Adolescenta – locul in care nu se asteapta la rascruci

Adolescenta – locul in care nu se asteapta la rascruci

Deşi am trecut pe aici mai demult, când vine vremea să poposim pe meleagurile adolescenţei copiilor noştri, parcă nimic nu mai este familiar. Se pare că şi toate hărţile educaţiei ne avertizează cu privire la pericolele acestor locuri ale adolescenţei aşa încât, oricât de instruiţi am fi, ne temem că nu am fost suficient de mult la şcoala de părinţi.

Ştiaţi că… în unele culturi, această perioadă este inexistentă şi nerecunoscută? Trecerea spre maturitate se face brusc, printr-o iniţiere ritualică. În cadrul acestor culturi, difi cultăţile şi procesele inerente perioadei sunt, practic, inexistente. În Grecia antică, adolescentul devenea cetăţean al polisului. În tribul Avambo din Africa sud-vestică, tinerele fete trebuiau să facă o călătorie lungă. Erau foarte bine găzduite peste tot şi ospătate din belşug oriunde ajungeau. Bărbaţii însă trebuiau să se ferească din calea lor. În urma acestei călătorii, ele erau gata pentru căsătorie. În Peru, la 16 ani, adolescenţii erau supuşi unui examen riguros de 30 de zile. Acesta începea cu post, continua cu lupte, alergări, întreceri şi, în fi nal, trebuiau să suporte bătăi pe braţe şi pe picioare cu vergele. Cei ce treceau cu bine prin aceste încercări erau prezentaţi regelui, care le perfora urechile cu un ac de aur, după care aristocraţii cei mai de seamă îi încălţau cu sandale, cea mai onorantă distincţie a celor iniţiaţi.

Am făcut o călătorie lungă şi iată-ne ajunşi la vârsta marilor probleme, a marilor conflicte, a primelor simpatii şi iubiri, a celor mai importante răscruci. Toate previziunile ne spun că acesta este şi locul marilor furtuni. Aşa să fie oare? Deşi am trecut pe aici mai demult, când vine vremea să poposim pe meleagurile adolescenţei copiilor noştri, parcă nimic nu mai este familiar. Se pare că şi toate hărţile educaţiei ne avertizează cu privire la pericolele acestor locuri ale adolescenţei aşa încât, oricât de instruiţi am fi, ne temem că nu am fost suficient de mult la şcoala de părinţi.

Stereotipurile cu privire la adolescenţă, cu care ne confruntăm atât de des, ne reprezintă această perioadă ca pe una încărcată de rebeliune, conflicte intra şi interpersonale, droguri, incertitudini… Şi lista ar putea continua. Dincolo de toate previziunile destul de sumbre, există mulţi adolescenţi care trec frumos prin aceşti ani, purtând cu ei toată exuberanţa şi bucuria vârstei lor. Pentru toţi aceştia, perioada adolescenţei „nu este nici pe departe atât de tulburată şi fără de control, cum au sugerat unii cercetători.”1

O sănătate excelentă?
Poarta de intrare în adolescenţă este dezvoltarea fizică, ce devine un carusel ameţitor al ritmurilor de dezvoltare. Spre finalul perioadei, cei mai mulţi indivizi îşi ating limitele creşterii biologice. În general, conform aşteptărilor, adolescenţii se laudă cu o sănătate excelentă. Totuşi, la o analiză mai atentă, această vârstă se dovedeşte a fi una vulnerabilă şi relativ fragilă, datorită atât asincroniei în dezvoltare, cât şi modului de raportare a adolescenţilor la propriul corp.

Astfel, unele dintre tulburările frecvente ale perioadei sunt cele legate de alimentaţie, care apar pe măsură ce creşte interesul pentru analiza propriului corp. Anorexia şi bulimia sunt cele mai comune tipuri de asemenea tulburări, care apar cel mai frecvent la fete, cărora le este greu să aprecieze atractivitatea noilor forme ale corpurilor lor, pentru că le interpretează în mod eronat ca fiind semnul îngrăşării. Pe fondul promovării unor modele culturale al căror indice de masă corporală este sub medie, dar şi al unui stil de viaţă care favorizează obezitatea, adolescenţii care abia încep să se acomodeze cu schimbările propriului corp se confruntă cu o serie de probleme dificile, legate de autoacceptare, de adoptarea unui stil de viată sănătos şi de adoptarea critică a valorilor culturale impuse de societatea contemporană.

