Apocalipsa capitolul 18

Apocalipsa capitolul 18

1. După aceea. Aici se face referire la secvenţa în care cap. 17 şi 18 au fost descoperite lui Ioan, nu neapărat secvenţa evenimentelor raportate în aceste capitole. Ioan nu spune că evenimentele din cap. 18
se desfăşoară succesiv celor la care s-a făcut referire în cap. 17. Vezi cap. 4:1.

Din cer un alt înger. Adică un alt înger decât cel din cap. 17. În momentul în care Ioan îl vede îngerul este reprezentat ca venind din prezenţa lui Dumnezeu cu o misiune specială şi în desfăşurarea acestui act de coborâre pe pământ. Acest înger se uneşte cu cel de-al treilea înger din cap. 14:9–11 în proclamarea soliei finale a lui Dumnezeu pentru această lume (EW 277), iar solia sa este o repetare a celei spuse de cel de-al doilea înger din cap. 14:8 (GC 603).

Putere. Gr. exousia, “autoritate” (vezi cap. 17:13). Acest înger vine din sala tronului universului, însărcinat să proclame ultima solie de milă a lui Dumnezeu şi avertizare a locuitorilor pământului cu privire la iminenta tragedie ce va cădea asupra cetăţii “Babilonul cel mare”.

Luminat. Sau, “iluminat”. În ciuda eforturilor satanice de a învălui pământul în întuneric, Dumnezeu îl luminează cu strălucitoarea lumină a adevărului mântuitor (vezi Ioan 1:4,5,9).

Slava. Gr. doxa (vezi Ioan 1:14; Rom. 3:23). “Slava” poate fi văzută ca reprezentând caracterul lui Dumnezeu (cf. Exod. 33:18,19; 34:6,7), aici într-un caz particular aşa cum se descoperă în planul de mântuire.

2. A strigat cu glas tare. Pentru ca toţi să îl poată auzi. Solia din cap. 18 trebuie să fie proclamată în timpul strigătului cu glas tare al celui de-al treilea înger (GC 603-604,614-615,653), şi astfel merită cel mai atent studiu.

A căzut. Vezi cap. 14:8. Prăbuşirea spirituală a Babilonului este acum la ultimul pas înainte de fi demonstrată şi confirmată, cetatea este acum pregătită să-şi primească pedeapsa. Compară cu Isa. 13:21,22; 21:9; Ier. 51:8.

Babilonul cel mare. Vezi cap. 14:8; 17:5.

Dracilor. Literal, “demoni” (vezi Mar. 1:23). “Babilonul cel mare” este acum cu totul sub posesiune demonică (vezi Apoc. 17:5,6,14. cf. cu Mat. 12:43–45). Probabil, într-un sens special, aici se face referire la spiritismul modern (vezi Apoc. 13:13,14; cf. EW 273,274; GC 558,588,624).

Duh necurat. Vezi Mar. 1:23.

Păsări necurate şi urâte. Figura de stil este adăugată ca un amănunt grafic metaforic pentru a intensifica descrierea completei perversiuni şi apostazii a Babilonului. În forma sa literară cap. 18 reflectă structura poeziei ebraice antice (vezi Vol. III, p. 23).

3. Toate neamurile. Vezi cap. 17:2.

Vinul mâniei. Vezi cap. 14:8.

Împăraţii pământului. Vezi cap. 16:14;
17:2,10,12.

Au curvit. Vezi cap. 17:2.

Negustorii. Gr. emporoi, literal, “cei în călătorie” şi astfel “călători” sau “negustori”. Înaltul limbaj simbolic al cap. 18 lasă nesigur faptul dacă aceşti “negustori” sunt literali sau simbolici. Ambele ipostaze sunt posibile. Dacă este un simbol, aceşti “negustori” ar reprezenta pe cei care promovează învăţăturile şi politicile “Babilonului celui mare” (cf. Isa. 47:11–15) şi anume bunurile pe care le are de arătat şi vândut locuitorilor pământului pentru a-i înşela (vezi Apoc. 18:11).

Risipa. Gr. dunamis, “putere”, aici, probabil în sensul de “influenţă”. Compară cu cap. 5:12.

Desfătării. Gr. streµnos, “desfrâu”, “destrăbălare”, “irosire de lux” (cf. v. 7).

4. Un alt glas. Adică, aşa cum implică expresia greacă, încă o voce de înger.

Ieşiţi din mijlocul ei. Aproape până la sfârşitul timpului vor fi unii evident – probabil mulţi – din poporul lui Dumnezeu care nu au auzit încă chemarea de părăsire a Babilonului tainic. Compară cu solia lui Dumnezeu de chemare a poporului său în vremurile antice de a părăsi Babilonul literal (vezi Isa. 48:20; Ier. 50:8; 51:6,45). Aşa cum poporul lui Dumnezeu de mai înainte a părăsit Babilonul literal pentru a se întoarce în Ierusalim, tot la fel poporul Său de astăzi este chemat să iasă din Babilonul tainic pentru a fi consideraţi demni de a intra în Noul Ierusalim. După cât se pare toţi cei ce sunt adevăratul Său popor vor auzi glasul Său şi vor da ascultare chemării Sale (vezi Mat. 7:21–27; cf. Ioan 10:4,5). Acest “glas” repetă chemarea celui de-al doilea înger din Apoc. 14:8 (vezi GC 390,603; EW 277). Motivul iminenţei pentru această imperativă chemare este afirmat în ultima parte a versetului.

Părtaşi. Acesta este primul din cele două motive date pentru ieşirea grăbită din Babilonul tainic. Aceia care vor fi părtaşi ai păcatelor Babilonului vor avea evident o parte a responsabilităţii pentru ele (cf. Ier. 51:6).

Păcatele ei. Într-un sens general, toate păcatele pe care Babilonul i-a făcut pe oameni să le comită, dar cu deosebire cele descrise în cap. 17:2–6 (vezi v. 6). În cap. 18 Babilonul este adus la bara judecăţii divine pe baza a cinci acuzaţii: (1) mândrie şi aroganţă, (2) materialism şi lux, (3) adulter, (4) înşelăciune şi (5) persecuţie (vezi vs. 2,3,5,7,23,24).

