Afirmatii neobisnuite legate de aspecte stiintifice

Afirmatii neobisnuite legate de aspecte stiintifice


Amalgamarea oamenilor si a animalelor

Unii au acuzat-o pe Ellen White ca ar fi scris in 1864 (si republicat in 1870) ca omenii s-au imperecheat candva cu animalele si ca, din urmasii lor, au rezultat anumite rase ce mai exista si astazi. Iata afirmatia citata: “Iar daca a existat vreun pacat, mai presus de altele, care sa fi adus distrugerea umanitatii prin potop, acesta a fost infractiunea amalgamarii oamenilor si animalelor prin care s-a mutilat imaginea lui Dumnezeu si a generat pretutindeni confuzie. Dumnezeu si-a propus sa distruga prin potop acea rasa puternica si longeviva care si-a stricat caile inaintea Sa.” [1]

Nici un dictionar nu a descris vreodata termenul “amalgamare” ca fiind imperecherea dintre oameni si animale. Sensul initial al cuvantului descrie fuziunea dintre metale, sau unirea dintre diferite elemente, ca de exemplu: materialele de tehnica dentara. Intrebuintarea acestui cuvant in secolul al nouasprezecelea includea si amestecul diverselor rase.

In mod evident, afirmatia poate parea ambigua: Sa fi inteles ea “amalgamarea dintre oameni si animale” sau “amalgamare oamenilor si a animalelor”? Adesea, repetarea prepozitiilor (asa cum apare in lb. engl.n.t.) este omisa in constructii similare. [2]

In alte ocazii, atunci cand doamna White a folosit cuvantul “amalgamare”, ea l-a folosit in sens metaforic, comparand adevaratii credinciosi cu oamenii lumesti. [3] De asemenea ea l-a folosit pentru a descrie originea plantelor otravitoare si a altor nereguli din lumea biologica: “Hristos niciodata nu a plantat seminte ucigase in sistemul creat de El. Satana a plantat aceste seminte dupa ce a ispitit pe Adam sa manance din pomul cunostintei, lucru care a insemnat razvratire fata de Dumnezeu. Nici o planta daunatoare nu  a fost plantata in marea gradina a Domnului, insa dupa ce Adam si Eva au pacatuit, au rasarit ierbuiri otravitoare. . . . Toate buruienile au fost semante de cel rau. Fiecare planta daunatoare este semanata de el si, prin metodele sale ingenioase de amalgamare, a stricat pamantul cu buruieni.” [4]

Recunoscand in Satana acel agent activ care a stricat planul lui Dumnezeu pentru om, animale, plante etc, noi putem sa intelegem mai bine la ce se putea referi Ellen White atunci cand a descris rezultatele amalgamarii. Ceea ce a “desfigurat imaginea lui Dumnezeu in om si ceea ce a facut sa fie “confundate speciile [de animale]” a fost opera lui Satana in cooperare cu oamenii. O astfel de “amalgamare a oamenilor si a animalelor”, devine mai clara, asa dupa cum poate fi vazuta in varietatea fara sfarsit a speciilor de animale, si in rasele umane.

Doamna White nu a sugerat niciodata existenta nici unui anumit tip de hibrid subuman aparut in urma unor relatii om-animal. Ea chiar precizeaza ca este vorba de “specii de animale” si “rase de oameni” insa nu se refera direct la vreun fel de amalgam dintre fiiintele umane si animale.

Recunoastem, in calitate de persoane care studiaza serios, ca scrierile lui Ellen White difera in inteles in dreptul cuvantului “amalgamare.” Dar acelora care afirma ca doamna White a dat o intelegere cu totul noua si neobisnuita acestui termen le ramane obligatia de a prezenta dovezi in acest sens.” [5]

Pentru studiu mai aprofundat asupra acestei probleme, vezi “Amalgamarea” in Biblioteca de referinte.

