666 – cifrul blestemat

666 – cifrul blestemat

 ”Si a facut ca toti – mici si mari, bogati si saraci, liberi si sclavi – sa fie marcati cu un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara a avea semnul acela, care arata numele fiarei, sau numarul de cod al numelui ei.  Aici este intelepciunea ! Cine are minte ascutita, sa socoteasca cifrul fiarei, pentru ca este un numar de om, si numarul ei este : 666. “

 Ultima diversiune

Nu este intelept sa cautam sensul acestui semn in alt loc decat in Biblie. Apocalipsa arata ca lumea intreaga va fi polarizata si marcata – unii, si anume o parte “numarata” din poporul lui Dumnezeu, vor primi “pe frunte” … “sigiliul Dumnezeului celui viu”, iar restul lumii se va inchina fiarei, chipului ei si balaurului, primind “semnul fiarei … pe frunte sau pe mana”. Expresia “semn pe mana si/sau pe frunte” este folosita de mult timp in Scripturi pentru a reprezenta Legea lui Dumnezeu si, in special, o sarbatoare. Sambata este prezentata ca fiind semnul distinctiv al Creatorului (Exod 31,13 ; Ezechiel 20,12.20), iar Pastele mozaic este prezentat ca fiind un semn al lui Dumnezeu pe mana si pe frunte. (Exod 13,9.16 ; 28,36 ; Deut. 6,6-8; 11,18)

Astfel, semnul fiarei se dovedeste a fi o lege sau o sarbatoare instituita de fiara, o parodie a Legii divine, o parodie a Sabatului si a Pastelui mozaic. Cunoscand predispozitia Romei de a “schimba vremi si Lege” (Daniel 7,25), de a milita pentru impunerea propriilor traditii festive, nu este dificil de intuit ce sabat anume se va impune. Se va impune un sabat popular, nu Sabatul lui Dumnezeu, nici Pastele evreilor !

Semnul fiarei este numit charagma (marca sau inscriptie de moneda, reprezentare, amprenta, muscatura, semn, stigmat), in timp ce semnul lui Dumnezeu este numit sphragis (sigiliu, pecete, stampila, certificare, autentificare). Unul este un semn ca pentru sclavi si pentru vite, iar celalalt este un semn al libertatii si al demnitatii umane. Dar ambele sunt peceti, semne ale apartenentei. Faptul ca semnul acesta este numele sau numarul numelui fiarei arata ca joaca rolul unui sigiliu antic, care continea, de cele mai multe ori, numele posesorului, iar in unele cazuri (in special cand era vorba de bogati, printi, regi) avea si un simbol grafic, o sigla. Sigiliul lui Dumnezeu (vezi Apocalipsa capitolele 7 si 9), pus asupra celor 144.000, vazut mai de aproape de Ioan, este constituit, de asemenea, din Numele lui Dumnezeu. (Apoc. 14,1)

In plan teologic, au existat diverse tentative de a identifica cele doua semne. Catolicii si ortodocsii au inclinat sa interpreteze sigiliul lui Dumnezeu ca fiind semnul crucii, ceea ce a dus la dezvoltarea unei mistici superstitioase, o magie alba a acestui semn (care era popular la paganii si gnosticii egipteni, si a fost adoptat de unii crestini africani in secolul al III-lea).

Protestantii au vazut in sigiliul lui Dumnezeu fie botezul evanghelic (care, in analogie cu circumcizia, este o pecete a noului legamant : Rom. 4,11), fie Duhul Sfant, prin care “suntem sigilati” si garantati pentru mantuire. (Efes. 1,13; 4,30)

Botezul este cu adevarat o pecete a pocaintei si a dedicarii noastre lui Dumnezeu, in era crestina, iar Duhul Sfant este cu adevarat o pecete, o confirmare a lui Dumnezeu ca am fost primiti si suntem ai Lui. Toate aceste semne crestine trebuie insusite, mai putin superstitiile inselatoare. Dar sigiliul lui Dumnezeu din Apocalipsa este un semn care il protejeaza pe purtator in timpul stramtorarii viitoare, in lupta cu fiara, pana in ziua rapirii vizibile a celor sigilati, la venirea Domnului. Fara botez nu esti crestin, fara Duhul nu esti fiu al lui Dumnezeu, nu esti israelit. Dar in Apocalipsa nu toti israelitii sunt sigilati, ci numai 12 x 12.000. Prin urmare, aici nu poate fi vorba de un semn al noului in contrast cu vechiul, niciun semn al mantuirii, in general, ci un semn al recunoasterii “Dumnezeului celui viu”, care este Dumnezeul Creator, singurul Mantuitor.

