Alegerea

Alegerea

CUPRINS:

1.    Cântare deschidere 70 I.C. Vin’ la Isus azi, nu-ntârzia
2.    Rugăciune
3.    Introducere: Alegerea -
4.    Tema I: Alegerea: Actul voit şi personal –
5.    Poezie: Invitaţie -
6.    COR + COM – 34/100 Ce bun e Dumnezeu
10.    Tema II: Un principiu divin -
11.    Citate Spiritul Profetic –
12.    COR + COM – 45/52 O veste bună pe înălţimi
13.    Tema III: Urmările unor alegeri fericite –
14.    Poezie: Rămâi la datorie -
15.    COR + COM – 38/52 Îţi predau întreaga viaţă
16.    Povestire: Aţi venit prea târziu –
17.    Încheiere: Puterea care face alegerea –
18.    Cântare închidere 183 I.C. Simt un dor nespus, Isuse
19.    Rugăciune
20.    Postludiu – ieşire

INTRODUCERE    ALEGEREA


“Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile şi rânduielile Lui, ca să trăieşti, şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze… Alege viaţa, ca să trăieşti!”
Deuteronom 30,15

Dumnezeu a pus în faţa copiilor Săi, “viaţa şi binele, moartea şi răul”, cu îndemnul stăruitor: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui… ca să trăieşti… Alege viaţa, ca să trăieşti!”

Cu o nemăsurată bunăvoinţă, înţelegere, răbdare şi adevărată iubire părintească, Tatăl nostru ceresc, ne caută insistent în nemăsurata zare a acestei lumi, căci ne doreşte cu gelozie. Şi atunci când ne găseşte ne spune duios: “Ţi-am pus totul la dispoziţie şi toate sunt pregătite ca să poţi câştiga veşnicia, am dat pentru tine tot ce am avut mai scump, pe Fiul Divin, care S-a jertfit ca să poţi moşteni toate lucrurile… Dar cer de la tine, să faci şi tu ceva, să alegi, de bună voie, din propria ta apreciere, să alegi cu propria ta voinţă să-Mi slujeşti. Alege viaţa!”

Multe şi deosebite îndemnuri – nişte adevărate pledoarii – ni se vor prezenta în ora de faţă în această privinţă. Aceasta pentru că nu este vorba de lucrurile mărunte ale vieţii acesteia, sau vreun joc de cuvinte. Ci de nişte urmări cu rezultate veşnice. Deci, pentru veşnicia care stă să înceapă şi durata ei, să medităm şi să acţionăm serios şi solemn!
Amin!

Î N C E A R C Ă !

Când eşti provocat să vorbeşti la mânie
Şi firea deşartă la ceartă te-mbie
De-ocară pe alţii să faci,
Opreşte-ţi şuvoiul de gânduri murdare
Ce vrei s’ le-arunci în a ta exprimare;
încearcă să taci!

Când toţi te lovesc cu săgeţi otrăvite
Şi mii de batjocuri spre tine-s pornite;
De ură tu poate să cazi;
Dar nu lovi încă-n mâna ta mare,
încearcă spre bine o altă scăpare,
încearcă să rabzi!
Când fratele tău ţi-a adus o jignire
Şi simţi că mai sângerează-această rănire,
Iar firea nu vrea ca să-l cruţi;
Deşi întâmplarea îţi vine în minte
Şi fapta ţi-apare mereu înainte,
încearcă să uiţi!