Note

[1] Spiritual Gifts, vol. 3, pag. 64. “Fiecare specie de animal pe care Dumnezeu a creat-o, a fost pastrata in arca. Speciile confuze pe care nu Dumnezeu le-a creat, ci care au fost rezultatul amalgamarii, au fost distruse de potop. De la potop au mai existat amalgamari de oameni si animale, asa cum se poate vedea in aproape nesfarsita varietate de specii de animale si rase de oameni ” (pag. 75).

[2] “Putem vorbi despre imprastierea oamenilor si a animalelor pe pamant, dar prin aceasta nu intelegem ca oamenii si animalele forfoteau initial intr-un singur punct geografic. Intelegem pur si simplu imprastierea oamenilor pe pamant desi, in locatia originala ar fi putut sa fie chiar doua gurupri, situate in capetele opuse ale pamantului. Cu alte cuvinte intelegem doar imprastierea oamenilor si a animalelor” (Francis D. Nichol, Ellen G. White and Her Critics, p. 308).

[3] “Aceia care marturisesc a fi urmasii lui Hristos ar trebui sa fie niste agenti plini de viata, care coopereaza cu inteligentele ceresti; insa prin unirea cu lumea, caracterul poporului lui Dumnezeu devine intinat, iar prin amalgamare cu stricaciunea, aurul fin se intuneca la culoare” (Review and Herald, 23 august 1892; vezi The Spirit of Prophecy, vol. 2, pag. 144 si The Upward Look, pag. 318).

[4] Selected Messages, vol. 2, pag. 288.

[5] Nichol, Ellen G. White and Her Critics, pag. 308.

[Adaptat dupa Herbert E. Douglass, Messenger of the Lord: the Prophetic Ministry of Ellen G. White (Nampa, Idaho: Pacific Press Publishing Association, 1998), pag. 491, 492.]

Afirmatii care implica astronomia

Unii au atras atentia asupra unor afirmatii care par sa arate ca Ellen White a facut dureroase erori in legatura cu anumite probleme de interes stiintific. Insa profetii nu sunt chemati sa actualizeze enciclopediile si dictionarele. Si nici nu este necesar ca profetii (sau altcineva) sa fie declarati a fi intre “cei ce infrunta la poarta cetatii” (Isa. 29:21). Daca profetii sunt cei ce ridica cele mai inalte standarde de acuratete stiintifica (care la fiecare cativa ani sunt schimbate chiar de catre experti), ne-am afla in situatia de a respinge cartea lui Isaia care face referire la “cele patru colturi ale pamantului” (Isa. 11:12) si la Apocalipsa lui Ioan pentru ca, pe paginile ei, el a declarat ca “patru ingeri stateau in cele patru colturi ale pamantului ” (Apoc. 7:1).

Tot astfel, unii au citat fraza: “Asa cum luna si stelele sistemului nostru solar stralucesc reflectand lumina soarelui “[1], acuzand-o pe Ellen White ca, daca ar fi judecata prin prisma stiintei, ea nu poate fi considerata demna de incredere. Insa cei mai multi cititori pot recunoaste in cuvantul “stelele”, a fi in realitate expresia: “planetele sistemului nostru solar”, si ca aceasta este o descriere non-tehnica, usor de inteles de catre aceia care nu sunt specialisti.

Altii au declarat ca Ellen White a comis o eroare atunci cand a pretins ca vizitase o “lume ce avea sapte luni,” [2] si ca planetele vizitate erau Jupiter si Saturn. In realitate, ea nu a numit niciodata acea “lume cu sapte luni”. Dar pentru aceasta trebuie sa parcurgem o poveste mai lunga.

La mai putin de trei luni dupa ce ea si James s-au casatorit, in 1846, a avut o viziune in casa lui Curtis din Topsham, Maine, in prezenta lui Joseph Bates. Desi Bates o mai vazuse pe Ellen White in viziune in mai multe ocazii, el inca avea indoieli cu privire la darul ei profetic; insa datorita viziunii din Topsham el a fost convins ca aceasta este “lucrarea lui Dumnezeu.” [3] James White relateaza ca, in acea viziune, doamna White a fost : “condusa la planetele Jupiter, Saturn, si cred ca inca una. Dupa ce ea s-a intors din viziune, a putut sa ofere o descriere clara a lunilor lor, etc. Este bine cunoscut faptul ca ea nu stia mai inainte nimic despre astronomie si nu putea raspunde nici macar la o singura intrebare despre planete inainte de viziunea pe care a avut-o.” [4]

Ce anume l-a convins pe Bates, batranul capitan de vas si astronom amator, ca Ellen White a fost “de la Dumnezeu”? Dupa viziune, ea a descris ceea ce a vazut. Stiind ca nu avea nici o cunostinta elementara de astronomie, Bates a spus: “Aceasta este de la Dumnezeu.”