Urgiile ei. Adică pedeapsa ce este gata a cădea asupra sa în conformitate cu “judecata” sau “sentinţa” din cap. 17:1 (vezi cap. 16:19; 17:1,17). Natura acestor “urgii”, “plăgi”, este descrisă pe scurt în cap. 16:19; 17:16; 18:8,21. Mare parte a cap. 18 constă într-o descriere grafică şi indirectă, dar deosebit de figurativă a acestor “urgii”. În timp ce primele cinci plăgi cad în primul rând asupra celor care colaborează cu Babilonul – conducătorii şi locuitorii pământului (cap. 17:1,2,8,12) – pedeapsa Babilonului, uniunea organizaţiilor religioase apostaziate ale
pământului, are loc sub cea de-a şaptea plagă (vezi cap. 16:19; 17:1,5,16). Cea de-a şasea plagă pregăteşte calea acestei pedepsiri.

5. Păcatele ei. Vezi Apoc. 18:4; cf. Ier. 50:14.

S-au îngrămădit şi au ajuns. Păcatele Babilonului sunt descrise asemeni unei mase muntoase care se înalţă, un
conglomerat de elemente compacte şi unite laolaltă.

Până la cer. Aşa cum muntele simbolic străpunge cerul, tot la fel cariera nelegiuită a “Babilonului celui mare” (vezi cap. 17:6) se ridică înaintea lui Dumnezeu cerând o răsplată (Apoc. 16:19; cf. Gen. 11:4,5; 18:20,21; Ezra 9:6; Ier. 51:9; Dan. 5:26,27; Iona 1:2). Probabil aici este şi o aluzie la turnul Babel (Gen. 11:4).

Şi-a adus aminte. Prea multa îndurare a lui Dumnezeu este aproape de sfârşit, iar judecata Sa asupra Babilonului tainic este gata să fie executată (vezi cap. 16:19). Aşa cum se aplică la Dumnezeu, expresia “Şi-a
adus aminte” în mod normal denotă faptul că El este pe punctul de a răsplăti oamenii pentru faptele lor, fie că au fost bune sau rele (vezi Gen. 8:1; Exod. 2:24; Ps. 105:42; etc.).

Nelegiuirile ei. Adică faptele ei ticăloase şi consecinţele lor naturale, cu deosebire, crimele de care se face acuzată în cap. 17 şi 18 (vezi cap. 17:6; 18:6,7).

6. Răsplătiţi-i. Literal, “daţi-i până la refuz”. Desfrânata, care este organizaţia apostaziată “Babilonul cel mare” (vezi cap. 14:8; 17:5), va fi răsplătită pe deplin pentru toate faptele ei nelegiuite. Cu o dreptate absolută, Cerul nu reţine nimic din ceea ce este partea de răsplată ce i se cuvine. Răsplata care este gata de a fi acordată Babilonului este descrisă pe scurt în cap. 17:16,17, şi mai pe larg în cap. 18. Compară cu Ier. 51:6.

Cum v-a răsplătit ea. Literal, “după faptele ei”. I se va plăti în natură. Pedeapsa va fi pe măsura nelegiuirii, adică potrivită. Compară cu Isa. 47:3; Ier. 50:15,29; 51:24.

Întoarceţi-i de două ori. Literal,  “dublaţi-i dubla”. Răsplătiţi-i o măsură dublă (cf. Isa. 40:2; Ier. 16:18; 17:18).

Faptele ei. Felul în care ea s-a purtat cu alţii va fi etalonul, norma cu care se va măsura şi purtarea lui Dumnezeu cu ea.

Potirul. Vezi cap. 14:10; 17:4.

Amestecat. În acelaşi potir în care ea a amestecat băutura nelegiuită pentru ca alţii să o bea, Dumnezeu îi va amesteca acum un teribil amalgam şi o va sili să îl bea (Apoc. 14:8; 17:4; cf. Ier. 50:15,29).

7. Pe cât. Faptă şi răsplată, pedeapsa va fi pe măsura nelegiuirii. Suferinţa şi tânguirea ei vor fi pe măsura laudei şi desfrâului de mai înainte.

S-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă. Prima parte a v. 7 redă literal: “atât de multe lucruri au slăvit-o şi au dus-o la destrăbălare”. Atât de multe lucruri au contribuit la mândria şi destrăbălarea sa. Aroganta încredere în sine a făcut-o să fie sigură de succesul final al planului ei de a distruge poporul rămăşiţă lui Dumnezeu şi de a domni cu supremaţie asupra pământului. Ea este mândră de bogăţia, popularitatea şi puterea ei. Compară cu Isa. 47:6–10; Eze. 28:2,4,5,16.

Chin. Vezi cap. 17:16; 18:4.

Tânguire. Sau, “plângere”, adică drept rezultat al “urgiilor” (v. 4) ce o “chinuie”. Compară cu jalea “împăraţilor” şi a “negustorilor” (vs. 9, 11).

Zice în inima ei. Sau, “spune în mintea ei”, adică la vremea în care îngerul din v. 4 strigă solia sa de avertizare, înainte de închiderea timpului de probă, şi mai târziu, în timpul celei de-a şasea plăgi (vezi cap. 17:1). Excesiva sa îngâmfare i-a dat o încredere extraordinară în planurile ei nelegiuite de conduce lumea. Încercarea de a-i înşela pe alţii a dus la o absolută înşelare de sine. Nu doar că i-a “îmbătat” pe alţii, ea însăşi este într-o stare de beţie (vezi cap. 17:2,6).

Şed ca împărăteasă. Notaţi timpul prezent (vezi mai sus la “zice în inima ei”). Adevărata biserică este reprezentată în Scriptură ca o “fecioară curată” (vezi 2 Cor. 11:2), mireasa lui Hristos (vezi Efes. 5:23–32;cf.Apoc.12:1; 19:7,8). Marea desfrânată personifică pe mireasa lui Hristos înaintea locuitorilor pământului, asupra cărora ea pretinde stăpânire în numele Său. Însă ea este o “împărăteasă” contrafăcută (cf. Isa. 47:6–10). Ea este o desfrânată care nu a avut niciodată un soţ legal, şi totuşi este în stare să se laude cu cuceririle ei. Nu au servit-o “împăraţii” şi “mai marii pământului” (Apoc. 18:9,23)? Nu sunt ei robii şi instrumentele planurilor ei ticăloase (vezi cap. 17:2)?

Nu sunt văduvă. Ca “văduvă” ea nu ar avea un statut legal, nu ar putea pretinde supunerea locuitorilor pământului. Compară cu Isa. 47:8,10.

