Dumnezeu Iisus Christos

Dumnezeu Iisus Christos

INTRODUCERE TEMATICĂ

Orice încercare de a explica natura  Dumnezerii este din principiu sortită eşecului. Aceasta datorită faptului că, pe de o parte,  orice afirmatie este legata de contextul  nostru existenţial, iar pe de alta, lipsesc posibilităţile de verificare conform cu realitatea, transcedentală. Ca atare singura sursa de  identificare a divinitaţii şi implicit de a o concepe este de natura revelată. Ştim destre Dumnezeu doar ceea ce ne-a descoperit El.

Apostolul Pavel spune: “Fiindcă ce se poate cunoaşte  despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu”- Rom.1:19, iar apostolul Petru spune: ”Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte…” 2Pet.1:19. Deci, Cuvântul este temelia de a înţelege Cuvântul.

Pornind de la această premiză se ridică o întrebare esenţială: Ce este Cuvântul ?

Este Cuvântul –Isus Hristos, de o Fiinţă cu Tatăl sau este creat de Tatăl ?  Este Isus Hristos din aceiaşi substanţă cu Tatăl sau este  din  substanţă asemănătoare sau diferită de a Tatălui ? Raspunsul la această întrebare este hotărâtor pentru studiul nostru.

Această întrebare a frământat creşninismul încă din primele secole. În sec IV Arie prezbiter în Antiohia, preluând învăţătura lui Origen, a  afirmat că “Fiul nu este deopotrivă cu Tatăl, întrucât El a fost creat de Tatăl”.[1] Astfel El este inferior Tatălui.   Învăţătura sa, s-a întins atât de tare întrucât a fost nevoie convocarea unui sinod bisericesc pentru a lămuri această problemă[2].  În urma sinodului, Atanasius, supranumit “părintele ortodoxiei”, a afirmat împreună cu majoritatea celor participanţi, ca Isus este deopotrivă cu Tatăl, din aceiaşi substantă cu Tatăl- homoousios, Necreat şi Infinit.   “[3]…Noi credem ca Fiul este născut din Tatăl, Lumina din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut şi nu făcut, din aceiasi substanţă cu Tatăl”. În felul acesta s-a stabilit crezul creştin, păstrat pâna astăzi.

Deşi aceste frământări aparţin de mult istoriei, dezbaterea nu s-a încheiat. Există şi astăzi persoane, în speţă Martorii lui Iehova, care afirmă   că Isus Hristos este creat de Tatăl şi că este o “blasfemie” să fie pus alături de Tatăl. Studiul de faţă îşi propune să facă o analiză a relaţie dintre Fiul şi Tatăl, şi să ofere un răspuns la obiecţiunile ridicate de Martorii lui Iehova.

Pentru verificare  vom urmări textele în forma greacă-Greek New Testament şi Manuscrisul Beza, iar pentru comparaţie vom folosi cele mai celebre versiuni biblice, King James Version, American Standard, Diodati, Riveduta, San Paolo,Vulgata şi bineânţeles Traduzione del Novo Mondo delle Sacre Scripture-ediţie a congregaţiei Martorilor lui Iehova.

I. LEGĂTUA ONTOLOGICĂ CU TATĂL

1. EGALITATEA CU TATĂL

Există o serie de texte care arată în mod clar ca Isus este Dumnezeu, deopotrivă cu Tatăl:

A. 2 Petru 1:1 Apostolul Petru în introducerea epistolei sale vorbeşte de “justiţia şi dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”(Cornilescu). Textul este important pentru studiul nostru întrucât  găsim expresia  „Dumnezeu şi Mântuitor”, care este  adresată în mod direct Fiului. Ea apare şi în alte texte din Noul Testament: Tit 2:13; Tim.1:1; Tit 1:3 –4 . Deşi este dificil de urmărit totuşi alăturm forma textului în discuţie şi în limba greacă  pentru a avea o imagine cât mai amplă cu privire la acest verset.

