Craciunul – un cocteil cu parfum de brad

Craciunul – un cocteil cu parfum de brad

Cati dintre noi, copii fiind, nu am asteptat cu neradbdare vacantele de iarna Si cu cat entuziasm nu ne gandeam la ajunul Craciunului, atunci cand puteam impodobi bradul, cand ne invarteam fericiti prin casa, adulmecand mirosul cozonacului, in asteptarea momentului culminant: cadourile aduse de Mos Craciun! Ne pregateam temeinic cu cat mai multe si mai frumoase poezii sau cantece doar pentru a-i arata Mosului ca am fost, intr-adevar, copii cuminti si ca ne meritam cadourile.

O atmosfera de pace si caldura intima invaluieste Sarbatoarea Craciunului in fiecare an. Familiile se strang in jurul unui brad, pe care cei mai multi si-l procura cu ocazia sarbatorilor de iarna. Cand se impart cadourile, inimile sunt atinse de filantropie; alergarea de fiecare zi isi scade ritmul. Si totusi, dincolo de aceasta atmosfera feerica, raman cateva intrebari insistente: Ce legatura exista intre Mos Craciun si nasterea Domnului Isus Hristos? De ce in colindele romanesti se canta “Flori dalbe, flori de mar”, cu toate ca noi suntem in plina iarna, sau de ce taiem porcul in ziua de Ignat pentru a-l avea de Craciun?

De ce 25 decembrie?
Credem ca pe 25 decembrie sarbatorim nasterea Domnului nostru Isus Hristos, care, intrupandu-Se din Fecioara Maria, a venit pe Pamant pentru a salva lumea de pacat. Totusi aceasta data ar trebui pusa sub semnul intrebarii din mai multe motive. In primul rand, pentru ca, atunci cand S-a nascut Isus, “in tinutul acela erau niste pastori care stateau pe camp”, pazindu-si turma in timpul noptii (Luca 2:8).

Teologul britanic Adam Clarke, in cartea sa “Commentary on the Bible”, scria: “Dat fiind acesti pastori inca nu isi dusesera acasa turmele, se poate presupune ca luna octombrie inca nu incepuse si ca, prin urmare, Domnul nostru nu S-a nascut pe 25 decembrie, cand turmele nu mai stau afara pe camp… Tocmai din acest motiv ar trebui sa se renunte la aceasta data marcand luna de nastere a lui Isus.”

Biblia ne mai ofera si alte indicii cu privire la perioada nasterii Domnului. Stim ca Iosif cu sotia sa Maria, care era insarcinata, plecasera spre Betleem pentru a se inscrie in evidentele autoritatilor cu ocazia recensamantului. Mijloacele de transport din acea vreme nu puteau asigura confortul necesar calatoriei, si, cu atat mai putin pe timp de iarna, asa ca putem deduce ca acest anotimp nu era cel mai potrivit pentru a se institui un recensamant. “Un anotimp mai potrivit al anului ar fi fost toamna, la sfarsitul secerisului.

Daca asa au stat lucrurile, la Ierusalim ar fi avut loc Sarbatoarea Corturilor, fapt ce ar explica de ce Maria l-a insotit pe Iosif. Aceasta ar explica si de ce chiar in Betleem nu era camera libera la han. Potrivit lui Josephus Flavius, Ierusalimul era in mod normal un oras de 120.000 de locuitori, dar in timpul sarbatorilor, cateodata se adunau pana la doua milioane de evrei.

Multimi atat de insemnate umpleau nu numai Ierusalimul, ci si localitatile din jur, inclusiv Betleemul, care se afla la numai opt km spre sud.” Raportul biblic ne demonstreaza faptul ca nasterea Mantuitorului nu putea sa aiba loc iarna, fapt precizat si de Enciclopedia catolica: “Craciunul nu s-a numarat printre cele mai timpurii sarbatori ale Bisericii. Irineu si Tertulian il omit din lista lor de sarbatori.”