De parcă toate acestea nu ar fi de ajuns, structura biologică fragilă a adolescenţilor este asaltată şi de o serie de riscuri cauzate de consumul de droguri (fie ele legale – banala cafea, alcoolul nelipsit de la petreceri – sau nu) şi de începerea prematură, nepregătită şi adesea golită de semnificaţie a vieţii sexuale. Toate acestea sunt aspecte extreme ale adolescenţei, dar care ilustrează nevoia enormă de educaţie pentru transmiterea unui stil de viaţă sănătos şi a unor valori care să susţină şi să ghideze tânărul în tot acest proces de transformare.

De la a gândi până la a crea
Dacă „adolescenţa începe la nivelul biologic”, atunci cu siguranţă că „se termină la nivelul cultural”.3 Şi aceasta deoarece perioada adolescenţei se caracterizează printr-o intelectualizare intensă (dezvoltare a gândirii abstracte), prin efortul de adoptare a conduitelor adulte. Din punct de vedere intelectual, acum se atinge aproape maturitatea intelectuală. Adolescentul devine capabil să opereze cu concepte abstracte, memoria logică devine forma sa centrală de memorare.

În perioada adolescenţei şi a adolescenţei prelungite este foarte activă năzuinţa de a fi cult, motiv pentru care tinerii citesc mult. Dar, spre deosebire de perioada pubertăţii, nu mai sunt atât de căutate romanele de acţiune şi eroii, ci interesul se îndreaptă spre capodoperele literaturii, spre filozofie. Acestea răspund mai bine setei lor de adevăr şi cunoaştere, decât lecţiile şi chiar decât realitatea, care este mult mai plată şi deseori neinteresantă pe distanţe mari de timp. Acum este perioada marilor întrebări despre lume şi viaţă, a constituirii unei prime forme de filozofie de viaţă.

„Adolescenţa redescoperă lumea datorită posibilităţilor sale de interpretare şi problematizare şi este intens preocupată de propriul destin.”4 Tendinţa spre introspecţie, dorinţa de autocunoaştere se materializează în preferinţa pentru romane psihologice. Aceasta este, în cele din urmă, una dintre formele superioare ale cunoaşterii umane.

Creativitatea îşi atinge unul dintre primele ei puncte de referinţă în perioada în care abilităţile intelectuale crescute se îmbină cu cele mai energice căutări ale sinelui, cu entuziasmul şi exuberanţa celor mai frumoase trăiri emoţionale. Adesea se spune că nu se poate să fi fost adolescent fără să fi scris măcar o poezie, fără să nu fi încercat măcar o dată să desenezi o schiţă, fără să nu fi fredonat măcar o melodie proprie. Pentru unii dintre adolescenţi, acesta poate fi începutul unei pasiuni.

Eu sunt, tu eşti...
Una dintre marile achiziţii sociale ale adolescenţei este cucerirea independenţei, la diferitele ei niveluri. Totuşi, spre deosebire de perioada pubertăţii, exprimarea acesteia nu mai este atât de revendicativă, ci mai naturală, pe măsură ce adolescentul îşi preia rolurile şi responsabilităţile adecvate vârstei şi situaţiei lui sociale şi familiale. Acum este interesat de responsabilităţi în care să existe dificultăţi de depăşit spre a-şi măsura forţele. În funcţie de cultura din care adolescentul face parte, aceste responsabilităţi pot implica alegerea traseului educaţional şi profesional sau chiar întemeierea unei familii. Toate aceste tipuri de responsabilităţi presupun eforturi mari de adaptare şi, chiar dacă nu în mod deschis, solicită sprijinul cel mai consistent din partea familiei.