GNT[4]2Pt.1:1 Sumewn Petroj dou/loj kai avpostoloj VIhsou/ Cristou/ toi/j ivsotimon h`mi/n lacou/sin

pistin evn dikaiosunh| tou/ qeou/ h`mw/n kai swth/roj VIhsou/ Cristou

ton Teou emon kai     sotero   Iesou Hristou

La citirea textului în grecă se poate remarca prezenta articolului hotărât în dreptul lui Teon “Dumnezeu”.  Acest lucru este important întrucât Martorii afirmă că  lipsa articolului din Ioan 1 :1, este un argument în favoarea inferiorităţii Fiului. Iată aici ( sunt şi alte texte ex., Ioan 5:20) un text în care articolul întăreşte faptul că  Fiul este   Dumnezeu.

Alăturăm pentru confirmare şi celelate traduceri internazionale.

TNMSS[5] 2 Peter 1:1 …in privilegio alla nostra mediante la giustizia del nostro Dio e del Salvatore Gesu Cristo.

NRV[6] 2 Peter 1:1  … a coloro che hanno ottenuto una fede preziosa quanto la nostra nella giustizia del nostro Dio e Salvatore Gesù Cristo:

IEP[7] 2 Peter 1:1 …a  coloro che hanno ricevuto la fede, ugualmente preziosa, che abbiamo ricevuto noi nella giustizia del nostro Dio e salvatore Gesù Cristo.

Se poate observa fără nici o greutate că Biblia identifică pe Isus ca fiind Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Există şi alte texte care afirmă lucrul acesta, întucât însă abordăm studiul din perspectivă ontologică, nu este absolut necesar să le enunţăm pe toate. Această precizare este importantă întrucât ea aruncă lumină  asupra textelor din Vechiul Testament unde Dumnzeul lui Israel se prezintă ca fiind Mântuitorul.[8]

B. Tit 2:13 “Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.”

Tit 2:13 prosdecomenoi thn makarian evlpida kai evpifaneian th/j doxhj tou/ megalou qeou/

kai swth/roj h`mw/n VIhsou/ Cristou/.  Megalo Teou

LND Titus 2:13 aspettando la beata speranza e l’apparizione della gloria del grande Dio e Salvatore nostro, Gesú Cristo,

NRV Titus 2:13 aspettando la beata speranza e l’apparizione della gloria del nostro grande Dio e Salvatore, Cristo Gesù.

IEP Titus 2:13 in attesa della beata speranza e della manifestazione della gloria del grande Dio e Salvatore nostro Gesù Cristo,

Textul acesta este foarte important, ntruct apostolul Pavel folosete expresia megalou qeou/ – Megalo Teo  – “Marele Dumnezeu”. Această expresie ( sau în  formă-megajj” Qeou) apare de 19 ori în  traducerea Septuaginta a Vechiului Testament[9], şi este folosită pentru a descrie pe Iahweh: Iată câteva din aceste texte: Ps.99:2; 135:5; 145:3; Isaia 25:11; Ier.32:18; Ezra 5:8; Deut.7:21; 10:17; Neem.8:6; 9:32; Iov 36:22,26; Ier.32:18[10].

Versiunea  Watch Tower traduce expresia megalo Teou  cu : „Geova e grande.”[11]De aici putem trage concluzia că Isus Hristos aşa cum este numit de apostolul Pavel, „Mare Dumnezeu şi Mântuitor”,  este deopotrivă sau chiar identic cu cel numit de profeţii din vechime „Iehova cel Mare.”

C. 1Ioan 5:20 „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat priceperea să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi suntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţă veşnică.”

Ioan5:20 oi;damen de o[ti o` ui`oj" tou/ qeou/ h[kei kai de,dwken h`mi/n dianoian i[na ginwskwmen

ton avlhqinon, kai evsmen evn tw/| avlhqinw/|, evn tw/| ui`w/| auvtou/ VIhsou/ Cristw/|. outoj" evstin o` avlhqino qeo kai zwh aiwnio autos estin o  aletinos Teos kai psoe aionios

Acesta este unul din cele mai importante texte referitoare la Divinitatea absolută a Fiului. Dincolo de poziţia  clară a textului se cuvine să facem totuşi o precizare, legată de pasajul din greacă. Ea este necesară întrucât textul a fost supus unei ajustări gramaticale, în traducerea Martorilor.