In mod evident, ceea ce Bates a auzit corespundea cunostintelor sale relevate de telescoapele din 1846. Este aproape sigur ca aceasta viziune a fost data in prezenta lui Bates pentru a-i oferi incredere in lucrarea lui Ellen White. Daca ea ar fi mentionat insa numarul satelitilor pe care telescoapele de astazi le-au descoperit, atunci probabil ca indoielile lui Bates s-ar fi consolidat. [5] (vezi si “Evitarea de a face ‘dovezi’ din lucruri care nu s-a intentionat a dovedi ceva.”)

Note

[1] Education, pag. 14 (aceeasi afirmatie si in The Desire of Ages, pag. 465).

[2] Early Writings, pag. 40. Aceasta viziune a fost descrisa in brosura: Acelora care au primit sigiliul viului Dumnezeu, publicata prima data la 31 ianuarie 1849.

[3] A Word to the Little Flock, pag. 21, citata in lucrarea lui F. D. Nichol, Ellen G. White and Her Critics, pag. 581.

[4] Ibid., pag. 22. Ellen White scria: “Am fost cufundata intr-o viziune a gloriei lui Dumnezeu si pentru prima data am vazut alte planete” (Life Sketches, pag. 97; vezi de asemenea Spiritual Gifts, vol. 2, pag. 83). Nu exista nici o dovada ca o asemenea viziune este descrisa in Early Writings, pag. 40. Vezi pag. 144, 145.

[5] Informatii detaliate cu privire la aceasta viziune din anul 1846, se gasesc in lucrarea lui Loughborough, The Great Second Advent Movement, pag. 257-260. Pentru o discutie despre cum se potriveste acest memorabil moment a lui Bates cu relatarea lui Loughborough referitoare la convertirea sa impreuna cu Bates, vezi Nichol, Ellen G. White and Her Critics, pag. 93-101.

[Adaptat dupa Herbert E. Douglass, Messenger of the Lord: the Prophetic Ministry of Ellen G. White (Nampa, Idaho.: Pacific Press Publishing Association, 1998), pag. 490, 491.

Cosmeticele provoaca moartea?

Intr-un articol ce descrie consecintele nesanatoase ale modei, Ellen G. White face urmatoarea afirmatie despre capriciile periculoase ale modei:

"Multe [femei] sunt ignorante, vatamandu-si propria sanatate si primejduindu-si viata prin folosirea produselor cosmetice. Ele isi jefuiesc obrajii de stralucirea sanatatii pentru ca dupa aceea sa-si compenseze acest neajuns folosind produse cosmetice. Atunci cand se incalzesc datorita dansului, otrava este absorbita prin porii pielii, de unde intra in sange. Numai din cauza acestui agent multe vieti au fost sacrificate” (The Health Reformer, octombrie 1871).

Unii s-au intrebat cum se poate dovedi ca folosirea produselor cosmetice este fatala. In zilele noastre, datorita testelor impuse de guvern si gratie specificatiilor privind protectia consumatorului, reactiile adverse ale cosmeticelor sunt limitate drastic, astfel incat sa previna iritarea pielii si alergiile. Dar nu asa stateau lucrurile in secolul al 19-lea, dupa cum consemneaza urmatorul raport al departamentului U.S. Food and Drug Administration [Aministratia S.U.A pentru Hrana si Medicamente] : “Cosmeticele europene sunt cunoscute ca fiind produse pe baza de creuza [carbonat bazic de plumb n.t.] care devin fatale, fiind folosite in principal datorita oxidului de culoare alba. Acestea au fost folosite cu regularitate de catre femeile bogate incepand din secolul al doilea si pana in secolul al 19-lea, in scopul de a conferi chipului acea paloare la moda” (Dori Stehlin, FDA Consumer, noiembrie 1991; revizuit in mai 1995).