Semnul fiarei a fost inteles ca fiind diverse semne vizibile sau invizibile ale unei religii impuse, de la certificatele de satisfacere a cultului cezarului in Antichitate, pana la simboluri mistice nascocite si impuse de crestinismul medieval sau modern. Luther credea ca semnul fiarei este tonsura specifica a clerului catolic si ca 666 reprezinta anii de domnie ai papalitatii (ideea pe care a preluat-o si W. Miller, care aduaga 666 la anul 158 AC, si ajungea astfel la 508 AD, inceputul celor 1290-1335 ani din Daniel 12. Bahaii, de asemenea, au inteles 666 ca numar de ani de la Christos la califul Muawiya !). De asemenea, Luther a mai facut observatia ca numele latin Benedictus, pe care-l purtasera multi papi, dar si sfantul care intemeiase Ordinul Benedictin, scris greceste totaliza 666 (o idee preluata probabil de la Andrei de Cezareea).

In timpurile noastre insa, unii autori neoprotestanti au starnit o isterie pseudo-religioasa, care a cuprins si unele barbi rasaritene, deturnand atentia de la cele spirituale la bagatele, precum codul de bare (UPC) si cipul electronic. Codul de bare este suspectat ca ar purta intr-o forma ascunsa numarul 666, iar cipul este asteptat cu groaza, asemenea drobului de sare din poveste, sa fie implantat pe mana sau pe frunte.

In realitate, codul de bare este o inovatie inteligenta, folosita din 1966, care inlesneste citirea rapida a preturilor de catre scanner. Unii “credinciosi” speriati sau interesati au presupus sau au sperat ca cele trei perechi de bare asezate la inceputul, la mijlocul si la sfarsitul desenului ar reprezenta cifra 6. Dar scannerul, desi in genere mai inteligent decati acesti interpreti de duzina, nu gaseste acolo numarul fiarei. Cat priveste cipul, in el se pot stoca un numar de date si se incearca folosirea lui pentru inregistrarea, protectia si monitorizarea unor obiecte si vietuitoare. Exista temeri ca si oamenii ar putea fi inregistrati si monitorizati ca animalele, violandu-li-se intimitatea. Nu stim daca se va impune vreodata purtarea unui cip biometric pe corp, cert este ca, chiar daca s-ar impune un asemenea sistem, el nu ar avea mai mare legatura cu Apocalipsa decat cartea de identitate, permisul de conducere si telefonul mobil.

Apocalipsa prevede cele mai teribile pedepse peste cei care incearca un compromis cu Bestia, cinstindu-i chipul, admirandu-i invierea, purtandu-i semnul cu numele sau cu numarul pe frunte sau pe mana. Sa fie oare Dumnezeu atat de absurd si de nedrept, incat sa pedepseasca lumea pentru niste fleacuri despre care El nu S-a pronuntat niciodata in poruncile Lui ? Si, in acelasi timp, sa treaca cu vederea incalcarea porucilor lui exprese, chiar de catre bisericile care pretind ca I se inchina ? Care este insa numele Bestiei si cum putem socoti numarul de cod al numelui ei ?

Aici este… bataia de cap !

Exista un sistem de citire numerica a cuvintelor scrise, un sistem ocult si destul de popular, cunoscut inca de Sargon II (707 AC), de Platon (347 AC), de evreii antici si de romanii din primul secol crestin. Acest sistem, care s-a prelungit apoi in Kabbala, dar si printre crestinii medievali, poarta numele iudeo-elenist ghematria (gematria). 