Expresia  autos estin - outoj evstin-El este”, în greacă este la singular, şi nu la plural aşa cum au tradus cei de la Watch Tower. Ea se refera în mod direct la subiectul frazei, adică la  Isus Hristos, care este Dumnezeu adevărat. Pentru a sesiza mai bine acest aspect am alăturat textul în traducerile englezeşti: King James, American Standard şi The Webster Bible, afară de cele pe care deja le-am menţionat.

KJV 1 John 5:20 And we know that the Son of God is come, and hath given us an understanding, that we may know him that is true, and we are in him that is true, even in his Son Jesus Christ. This is the true God, and eternal life

ASV 1 John 5:20 And we know that the Son of God is come, and hath given us an understanding, that we know him that is true, and we are in him that is true, even in his Son Jesus Christ. This is the true God, and eternal life.

WEB 1 John 5:20 And we know that the Son of God hath come, and hath given us an understanding, that we may know him that is true, and we are in him that is true, {even} in his Son Jesus Christ. This is the trueGod, and eternal life.

ND 1 John 5:20 Ma noi sappiamo che il Figlio di Dio è venuto e ci ha dato intendimento, affinché  colui che è il Vero; e noi siamo nel Vero. nel suo Figlio Gesú Cristo; questo è il vero Dio e la vita eterna.

NRV 1 John 5:20 Sappiamo pure che il Figlio di Dio è venuto e ci ha dato intelligenza per conoscere colui che è il Vero; e noi siamo in colui che è il Vero, cioè, nel suo Figlio Gesù Cristo. Egli è il vero Dio e la vita eterna.

Observaţi  acum prin comparaţie şi  traducerea de la Watch Tower :

TNMSS 1Giovanni 5 :20 Ma sappiamo che il Figlio di Dio è venuto e ci ha dato la capacità inttelettuale di acquistare conoscenza del Vero.E noi siamo uniti al Vero, per mezzo del Figlio suo Gesù Cristo.Questi è il vero Dio e la vita eterna.

Interpolarea “per mezzo” – care nu există în textul grec- a schimbat sensul versetului, ducând la   concluzia sensibil diferită. În plus nu este respectată nici traducere pronumele personal autos estin cum menţionam mai sus. În ciuda acestui fapt, totuşi şi forma schimbată, rămâne încă un argument puternic pentru susţinerea Trinităţii, mai ales datorită faptului ca verbul propoziţiei (estin – “este”) a fost lăsat  la singular:  “Questi è il vero Dio e la vita eterna” – este un argument serios pe care puţini martori sunt dispuşi să îl accepte.

D. Rom 1:25 “Au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!Amin.”

GNSRomans1:25 oi[tinej methllaxan thn avlhqeian tou/ Qeou/ evn tw/| yeudei kai evsebasqhsan kai evlatreusan th/| ktisei para ton ktisanta, o"[j evstin euvloghto"j ei"vj tou"j aivw/na". avmhn.

Eulogetos   eis   tous   aionas.   Amen.

VUL[12] Romans 1:25 qui commutaverunt veritatem Dei in mendacio et coluerunt et servierunt creaturae potius quam creatori qui est benedictus in saecula amen

LND Romans 1:25 Essi che hanno cambiato la verità di Dio in menzogna e hanno adorato e servito la creatura, al posto del Creatore che è benedetto in eterno. Amen.

NRV Romans 1:25 essi, che hanno mutato la verità di Dio in menzogna e hanno adorato e servito la creatura invece del Creatore, che è benedetto in eterno. Amen.

IEP Romans 1:25 essi che scambiarono la verità di Dio con la menzogna e adorarono e prestarono un culto alle creature invece che al Creatore, che è benedetto nei secoli: amen!

TNMSS – Versiunea Wach Tower – Romani 1:25 essi hanno cambiato la verita di Dio in menzogna e hanno venerato e reso sacro servizio alla creazione anzinche a Colui che creo,il quale è benedetto per sempre.Amen

La acest text toate versiunile concordă, inclusiv cea a Turnului de veghe, afirmând că Făcătorul “este binecuvântat în veci”. Faptul că versiunile concordă nu ne scuteşte de a ridica o întrebare: Cine este  cel care “este binecuvântat în veci ?” Tatăl, Fiul sau amândoi ?

Răspunsul îl avem în textele paralele care folosesc aceiaşi expresie. Ea se găseşte în două pasaje  din Noul Testament:  2Cor.11:31 şi  Rom.9:5.

