am primit binecuvântările;
  3. Dăruirea sistematică face posibilă planificarea “valorilor anticipative a veniturilor” pentru nevoile bisericii (închinare, părtăşie, hrănire, evanghelizare şi construcţii);
  4. Dăruirea sistematică creează posibilitatea membrilor de a dărui pentru proiecte speciale;
  5. Dăruirea sistematică reduce numărul apelurilor pentru bani;
  6. Dăruirea sistematică asigură distribuirea corectă şi proporţională a fondurilor;

            Avantajele dăruirii sistematice sunt chiar mai multe decât cele deja enumerate: “Ori de câte ori poporul lui Dumnezeu, în orice perioadă a istoriei lumii, a împlinit de bună voie şi cu inima voioasă planul Său de dăruire sistematică, oferind daruri şi jertfe, a văzut împlinirea făgăduinţei neschimbate, că prosperitatea va fi efectul tuturor lucrărilor lor, exact în măsura în care se supuneau acestui plan”. (E.G. White, Mărturii, vol. 3, p. 395)

  Simplitatea dăruirii sistematice

            Amintiţi-vă că dacă alegeţi să urmaţi planul de dăruire sistematică recomandat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea sau planul tradiţional de a răspunde multelor apeluri, este o decizie personală  – o ocazie între apeluri repetate sau unitate în apeluri – o alegere între a investi în misiuni independente sau a investi direct în misiunea globală a bisericii (unde registrele contabile pot fi deschise şi fondurile sunt administrate cu grijă).

            Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru planul Său de dăruire sistematică. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru planul Său simplu care uneşte Adventiştii de Ziua a Şaptea din întreaga lume. Mulţumesc lui Dumnezeu  pentru principiile biblice ce fac posibilă misiunea globală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea.

 Don E. Crane

Sursa: http://moldova.adventist.ro

This entry was posted in Articole diverse and tagged , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>