In 1871, atunci cand Ellen White a pregatit articolul pus acum in discutie, “fardarea” era ultima noutate mondena, “care este nimic altceva decat vopsirea fetei cu oxidul alb folosit pentru vopsele, pentru producerea carora sunt folosite saruri otravitoare de oxizi” (Sara Chase, lucrarea de doctorat cu titul: The Health Reformer, octombrie 1871, pag. 125). Un alt amestec ucigas era cinabrul (o culoare rosie aprinsa), produs pe baza de suflura de mercur. Intr-un astfel de mediu, nu este catusi de putin surprinzator ca Ellen White isi atentioneza cititorii ca viata si sanatatea adevarata este amenintata de astfel de produse.

Pericolele fizice si spirituale ale masturbarii (sau ale “abuzului de sine”)

Criticii au generat mai multe teme ridicole decat au facut-o afirmatiile lui Ellen White, legate de “abuzul de sine”, “viciul singuratatii”, “placerea de sine”, “viciul secret”, “poluarea morala” etc. Ellen White nu a folosit niciodata termenul “masturbare”.

Prima sa referire la acet subiect apare in cea de-a 64-a pagina a brosurii: An Appeal to Mothers [Un apel catre mame], din aprilie 1864, la noua luni dupa prima ei viziune cuprinzatoare referitoare la subiectului sanatatii. Problema principala legata de masturbare, se afla cuprinsa, exact asa cum a fost consemnata de penita ei, intre paginile 5 si 34; restul sunt citatate din autoritatile medicale ale vremii. [1]

Ellen White nu a spus ca toate, sau aproape toate, consecintele serioase ale masturbarii vor apare la orice persoana. Nici nu a spus ca cei care sunt cei mai dedati la acest viciu vor suferi in gradul cel mai inalt grad aceste consecinte.

Cercetarile moderne indica faptul ca afirmatiile categorice ale lui Ellen White pot fi probate atunci cand sunt intelese corespunzator. Punctul de vedere general acceptat astazi este ca masturbarea este normala si sanatoasa.

Insa doi specialisti in medicina au sugerat existenta unei legaturi intre masturbare si unele anomalii fizice datorate deficitului de zinc. Dr. David Horrobin, cu un masterat si un doctorat la Universitatea din Oxford, afirma:

“Cantitatea de zinc din sperma ce este ejaculata o data, poate elibera tot zincul ce este absorbit de catre intestine de-a lungul unei zile intregi. Acest lucru are o serie de consecinte. In afara cantitatii pierdute, ce este refacuta numai de o dieta mai bogata, ejacularea repetata poate conduce la un real deficit de zinc cu implicarea unor probleme diferite, inclusiv impotenta.

“Este chiar posibil, avand in vedere importanta zincului pentru creier, ca moralistii din secolul 19 sa fi fost corecti atunci cand au afirmat ca masturbarea repetata poate duce la nebunie!” [2]

Cercetari mai recente au confirmat rolul critic pe care-l are zincul, ca factor protector al sistemului imunitar, cu intreaga pleiada de boli atribuite deficitului de zinc.

Doi profesionisti din zona psihologiei clinice si a terapiei de familie au comparat afirmatiile lui Ellen White, referitoare la masturbare, cu cunostintele medicale obisnuite. [3] Dr. Richard Nies a sustinut sfaturile generale ale lui Ellen White cu privire la masturbare, enuntand patru puncte principale:

(1) Masturbarea conduce la “deteriorari mentale, morale, si fizice. . . . Nu stimularea, per se, este rea, ci ceea ce se intampla cu. . . [persoanele] atunci cand acestea se prefera numai pe sine si devin egocentrice.”