Şi chiar dacă-ai tăi îţi provoacă durerea
Şi-n ce-ţi aparţine e legea lor vrere,
Cu lacrimi să-cerci să-i îndrepţi,
încearcă să uiţi câte rele ţi-am spus
Şi câtă ocară asupră-ţi au pus,
încearcă să ierţi!
Benone Burtescu


TEMA  I – ALEGEREA:  ACTUL  VOIT   ŞI   PERSONAL

Ce este alegerea? Dicţionarul ne spune: “Alegerea este actul voit al omului, este dreptul sau posibilitatea actului alegerii. Ea se poate face atunci când există o diversitate, căci poate fi vorba de persoane sau lucruri care pot fi alese. Selecţie, opţiune, alternativă.” Alegerea este deci actul pe care cineva îl face în mod deliberat, voit şi personal, călăuzit fiind de considerente personale, după ce în prealabil a văzut, a ascultat, a examinat, a constatat şi a hotărât în sine însuşi. Rolul hotărâtor în alegere îl îndeplineşte dorinţa, căci până nu doreşti ceva nimic nu se poate împlini, urmând apoi interesul, preferinţa şi judecata. Oricine va alege întotdeauna ceea ce crede că este mai avantajos, mai ieftin, mai puţin costisitor; va alege ceea ce place ochiului, inimii sau minţii.

Atunci când creştinul este călăuzit de intenţii bune, sănătoase, sfinte, are întotdeauna posibilitatea de a face o alegere bună; dar când prejudecata, influenţa rea, impulsul, subiectivismul, dorinţele nesfinţite, dictează şi influenţează, alegerea va fi expresia negativă a tabloului, şi va aduce mai devreme sau mai târziu, un naufragiu parţial sau total. Sau dacă aceasta nu se va întâmpla, va contribui la zidirea unui caracter fără vreo temelie durabilă, asemenea unui turn înalt şi frumos, dar care Ia temelie nu are decât carton.

Voinţa este determinanta alegerii, deoarece fără ea, alegerea nu poate fi materializată, care este urmată apoi nemijlocit de hotărâre – ultimul pas în procesul alegerii – după care urmează materializarea actului propriu-zis.
Prin voinţă, înţelegem capacitatea omului de a declanşa, suspenda sau amâna o acţiune, în mod conştient. Voinţa este o dorinţă, acţiune şi nu doar un elan raţional către un lucru. Voinţa ţinteşte scopul şi nu mijloacele care duc la scop, căci scopul este lucrul voit. Baza fiinţei noastre este voinţa, a spus Goethe, iar Paul Doumer completează:

“Omul care ştie să dobândească putere de voinţă, decide propria-i soartă; în timp ce omul fără voinţă, chiar dacă ar fi înzestrat cu o mare inteligenţă, n-are decât o influenţă slabă asupra propriei lui soarte. El este jucăria evenimentelor. Soarta sa o face întâmplarea, în schimb, omul cu o voinţă fermă, obişnuit să-şi comande, obţine o victorie repede şi uşoară.” Voinţa, e puterea care face din însuşirile bune, adevărate virtuţi, după cum lipsa ei poate aduce cu sine toate cusururile. Voinţa este fiinţa reală a vieţii noastre interioare.

Cunoaşterea, este de asemeni un factor important în alegere. Atunci când cunoşti deplin, nu poţi fi cu uşurinţă abătut din drum, însă când cunoaşterea este parţială, alegerea te poate duce la greşeli regretabile, în cazul când cunoaşterea lipseşte, nici n-ar mai trebui spus că alegerea este o imprudenţă fatală.

Atenţie deci, în ce fel punem în valoare actul voit şi personal al alegerii. Să nu-l punem îndoielnic, nesigur sau cu rezerve, ci printr-o bună inspiraţie.
Amin!

RĂMÂI   LA   DATORIE

Rămâi la datorie, cu ochii înainte,
Oricât de aspru-i gerul, sau para de fierbinte;
Oricine-ar fi să plece,
Şi-oricât de greu să-ţi fie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Hristos te-a pus acolo, şi El te cercetează,
în cea mai grea furtună, tu luptă şi veghează,
Orice te ameninţă
Sau orice te îmbie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Nu ţine la viaţă mai mult ca la-nviere,
Nu-ţi vinde conştiinţa pe nici un fel de-avere,
Hristos te-a pus acolo
Şi cât poţi sta, El ştie;
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!
Nimic să nu-ţi întreacă puterea de răbdare,
La timp sfârşi-va totul
în imn de sărbătoare,
Cununa Lui de slavă
Hristos ţi-o dă şi ţie,
Rămâi la datorie, rămâi la datorie!