Pana in secolul al IV-lea d.Hr.,  bisericile crestine nu au ajuns la un acord asupra unei singure date a sarbatorii, alegeau sa celebreze nasterea Domnului in zile diferite: spre exemplu, Sfantul Epifaniu pune nasterea lui Hrist la 6 ianuarie, Clement Alexandrinul, la 19 aprilie, si tot asa, multi alti parinti ai bisericii primare au ales alte zile, considerate de ei mai potrivite. Biserica Romano-Catolica nu a sarbatorit Craciunul pe data de 25 decembrie decat incepand cu sfarsitul secolului al IV-lea, cand, in anul 386, Sfantul Ioan Gura-de-Aur hotaraste ca si in Biserica Rasariteana sa se praznuiasca o zi a nasterii Domnului.

Pentru a primi raspuns la intrebarea: De ce tocmai pe 25 decembrie s-a hotarat aceasta sarbatoare?, putem  apela din nou la Enciclopedia catolica ce consemneaza: “Binecunoscuta sarbatoare in cinstea Soarelui,  Natalis Solis Invicti (Nasterea Neinvinsului Soare), serbata pe 25 decembrie, poarta in esenta responsabilitatea pentru data sarbatorii noastre din luna decembrie.” Dupa cum lesne se poate observa,  originea Craciunului trebuie cautata in era precrestina, atunci cand in tot Imperiul Roman se raspandise mithraismul, care sarbatorea pe 25 decembrie renasterea Soarelui, cand ziua incepea sa se mareasca, iar Soarele era invingator asupra intunericului. In anul 354, data lui Natalis Solis Invicti a fost pe 25 decembrie, in acest fel papa Liberius stabilind pentru totdeauna data acestui solstitiu ca data a sarbatorii.

De ce oferim si primim cadouri?
Sfarsitul lunii decembrie coincidea in Roma cu serbarile date in cinstea zeului Saturn, numite Saturnalii (17-24 decembrie). Cateva dintre obiceiurile actuale ale Craciunului sunt influentate de vechile traditii specifice Saturnaliilor romane. “Este un fapt cunoscut pentru toti”, spune Bailey in cartea “The Legacy of Rome”, “ca foarte multe dintre lucrurile pe care le asociem cu sezonul Craciunului – atmosfera de sarbatoare, oferirea de cadouri si sentimentul general de bine – nu sunt altceva decat mostenirea lasata de sarbatoarea romana de iarna a Saturnaliei – ramasite din paganism.”

Sunt unii care, pentru “a spala” acest obicei, ii motiveaza prin exemplul darurilor care I-au fost aduse lui Isus de catre magi. Desigur, nu este nimic rau in a oferi si a primi cadouri, insa a face insa o legatura intre cadourile de Craciun si darurile aduse de magi este o exagerare, pentru ca acestia nu si-au adus daruri unul altuia, ci doar lui Isus, ca un act de inchinare

Si Mos Craciun?
Incercarea de a-l gasi pe Mos Craciun in Scriptura este sortita esecului, pentru ca imaginea Mosului este o creatie tarzie, bazata totusi pe traditiile si obiceiurile legate de Sfantul Nicolae, sfant crestin care a trait in secolul al IV-lea in Myra, un oras port la Marea Mediterana. Asadar Mos Nicolae a fost initial arhetipul lui Mos Craciun. Despre Mos Nicolae se spune ca ar fi facut foarte multe daruri oamenilor sarmani si, din acest motiv, in Europa secolului al XII-lea, 6 decembrie – ziua mortii sfantului – a devenit Ziua Darurilor si a Activitatilor Caritabile.

Sfantul Nicolae a “emigrat” in America la bordul vaselor olandeze intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Se pare ca sfantul trecuse Oceanul chiar mai devreme, spre sfarsitul secolului al XV-lea, atunci cand Columb a numit unul dintre porturile din Haiti “Sfantul Nicolae”. Fizionomia morala a Sfantului Nicolae a fost inlocuita treptat de presa americana cu caracterul generos-materialist al lui Mos Craciun.