Atracţia pentru grupul de prieteni, primele relaţii romantice par să acapareze întru totul adolescentul, într-o încercare de distanţare de propria familie de origine, de opiniile şi valorile ei. Totuşi unele cercetări psihologice au arătat că, în acele familii în care se aplică un model educaţional eficient, se constată că adolescenţii au puncte de vedere şi convingeri morale mult mai asemănătoare cu părinţii lor decât cu grupurile de prieteni, când este vorba de problemele importante ale vieţii.5 Asemenea rezultate se obţin numai la adolescenţii care s-au identificat întotdeauna cu părinţii lor, i-au apreciat ca modelele veritabile şi s-au dezvoltat într-un climat afectiv pozitiv. De fapt, toate realizările adolescenţei în domeniul social îşi au rădăcinile în relaţiile familiale din timpul copilăriei.

Desigur că tabloul nu ar fi complet fără a aduce în prim plan măcar o frântură din emoţiile primelor întâlniri, ale primelor descoperiri şi încercări din marea şi încă misterioasa lume a dragostei. Deşi, în general, relaţiile constituite în această perioadă nu sunt de durată, există adolescenţi pentru care drumul în doi începe acum. Pentru cuplurile care îşi au începuturile în adolescenţă şi au trecut proba timpului, emoţiile şi sentimentele acestei vârste rămân unice prin sensibilitatea, inocenţa şi strălucirea lor.

Cine sunt eu?
În general, adolescenţa este vârsta entuziasmului şi a exaltării, care înlocuiesc neliniştea specifică pubertăţii. Deşi viziunile pesimiste ale teoreticienilor acestei vârste, dar şi ale părinţilor (!) evidenţiază conflictele emoţionale şi interpersonale care se trăiesc atât de intens şi subliniază fragilitatea afectivă a adolescenţilor, realitatea adună şi o mulţime de încercări ale emoţiilor şi sentimentelor noi, alături de consolidarea celor de ataşament, dragoste filială, respect. Toate acestea sunt păstrate de cele mai multe ori în intimitatea unui jurnal personal, care serveşte ca rezervor de amintiri, dar şi ca instrument de autocunoaştere. Şi aceasta deoarece nota principală a perioadei constă în dezvoltarea intensă a personalităţii. Este o perioadă de autodefinire puternică şi de consolidare a propriei identităţi. Aşa cum în perioada pubertăţii, copilul se simţea stingher în propriul trup, pe care schimbările bruşte îl transformaseră în ceva nefamiliar, în perioada adolescenţei, tânărul se simte oarecum stingher în propria persoană, ale cărei limite nu le cunoaşte încă. Este ca şi cum ar încerca să asambleze o imagine a identităţii proprii din sute de piese de puzzle dintre care fiecare reprezintă un aspect al propriei persoane.

În loc de concluzii…
Treptat, toate aceste piese se vor aşeza la locul lor, se vor închega şi vor creşte împreună, într-o îmbinare unică, numită personalitate şi, în ultimă instanţă, om. Şi tocmai această îmbinare ireversibilă de gânduri, sentimente, emoţii, pasiuni, reuşite sau eşecuri, bucurii ori tristeţi, decizii, răscruci, limite, speranţe face ca perioada adolescenţei să fie specială, ca o pasăre rară care ţi se aşază pe umăr pe neaşteptate şi îşi ia zborul înainte de a-i putea mângâia aripile.

Bibliografie
1 Irwin, D. şi Simons, J. (1994). Lifespan Developmental
Psychology. Editura WCB Brown & Benchmark, Madison, p. 289
2 Şchiopu, U.; Verza, E. (1997). Psihologia Vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 217
3 Conger şi Peterson, apud Dincă, M. (2004). Adolescenţi într-o societate în schimbare, Editura Paideia, Bucureşti
4 Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti
5 Steinberg, L. (1993) apud Creţu, T. (2003). Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, Editura Credis, Bucureşti

ŞTIAŢI CĂ…
Eminescu a prezentat poezia „La moartea lui Aron Pumnul” la 16 ani;
Labiş a publicat poemul „Moartea căprioarei” la 17 ani;
Pictorul Grigorescu a avut pictat unele dintre tablourile sale atât de îndrăgite la 17-18 ani;
La 17 ani, Enescu compusese deja 20 de partituri originale.

psiholog Zenobia Niculiţă

Sursa: http://www.bisericaonline.ro/Adolescenta–locul-in-care-nu-se-asteapta-la-rascruci-130.html

This entry was posted in Fiinta umana and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>