Troian Dorz

TEMA   II    A  – UN   PRINCIPIU   DIVIN

Auzirea şi analiza situaţilor nu pot fi considerate drept alegere; acestea contribuie, sunt schelele, auxiliarele zidirii. Admiraţia, exclamaţia, lupta cu tine însuţi, dacă nu sunt urmate de atitudini concrete şi fapte, rămân doar argumentele, fazele incipiente ale alegerii, în zadar doreşti un lucru, o cale sau o schimbare, o reformă sau chiar naşterea din nou, dacă nu eşti dispus să faci paşii următori spre a ajunge la o hotărâre finală, la realizare.

Este necesar ca în privinţa alegerii să facem distincţie esenţială: alegerile pe care noi le facem pentru viaţa aceasta, se situează pe un plan secundar, iar alegerea principiilor împărăţiei lui Dumnezeu este factorul care hotărăşte soarta finală a fiinţei create de mâna Celui Atotputernic, în mod normal, şi este evident faptul că alegerile făcute pentru planul secundar al vieţii, vor influenţa în mod hotărâtor alegerea ce trebuie făcută pentru Dumnezeu.

Libertatea alegerii este un principiu consfinţit în Planul de Mântuire şi în procedeele lui Dumnezeu cu urmaşii lui Adam. El spune hotărât: “Iţi pun înainte astăzi viaţa binele, moartea şi răul”... Ca apoi să te îndemne stăruitor: “Alege viaţa ca să trăieşti!”… Caracterul, care este suma tuturor deprinderilor însuşite, se formează în baza alegerii; alegerea repetată a îndoielilor, va rezulta în necredinţă, dar alegerea drumului invizibil al credinţei, va rezulta în formarea spiritului trăirii prin credinţă. Alegerea plăcerilor deşarte ale păcatului va duce la coborâşuri la capătul cărora te pândeşte dezastrul, dar alegerea binelui si vieţii divine te va urca necontenit pe scara lui Iacob, care uneşte pământul cu cerul.

“Conducerea lui Dumnezeu nu se bazează, aşa cum ar vrea Satana să se înţeleagă, pe o supunere oarbă, pe un con¬trol lipsit de raţiune. Ea apelează la raţiunea şi la conştiinţa noastră… Dumnezeu nu forţează voinţa făpturilor Sale. El nu poate primi o închinare care nu este adusă de bună voie şi în mod inteligent. O supunere forţată ar fi o piedica în calea unei adevărate dezvoltări a minţii şi caracterului şi ar face din om un simplu automat. Şi nu acesta este scopul Creatorului cu noi. El doreşte ca omul – coroana puterii Sale creatoare – să atingă cele mai înalte culmi posibile ale dezvoltării… El ne invită să ne predăm cu totul Lui, ca să poată lucra în noi după voinţa Sa. Rămâne ca noi să alegem dacă dorim să fim liberi de robia păcatului şi să ne bucurăm de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu.”
CH 44

TEMA   II   B

În deplină cunoştinţă de cauză, dar poate prea mult sigură pe sine, Eva, mama tuturor celor vii, a ales să se afle în preajma pomului cunoştinţei binelui şi răului. A ales apoi, să stea de vorbă cu şarpele şi să-i răspundă. Apoi a urmat materializarea: primirea în mâna ei a fructului – faptul. Astfel de alegeri se află la originea multor înfrângeri ale noastre, pe care apoi le regretăm timp îndelungat, în mod deliberat, Cain, şi-a ales un propriu mod de viaţă. “Cain avusese aceleaşi ocazii de a cunoaşte aceste adevăruri (sistemul şi scopul jertfelor animale) şi a le primi ca Abel. El nu era victima unei intenţii rău voitoare şi violente. Cei doi nu erau destinaţi, unul să fie primit de Dumnezeu iar altul să fie lepădat. Abel alese credinţa şi ascultarea, iar Cain necredinţa şi răzvrătirea. Alegerea fiecăruia era problema fundamentală… Lui Cain i se lăsase posibilitatea unei alegeri libere şi deliberate.” PP 65

