Dăruire planificată şi dăruire pe bază de proiecte

Dăruire planificată şi dăruire pe bază de proiecte

Care metodă este mai bună? Care este biblică?

 Dăruirea planificată – angajamentul credinciosului de a dărui în mod constant un procent al veniturilor lui.

Dăruirea bazată pe proiecte –dăruirea în domeniile ce par a fi importante şi merită a fi susţinute.

Principii ale dăruirii care ne ajută în înţelegerea avantajelor şi dezavantajelor ambelor modalităţi de dăruire:

 

  1. Biblia ne învaţă să dăruim lui Dumnezeu cele dintâi roade ale veniturilor.(Ps. 3:9). Era o practică obişnuită în poporul Israel. Principiul Dumnezeu pe primul loc îl întâlnim şi în Noul Testament:

“În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.” (1 Cor. 16,2)

 “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6,33)

 Partea lui Dumnezeu să fie pusă deoparte înainte de a  folosi ceva pentru nevoi familiale, personale sau altele.

  1. Oferim lui Dumnezeu continuu şi cu generozitate pentru că aşa procedează şi El. Dumnezeu oferă binecuvântările Sale zilnic pentru susţinerea existenţei noastre, El sursa hranei, apei, aerului:

“Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1,17)

 Un alt motiv al recunoştinţei este răscumpărarea realizată prin Isus Hristos.

“Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Ps. 107,1)

“Mulţumiţi întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” (Efes. 5,20)

 Lauda şi dăruirea noastră nu trebuie să fie sporadică.

  1. Dăruirea este un semn al supunerii faţă de Hristos, al recunoaşterii suveranităţii Sale şi o expresie a relaţiei cu El.

Exemplul lui Avraam (Gen. 14,20) arată că zecimea era o practică obişnuită. (Evrei 7,17) şi nu una evreiască (Mat. 23,23).

  1. 4.      Dăruirea – un act al închinării.
  1. 5.      Principiul proporţionalităţii

“Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău.” (Deut. 16,17)

  1. 6.      Dăruirea include înapoierea zecimii lui Dumnezeu şi darurile de bună voie

“Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: ‘Cu ce Te-am înşelat?’ Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.” Maleahi 3,8

  1. 7.      Zecimea va fi  trimisă “la casa visteriei”

“Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare,

zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3,10)

  1. 8.      Unele daruri de bună voie pot fi folosite pentru proiecte speciale.

Avem exemple biblice de dăruire pentru proiecte. Exod 25,3; 1 Cronici 29,6-9; 1 Împ. 5,6.

  1. Ambele dăruiri (pe bază de plan şi pe bază de proiecte) trebuie să se bazeze pe dragostea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu) Exod 35:5

DĂRUIREA PLANIFICATĂ                                  DĂRUIREA pentru proiecte

 

ADVANTAJE DEZAVANTAJE ADVANTAJE DEZAVANTAJE
Zecimea şi darurile sunt înapoiate lui Dumnezeu ca „primele roade” când se obţine un venit. Aceste priorităţi pot părea ilogice pentru persoanele lipsite de spiritualitate. Propria raţiune ajută la luarea deciziei finale în privinţa a „ce”, „când” şi „cât” să dăruiască. Se poate dărui lui Dumnezeu mărunţişuri sau poate chiar nimic.
Dăruirea devine un obicei. Se aseamănă cu impozitele. Fiecare membru este prins în proiect prin daruri directe şi apeluri. Dăruirea este mai mult un impuls decât un principiu. În timp va fi nevoie de mai multe apeluri pentru a obţine sprijinul financiar. Dacă proiectul este greşit administrat sau apelurile încetează, dăruirea poate şi ea să înceteze
Dăruirea derivă din binecuvântările primite deja. Prezintă mai puţină spontaneitate şi satisfacere a egoismului. Fiecare membru hotărăşte proiectul şi suma pe care o dăruieşte. Suma nu este întotdeauna proporţională cu binecuvântările primite. Dăruirea este mai degrabă îndreptată spre lucruri şi nu spre Dumnezeu.
Reduce timpul de apel, obţinând astfel timp pentru serviciile divine. Membrii sunt mai puţin informaţi datorită lipsei de comunicare a membrilor comunităţii. Nu se impun limitări temporale în privinţa apelurilor. Pot fi folosite ultimele metode în domeniu. Spiritualitatea comunităţii se poate scădea datorită apelurilor financiare constante.
Ajută la prevenirea apariţiei „urgenţelor”. Unii membri simt că lipseşte apelul personal. Poate fi iniţiată pentru a ieşi în întâmpinarea unor urgenţe specifice. Când criza ia sfârşit, dăruirea poate înceta.
Permite bisericii să-şi dezvolte obiective pe termen lung ce pot fi susţinute nelimitat prin  educaţia şi comunicarea corespunzătoare. Birocraţia bisericii poate lua ca o garanţie sprijinul comunităţii şi să devină mai puţin conştientă  de problemele fundamentale . Permite bisericii să-şi dezvolte idei creative pentru a îndeplini misiunea bisericii.

Venitul inconstant se poate dovedi fatal pentru ideile creative şi conduce la proiecte nerealizate.Este baza bugetului comunităţii.Unii cred că inhibă iniţiativa privată şi libertatea individuală.Reprezintă un succes în finanţarea proiectelor specifice.Promovarea frecventă a proiectelor speciale neutralizează eficienţa bugetului bisericii.Încurajează membrii să îşi pună zecimile şi darurile în “vistieria” Domnului. Astfel se creează o bază financiară solidă pentru creştere bisericii.Membrii se simt uneori lipsiţi de influenţa directă în cadrul proiectelor bisericii.Membrii sunt liberi să susţină o varietate de proiecte speciale independente.Poate submina unitatea şi eficienţa eforturilor de grup, şi distruge baza financiară a comunităţii,

 

 

 

Regularitatea în îndeplinirea planului biblic, îi eliberează pe membrii de sentimentele de forţare, manipulare şi vină. Membrii ştiu că ei contribuie cu partea lor. Cei care sprijină comunitatea pot deveni critici ai celor care deseori nu îşi asumă partea lor de responsabilitate în cadrul proiectelor bisericii. O metodă financiară de succes pentru îmbunătăţirea capitalului de finanţare şi a proiectelor de construcţie. Membrii au în mod frecvent sentimentul vinovăţiei şi se întreabă dacă au dăruit suficient. Efectul spiritual poate fi negativ.
Principiul motivator este dragostea pentru Dumnezeu. Încurajează tăgăduirea de sine şi sacrificiul personal. Este posibil ca unii membrii să ofere din obligaţie, având motivaţii legaliste. Principiul motivator poate fi dragostea pentru Dumnezeu, dar împlineşte de asemenea şi nevoia umană de apreciere şi răsplată. Adesea se arată mai mare apreciere dătătorului decât lui Dumnezeu, iar egoismul poate creşte.

 Sursa: http://moldova.adventist.ro

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>