(2) Masturbarea “prabuseste sensibilitatea fina a sistemului nostru nervos. . . . Nu este dificil sa vedem in termeni de mediu electric sistemul nostru nervos si modul in care boala decurge din rezultate naturale la indivizii care isi centreaza propriile satisfactii pe fiinta lor. . . . Boala este o consecinta naturala a acestei stari de fapt.”

(3) Masturbarea este o predispozitie care poate fi “mostenita si transmisa de la o generatie la alta, ducand chiar la degenerarea unei rase.”

(4) In raporturile cu ceilalti, in special cu copiii, sfatul lui Ellen White se mentine in directia unei abordari lucide a consecintelor, iar prin aratarea acestora noi ar trebui sa ne pregatim in vederea dragostei si a eternitatii si nu in vederea satifacerii de sine, cu consecintele teribile ce decurg din aceasta. Dr. Nies concluzioneaza raportul sau: “Satisfacerea de sine este sinonima cu distrugerea.”

Alberta Mazat a observat ca atentia pe care Ellen White a acordat-o problemei masturbarii nu a vizat in principal si mai cu precadere consecintele “actului fizic ca atare. Ea a fost mai preocupata de procesul de gandire, de atitudini, de fantezii, etc”. Mazat a citat referirile lui Ellen White la faptul ca “efectele nu sunt aceleasi pentru toate mintile,” referirile la “marimea gandurilor impure si controlul imaginatiei” si la faptul ca mintea “gaseste placere in contemplarea scenelor cu aceeasi intensa pasiune “.

Mazat a notat mai departe faptul ca unii pot fi stanjeniti de afirmatiile categorice ale lui Ellen White legate de masturbare. In orice caz, multe alte afirmatii ale doamnei White pareau, de asemenea, “ireale si exagerate inainte ca stiinta sa se puna de acord cu acestea, de exemplu, faptul ca un virus cauzeaza cancerul, pericolul fumatului, supraalimentarea, si folosirea in exces a grasimilor, zaharului si a sarii, pentru a enumera numai cateva dintre acestea. . . . Se pare ca merita sa ne fie amintit si faptul ca nici una din cunostintele medicale, indiferent de domeniu, nu este perfecta.” [4]

Privind dintr-o alta perspectiva aceasta problema, Dumnezeu a sustinut intotdeauna prin mesagerii Sai ceea ce este ideal pentru poporul Lui. In orice caz, cineva poate sa reactioneze la sfatul direct si clar al lui Ellen White, dar este clar ca masturbarea nu a stat in intentia lui Dumnezeu atunci cand a creat barbatul si femeia, unindu-i prin casatorie si instruindu-i ulterior sa-si foloseasca fertilitatea spre a se inmultii. Idealul lui Dumnezeu pentru sexualitate are legatura cu iubirea care exista in cadrul casatoriei dintre sot si sotie. Orice alt ceva, inclusiv masturbarea, este foarte departe de idealul lui Dumnezeu.

Note

[1] Lucrarea: Un apel catre mame a fost retiparita in 1870 ca parte a unei lucrari mai vaste: Un apel solemn fata de viciul singuratatii si fata de abuzurile si excesele din relatia de casnicie. Este retiparita in facsimil la Apendix in lucrarea A Critique of Prophetess of Health (editata de Fundatia Ellen G. White).

[2] David F. Horrobin, M.D., Ph.D., Zinc (St. Albans, Vt.: Vitabooks, Inc., 1981), pag. 8. Vezi de asemenea si Carl C. Pfeiffer, Ph.D., M.D., Zinc and Other Micro-Nutrients (New Canaan, Conn.: Keats Publishing, Inc., 1978), pag. 45.

[3] Richard Nies, Ph.D. (Experimental Psychology, UCLA, 1964; doctorat echivalat in psihologie clinica, inclusiv examen oral, insa a decedat in cursul pregatirii dizertatiei), Lectura: “Give Glory to God,” Glendale, Calif., n.d.; Alberta Mazat, M.S.W. (Profesor de terapia cuplului si a familiei, Universitatea Loma Linda, Loma Linda, Calif.), Monografia: “Masturbation” (43 pag.), Biblical Research Institute.