Faptul că libertatea alegerii este un principiu divin şi că este respectat de Dumnezeu şi astăzi ca întotdeauna, trebuie să ne dea mult de gândit. Aceasta este în primul rând o lecţie pe care trebuie să o învăţăm bine. Curând vine timpul. Chiar acum este timpul în care să dovedim că am învăţat-o şi cum am învăţat-o. Mai corect ar fi spus: Dumnezeu să ne ajute s-o învăţăm şi să dovedim practic acest lucru.
Amin!

CITATE   SPIRITUL   PROFETIC


“Istoria naţiunilor ne vorbeşte astăzi. Fiecărui popor şi fiecărui om personal, Dumnezeu i-a desemnat un loc în planul Său cel mare. Astăzi, indivizi şi popoare sunt puşi la încercare cu ajutorul balanţei din mâna Aceluia care nu face nici o greşeală. Toţi îşi hotărăsc soarta prin propria lor alegere, iar Dumnezeu dirijează totul pentru împlinirea planurilor Sale.”
PR 389

“Fiecare om este liber să aleagă de care putere vrea să fie stăpânit. Nimeni nu a căzut atât de jos, nimeni nu este atât de ticălos, încât să nu găsească liberare în Hristos.” Aceia care vor consimţi să intre în legământ cu Dumnezeul cerului, nu vor fi lăsaţi în puterea lui Satana, sau în slăbiciunile firii lor.”
H.L.L. 244

“În lucrarea de mântuire nu există constrângere. Nu există nici o forţă exterioară. Sub influenţa Duhului lui Dumnezeu, omul este liber să aleagă cui vrea să slujească. In schimbarea care are loc atunci când sufletul se predă lui Hristos, este simţământul celei mai înalte libertăţi. Izgonirea păcatului este un act al sufletului însuşi.”
H.L.L 445

“Dumnezeu nu constrânge pe oameni să lepede necredinţa, în faţa lor se află lumina şi întunericul, adevărul şi rătăcirea. Singuri ei trebuie să hotărască pe care vor să o primească. Mintea omului este înzestrată cu puterea de a deosebi între bine şi rău. Dumnezeu vrea ca oamenii să nu ia hotărâri din impulsuri, ci din cântărirea dovezilor, comparând cu grijă text cu text.”
H.L.L. 447

“Domnul Hristos ne învaţă că dacă Cuvântul lui Dumnezeu dă greş în îndeplinirea lucrării Sale în inimile şi viaţa noastră, motivul eşecului trebuie căutat la noi. Dar rezultatul nu este în afara controlului nostru. Este adevărat că noi nu ne putem schimba singuri; dar puterea alegerii ne aparţine şi depinde de noi să hotărâm drumul pe care vom merge şi ce vom deveni.”
PD 37

“Nimicirea celor păcătoşi nu este un act al puterii arbitrare din partea lui Dumnezeu. Cei ce au respins mila Sa, vor culege ceea ce au semănat. Dumnezeu este izvorul vieţii, iar atunci când cineva alege să slujească păcatului se desparte de Dumnezeu şi în acest fel nu mai are legătură cu viaţa.”
H.L.L. 763

DACĂ  – AI   RĂMÂNE  -  ACELAŞI…

Dacă-ai rămâne – acelaşi…,
cum eşti din timp în timp
Cu inima un fagur din care curge mierea,
Şi nu ţi-ar fi simţirea, cum este-un anotimp,
Ce vie mi-ar fi pacea şi veştedă durerea…

Dacă-ai rămâne-acelaşi,
când pari un soare-n geam,
Şi vorbelor dai drumul din ţarcurile minţii,
De-ai pune hotărârea, cu fapta într-un ham,
S-ar stinge-atunci în mine motivul suferinţei…

Dacă-ai rămâne – acelaşi,
când lupţi a mă lovi
Purtând otrava urii în suflet şi pe limbă,
Mi-ai face viaţa noapte ce nu se va sfârşi;
Aşa, nu fii acelaşi, încearcă şi te schimbă!

