Creaţia, căderea în păcat şi…holera

Creaţia, căderea în păcat şi…holera

Modelul creaţionist continuă să prindă formă pe măsură ce rezultate din diferite domenii ştiinţifice sunt analizate din perspectivă ne-darwinistă.

Oamenii de ştiinţă sugerează faptul că bacteriile patogene şi paraziţii de azi au avut de fapt roluri benefice sau cel puţin neutre în lumea dinaintea căderii (în păcat). Să luăm, spre exemplu, cazul bacteriei cunoscute sub numele de E. coli, cîteodată dăunătoare, dar care altfel are un rol benefic. Localizată în intestinul gros, acest organism complex ajută la producerea de vitamine şi chiar la prevenirea bolilor. Există de asemenea un vierme numit Strongyloides stercoralis care trăieşte atît în mediul liber, cît şi ca parazit. Cu alte cuvinte, viermele trăieşte foarte bine în lumea înconjurătoare fără om, dar poate de asemenea infecta oamenii, cu rezultate devastatoare. Se sugerează că infecţiile parazite şi bacteriile cauzatoare de boli sunt rezultate ale căderii.

Bacteria Vibrio cholera cauzează boala intestinală numită holeră. Boala este mortală din cauza toxinei secretate de bacterie. Ce ar fi dacă “înainte de Cădere” această toxină ar fi avut o funcţie alternativă? O toxină foarte similară este produsă de V. fischeri, o curioasă bacterie simbiotică emiţătoare de lumină, găsită în calamarul hawaian [1].

Creatura foloseşte proprietăţile luminescente ale bacteriei pentru a scăpa de prădătorii din apa limpede în care se hrăneşte. Cu toate că acesti calamari sunt buni vînători, ei constituie o hrană gustoasă pentru marii prădători de noapte. Văzut de jos, întunecatul calamar ar fi în mod normal expus din cauza luminii lunii. Dar în partea ventrală calamarul are un organ subţire conţinînd V. fischeri înconjurat de un sac de cerneală care funcţionează precum diafragma unui aparat foto.

Lumina provenind de la bacterie, reflectată, este radiată în jos într-un fel care contracarează lumina lunii, făcînd calamarul virtual invizibil pentru prădători. Cînd bacteria este înfometată, secretă toxina asemănătoare holerei care nu îl îmbolnăveşte pe calamar, ci îl informează pe acesta că bacteria are nevoie de hrană, pe care calamarul apoi i-o furnizează. Într-adevăr, aşa cum sugera un evoluţionist, “Poate că atunci cînd studiam patogeneza holerei studiam de fapt un aspect al unei converstaţii normale care a luat-o razna” [2]. Oamenii de ştiinţă creaţionişti ar sugera mai degrabă că aceasta poate fi o consecinţă a blestemului căderii.

Aceasta ne aduce la o teorie creaţionistă propusă de biologul Joe Francis. El priveşte lumea virusurilor şi a microbilor dintr-o perspectivă creaţionistă. “Microbii au fost creaţi ca un substrat organic; o legătură între macro-organisme şi un mediu bogat chimic dar inert din punct de vedere fizic, pentru a furniza un substrat pe care creaturile multicelulare pot prospera şi pot persista…” [3]. Într-adevăr, multe celule bacteriale comunică şi funcţionează ca o comunitate simbiotică [4], şi un număr din ce în ce mai mare de astfel de relaţii este în mod constant descoperit. Patogeneza poate fi astfel o divergenţă de la scopul creaţional original. V. fischeri şi V. cholera reprezintă exemple în acest sens.

Referinte:
1. http://whyfiles.org/022critters/light2.html
2. Ibid.
3. Francis, J. “Organosubstrate of Life,” The Fifth International Conference on Creationism, (2003, Pttsburgh, PA., Creation Science Fellowship), p. 433.
4. As read in sciencedaily.com reporting on Virginia Tech research.

Frank Sherwin

Sursa articolului: Acts & Facts, Vol. 34 Nr 11 November 2005. Traducere de Paul Cocei

Sursa: www.creationism.info.ro

This entry was posted in Creationism, evolutionism and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>