Tânguirea. Exact ceea ce aşteaptă mai puţin este sigur că i se va întâmpla (vezi Isa. 47:11).

8. Tocmai pentru aceea. Adică din pricina lăudăroşeniei ei arogante, mândrei înălţări de sine, destrăbălării şi desfrâului, poftei fără scrupule după putere şi supremaţie, şi îndrăznelii de a fi în opoziţie faţă de voia lui Dumnezeu.

Într-o singură zi. Unii consideră aceasta ca fiind o perioadă profetică, şi astfel reprezentând un an literal. Alţii consideră că aici îngerul accentuează caracterul iminent şi neaşteptat al “urgiilor” asupra Babilonului tainic, cu deosebire cu privire la falsul său simţ al securităţii (v. 7), sau vorbeşte despre o perioadă nedefinită de timp. În lumina faptului că despre acelaşi eveniment se mai spune că va avea loc “într-o clipă”, sau “într-un ceas” (vs. 10,17,19), a doua explicaţie pare de preferat (vezi Apoc. 17:12; cf. Ier. 50:29,31). Mai mult decât atât, forma greacă a cuvintelor traduse aici prin “zi” şi “ceas” (Apoc. 18:10) sugerează un moment temporal – mai mult decât o perioadă – şi astfel apare să accentueze caracterul iminent şi neaşteptat mai degrabă decât durata. Compară cu Isa. 47:9,11; 50:31; 51:8.

Urgiile ei. Vezi v. 4.

Moartea. Rezultatul final al “urgiilor ei” este afirmat în primul rând (vezi v. 21).

Tânguirea. Vezi v. 7.

Foametea. Este o foamete literală sub cea de-a patra plagă (cap. 16:8,9), experimentată de aderenţii Babilonului (cf. vs. 1,2). În orice caz judecata asupra Babilonului ca organizaţie are loc sub cea de-a şaptea plagă (vs. 18,19), iar foametea la care se face referire aici este fără îndoială simbolică – aşa cum ar fi normal în cazul unei entităţi simbolice cum este Babilonul tainic, şi pentru a păstra caracterul de înalt nivel poetic şi simbolic al întregului capitol.

Arsă de tot. O femeie Babilon simbolică va fi desigur “arsă de tot” cu un foc simbolic (cf. Efes. 6:16; 1 Petru 4:12; vezi Apoc. 17:16). Sfârşitul ei este descris printr-un simbol cu totul diferit în cap. 18:21. Pentru o descriere a evenimentelor prezise aici vezi GC 653–657.

Foc. Compară cu Ier. 50:32; 51:24,25,37.

A judecat-o. Judecata pronunţată asupra Babilonului este atât de sigură încât îngerul vorbeşte despre ea ca şi cum ar fi deja îndeplinită. Vezi cap. 16:19; 17:1,17; 19:2. Ceea ce i se întâmplă nu este un accident, ci un act deliberat al lui Dumnezeu.

Tare. Adică pe deplin în stare să-şi ducă la îndeplinire planul Său cu privire la Babilon (cf. cap. 17:17).

9. Împăraţii pământului. Vezi cap. 16:14,16; 17:2,12–14.

Au curvit. Vezi cap. 17:2.

S-au dezmierdat în risipă. Vezi v. 7.

Fumul arderii ei. Compară cu Isa. 13:19; Ier. 50:32; vezi Apoc. 14:10,11; 17:16; 18:6.

O vor plânge. Sau, “o vor jeli”, “vor suspina pentru ea” cu o plângere zgomotoasă şi nestăpânită. Anticipând propria lor soartă iminentă, nenorociţii “împăraţi” şi “negustori” (v. 11) ai pământului se unesc într-un bocet al morţii pentru aroganta cetate a Babilonului, acum într-un chin faţă de rugul funebru în flăcări. Efectul dramatic al vs. 9–20, care descriu destinul implacabil al marii desfrânate, este întărit de forma lor literară orientală exotică – exces de cuvinte subliniate cu o imagistică grafică. Chemarea din cap. 18 este în primul rând emoţională, însă apelul este reîntărit printr-o logică incisivă: pentru cei ce răspund chemării lui Dumnezeu de a fugi de mânia viitoare (v. 4) încă mai este un răgaz până la împlinirea destinului implacabil.

Simbolismul acestui capitol este preluat aproape în întregime din Vechiul Testament, după cum va arăta ca evident o comparaţie a trimiterilor (vezi Note Adiţionale la sfârşitul capitolului). Un studiu atent al acestor paralele ale Vechiului Testament în legătură cu incidentele istorice la care se face referire clarifică într-o mare măsură deosebita imagistică simbolică a acestui capitol. În cap. 17:16 împăraţii pământului (cf. v. 12) sunt cei ce dau foc Babilonului. Aici ei sunt descrişi tânguind rezultatele acelei fapte, probabil în trista conştientizare a faptului că ei vor trebui să împărtăşească cât de curând soarta Babilonului (cf. Isa. 47:13–15).

O vor boci. Gr. koptoµ, literal, “a [-şi] bate [pieptul]”, “a [-şi] flagela [trupul]” în durere.

10. Departe. Fără îndoială din pricina faptului că îşi dau seama că, nu cu mult timp în urmă, ei au colaborat cu Babilonul (vezi v. 3), au fost implicaţi în “păcatele ei”, şi au fost, ca atare, desemnaţi acum să împărtăşească “urgiile ei” (v. 4). Ei îşi dau seama că propriul lor destin este implacabil legat de cel al Babilonului. Ei nu au luat aminte la chemarea lui Dumnezeu care spunea “ieşiţi din mijlocul ei” (v. 4), şi cât de curând trebuie să îi împărtăşească soarta. Compară cu Eze. 27:33,35.

Vai, vai. Ei au aşteptat să “primească putere” (vezi cap. 17:12) în continuu împreună cu amanta lor, Babilonul tainic. Ea i-a asigurat că a fost întronată drept “împărăteasă” pentru totdeauna, şi astfel, dacă ei vor trece de partea ei, se vor bucura şi ei de o stăpânire fără margini (vezi cap. 17:2). Conştientizând, prea târziu, zădărnicia acestui plan ei dau curs acum unei adânci remuşcări.