2Cor.11:31 “Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,care este binecuvântat în vecii…”

GNT2Corinthians11:31 o` qeo” kai pathr tou/ kuriou VIhsou/ oiden o` w’n euvloghto” ei”vj touj” aivw/na”j o[ti ouv yeudoma

Eulogetos   eis   tous  aionas.

KJV 2 Corinthians 11:31 The God and Father of our Lord Jesus Christ, which is blessed for evermore, knoweth that I lie not.

ASV 2 Corinthians 11:31 The God and Father of the Lord Jesus, he who is blessed for evermore knoweth that I lie not.

LND 2 Corinthians 11:31 Il Dio e Padre del nostro Signor Gesú Cristo, che è benedetto in eterno, sa che io non mento.

NRV 2 Corinthians 11:31 Il Dio e Padre del nostro Signore Gesù, che è benedetto in eterno, sa che io non mento.

Rom.9:5 “… Hristosul care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci”

Rom.9:5… o Cristo" to kata sarka, o wn epipanton Qeo" euloghto" ei" tou" aiwna",amhn.

Eulogetos   eis   tous   aionas.   Amen.

KJV Romans 9:5 Whose are the fathers, and of whom as concerning the flesh Christ came, who is over all, God blessed for ever. Amen.

ASV Romans 9:5 whose are the fathers, and of whom is Christ as concerning the flesh, who is over all, God blessed for ever. Amen.

VUL Romans 9:5 quorum patres et ex quibus Christus secundum carnem qui est super omnia Deus benedictus in saecula amen

LND Romans 9:5 dei quali sono i padri e dai quali proviene secondo la carne il Cristo che è sopra tutte le cose Dio, benedetto in eterno. Amen.

NRV Romans 9:5 ai quali appartengono i padri e dai quali proviene, secondo la carne, il Cristo, che è sopra tutte le cose Dio benedetto in eterno. Amen!

IEP Romans 9:5 i patriarchi, da loro proviene Cristo secondo la sua natura umana, egli che domina tutto, è Dio, benedetto nei secoli, amen!

Din aceste două texte putem observa că expresia “binecuvântat în veci”, care este identică în toate cele trei texte prezentate, este atribuită deopotrivă Tatălui cât şi  Fiului. Dacă în Corinteni ea este aşezată în dreptul Tatălui, în Romani, fără nici un fel de dubiu, ea este adresată Fiului. Concluzia simplă  este că Tatăl şi Fiul sunt egali.

Pentru a-şi păstra teoria subordinaţionalistă, Martorii au apelat la un “artificiu” de traducere, în pasajul din Romani 9, întroducând elemente străine de textul grec, şi în mod net diferite şi de celelalte traduceri în circulaţie. Iată versiunea   Watch Tower:

TNMSS Rom.9:5 …il Cristo secondo la carne: Dio, che è sopra tutti, (sia) benedetto per sempre. Amen.

Privind la pasajul în greacă, sau chiar la celelate traduceri  se poate observa, spre deosebire de ele, că traducerea Martorilor a introdus semne de punctuaţie straine. De remarcat sunt cele două puncte. Ele taie firul logic al propoziţiei, rupând în mod literar fraza. Drept rezultat,  ultima expresie se constitue  propoziţie de sine stătătoare, putând fi considerată  o simplă invocaţie la adresa lui Dumnezeu. Deasemenea,  ca o astfel de întrepretare să funcţioneze, a fost introdus, în paranteză, şi forma la viitor ( sia)-“să fie”, a cărei lipsă ar fi condus spre interpretarea  că Hristos este Dumnezeu binecuvântat în veci. Nu vreau să comentez în nici un fel maniera aceasta brutală de a forţa textul biblic, să susţină părerile personale ale cuiva, însă am speranţa ca cercetătorul serios va putea trage o concluzie care să îi fie de folos.