Dacă-ai rămâne – acelaşi,
oricare-n drumul său
Şi n-ar mai fi schimbare de gând şi piept condusă,
Pe calea vieţii noastre ar fi atât de rău,
Speranţa din simţire ar fi pe veci răpusă…

Rămâne totuşi numai ştii şi să scoţi,
Când trebuie-acelaşi să fii, şi când nu-i bine.
Nu pune carul minţii la drum pe orice roţi,
Principiul, fie singur, conducător în tine!
Cornel Greissing


TEMA   III  – URMĂRILE   UNOR   ALEGERI   FERICITE

În plin centrul păgânismului din oraşul Ur al Caldeii, Avram a ales, fără putinţa de a fi rău influenţat, să servească pe Dumnezeul cel adevărat, iar atunci când a fost chemat pentru a fi trimis ca mărturie, în altă parte, a ales să asculte. Puţin vedea el la vârsta plecării sale de 75 de ani, cum va fi împlinirea făgăduinţei rostită de Dumnezeu. Alegerea făcută de el a fost şi o dovadă a temeinicei sale credinţe puternic ancorată în Dumnezeu. Tot acest bărbat al credinţei a ales să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, când i-a zis: “Ia pe fiul tău şi adu-l ca ardere de tot, acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune!”

Era cu totul împotriva firii, dar orizontul încrederii depline, îndeplineşte şi acte de felul acesta, deoarece Cel a toate ştiutor nu poate greşi. Atunci când credinciosul alege să se arunce de pe trambulina îndoielii în văzduhul necunoscut al încrederii depline, al credinţei unde tronează Cel veşnic, chiar dacă totul este negură şi întunecime, atingerea limanului este sigură. Dumnezeu va şti să răsplătească alegerea făcută – chiar prin necunoscut sau ironie – pentru EL.

Isaac, fiul său, a ales şi el la rândul lui, să asculte şi să însoţească pe tatăl său, acolo unde fuseseră chemaţi, pe munte şi apoi să se urce chiar pe altarul de jertfă, în ciuda unor planuri care real se năruiau, conştient şi deliberat a ales să asculte. Alegerea, atunci când este făcută pentru Dumnezeu, chiar dacă pare sfârşitul vieţii şi al planurilor, este schimbată de El – dumnezeieşte apreciată şi schimbată – din spini în trandafiri, din ghimpi în crini plăcut mirositori şi în loc să însemne un sfârşit va marca în mod sigur un nou şi fericit început.

Bătrânul şi înaintatul în vârstă Iosua, conducătorul poporului după Moise, după ce a ţinut cu Israel cea din urmă adunare în care a trecut în revistă toate biruinţele date de Domnul, spunea: “Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi… Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” Problema alegerii slujirii lui Dumnezeu este esenţială. Raportul biblic spune că Iosua a atins vârsta de 110 ani şi că a fost binecuvântat împreună cu tot poporul Israel, care a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua. Nu este oare spus destul în acest scurt raport?

„Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm inima şi nici să-I predăm lui Dumnezeu simţămintele noastre; dar putem alege să-I slujim. Noi putem să-I dăm voinţa noastră; atunci El va lucra în noi şi voinţa şi înfăptuirea, după a Sa găsire cu cale. în acest fel, întreaga noastră fiinţă va fi adusă sub controlul Duhului Sfânt. Simţămintele noastre vor fi atunci îndreptate numai spre El, iar gândurile vor fi în armonie cu El.”
C.H. 48

POVESTIRE  – “AŢI   VENIT   PREA   TÂRZIU!”