Cetatea cea mare. Vezi cap. 14:8; 17:5,18; 18:7. În greacă atribuirea măreţiei şi puterii de odinioară a Babilonului tainic se bucură de cea mai mare accentuare. Inconsistenţa pretenţiilor sale este acum
evidentă, că “Domnul Dumnezeu care a judecat-o este tare” (v. 8).

Babilon. Vezi cap. 17:5,18.

Într-o clipă. Vezi cap. 17:12; 18:8.

Judecata. Gr. krisis, “[actul] judecăţii” sau “[execuţia] judecăţii” în contrast cu krima, “[sentinţa] judecăţii” (vezi cap.
17:1). În timp ce cap. 17 are de-a face în primul rând cu sentinţa împotriva Babilonului, cap. 18 se ocupă cu execuţia acestei sentinţe.

11. Negustorii. Conform unei interpretări aceşti “negustori” sunt comercianţi literali şi lideri ai afacerilor de
pe pământ, al căror sprijin financiar şi material a contribuit atât de mult la luxul, splendoarea şi succesul Babilonului celui mare (vezi vs. 7,12–15). Conform altei interpretări aceştia sunt nişte “negustori” simbolici, reprezentanţi ai comerţului cu produse spirituale ale Babilonului, cei care au vândut doctrinele şi politicile ei împăraţilor şi oamenilor de pe pământ (vezi cap. 16:13,14; 17:2,4; vezi mai jos la “marfa”). În cap. 18:23 despre aceşti “negustori” se spune că sunt “mai marii pământului”. Compară cu Isa. 23:2,8,17,18; 47:13,15.

O plâng şi o jelesc. Vezi v. 9.

Nimeni nu le mai cumpără. Împăraţii şi locuitorii pământului sunt deziluzionaţi şi refuză sa mai aibă ceva de-a face cu Babilonul. Compare Isa. 23:14; Eze. 26:15–18.

Marfa. Gr. gomos, “încărcătura” unei nave sau a unui animal de povară, şi astfel “marfă”. Conform primei interpretări menţionate mai sus aceasta ar reprezenta articole literale de manufactură şi comerţ, conform celei de-a doua interpretări ar fi doctrinele şi politicile Babilonului tainic, în altă parte numite “vinul ei” (vezi cap. 17:2). Caracterul deosebit de simbolic al cap. 18 (vezi v. 9) tinde să favorizeze cea de-a doua interpretare (vezi mai sus la “negustori”). Odată cu distrugerea Babilonului se pune un capăt şuvoiului de bunuri corupte care au fost vândute şi distribuite în numele său, şi prin care a înşelat lumea.

12. Marfă de aur. Încercarea de a clasifica cele 28 de produse enumerate în vs. 12,13 şi apoi de a extrage un sens ascuns din această listă este dincolo de orice valoare exegetică. Caracterul poetic al cap. 18 marcat şi de o deosebită risipă de cuvinte sugerează că scopul acestei enumerări este acela de a accentua interesele comerciale excesive ale Babilonului, dacă prima interpretare menţionată la v. 11 este acceptată, sau,
conform celei de-a doua, scopul este acela de a scoate în evidenţă totalitatea ariei de cuprindere a doctrinelor şi politicilor ei (vezi cap. 16:13,14; 17:2,4). Pentru o listă similară de “marfă” vezi Eze. 27:3–25,33.

Lemn de tiin. Literal, “lemn mirositor” adică un lemn cu arome folosit pentru aducerea de arderi.

Aramă. Mai degrabă, “bronz” (vezi Exod. 25:3).

13. Mirodeniile. Mai degrabă, “tămâie”. Indicaţia textuală (vezi cap. 1:3) favorizează adăugarea cuvântului amoµmon, o “mirodenie” extrasă dintr-o plantă mirositoare ce creşte în India, între cuvintele “scorţişoară” şi “mirodenii”.

Mirul. Gr. muron, “mir”. Vezi Mat. 2:11.

Tămâia. Vezi Mat. 2:11.

Vinul. Indicaţia textuală (vezi cap. 1:3) poate fi citată pentru omiterea acestui cuvânt.

Căruţele. Gr. rhedai, un cuvânt împrumutat din limba galică, sau celtică introdusă în Asia Mică de gali care au
devenit galateni. Folosirea acestui cuvânt în Apocalipsa sugerează că autorul a trăit în Asia Mică şi a folosit un termen familiar zonei.

Robii. Literal, “trupurile” (cf. Rom. 8:11; etc.). Ca un obiect de comerţ asta ar însemna bineînţeles “robi”.

Sufletele oamenilor. Mai degrabă, “adică fiinţele umane”. În Biblie cuvântul “suflet” înseamnă adesea “fiinţă umană” sau “persoană” (vezi Ps. 16:10; Mat. 10:28). Compară cu “o sută de mii de inşi” (1 Cron. 5:21), literal, “din sufletele oamenilor o sută de mii”; “dădeau robi … în schimbul” (Eze. 27:13), literal, “dădeau
sufletele oamenilor … în schimbul”. Unii au considerat aici “sufletele oamenilor” ca fiind o referinţă la natura spirituală a fiinţelor umane luate în considerare.

14. Roadele. Gr. apoµra, “fructe”, sau, mai specific, “vremea roadelor”, târziu în vară sau la început de toamnă. Simbolic, aici, referinţa poate fi făcută la vremea spre care desfrânata privea ca fiind timpul când să se bucure din plin de roadele poftelor sale (vezi cap. 17:4,6; 18:7).

Atât de dorite sufletului tău. Literal, “dorinţei sufletului tău”. Cuvântul “suflet” este echivalentul pronumelui personal (vezi Ps. 16:10; Mat. 10:28; Apoc. 18:13).

Lucrurile alese, strălucite. Literal, “lucrurile bogate şi minunate” adică tot ceea ce a contribuit la viaţa ei de lux şi destrăbălare (vezi v. 7).

Nu le vei mai găsi. Deznodământul sorţii care se abate asupra Babilonului este repetat în cuvinte asemănătoare de şase ori în vs. 21–23. Babilonul coboară acum spre “pierzarea” descrisă în cap. 17:8,11, fără a se mai ridica vreodată. Compară cu Ier. 51:26; Eze. 26:21; 27:36; 28:19.

15. Cei ce fac negoţ. Vezi v. 11.

Aceste lucruri. Vezi vs. 12,13.

S-au îmbogăţit de pe urma ei. Parteneriatul cu Babilonul a fost benefic pentru ambele părţi (cf. Eze. 27:33).