E. Apocalips 1:8,11,17,18 “Eu sunt Alfa si Omega,Începutul şi Sfârşitul, zice Domnul, Cel ce este, Cel ce era Cel ce vine, Cel Atotputernic(vers.8)…Eu sunt Alfa şi Omega,Cel dintâi şi Cel de pe urmă(vers.11)…Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel viu.Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor”(vers.17-18)

În discuţie este versetul 11 care leagă afirmaţiile din vers 8, recunoscute de Martori ca fiind atribuite Tatălui şi versetele de la 12-20 în care ne  este prezentat Fiul-“…cineva care semăna cu un Fiul omului” (vers.13) « Cel viu. Am fost mort şi iată ca sunt viu… »vers.18. Cu privire la versetul 11 putem face cateva precizări : Formula de introducere : « Eu sunt Alfa si Omega,Cel dintâi şi Cel de pe urmă… », menţionată de Cornilescu nu apare în manuscrisul grec Nestle Aland –alătur pentru verificare textul în versiunea greacă Nestle Aland :

Apocalips1:11 legoushj  }O blepeij grayon eivj biblion kai pemyon tai/j e`pta" evkklhsiaij eivj :Efeson ...

iată şi traducerea: “Ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o la cele şapte biserici…

Această formă a fost preluată de versiunea italiană Reveduta , American Version şi de traducerea Watch Tower. Iată textul în versiunile amintite :

ASV Revelation 1:11 saying, What thou seest, write in a book and send it to the seven churches: unto Ephesus,

NRV Revelation 1:11 Quello che vedi, scrivilo in un libro e mandalo alle sette chiese: a Efeso, a Smirne, a Pergamo, a Tiatiri, a Sardi, a Filadelfia e a Laodicea.

Există însă încă un text grec al Noului Testament, recunoscut de teologi - manuscrisul Beza 1589- în care  apare formula de introducere de la versetul 11. Iată textul :

Apocalips 1:11

legoushj VEgw evimi to A kai to W o` prw/toj kai o` e;scatoj\ kai }O blepeij grayon eivj biblion k

ego eimi   to Alfa kai to Omega o proto kai eshato

ai pemyon tai/j e`pta" evkklhsiaij tai/j evn VAsia| eivj Efeson...

iată şi traducerea: « zicând Eu sunt Alfa si Omega,Cel dintâi şi Cel de pe urmă… »

Există  versiuni internaţionale care au preluat forma aceasta. De menţionat versiunea italiană Diodati ,WEB şi versiunea King James.

KJV Revelation 1:11 Saying, I am Alpha and Omega, the first and the last: and, What thou seest, write in a book, and send it unto the seven churches which are in Asia; unto Ephesus…

WEB Revelation 1:11 Saying, I am Alpha and Omega, the first and the last: and, What thou seest, write in a book, and send {it} to the seven churches which are in Asia; to Ephesus….

LND Rivelatione 1:11 che diceva: «Io sono l'Alfa e l'Omega, il primo e l'ultimo, e ciò che tu vedi scrivilo in un libro e mandalo alle sette chiese che sono in Asia: ad Efeso a Smirne, a Pergamo, a Tiatira, a Sardi, a Filadelfia e a Laodicea…

Contextul cărţii Apocalipsei ne ajută să înţelegem că forma prezentată de manuscrisul Beza nu este o eroare teologică, ci dimpotrivă este expresia unei realităţi deja existente. În analiză  pornim de la punctul comun în ambele manuscrise, versetul 8: “Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul…Cel Atotputernic” , şi care apare tradus identic în toate versiunile inclusiv în cea a Martorilor.  De remarcat, că aceştia aplică fără nici o ezitare, textul, la adresa lui “Geova Dio”, adică Tatălui. Importantă pentru studiul nostru este expresia “Alfa şi Omega”. Ea apare în Apocalips de trei ori : Apoc.1:8 ; 21:6 ; 22:13. Reţinem ultimul din aceste versete  care spune: “Eu sunt Alfa şi Omega,Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Inceputul şi Sfârşitul ». În traducerea Watch Tower  “Io sono l”Alfa e l”Omega, il primo e l”ultimo…” În acest verset expresia “Alfa şi Omega” este însoţită de expresia “Cel dintâi şi Cel de pe urmă”, care se găseşte în formula de prezentare a lui Isus către cele şapte Biserici. Ea apare în scrisoarea către Smirna-, Apoc.2:8 – “Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Cel ce a murit şi a înviat…”, adică Isus Hristos.Deasemenea, formula se găseşte şi în pasajul din Apoc.1:17-18, unde se află autoprezentarea Celui care umblă “printre cele şapte sfeşnice”  El spune:”Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.Ce lviu.Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.”Aceiaşi formă este şi în traducerea Watch Tower. Conform unei reguli elementare de logică  (A=B,B=C,A=C), concludem că Cel ce se prezintă în Apoc.1:8, ca fiind “Alfa şi Omega”, “Cel Atotputernic”, este Fiul.