[4] Mazat, Monografia: “Masturbation.”

[Adaptata dupa Herbert E. Douglass, Messenger of the Lord: the Prophetic Ministry of Ellen G. White (Nampa, Idaho: Pacific Press Publishing Association, 1998), pag. 493, 494, cu comentarii aditionale.]

Vulcanologie

Unii au acuzat faptul ca afirmatiile doamnei White referitoare la cauza vulcanilor reflecta miturile si imaginarul vechilor teorii. Scrierile ei contin opt concepte relevante [1] care au fost dezbatute inca de la prima lor aparitie, in 1864. [2]

Iata aceasta lista dupa cum urmeaza: (1) Formarea straturilor de carbune este legata de Potop; (2) Carbunele produce petrol; (3) Incendii subterane sunt alimentate atat de carbune cat si de petrol; (4) Apa care intra in zonele de incendiu din subteran produce explozii si datorita acestora, cutremure; (5) Cutremurele si actiunile vulcanice sunt legate impreuna ca rezultat al acestor incendii subterane; (6) Atat varul cat si minereul de fier au legatura cu arderea straturilor de carbune si a depozitelor de petrol; (7) Aerul este implicat in supraincalzire; (8) Depozitele de carbune si petrol se descopera dupa ce incendiile subterane au incetat. [3]

Teoriile legate de cauza vulcanilor, a cutremurelor si cele legate de formare petrolului si a carbunelui sunt abundente. Cei mai multi dintre cercetatorii geologi isi bazeaza ideile pe teoria placilor tectonice. Nici unul din comentariile lui Ellen White nu exclude aceasta teorie. Mai mult, nici una din scrierile ei nu afirma ca toti vulcanii sunt produsi prin arderea depozitelor de carbune si ca toate cutremurele sunt cauzate de incendii subterane. Atunci cand ea face o legatura intre cutremure si vulcani, cineva s-ar putea gandi imediat la Oceanul Pacific ca la un imens “ring de foc” si la potentialul sau ridicat de distrugere, atat in ceea ce priveste cutremurele, cat si a in ceea ce priveste vulcanii.

In orice caz, notabilitati stiintifice au confirmat observatiile facute de Ellen White. Lucrarea lui Otto Stutzer: Geology of Coal documenteaza faptul ca: “incendiile subterane din straturile de carbune sunt aprinse prin combustie spontana, rezultand de aici topirea rocilor din apropriere, devenind astfel cauza unor depozite pseudo-vulcanice.” [4] Stutzer enumera cateva exemple de astfel de actiuni, printre care “un munte in flacari”, o descoperire din “ultimii 150 de ani sau chiar mai mult” si o consemnare interesanta: “caldura produsa de un strat de carbune incandescent a fost folosita pentru incalzirea serelor din acea zona in perioada dintre anii 1837 si 1868.” [5] Exista confirmari moderne ale aprinderii carbunelui si a petrolului cu ajutorul constituentilor lui sulfurosi “vazute in preajama eruptiilor de izvoare fierbinti, a gheizerelor si a furnalelor vulcanice.” [6]

Se face referire la roci “pline de carbune [care] au suferit considerabile alterari datorita incendiilor, fiind sinterizate si partial topite”, afirmatie ce se corelaza cu aceea a lui Ellen White conform careia: “rocile sunt incalzite, varul este ars iar minereul de fier este topit.” [7] Cercetari aprofundate in partea de vest a Statelor Unite au condus, in raportul intocmit la finele acestora, la concluzi si la un limbaj foarte asemanator cu cel al scrierilor doamnei White cu un secol in urma: “Rocile topite se aseamana cu cuptoarele de caramida obisnuita sau cu lava vulcanica.” [8]

Una din ultimele acuzatii s-a referit la faptul ca topirea minereului de fier nu are legatura cu arderea depozitelor de carbune si petrol. In orice caz, un raport al United States Geological Survey consemneaza descoperirea de hematit (un tip de minereu de fier) ce a fost “format in acelasi fel ca si prin procedeul arderii carbunelui.” [9]