Cauza cea sfântă a lui Dumnezeu cere ca cei chemaţi şi aleşi de El, să fie oameni care să înţeleagă importanţa momentului istoric dat, precum şi aceştia să fie oameni ai acţiunii şi ai faptelor corespunzătoare acelui moment. Deci, atât o acţiune în contratimp, cât şi una care a fost depăşită de timp, nu sunt indicate. Astfel, accentul trebuie pus în primul rând pe înţelegerea momentului căci aceasta rezolvă sau generează bunele şi justele atitudini sau alegeri care se impun a fi luate şi care sunt şi necesare.

Chiar în măreţele zile de început ale mişcării advente au existat persoane care au dispus de multiple mijloace financiare, dar care, neînţelegând importanţa momentului dat şi le-au păstrat împotrivindu-se din răsputeri convingerii că toţi banii lor ar trebui să fie folosiţi pentru înaintarea lucrării de vestire a marelui eveniment aşteptat la data de 22 octombrie 1844, până când a fost prea târziu ca aceştia să mai poată fi investiţi undeva.

Aceste persoane s-au prezentat în cele din urmă la cei care tipăreau publicaţiile soliei advente, implorându-i chiar cu lacrimi în ochi să le primească şi ajutorul lor, la care li s-a răspuns hotărât: “Aţi venit prea târziu! Noi am plătit toate publicaţiile pe care sperăm să le difuzăm până la sfârşit. Am achitat şi chiriile la câteva tipografii care să lucreze pentru noi zi şi noapte. Nu mai dorim şi nu ne mai trebuie nici un ban!”

“Un martor ocular, mi-a relatat, spune fr. Loughborough, că a văzut cum oamenii lăsau mii de dolari pe masa redactorilor publicaţiei Vocea Adevărului, implorându-i cu mare chin sufletesc să-i ia şi să-i folosească. Dar răspunsul lor neschimbat era: “Aţi venit prea târziu! Acum nu ne mai trebuiesc bani, căci nici nu-i mai putem folosi!” Ei insistau totuşi: “Luaţi-i atunci şi daţi-i la săraci!” Răspunsul era invariabil: “Am îndestulat pe toţi săracii pe care-i cunoaştem şi la care am putut ajunge!” Şi în mare disperare, oamenii îşi luau banii înapoi, strigând în gura mare că mânia lui Dumnezeu a venit asupra lor din lipsa lor de credinţă si speranţă, şi din cauza demonului zgârceniei care i-a determinat să reţină mijloacele financiare care ar fi putut să intre în visteria lui Dumnezeu, atunci când puteau fi folosite cu mare succes pentru răspândirea soliei advente în vederea măreţului eveniment.”

O lecţie deosebită este cuprinsă în această tristă experienţă, anume că omul, atunci când se află în faţa unei alegeri de importanţă majoră, este necesar să acţioneze la momentul oportun. Zadarnic alegi după ce lotul a trecut sau s-a sfârşit. Mulţi oameni vor alege să se întoarcă de la faptele lor rele, după ce harul va fi închis. Alegeri hotărâte prea târziu!

Suntem astăzi în preajma celui de-al doilea măreţ eveniment aşteptat. Numai că el nu are o dată fixă şi nu are natura celui dintâi. Este chiar acel adevărat eveniment al revenirii pe nori pe care 1-au aşteptat toate secolele acestui pământ; este realizarea finală a planului de mântuire. Vor mai exista oare suflete îndoielnice, nesigure, necredincioase? Vor mai exista oare oameni care să nu arunce în balanţa Sanctuarului ceresc, tot ce au, ce pot de grabă? Ce gând tulburător este acesta!