Vor sta departe de ea. Vezi v. 10.

Vor plânge şi se vor tângui. Vezi v. 9.

16. Vai, vai. Vezi v. 10.

Cetatea cea mare. Vezi v. 10.

Îmbrăcată. Vezi cap. 17:4.

In foarte subţire. Compară cu cap. 19:8.

Purpură şi cu stacojiu. Vezi cap. 17:4.

Împodobită. Vezi cap. 17:4.

17. Atâtea bogăţii. Sau, “toată această bogăţie” (vezi vs. 7,11–14).

Într-un ceas. Vezi cap. 17:12; 18:8.

S-au prăpădit. Literal, “au fost pustiite” (vezi cap. 17:16).

Cârmacii. Într-un limbaj simbolic deosebit (vezi Apoc. 18:9) Ioan începe să dezvăluie imaginea sugerată de “negustori” şi comerţul lor (vs. 11–15).

Toţi cei ce merg cu corabia pe mare. Sau, “toţi cei ce navighează cu un scop”, de presupus a fi angajat într-un comerţ. Aceasta poate fi pusă în apoziţie cu “cârmacii”, cele două expresii redându-se astfel “toţi cârmacii, adică toţi cei ce navighează cu un scop” Imaginea este aceea a unui cârmaci ducându-şi nava dintr-un port în altul angajat în comerţ.

Cei ce câştigă din mare. Literal, “lucrează marea” adică, obţin cele necesar vieţii din mare, în contrast cu cei ce fac acelaşi lucru muncind pământul. Aici s-ar include ocupaţii ca construcţia de nave, pescuit, căutarea de perle, adunarea de scoici din care se extrăgea vopseaua purpurie (vezi Luca 16:19). Compară cu Eze. 26:17; 27:26–32.

Stăteau departe. Vezi v. 10.

18. Fumul arderii. Vezi v. 9.

Strigau. Era un adevărat Babel de glasuri dacă persoanele menţionate în v. 17 continuau să strige.

Care cetate. Babilonul antic a fost unic (vezi Vol. IV, p. 794–799). Compară cu Eze. 27:32.

Cetatea cea mare. Vezi cap. 14:8; 17:5,18; 18:10.

19. Aruncau ţărână în cap. Un semn al extremei ruşini sau dureri, aici mai degrabă a doua variantă (vezi v. 9). Compară cu Eze. 27:30; vezi Iosua 7:6.

Plângeau, se tânguiau. Vezi v. 9.

Ţipau. Vezi v. 18.

Vai, vai. Vezi v. 10.

Belşug de scumpeturi. Literal, “din largheţea ei”. Necesităţile extravagante ale Babilonului au adus bogăţie celor ce făceau comerţ cu lucrurile de care era interesată.

A îmbogăţit. Vezi v. 15.

Toţi cei ce aveau corăbii. Vezi v. 17.

Într-un ceas. Vezi cap. 17:12; 18:8.

A fost prefăcută într-un pustiu. Vezi cap. 17:16. Compară cu Isa. 13:19–22; 47:11; Ier. 50:13,40; 51:26,29; Eze.
26:17,19.

20. Bucură-te. Sau, “fii într-o continuă exaltare”. Pustiirea sumară a Babilonului aduce victorie şi bucurie tuturor fiinţelor neprihănite din întreg universul. Cântecul biruinţei asupra Babilonului este raportat în cap. 19:1–6, iar sărbătoarea eliberării poporului lui Dumnezeu este remarcată în vs. 7–9.

Cerule. Locuitorii cerului sunt primii care să se bucure de biruinţa lui Hristos şi a bisericii Sale.

Sfinţilor. Ar fi membrii obişnuiţi ai bisericii.

Apostolilor. Ar fi liderii vremii din Noul Testament.

Proorocilor. Probabil profeţi în general, deşi aici, ar fi mult mai potrivită referirea la cei din vremea Vechiului Testament (vezi Efes. 2:20).

V-a făcut dreptate. Literal, “v-a judecat pricina” însemnând “a executat sentinţa”. Babilonul a hotărât moartea poporului lui Dumnezeu (vezi cap. 13:15; 17:6), dar acum suportă exact soarta la care îi osândise pe aceştia. Compară cu soarta lui Haman (Estera 7:10). Pentru mijloacele prin care sentinţa divină urma să fie executată
vezi Apoc. 17:1,16,17. Acest eveniment are loc sub cea de-a şaptea plagă (cap. 16:19; cf. cap. 19:2).

21. Un înger puternic. Literal, “un puternic înger.”

O mare piatră de moară. O piatră de moară de o aşa mărime era rotită de un animal, în contrast cu pietrele de moară mai mici rotite la mână.

A aruncat-o în mare. Compară cu ilustraţia lui Ieremia cu privire la soarta Babilonului antic (Ier. 51:63,64; vezi Isa.
13:19; Apoc. 14:8). Pentru o explicaţie biblică a simbolului scufundării vezi Isa. 8:7,8; Ier. 50:9; 51:27,42; Eze. 26:3,4.

Cu aşa repeziciune. Literal, “cu grabă”, “dintr-o dată”. Acest cuvânt este folosit de scriitori greci clasici atunci când se referă la lovitura unei bătălii sau la o hemoragie. În Faptele Ap. 14:5 un cuvânt înrudit este redat “s-au pus în mişcare” (“au pornit cu asalt”). Cu o aruncare nemaipomenită piatra de moară este scufundată în adâncurile mării. Astfel, ajungându-şi sfârşitul (vezi Apoc. 18:14), Babilonul se va scufunda în uitare sau “pierzare” (cap. 17:8). Compare Ier. 51:42,64; Eze. 26:3,19; 27:32,34.

Nu va mai fi găsit. Vezi v. 14. Descrierea lui Ioan cu privire la starea pustiită a Babilonului antic (vs. 21–23) trebuie să fi avut un impact deosebit asupra contemporanilor săi, în lumina faptului că în timpul vieţii lor nenorocita cetate a ajuns în sfârşit un loc pustiu (vezi Isa. 13:19).

22. Nu se va mai auzi. Măiestria şi petrecerea au încetat. Vezi Apoc. 18:14; cf. Eze. 26:13.

Sunet. Versetele 22,23 constituie o descriere vie şi deosebit de simbolică a stării pustiite a Babilonului (vezi v. 19).
Compară cu Isa. 24:8; Eze. 26:13.