Daca avem numele sau titlul persoanei, putem calcula imediat cifrul acelui nume in orice alfabet sau sistem dorim. “Spune-ne visul si imediat ti-l vom talmaci”, ii spuneau lui Nabucodonosor marii initiati ai Babilonului. In acest caz stim cifrul exact, dar nu stim cum sa-l folosim, deoarece exista multe posibilitati, si nu stim care a fost cea intentionata. Savantii au reusit sa descifreze misterele unor inscriptii antice, unde uneori si scrierea, si limba erau necunoscute. Expertii in contrainformatii au reusit sa sparga coduri si sa descifreze mesaje secrete de razboi. Dar cifrul numelui fiarei nu si-a gasit o descifrare satisfacatoare, desi inca din Antichitate s-au propus multe solutii, tot atat de putin convingatoare.

Logic si exegetic vorbind, ar trebui mai intai sa se inteleaga bine relatia dintre semn, numar si nume. Ar trebui sa se cunoasca precis, nu doar identitatea fiarei, ci si numele ei mistic intentionat, ca apoi sa se justifice aplicarea ghematrica (si nu numai) a numarului 666. S-au propus interpretari simbolice, 6 fiind zice-se, numarul omului, fiindca omul a fost facut in ziua a sasea. Insa tot in ziua a sasea au fost facute si porcul, si soparla. Altii au vazut in acest numar un simbol al raului, al imperfectiunii multiplicate (7-1). S-au facut speculatii asupra formei ortografice a scrierii grecesti a numelui (in multe manuscrise vechi ale Apocalipsei apare scris codificat ca hi, xu, stigma). Anticii au mai observat ca suma cifrelor romane sub o mie, reprezentate prin litere, in ordine descrescanda, este 666 (DCLXVI).

Matematica moderna constata ca numarul 666 are proprietati speciale. Este un numar palindromic (ale carui cifre se repeta) si excesiv (abundent). Este al saizecilea numar 12-factorial in timp ce 60 este primul numar 12-factorial. Este un numar “Smith”. Este suma patratelor primelor sapte numere prime (22+32+52+72+112+132+172=666). Este al treisprezecelea indice din secventa padovana prima (3,4,5,7,8,14,19,30,37,84,128,469,666,1262,1573,2003). Un patrat magic prim reciproc bazat pe 1/149 in baza 10, are un total magic de 666. Insa cea mai spectaculoasa observatie este ca 666 este un numar dublu triangular, fiind suma primelor 36 de numere naturale (36 fiind atat patrat, cat si triangular), al saselea numar de forma n2(n2+1)/2 si al optulea de forma n(n+1)(n2+n+2) / 8.

Triangularitatea lui 666 pare sa fi permis in Antichitate utilizarea acestui numar in mistica astrologica, cultul soarelui, lunii si stelelor avand o larga raspandire. Babilonienii foloseau sistemul aritmetic sexagesimal (bazat pe numarul 60). Nu intamplator, dimensiunile idolului din Daniel 3, care reprezenta puterea Babilonului, erau 60×6 coti, iar cei 6 oameni cu sabia din Ezechiel 9, care ii distrug pe cei nemarcati ii reprezinta, de asemenea, pe babilonieni. Pana astazi mostenim de la babilonieni impartirea timpului zilei si a cerului in sistem sexagesimal. Astrologia si panteonul babilonian foloseau numerele 12, 36, 60 din sistemul sexagesimal.

R.A. Anderson mentioneaza ca in Muzeul Pergam din Berlin s-ar fi gasit (pe la anul 1910) niste “sigilii solare” antice, continand pe o parte simboluri astrologice, iar pe cealalta parte patrate magice cu numerele 1-36, pe sase coloane si sase randuri, a caror suma, adunata pe vertical sau pe orizontal, sau in diagonala totalizeaza 111, iar totalul general este 666. Daca informatia s-ar dovedi corecta, conexiunea dintre numarul fatidic si astrologie este semnificativa, deoarece relatia dintre numarul si semnul fiarei ar putea fi vazuta in termenii saptamanii astrologice si ai inceputului ei, care au intrat in competitie cu saptamana biblica. Amintiti-va, de exemplu, ca legea duminicala a lui Constantin cel Mare (321) oficializa pseudosabatul saptamanal pagano-crestin, sub numele de “venerabilis dies solis” (venerabila Zi a Soarelui!). Dar afirmatia lui Anderson cu privire la “sigiliile solare” nu este confirmata de cercetatori in general. Cel mai direct mod de verificare ar fi sa se ia legatura cu Muzeul din Berlin.