ÎNCHEIERE  – PUTEREA   CARE   FACE   ALEGEREA

„Ceea ce trebuie să înţelegi este adevărata putere a voinţei. Aceasta este puterea care guvernează natura omului, puterea ce ia hotărâri sau care face alegerea. Totul depinde de dreapta lucrare a voinţei. Dumnezeu a dat tuturor urmaşilor lui Adam, puterea alegerii, datoria lor este aceea de a o exercita.” C.H.48

“Marele Conducător al mântuirii noastre, a biruit în locul nostru, ca prin El să putem fi şi noi biruitori, dacă dorim, în propriul nostru folos. Domnul Hristos nu va mântui pe nimeni împotriva alegerii sale; El nu obligă pe nimeni la ascultare. El a adus o jertfă desăvârşită ca noi să putem fi deplin biruitori în Numele Său şi să ne poată fi atribuită îndreptăţirea Sa.”
3 T 457

“Toţi urmaşii lui Adam au puterea să primească sau să respingă Duhul Sfânt; puterea alegerii le aparţine. Ei dispun de libertatea de acţiune; pot fi ascultători în numele şi prin harul Mântuitorului, sau neascultători, suportând consecinţele.”


“Isus prezintă minunăţiile cerului căutând să atragă ochii noştri de la păcat zicând: “Pe cine veţi alege, pe Mine sau păcatul? Nu puteţi în acelaşi timp să Mă aveţi şi pe Mine si lumea. Mă vei sacrifica oare pe Mine care am murit pentru tine, pentru lăudăroşenia vieţii sau pentru comorile deşarte ale păcatului? Alegeţi între Mine şi lume. “Căci lumea şi pofta ei trece”, ea n-are nici o parte cu Mine.”
2 T 494″

“Atunci când toate cazurile sunt aduse la judecată iar cei pierduţi vor suferi pentru dispreţul lor faţă de Dumnezeu, nici unul nu va putea avea vreo scuză. A fost lăsat în pro¬pria lor alegere cine să fie conducătorul vieţii lor: Hristos sau Satana. Tot ajutorul primit de Domnul Hristos, poate fi primit de orice om în clipa cea grea a încercării. Crucea este şi va rămâne garanţia că nimeni nu trebuie să se piardă şi că un ajutor abundent este asigurat fiecărui suflet.”
l SM 96

“Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul… Alege viaţa ca să trăieşti!”
Deuteronom 30,15.

Fie ca gândul acesta să însufleţească pe toţi aceia ce sunt sfinţiţi prin harul şi sângele Domnului Hristos.
Amin!

INVITAŢIE

Tinere,
În seara asta te aştept la mine
Ţi-am pregătit ceva distrugător:
Un film îngrozitor
Cu răul travestit în bine.
Nu-ţi fă probleme, tu eşti numai slujitor!

Băiete,
De atâtea mii de ani te-am aşteptat,
Peţindu-te cu insistenţă,
Dar tu prea credincios
Te pleci, umil, cu reverenţă
Numai în crezul ce te ţine încurcat.

Încearcă
Să descoperi gustul unor clipe tari,
Nu fi sectar şi îndărătnic:
Păcatul nu mai este rar,
Aruncă-te-n blestem eroic
Şi spală-ţi gândul de chemări prea mari!

Pricepe,
Că sunt  mulţi de-ai tăi mai păcătoşi
Şi nu uita că mâine nu e sigur.
Nu aştepta prea mult;
Vor trece iute anii tăi frumoşi
Şi vei rămâne pentru totdeauna singur.
…………….

Oricine-ai fi
Tu voce insistentă şi vicleană
Răspunsul meu e Nu, fierbinte.
Mai bine temniţa
Întunecată şi duşmană
Decât păcat în viaţă şi-n cuvinte.
Daniel Chirileanu, Un vuiet pe ‘nălţimi, pag. 14

Coconcea T. Octavian

Sursa: www.cercetatiscripturile.org

This entry was posted in Programe tineret and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>