Dacă pe lângă aceasta luăm în considerare şi contextul lui Apoc.22:13, precum şi elementele lui de structură gramaticală, argumentul capătă forţă. Astfel,  vedem că la vers.12 se face referire la întorcerea lui Isus,  ca să aducă răsplata Sa. Ea este la pomul vieţii pentru cei credincioşi -vers 14, şi “afară” pentru cei necredincioşi- vers 15. Concluzia contextului se află în vers.16 unde se face identificarea directă, arătând că:”Eu Isus, am trimis pe îngerul meu să adeverească aceste lucruri…”

Argumentul este întărit şi de faptul că pronumele personal la persoana I-a “EU”, apare de 5 ori: vers.7;12;13;16;20. Trei,vers.7;12;20 spun: “Eu vin curând”- referirea fiind la revenirea lui Isus; unul vers.16 “Eu Isus” şi  încă unul,  vers13, în mijlocul celor patru, venit în ordinea lor logică -“Eu sunt alfa şi Omega.”

Aceste argumente ne obligă să recunoaştem că Cel numit în Apocalipsă Alfa şi Omega, Cel Atotputernic nu este altul decât Isus Hristos.

PROFETIE CU PORIVIRE LA “ORIGINEA” LUI ISUS:

Mica 5:2 – “obarsia lui pana in vremurile stravechi, in zilelel vesniciei...”

`~l'(A[  ymeîymi      ~d,Q<ßmi    wyt'îaoc'AmW

vesnicie        zile               loc  vechi       origine, loc de unde vine.

Pasaje paralele 214 texte in V. Testament. Exemple:

Psalm 105:10  `~l'(A[ tyrIåB. laeªr'f.yIl

Psalm 90:2  `lae( hT'îa; ~l'ªA[÷-d[; ~l'îA[meW¥

Psalm 113:2`~l'(A[-d[;w> hT'ª[;me÷( %r"+bom.

Daniel 12:2 ~l'êA[ yYEåx;l. hL,ae…

2.UNITATEA CU TATĂL

Există trei texte care arată  că între Tatăl şi Fiul este mai mult decât o simplă legătură de egalitate, este vorba de o legătură substanţială, ontologică, o unitate indistructibilă a existenţei divine.

A.Primul din aceste texte  se află în Ioan 5 :18 « …iudeii căutau să-L omoare… pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu”

TNMSS Giovanni 5:18  I guide cercavano ancor piu di uciderlo…ma anche

chimava Dio suo Padre,facendosi uguale a Dio”

Răspunzînd fariseilor care căutau să îl omoare, Isus nu neagă faptul că este deopotrivă cu Tatăl, ci merge mai departe explicând ( chiar, putem spune că dă un motiv în plus iudeilor) în ce constă unitatea Sa cu Tatăl. Astfel vers 19 spune: “tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai”; vers.21”după cum Tatăl înviază morţii, tot aşa şi Fiul dă viaţa cui vrea” ;  iar în vers.23 “ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl.” Aici se află secretul. Cuvântul pentru  „a cinsti” este timusi (timwsi). El apare o singură dată în versiunea Septuaginta,  în Isaia 29:13 „Domnul zice: Când se apropie de Mine poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine..” Versetul următor vorbeste depre pedepsele care vor cădea peste Israel întrucât nu cinstesc pe Domnul. Deci se înţelege că expresia vizează contextul închinării, care trebuie adusă deopotrivă Fiului cât şi Tatălui.

B.Ioan 10:30 „Eu şi Tatăl una suntem.”