S-a sugerat ca Ellen White a fost intru-totul dependenta de sursele stiintifice existente pentru informatiile de natura stiintifica pe care le-a furnizat. Aceasta afirmatie este lipsita de greutate, intrucat unele dintre aceste confirmari au fost facute publice abia dupa multi ani de la moartea ei. Mai mult : “Este foarte putin probabil ca ea sa fi recurs la ideile publicate de creationistii contemporani, care faceau referire la acest subiect, intrucat punctele lor de vedere erau vaduvite prin speculatii cosmologice delirante.” [10]

Note

[1] Vezi Warren H. Johns, “Ellen G. White and Subterranean Fires, Partea I”, din lucrarea Ministry, august 1977, pag. 9-12.

[2] Spiritual Gifts, vol. 3, pag. 79-80 (1864); vezi de asemenea The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 82, 83 (1870); Signs of the Times, 13 martie, 1879; Patriarchs and Prophets, pag. 108, 109 (1890); Manuscrisul 21, 1902, citat in lucrarea Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 7, pag. 946, 947.

[3] Johns, “Ellen G. White and Subterranean Fires, Partea I”, din lucrarea Ministry, august, 1977, pag. 6.

[4] Otto Stutzer,Geology of Coal, tradusa de Adolph Noe (Chicago: University of Chicago Press, 1940), pag. 309, 310, citat in ibid., pag. 19.

[5] Johns, “Ellen G. White and Subterranean Fires, Partea a II a”, din lucrarea Ministry, octombrie 1977, pag. 20.

[6] Ibid.

[7] Stutzer, Geology of Coal, pag. 310; Patriarchs and Prophets, pag. 108, citata in Johns, “Ellen G. White and Subterranean Fires, Partea a II a”, pag. 20.

[8] E. E. Thurlow, “Western Coal” din lucrarea Mining Engineering, 26 (1974), pag. 30-33, citat in ibid., pag. 21.

[9] G. Sherburne Rogers, “Baked Shale and Slag Formed by the Burning of Coal Beds”, din lucrarea U. S. Geological Survey Professional Paper, 108-A (1918), citat in ibid., pag. 21.

[10] Johns, “Ellen G. White and Subterranean Fires, Partea a II a”, pag. 22: “Minele de carbune ale Germaniei au devenit veritabile mine de aur in ceea ce priveste studiul declaratiilor cu caracter stiintific ale lui Ellen White, indicand impletirea divinului si a umanului intr-o maniera unica” (ibid.).

[Adaptat dupa Herbert E. Douglass, Messenger of the Lord: the Prophetic Ministry of Ellen G. White (Nampa, Idaho: Pacific Press Publishing Association, 1998), pag. 492, 493.]

Este “talia de viespe” mostenita?

Ellen G. White s-a referit deseori la relatia dintre crestinismul practic si moda. Ea a aratat catre datoria de a ne imbraca sanatos si nu de a fi sclavii directivelor “stilului”. Ca si alti reformatori ai sanatatii din vremea ei, Ellen White a protestat viguros impotriva practicii nesanatoase a “incorsetarii,” asociata purtarii de corsete. Ea scrie:

“Corsetul, purtat in general pentru a strange talia, este unul dintre cele mai apreciate articole de vestimentatie feminina. Insa datorita lor viata si sanatatea sunt sacrificate pentru a indeplini cerintele unei mode ce este lipsita de frumusetea reala si de confort. Strangerea taliei ingreuneaza sarcina pe care o are musculatura organelor respiratorii, ingreuneaza de asemenea si procesul de digestie. Inima, ficatul, splina si stomacul sunt ingramadite intr-o mica cavitate ce nu le permite o activitate sanatoasa. . . .