Alăute. Gr. kithraroµdoi, muzicieni interpreţi care cântau la kithara ca acompaniament al cântecelor lor, astfel
“menestreli”. Acest instrument era format dintr-o cutie de rezonanţă de lemn şi semăna foarte mult cu o liră (vezi Vol. III, p. 34–37).

Fluiere. Mai degrabă “fluieraşi”. Vezi Vol. III, p. 37,38.

Meşter. Artizani, mecanici, lucrători meseriaşi s-au dus cu toţii. Manufactura a încetat.

23. Lumina lămpii. Vezi cap. 1:12. Deplina întunecare a nopţii descrie cu expresivitate absenţa vieţii în întregime.

Mirelui. Orice formă de viaţă socială şi familială a ajuns la un sfârşit (cf. Ier. 25:10).

Negustorii tăi. Vezi v. 11.

Mai marii pământului. Compară cu Isa. 23:8; Eze. 26:17; 27:8; Apoc. 6:15.

Vrăjitoria. Adică înşelăciunile practicate de Babilon pentru a-şi asigura supunerea locuitorilor pământului. Vezi
cap. 13:14; 16:14; 19:20; vezi cap. 17:2; cf. Isa. 47:9,12,13.

24. Sângele. Vezi cap. 16:6; 17:6.

Proorocilor. Vezi v. 20.

Al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi. Babilonul tainic reprezintă religia apostaziată de la începutul timpului (vezi cap. 14:8; 17:5,13). În orice caz cap. 13-18 se ocupă în special cu momentul de culme al apostaziei la sfârşitul timpului. Astfel, într-un sens general, “toţi cei care au fost înjunghiaţi” ar putea foarte bine să includă martirii din toate timpurile, dar accentul care se pune aici este fără îndoială asupra celor care îşi dau viaţa la sfârşitul marii lupte între bine şi rău, şi probabil şi a celor pe care Babilonul plănuieşte să îi omoare dar nu mai apucă din pricina intervenţiei divine (vezi cap. 17:6; cf. Isa. 47:6; Ier. 51:47–49).

NOTE ADIŢIONALE LA CAPITOLUL 18

Babilonul tainic joacă un rol principal în Apoc. 14-19, şi mai ales în cap. 17-18. În lumina faptului că imagistica Apocalipsei pare a fi bazată în mare parte pe paralelele istorice din Vechiul Testament, şi cu atât mai mult cu cât Babilonul tainic este corespondentul simbolic la cetăţii antice literale situate pe malul Eufratului (vezi cap. 14:8;
17:5), printr-o comparaţie a pasajelor relevante ale Vechiului Testament ne putem aştepta la o clarificare, cel puţin parţială, a rolului atribuit de Inspiraţie Babilonului tainic.

În mare măsură imagistica Apocalipsei privitoare la Babilonul tainic este preluată din Isa. 13; 14; 47; Ier. 25; 50; 51; Eze. 26–28. Pentru o analiză a contribuţiei acestor fragmente din Vechiul Testament la subiectul aflat în atenţie vezi Isa. 47:1; Ier. 25:12; 50:1; Eze. 26:13. În următorul tabel comparativ, coloana din stânga constă din serii
compuse, topice, de afirmaţii găsite în Apocalipsa cu privire al Babilonul tainic. Coloana din dreapta enumeră cele mai semnificative pasaje ale Vechiului Testament cu privire la Babilonul antic. De notat o singură excepţie – Nr. 5.

BABILONUL TAINIC

Babilonul tainic în Apocalipsa Paralele în Vechiul Testament

Identitatea şi caracterul

1. Sensul numelui.

.. “Pe frunte purta scris un nume, o taină: Babilonul cel mare” (17:5; cf. 17:7;
vezi 14:8; 17:5).

.. “Care cetate era ca cetatea cea mare!”  (18:18; cf. 14:8; 16:19;
17:5,18;18:2,10,16,21; vezi 17:18).

2. O organizaţie apostaziată.

.. “Curva cea mare”, “o femeie”,

“curvie”, “mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”  (17:1,2,3,5; cf. 14:8; 17:6, 7:7,18; 18:4;
19:2).

3. Un caracter cu totul corupt.

.. “A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare
o oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte”  (18:2; cf. 14:8).

.. “Păcatele ei s-au îngrămădit şi au  ajuns până la cer” (18:5).

“De aceea cetatea a fost numită Babel” (Gen. 11:9; cf. 10:9,10; 11:1-9;
vezi 11:4-9).

.. “Babilonul cel mare” (Dan. 4:30; cf. Isa.13:19; 14:4).

.. “Avea o înfăţişare mai mare decât celelalte”(Dan. 7:20). Compară cu Isa. 23:8; Eze. 26:17; 27:32.

.. “Împărăteasa împăraţilor” (Isa. 47:5).
.. “Copiii Babilonului … au spurcat-o cu curviile lor” (Eze. 23:17; cf. Isa. 23:15; Eze. 16:15,38,44; 23:2,3;
Naum 3:4).

.. “A căzut, a căzut Babilonul” (Isa. 21:9 cf. Ier. 51:8).

.. “Împotriva Babilonului … căci a păcătuit împotriva Domnului” (Ier. 50:14;
cf. 50:24,29, 31,32; 51:6).

.. “Pedeapsa lui a ajuns până la ceruri” (Ier. 51:9).

.. “Fiarele pustiei îşi vor face culcuşul acolo … stafiile …” (Isa. 13:21).

4. Caracterizată prin lux şi mândrie.

.. “S-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă”, “era îmbrăcată în in
foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu
mărgăritare” (18:7,16; cf. 17:4).

5. Corespondentul ei.

.. “Cetatea sfântă, Ierusalimul” (21:10).
.. “Babilonul podoaba împăraţilor, falnica mândrie a haldeilor” (Isa. 13:19).

.. “Subţirică şi plăcută”, “dedată plăcerilor, care stai fără grijă”
(Isa.47:1,8).

.. “Ai vistierii nemărginite” (Ier. 51:13). Compară cu Eze. 27:7,16,25; 28:2,5,13,17.

.. “Domnul va alege … Ierusalimul” (Zah. 2:12).

.. “Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului” (Ier. 3:17).

Ambiţiile şi planurile

 6. De a conduce lumea.

.. “Pentru că zice în inima ei: Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti
ce este tânguirea” (18:7).

