Bogat = păcat?

Bogat = păcat ?

Este păcat să fii bogat? Ce lăgătură este între avere şi mântuire?

Am auzit de foarte multe ori ideea că a fi bogat este un mare păcat. Mulţi afirmă că un creştin adevărat trebuie să fie sărac, mai bine zis: foarte sărac. Oare ce spune Biblia cu privire la acest aspect?

Ca să putem înţelege mai bine problema averii voi aborda câteva aspecte:

1. Exemple de oameni bogaţi din Biblie:

- Avraam –  ”Avram era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. ” (Geneza 13:2)

- Lot –   “Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încît nu puteau să locuiască împreună.”  (Geneza 13:5-6)

- Isaac –  ”Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat. Astfel omul acesta s-a îmbogăţit şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. Avea cirezi de vite şi turme de oi şi un mare număr de robi: de aceea Filistenii îl pizmuiau.”  (Geneza 26:12-14)

- Iacov – “Omul acela s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.”  (Geneza 30:43)

- Iov – “Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău. I s-au născut şapte fii şi trei fete. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.”  (Iov 1:1-3)

- Solomon – “Solomon a strâns care şi călărime; avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a aşezat în cetăţile unde ţinea carele şi la Ierusalim lângă împărat. Împăratul a făcut argintul şi aurul tot atât de obişnuite la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot atât de obicinuiţi ca sicomorii1 care cresc în câmpie.”  (2 Cronici 1:14-15)

- Zacheu – “Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”  Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.  (Luca 19:2-6)

- Iosif din Arimateea – “Spre seară, a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea.”  Matei 27:57-58

Toată lista de mai sus, care nu este completă, prezintă oameni bogaţi care au fost aprape de Dumnezeu. Niciodată nu le-a spus cineva că sunt păcătoşi fiindcă au averi mari.

Problema cea mai mare este legată de modul cum se folosesc bogăţiile şi nu de simpla existenţă a lor.

2. Ce trebuie să faci cu averea?

Prima datorie a credinciosului este aceea de a oferi ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu. Acest lucru este un act de recunoştinţă.

- Proverbe 3:9-10  ”Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.

În Biserica Primară (a primilor creştini), toţi aveau disponobilitatea de a împărţi cu alţii ceea ce aveau. Egoismul nu-şi găsea loc printre ei şi fiecare căuta să ofere şi celorlalţi din ceea ce aveau.

- Faptele Apostolilor 2:45  Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

- Faptele Apostolilor 4:32  Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

3. Pericolole bogăţiei

Atunci când ai bani mulţi poţi cădea în păcatul mândriei. Poţi să te lauzi şi poţi să ai orgoliu. Poţi fi indiferent la ceea ce se întâmplă lângă tine şi la nevoile celor din jur. Poţi dispreţui pe cei săraci, poţi da şi poţi primi mită.

Iată câteva versete legate de aceste situaţii când averea poate să te împiedice să ajungi în ceruri:

- Psalmi 49:6-7  Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

- Proverbe 18:23  ”Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime.”

- Proverbe 28:6 “Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite.”

- Eclesiastul 5:10  ”Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată din argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!”

- Ieremia 9:23  „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui.”

Bogăţia strânsă doar pentru sine poate fi un obstacol în calea mântuirii.

- Matei 19:24  ”Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.”

Iată istoria completă a situaţiei în care Domnul Isus a făcut referire la faptul că e mai plauzibil ca o cămilă să treacă prin strâmtoarea “Urechea acului” decât un bogat să ajungă să fie mântuit:

- Luca 18:18-25  Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Ştii poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” „Toate aceste lucruri” I-a zis el „le-am păzit din tinereţea mea.” Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii! Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

Iată încă o parabolă care are cam acelaşi tâlc:

- Luca 12:16-21  Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile.” „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Concluzie:

Păcat este nu să ai – păcat este să nu dai. Important este nu cât ai – important este cât dai.

Pastor Viorel Dascalu

Sursa: http://www.intrebariimportante.ro

This entry was posted in Diverse and tagged , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>