TNMSS Giovani 10:30 Io eil Padre siamo uno

Unitatea de care vorbeşte  aici este mai mult decât o legătură spirituală. Explicarea pasajului prin unitatea spirituală  din Ioan 17:21,23 („una cum Tu Tată eşti în Mine şi Eu în tine; ca şi ei să fie una în Noi..”) nu poate fi aplicată la acest text. Aceasta datorită faptului că  însuşi Isus explică textul oferind elementele de identificare în versetele următoare; astfel în vers. 34-37 se  „justifică”    făcând referire la  Psalmul 82[13].  În plus acţiunea iudeilor ( vers.33), care din nou au luat pietre să-L omoare, arată că Isus viza aspectul unităţii ontologice cu Tatăl.

C.Ioan 1:1 „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu”

Ioan1:1En avrch/| hn o` logoj” kai o` logoj hn pro” ton qeon kai qeo”j hn o` logoj”

( en   arhe   en  o   Logos   kai  o Logos   en  pros   ton Teov  kai   Teos  en  o   Logos)

La început  era  Cuvântul  şi  Cuvântul  era   cu    Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul

KJV John 1:1 In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God.

ASV John 1:1 In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God.

RSV John 1:1 In the beginning was the Word, and the Word was with God, and the Word was God.

LND John 1:1 Nel principio era la Parola e la Parola era presso Dio, e la Parola era Dio.

NRV John 1:1 Nel principio era la Parola, la Parola era con Dio, e la Parola era Dio.

IEP John 1:1 In principio era il Verbo e il Verbo era presso Dio e Dio era il Verbo.

Iată şi traducerea Watch Tower:

In principio era la Parola,e la Parola era con Dio,e la Parola era un dio.

Se poate observa că spre deosebire de toate celelate traduceri, versiunea Martorilor introduce un articol nedefinit înaintea ultimului cuvânt astfel ca traducerea este diferita: “..şi Cuvântul era un dumnezeu”. Ei explica[14] această modificare, prin lipsa articolului hotărât din textul grec.

După cum se observă pe text, întradevăr lipseste articolul hotărât la  cuvântul Teos, ”Dumnezeu”. Absenţa, articolului hotărât, potrivit gramaticii,  nu poate fi în nici un caz înlocuit cu articolul nehotărât. Exegeţii afirmă că dacă apostolul Ioan ar fi trecut articolul hotărât  atunci expresia “Cuvântul era Dumnezeu” presupunea o egalitate în identitate, adică, Fiul ar fi fost identic cu Tatăl, având ca rezultat reducerii Dumnezeirii,  exclusiv la Cuvânt[15]. Ori, trebuie remarcat, că Ioan vorbeşte de două Persoane, Cuvântul şi Dumnezeu, care au personalităţii proprii.[16] Pe de altă parte, în limba greca, lipsa articolului definit în anumite cazuri slujeste de ranforsativ, adică subliniază calitatea expresă a cuvântului în discuţie. Sunt de menţionat două exemple: Ioan 1:6 “a venit un om trimis de Dumnezeu…”, (para Teou) şi Ioan 1:18 “nimeni nu a văzut pe Dumnezeu”,(Teon udeis). În amândouă aceste cazuri lipseşte articolul, şi cu toate acestea nici o traducere, inclusiv a Martorilor, nu se încumetă să introducă articolul nehotărât.

Dacă luăm în consideraţie încă un aspect, al textului, vom înţelege cât de improprie, dacă nu chiar tendenţioasă, este interpretarea oferită de Martori.

În primul rând este vorba de verbul care poartă acţiune textului.Acest verb este în grecă en[17], o formă a verbului eimi, «  a fi », care este expresie a existenţii continuii, sau din totdeauna.[18] Traducerea în cuvinte sinonime: “fiind”,”existând”. Putem spune că Cuvântul era existând din veşnicie. El niciodată nu a fost “făcut”, (în greca pentru “a face” egeneto, o formă a lui ginomai, “a deveni”, “a lua fiintă, trup”), El există. În contrast cu existenţa Sa veşnică, totuşi, El “S-a făcut trup (egeneto) locuind printre noi plin de har şi de adevăr” Ioan1:14. Astfel “devenirea“ Sa  este legată doar de întrupare nu şi de aducere la  fiinţă. Întărind argumentul Isus  răspunzînd fariseilor,   spunând: “Înainte ca să se fi născut Avraam (gr. ginomai, literar,”să fi devenit”, “să fie adus la existenţă”), Eu sunt (gr. eimi) Ioan 8:58.