Lumea a avut intotdeauna lideri antipatici, despoti, nebuni sau simplu nedoriti, care, la timpul lor, au fost etichetati ca Antichrist, iar numele lor, calculat dupa o metoda sau alta, a fost “gasit” ca totalizeaza 666! Napoleon, Hitler, Mussolini si multi altii au capatat proportii apocaliptice pe calea aceasta. Insa daca fiara este cu adevarat Roma, probabil trebuie sa ne interesam mai degraba de cap, decat de coarnele lui, cu atat mai putin de numele care nu au legatura cu Roma. Comentatorii crestini din primele secole ne-au lasat o serie de sugestii, majoritatea dintre ele fiind niste fantezii neconvingatoare. Dar este de subliniat faptul ca au pus accentul pe identitatea romanã a fiarei. Irineu a propus numele LATEINOS (latin, roman), care in greaca totalizeaza 666.

Altii au propus numele Nero, care scris evreieste (NRWN QSR / NRW QSR), totalizeaza 666 sau 616. S-au descoperit manuscrise extrem de vechi ale Apocalipsei, care contin 616 in loc de 666 si care dovedesc astfel ca unii scribi au “corectat” manuscrisele ca sa se potriveasca cu interpretarea lor preferata. Se pretinde ca varianta 616 se potriveste si numelui cezarului Gaius Caligula, scris evreieste (GS-KLGS QSR). Calculand dupa sistemul grecesc, Stauffer crede ca numarul 666 este suma titlurilor prescurtate oficial gasite pe monedele in timpul lui Domitian, cezarul contemporan cu Ioan : A[autokrator] KAI[sar] DOMET[ianos] SEB[astos] GE[rmanikos].

In mod natural, crestinii din primele secole au cautat sa aplice profetia la timpul lor, asa cum au facut si generatiile de mai tarziu, pana astazi. Autoritatea imperiala si factorii religiosi instigatori (preotii templelor, evreii etc.), din motive politice, dar cu arma superstitiei au incurajat cultul cezarului divinizat. Dominitian a fost vazut ca un Nero reinviat, asa cum, mai tarziu, Justinian era vazut ca un Domitian “reincarnat”. Din cand in cand, fiara iesea din mormant. Aceasta este soarta marilor lideri sinistri. Hitler, Ceausescu si alti temuti din zilele noastre repeta mitul fiarei care nu moare, ci doar sta ascunsa pe undeva, sub alt nume, iar teama sau speranta populara ii readuce din abis.

Profetia insa nu se referea la antrenamentele Romei vechi impotriva crestinismului, ci la evenimente mult mai dramatice : un razboi cu opozitia timp de 1260 de ani, o lovitura de jungher data fiarei, apoi reinvierea, recuperarea, succesul progresiv si cultul care i se dedica in final. Unii cred ca lovitura mortala a primit-o Roma prin barbari, iar recuperarea s-a facut prin aparitia Statului Bisericesc (papal) si prin reinvierea Imperiului de Apus. Adevarul este insa ca barbarii nu au distrus imperiul, ci mai degraba i s-au aliat si l-au continuat intr-o forma divizata (“coarnele”). Unitatea politico-ecleziastica si continuarea imperiului in Rasarit, reinviat apoi in Apus, a conectat si statele romano-barbare crestinate la civilizatia, cultura si destinul politic al imperiului. Chiar daca s-ar putea sustine ca barbarii au dat lovitura de gratie, mai adevarat este ca tot ei au vindecat rana. Si, chiar pe calea aceasta, se ajunge la concluzia ca Roma medievala nu este altceva decat reinvierea Romei pagane persecutoare. Sau, cum o numea foarte plastic un istoric protestant, descriind papalitatea : “… fantoma lui Petru incununata cu diadema vechilor cezari”.