.. “Are stăpânire peste împăraţii pământului” şi ademeneşte să facă
“război cu Mielul” (17:18,14; cf. 12:17; 13:7; 18:6;19:19).

7. De a distruge pe sfinţi.

.. “Am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele
mucenicilor lui Isus” (17:6).

.. “Acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor
celor ce au fost junghiaţi pe pământ” (18:24).

.. “Tu [Babilonul] ziceai: În veci voi fi împărăteasă”, “Zici în inima ta: Eu şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi
nu voi fi niciodată lipsită de copii” (Isa. 47:7, 8; cf. v. 10).

.. “Împăratul Babilonului … asupritorul”, “În mânia lui supunea neamurile” (Isa. 14:4, 6).

.. “Babilonul … a făcut … să cadă morţii din toată ţara” (Ier. 51:49).

.. “I-a zdrobit [lui Israel] oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului”
(Ier. 50:17).

.. “N-ai avut milă de ei” (Isa. 47:6). Compară cu Ezra 5:12; Isa. 14:4,6; Ier.  50:11; 51:25; Dan. 7:21,25; 8:24.

Complicii

 8. Duhuri de draci.

.. “Babilonul … a ajuns un locaş al dracilor” (18:2).

.. “Trei duhuri necurate”, “duhuri de draci” (16:13,14).

 9. Marile puteri ale pământului.

.. “O fiară de culoare stacojie” (17:3; cf. 19:19,20).

.. “Fiara era, nu mai este şi va veni” “ea însăşi este al optulea” “[când] are să se
ridice din Adânc” (17:8,11).

.. “Şapte capete”, “şapte munţi”, “şapte împăraţi” (17:9,10; vezi Note Adiţionale
la Capitolul 17).

 10. Toate neamurile.

.. “Cele zece coarne … sunt zece împăraţi care … vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara” (17:12; cf. vs. 3,7,16).

.. “Împăraţii pământului întreg” (16:14; cf. 17:2; 18:3, 9).

11. Alte organizaţii religioase postaziate.

.. “Curve” (17:5).
.. “Proorocul mincinos”(19:20; 20:10).
.. “O icoană fiarei care avea rană de sabie şi trăia” (13:14).

.. “Împăratul Babilonului” “Lucifer” (Isa. 4:4,12; vezi Eze. 28:12).

.. “Toţi au acelaşi gând” “să dea fiarei stăpânirea” (17:13,17).

.. “Semăna cu un leu şi avea aripi de vultur” (Dan. 7:4). Compară cu Dan. 7:7,19.

.. “Iată am necaz pe tine [Babilonul] munte nimicitor … şi te voi preface într-un munte aprins” (Ier. 51:25; vezi
Isa. 2:2).

.. “Zece coarne” (Dan. 7:7; cf. v. 24). Compară cu Dan. 2:43. Vezi Apoc. 17:12. Vezi Nr. 2.

12. Liderii pământului.

.. “Negustorii tăi care erau mai marii pământului” (18:23; cf. vs. 3,11,15).

.. “Toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare” (18:17; cf. v. 19).

13. Locuitorii pământului.

.. “Toate neamurile” (14:8; 18:3).
.. “Locuitorii pământului” (17:2, 8; cf. v. 18).

.. “Cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc după lunile noi”, “cei cu care ai făcut negoţ” (Isa. 47:13, 15).

.. “Ai cărui negustori erau nişte voievozi … cei mai bogaţi de pe pământ” (Isa. 23:8).

.. “Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine”, “vâslaşii”, “cârmacii”, “toată mulţimea care este în mijlocul tău”
(Eze. 27:9,26,27).

.. “Toate împărăţiile lumii de pe faţa pământului” (Isa. 23:17; cf. Ier. 51:49).

 Strategia

 14. O uniune politico-religioasă universală.

.. “Şezând pe o fiară de culoare stacojie”, “fiara care o poartă”, “cele şapte capete … pe care şade femeia”
(17:3,7,9).

.. “Împăraţii pământului care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea” (18:9; cf. 17:2,4; 18:3).

.. “Vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara … dau fiarei puterea şi stăpânirea lor” (17:12,13).

 15. Politica şi învăţăturile ei.

.. “Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei”
(17:4).

.. “A adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei” (14:8; cf. 17:2; 18:3).

.. “Strica pământul cu curvia ei” (19:2).
.. “Se va întoarce iarăşi la câştigul lui, va avea legături cu toate împărăţiile de pe faţa pământului” (Isa. 23:17). Vezi Nr. 2.

.. “Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie” (Ier. 51:7).

16. Minuni satanice: înşelăciune.

.. “Duhuri de draci care fac semne nemaipomenite” (16:14; cf. 13:13,14;
19:20).

.. “Toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta” (18:23).

.. “Semne mari (13:13,14).
.. “Marfa” (18:11).

17. Controlul total asupra minţilor oamenilor.

.. “Şade pe ape mari” “[care] sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi” (17:1,15).

.. “Locuitorii pământului se vor mira când vor vedea … fiara” (17:8; cf. 13:13,14).

.. ”Tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece” (Isa. 47:9; cf. 47:12, 13). Cu câteva excepţii lunga listă din
18:12,13 este redată şi în Eze. 27.

.. “Locuieşti lângă ape multe” (Ier. 51:13; cf. Eze. 28:2).

.. “Toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui” (Dan. 5:19).

Soarta

18. Dumnezeu judecă Babilonul.

.. “S-a isprăvit”. “Dumnezeul cel mare Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui” (16:17, 19;cf. 18:5).

.. “Judecata curvei celei mari” (17:1; cf. 19:2).

.. “Domnul Dumnezeu care a judecat-o este tare” (18:8).

.. “Iată că îţi iau din mână potirul ameţelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el: şi îl voi pune în mâna
asupritorilor tăi” (Isa. 51:22, 23).

.. “Voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela … pentru nelegiuirile lor”, “Beţi! … şi voi să
rămâneţi nepedepsiţi? … Domnul va răcni de sus; din locaşul Lui cel sfânt” (Ier. 25:12, 28-30; cf. Ier. 50:18,31).

.. “Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei tale, şi i-a pus capăt. … Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor”
(Dan. 5:26,27).

19. Complicii i se întorc împotrivă.

.. “Dumnezeu le-a pus în inimă să-I ducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei
stăpânirea lor împărătească, până ce se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu” (17:17).