Thomas Nast, un caricaturist politic, nascut in 1840 in orasul german Landau, a creat prima schita in care era infatisat batranelul imbracat in haine rosii. Nast a emigrat in Statele Unite la varsta de numai 5 ani, unde a realizat prima imagine a lui Mos Craciun – asa cum este el cunoscut in prezent – in 1862, pentru revista Harper’s Weekly, inspirandu-se dintr-un personaj mitic germanic, denumit Pelznickel (“Nicolae cel Barbos”), despre care se spunea ca le dadea tarcoale copiilor rai in timpul somnului. In 1865, foarte multe dintre statele americane impun prin lege aceasta sarbatoare. In secolul trecut, la sfarsitul anilor ’20, Santa Claus devine pentru toti incarnarea generozitatii nationale si un mijloc de promovare comerciala fara precedent. Imaginea definitiva a noului Santa Claus a devenit cunoscuta odata cu reclama creata de Haddon Sundblum pentru compania Coca-Cola, in 1931. Santa era imbracat in costum de culoare rosie, cu blanita alba pe margini, cizme negre si o caciulita rosie, pufoasa.

Traditii si obiceiuri
Pomul de Craciun, care pentru noi inseamna un brad impodobit cu globuri, dulciuri si becuri multicolore, nu a aratat intotdeauna asa cum il cunoastem astazi. “Stramosii” pomului de iarna au fost crengutele de conifere, pe care romanii le taiau pentru Baal Berith in timpul Saturnaliilor, ramurile de palmier pe care egiptenii le aduceau in casele lor in cea mai scurta zi a anului, in cinstea lui Baal Tamar, sau stejarii impodobiti cu mere aurii de preotii druizi in timpul sarbatorilor solstitiului de iarna.

Pana in secolul al XV-lea, obiceiul oamenilor de a-si oferi cadouri unul altuia si de a-si impodobi casele cu crengute de brad era considerat pagan. Obiceiul crestinat al impodobirii bradului a fost atestat intaia oara in Lituania, in anul 1510, iar in 1521, printesa Helene de Mecklembourg a adus obiceiul de Craciun in paris, dupa ce s-a casatorit cu ducele de Orleans. In 1605, la Strasbourg a fost inaltat primul pom de Craciun, intr-o piata publica. Nu avea inca lumanari si era impodobit cu mere rosii. La sfarsitul secolului al XIX-lea, in saloanele germane, sarbatoarea era de neconceput in absenta pomului de Craciun, impodobit scanteietor. Abia in 1776, traditia ajunge si in Statele Unite, adusa de colonistii germani si de mercenarii platiti sa lupte in Razboiul de Secesiune.

Spre deosebire de bradul de Craciun, prezent in orice tara a lumii care a importat sarbatoarea, Craciunul romanesc este bogat in traditii specifice locului, incepand cu taierea porcului de Ignat, pregatirea mancarurilor traditionale, impartirea darurilor si terminand cu primirea colindatorilor. Putini stiu ca motivul pentru care in Romania oamenii vor sa aiba pe masa preparate de carne de porc este sarbatoarea pagana a Ignatului – crestinata ulterior -, in calendar suprapunandu-se ziua de 20 decembrie cu cea a Sfantului Ignat. Originea pagana a sacrificarii porcului este evidenta daca tinem cont de faptul ca, in Egiptul antic, porcul era adus ca jertja zeului Osiris, in Grecia antica un ritual similar savarsindu-se in cinstea zeitei Demeter.

Chiar si repertoriul bogat al colindelor cu care tara noastra se mandreste are un iz pregnant de paganism crestinat. Calendele erau sarbatori romane inchinate Soarelui, iar Calenda desemneaza un obiect rotund, fiind o trimitere directa la discul solar. Acesta este motivul pentru care colindele se canta intr-un cerc inchis, se face un ocol, se impart colaci si nuci – toate fiind simboluri sferice ale perfectiunii. Cutuma viza in mod principal protectia, abia mai tarziu impunandu-se sensul unei binecuvantari si cel evanghelic, al nasterii Domnului.

Si totusi esenta religioasa a sarbatorii, chiar asa imbibata cu sincretisme, este trecuta cu vederea sau chiar necunoscuta de majoritatea contemporanilor. Craciunul este desacralizat prin goana dupa cadouri, brad sau dupa cele necesare mesei festive, asa ca tot mai multi il vad ca pe o sarbatoare de familie, ca pe o traditie simpatica ori, pur si simplu, ca pe un prilej de a oferi sau primi cadouri. De ce nu am privi mai mult spre Pruncul care ne-a fost dat, spre Fiul pe care Il numim “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii”?

Cristina Peli 

Sursa: Revista “Semnele Timpului”

This entry was posted in Traditii si obiceiuri and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>