Avand in vedere faptul ca numarul fiarei este numarul numelui ei, iar numele sau titlul ei trebuie sa fie roman, probabil ca solutia cea mai acceptabila, pana in prezent, este cea descoperita de profesorul protestant Andreas Helwig (1612), care, in cartea sa (Antichristus Romanus), a argumentat ca titlul papal Vicarivs Filii Dei (Vicar al Fiului lui Dumnezeu), care este un alt mod de a spune Vicarius Christi (Vice-Christos), este numele (titlul) istoric al lui Antichrist si insumeaza numeric 666. Se stie ca termenul grecesc Antichristos inseamna Vice-Christos, iar aceasta similaritate stanjenitoare dintre papalitate si Antichrist este observata si de Enciclopedia Catolica.

Exegetii protestanti insa au renuntat de mult la aceasta “jucarie”, in contextul reconciliant sau ecumenic modern. Ideea ca Antichristul ar fi deja de multa vreme fruntea crestinatatii a fost abandonata in general, desi interpretarea supravietuieste inca, in special printre protestantii radicali.

In acelasi timp, oficialitatile catolice sustin ca Vicarius Filii Dei nu este titlu oficial papal, ci a fost preluat dintr-un document fals, prin urmare nu se ia in consideratie, este o simpla coincidenta. Dar acel document fals nu este altceva decat asa-numita Donatie Constantiniana, pe care Vaticanul si intreaga Europa l-au tratat in modul cel mai serios, din secolul al VIII-lea pana in secolul al XIX-lea. Acest document, la fel de fals ca pretentiile clasice ale papalitatii, indiferent daca a fost produs la Vatican, din necesitati diplomatice, sau in alta parte, a fost acceptat de Europa ca fiind autentic, fara nicio opozitie din partea Vaticanului. Iar acel document care, desi fals, a fost tratat ca fiind oficial timp de un mileniu, folosea titlul amintit, ceea ce inseamna ca a fost un titlu oficial, pentru toate scopurile practice.

Indiferent cate dovezi s-ar mai aduce pentru sau impotriva solutiei lui Helwig, si in ciuda insatisfactiilor mai mult sau mai putin justificate legate de acest titlu papal, identificarea fiarei nu depinde de acest detaliu, din fericire. Nu este cazul sa tinem mortis la el, sa-l dogmatizam, dar personal nu gasesc motive serioase sa-l arunc la gunoi. Ceea ce este clar si fara echivoc, fiara cea mai discutata din Apocalipsa este Roma, cu imperiul ei in toate fazele si aspectele politice si religioase, deoarece Apocalipsa preia profetia din Daniel 7 si o aplica in mod corect la Roma imperiala si la viitorul ei pana la a doua venire a lui Iisus.

Este uluitor cum credinciosii nu se intereseaza de sigiliul lui Dumnezeu pe frunte, si nu se tem de lipsa lui, dar pentru semnul fiarei au multe temeri superstitioase. Interpretarile acestea cu iz de apocalipsã stiintifico-fantastica sunt prea populare ca sa fie si adevarate. Numai cei care primesc sigiliul lui Dumnezeu vor fi scutiti de semnul fiarei si salvati, in schimb vor fi boicotati economic, marginalizati si condamnati la disparitie. Cum se va intampla aceasta nu stim exact. Nici specularea situatiei globale nu ajuta intotdeauna. Apocalipsa nu ne-a fost data pentru a incuraja scenariile conspiranoice confectionate de unii comentatori diletantissimi.

Toti cei care nu primesc sigiliul lui Dumnezeu vor primi cu siguranta semnul fiarei “pe frunte sau pe mana”, oricat ar fugi de monitorizarile electronice si de semnele civilizatiei moderne, oricat de multe ar afla de pe web din secretele iezuitilor, ale masonilor si ale grupului G “enspe”. Diavolul le atrage atentia oamenilor spre asemenea bagatele, ca sa le rapeasca timpul si interesul pentru cercetarea serioasa si inteligenta a Scripturii. Niciunul dintre cei care au isterizat multimea impotriva pasaportului biometric nu i-a indemnat pe oameni sa citeasca Apocalipsa cu ochii lor. Sa ne pastram increderea in explicatiile pe care le mostenim, deoarece chiar cand s-au dovedit imperfecte, ele au ramas in esenta corecte.

Florin Laiu
Lect. univ. drd in cadrul Institutului Teologic Adventist, Cernica
Curierul Adventist, mai 2009
This entry was posted in Articole and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>