“Prin incorsetare, organele interne ale femeiilor sunt pozitionate inghesuit. Cu mare dificultate poate o femeie sa fie cu adevarat sanatoasa in asemenea conditii. Majoritatea femeilor au diferite boli cauzate in felul acesta. Multe dintre ele sunt slabite in gradul cea mai mare. Aceste femei imbracate la moda nu pot sa transmita o constitutie buna copiilor lor. Unele femei au in mod natural o talie mica. Insa, departe de a fi considerate frumoase, ele trebuie vazute mai degraba ca avand o deficienta. Aceste talii de viespe poate ca au fost transmise de catre mamele lor ca un rezultat al indulgentei fata de practica pacatoasa a incorsetarii si ca o consecinta a unei respiratii imperfecte. Bietilor copii, nascuti de aceste nefericite sclave ale modei, li s-a diminuat vitalitatea si sunt predispusi la boala. Impuritatile sunt retinute in organism ca o consecinta a unei respiratii imperfecte si acestea sunt apoi transmise odraslelor lor” (Review and Herald, October 31, 1871).

Unii au ridicat semne de intrebare in privinta credibilitatii lui Ellen White intrucat ea a sugerat posibilitatea ca anumite femei poate ca au mostenit talii inguste de la mamele lor in cazul in care acestea au incalcat, in acest punct, revelatia divina. Precautia folosita, dar care a fost calificata drept afirmatie (“poate ca”), indica faptul ca ea nu pretinde faptul ca a avut o revelatie in aceasta privinta. Chiar daca a inteles gresit felul in care anumite persoane pot dobandi malformatiile, acest fapt nu contrazice principiile sanatoase pentru care ea a militat si nici nu descalifica intelepciunea sfatului dat femeilor, anume ca ar trebui sa abandoneze astfel de practici nesanatoase. (Vezi “Evitarea de a confectiona “dovezi” din acele marturii care nu au fost niciodata destinate s-a dovedeasca ceva .”)

Perucile si dementa?

In articolul din octombrie 1871, care a aparut in The Health Reformer, [1] Ellen White a scris despre “ingaduintele vatamatoare” care lupta impotriva celor mai inalte interese si impotriva fericirii femeilor. Printre aceste “ingaduinte” ea includea si perucile, care: “acoperind baza creierului, incalzesc si excita centrii nervilor spinali din creier”. Ca rezultat al acestui fapt, “in deformarile la care supune moda”, spunea ea, “multe persoane si-au pierdut discernamantul si au ajuns cazuri de dementa iremediabila”.

In contextul perucilor confortabile din zilele noastre, criticii tind sa ridiculizeze aceasta afirmatie. Insa doamna White s-a referit la un cu totul alt produs. Perucile descrise de ea erau “monstruase buchete de par buclat, bumbac, iarba de mare, lana, burete spaniol, si multe alte lucruri dezgustatoare”. [2] O femeie spunea ca peruca ei genera “un grad nenatural de caldura in partea din spate a capului ” si producea “o durere de cap zapacitoare, exact atat timp cat o purta”.

Un alt articol din Health Reformer (citat din the Marshall Statesman si the Springfield Republican) descria pericolul purtarii de “carlionti de iuta” peruci facute dintr-o scoarta negricioasa si fibroasa. Se pare ca acesti carlionti erau adesea infestati cu “plojnite de iuta”, insecte mici ce sapau in scalp. O femeie a semnalat faptul ca pielea capului i s-a jupuit si a inceput sa-i cada parul. Intregul scalp “era perforat de gaurile facute de paraziti”. “Doamna . . . se prezinta in pragul nebuniei datorita teribilei suferinte si datorita perspectivei oribilei morti pe care medicii nu par a fi in stare sa o evite.” [3]

Cu astfel de rapoarte din presa publica, este usor de inteles de ce Ellen White a dorit sa avertizeze femeile fata de posibilele pericole generate de purtarea perucilor si a incercarii de a “tine pasul cu schimbarile modei, numai pentru a crea senzatie”. [4]

Note

[1] The Health Reformer, octombrie 1871, pag. 120, 121.

[2] Ibid., iulie 1867.

[3] Ibid., ianuarie 1871.

[4] Ibid., octombrie 1871.

Sursa: www.adventist.ro

This entry was posted in E. White - Viata si lucrarea. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>