.. “Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor” (17:13).

.. “Se duc la împăraţii pământului întreg ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui
Atotputernic”(16:14).

.. “Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui” (17:14).

.. “Cele zece coarne” şi “fiara [vezi 17:16] … o vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc” (17:16; cf. 18:19; 19:20).

.. “Vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc” (18:8).

20. Distrugerea ei este totală.

.. “Un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: Cu aşa
repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit” (18:21).

.. ”A fost împărţită în trei părţi” (16:19; cf. 13:2,4,11,15; 16:13; 19:20).

.. “Nu se va mai auzi … nici sunet de alăute, nici cântece de instrumente, nici  cântători de fluiere, nici cântători din
trâmbiţe” (18:22,23).

.. “Într-o singură zi vor veni urgiile ei” (18:8,10; cf. 18:17,19).

.. “Voi aduce peste ţara aceea [Babilonul] toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris”
(Ier. 25:13).

.. “Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi
împotriva lui împărăţiile”, “planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte” (Ier. 51:27,29).

.. “Voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari” (Ier. 50:9).

.. “Împărăţii … neamuri adunate. Domnul oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta” (Isa. 13:4).

.. “Voi pune foc cetăţilor lui” (Ier. 50:32).

.. “Vitejii Babilonului nu mai luptă. … Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor” (Ier. 51:30).

.. “Marea s-a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale”, “Să legi de ea o piatră
[cartea prevestitoare a sorţii Babilonului], şi s-o arunci în Eufrat şi să zici: Aşa va fi înecat Babilonul, şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui” (Ier. 51:42,63,64; cf. Eze. 26:3,19; 27:32,34).

.. “Aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor şi văduvia”, “nenorocirea va veni peste tine … urgia va cădea peste tine, fără s-o poţi împăca, şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe
neaşteptate … nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor” (Isa. 47:9,11,15; cf. Jer. 50:32; 51:8,13,26,29).

.. “Împărăţia ta va fi împărţită” (Dan. 5:28; cf. Zah. 10:3; 11:8).

21. Pedeapsa este pe măsura nelegiuirilor ei.

.. “Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea! Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire” (18:6,7).

22. Complicii o plâng.

.. “Împăraţii pământului … când vor vedea fumul arderii ei o vor plânge şi o vor boci. Ei vor sta departe de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: Vai! Vai!” (18:9, 10).

.. “Negustorii pământului” “vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge şi se vor tângui. Şi vor zice: Vai!
Vai!”, “Şi îşi aruncau ţărână în cap”, “Plângeau, se tânguiau, ţipau şu ziceau: Care cetate este ca cetatea cea mare?” (18:11,15,16,19,18).

 23. Complicii săi sunt distruşi.

.. “Cetăţile neamurilor s-au prăbuşit” (16:19).

.. “Fiara … are să se ducă la pierzare” (17:8; cf. v. 11).

.. “Amândoi aceştia [fiara şi proorocul mincinos] au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă” (19:20; cf. 20:10).

.. “Babilonul este luat”, “va preface ţara într-o pustie şi nu va mai fi locuită”, “Nu va mai fi locuită şi va fi ca o
pustietate”, “Nimeni nu se va mai aşeza acolo” (Ier. 50:2,3,13,40).

.. “Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale; şi nu se va mai auzi sunetul arfelor tale” (Eze. 26:13;
cf. 26:3,19,21; 27:32,34,36; 28:19).

.. “Le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mâinilor lor” (Ier. 25:14).

.. “Voi răsplăti Babilonului … tot răul pe care l-a făcut Sionului” (Ier. 51:24).

.. “Faceţi-i cum a făcut şi el”,

“Răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el” (Ier. 50:15,29).

.. “Cade Babilonul … Văitaţi-l!” (Ier. 51:8).

.. “Să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc după lunile noi ce are să se întâmple. Au ajuns ca miriştea pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări … Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut negoţ … se vor risipi fiecare într-o parte” (Isa. 47:13-15).

.. “Toţi cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui” (Ier. 50:13). Compară cu Eze. 26:16,17; 27:29-32,36; 28:19.

.. “Voi strânge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului” (Zah. 14:2; cf. Ioel 3:2).

.. “Domnul se ceartă cu neamurile … cei ce care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt”
(Ier. 25:31,33).

24. Un cântec de biruinţă asupra Babilonului.

.. “El … a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei” (19:2; cf. 18:10).

.. “Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi sfinţilor, apostolilor şi proorocilor!” (18:20).

.. “Aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul [asupra Babilonului]; El îi va răsplăti după faptele lui”, “Domnul pustieşte Babilonul” (Ier. 51:6,55; cf. Isa. 47:3; Ier. 50:15).

.. “Cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii … se vor
arunca asupra lui” (Ier. 51:48; cf. Isa. 44:23; 49:13).

Avertismentul lui Dumnezeu faţă de poporul Său

 25. Ieşirea din Babilon.

.. “Pogorându-se din cer un alt înger care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare” (18:1, 2).

.. “Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei” (18:4).

.. “Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului” (Zah. 2:7)

.. “Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pierirea lui”, “Ieşiţi din mijlocul lui,
poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului” (Ier. 51:6,45; cf. Isa 48:20; 52:11; Ier. 50:8; 51:9).

COMENTARII ALE Ellenei White LA CAPITOLUL 18

Versete Referinţe în Spiritul Profetic

1 COL 79; CS 52; CT 548; CW 141; EW 245; LS 327, 375; ML 59, 63; MM
185; TM 89; 5T 383, 729; 6T 41, 406; 7T 140; 9T 40, 46

1, 2 EW 277; GC 603; 6T 60

1–3 LS 412

1–5 TM 59

1–6 8T 118

1–24 Ev 230; EW 273–276; GC 390; LS 412

2 EW 274; PP 124, 458; SR 399; TM 265; 4T 13

2, 3 Ev 365

2–4 Ev 559; RC 51; 9T 110, 149

2–5 PK 188

3 GC 653; TM 62

3, 4 Ev 247

4 CH 291; EW 92, 266; FE 502; GC 383, 390; PK 715; PP 167

4, 5 EW 277; GC 604; SR 399

5 EW 274

5, 6 COL 179; FE 363

5–10 GC 653

6 EW 276

8 TM 62

13 EW 275; MH 338

- 175 -

5–17 GC 653

This entry was posted in Comentarii AZS and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>