Este necesar să ţinem cont şi de afirmaţiile pe care le face Ellen White: Fiul a fost “cu Tatăl din eternitate”[19].”Nu a fost niciodată un timp în care El să nu fi fost împreună cu Tatăl veşnic”[20]

Având în vedere aceste considerente, nu putem fi de acord cu interpretarea şi traducerea oferita de Turnul de veche, care pentru a-şi justifica poziţia, interpolează în text elemente străine de  structura iniţială a pasajului biblic. Deasemena, având în vedere textele mai sus prezentate este evidentă relaţia  ontologică dintre Fiul şi Tatăl. Ei sunt deopotrivă, din veşnicii, uniţi împreună Sfântul Duh care purcede de la Fiul şi Tatăl.

COLOSENI 2:9

“Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea dumenzeirii…”

o[ti evn auvtw/| katoikei/ pa/n to. plh,rwma th/j qeo,thtoj swmatikw/j(

toata plinatatea dumenzeirii…”

Martorii forteaza textul si il traduic diferit:

In Argumente din scripturi ei spun ca plinatatea trebuie tradusa cu  plenitudinea care da sensul ca a fostu umplut de Tatal. Nu judec faptul ca nimeni nu da dreptul cuiva sa interpreteze cum vrea el un text. Iata contextul care ne ofera imaginea exacta.

1. Cuvantul plh,rwma – plinatate este insotit de cuvantul PAN TO  ceea ce inseamna TOATA”, deci nu este vorba doar de o parte din dumenzeire ci de toata dumnezeirea.

2. Cuvantul plh,rwma – plinatate, apare in Biblie de 11 ori  si se refera la totalitate, plinatate, nu plenitudine. Iata un exemplu:

Romani 13:10 …avga,ph tw/| plhsi,on kako.n ouvk evrga,zetai\ plh,rwma ou=n no,mou h` avga,ph

Dragostea este implinirea Legii

II. DIFERIT  FAŢĂ  DE TATĂL

În mod incontestabil Fiul nu este aceiaşi Persoană cu Tatăl. Deşi Ei sunt Una Ei sunt în acelaşi timp şi Persoane diferite.  În felul acesta ocupă roluri şi funcţii diferite. În timp ce Tatăl a ales să coordoneze Universul, Fiul  s-a făcut Mare Preot Ev.4 :15, ca să facă ispăşire, iar  Duhul a ales să lucreze la inima oamenilor.  Dacă Tatăl este Coordonator, Fiul este Mântuitor, Judecător,Conducător,Împărat. Dincolo însă de aceste lucruri evidente, Martotii afirmă totuşi că Fiul a fost creat, şi susţin ideile lor bazati pe câteva texte. Să analizăm împreună aceste argumente.

1.CREAT SAU “NĂSCUT”

Există două texte pe care Martorii le folosesc pentu a argumenta că Fiul a fost adus la existenţă de Tatăl. Aceste două texte se află în Col. 1:5 şi Evrei 4 :5 Să le analizăm pe fiecare :

A.Coloseni 1 :15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea

Traducerea Watch Tower:

Col.1:15 Egli è l immagine dell invisibile Iddio,il primogenito di tutta la creazione.

B.Ev.1:5 Si căruia dintre îngeri i-a zis :”Tu esti fiul meu astăzi Te-am născut?”

În acelaşi fel traduc si celelalte versiuni internaţionale

În textele acestea sunt două elemente care trebuiesc luate în considerare. În primul rând este vorba de expresia: ”El este imaginea” Dumnezeului nevăzut, al doilea element:  El este „Primul născut din toată zidirea”sau „Fiul Meu; astăzi Te-am născut”

a. Imaginea. Cuvântul în greca este eikoµn, “similar,” “la fel ca.”  În Filip. 2:6 « măcar că avea chipul lui Dumnezeu, s-a dezbrăcat.. » Era ca Dumnezeu. De aceia er şi necesară « dezbrăcare » în vederea întrupării.  Acelaşi cuvânt se găseşte în cap. 3:10, unde apostolul Pavel declară că creştinul este făcut  “după imaginea [eikoµn] Celui care l-a creat,” în vederea relizării procesului de « îmbrăcare » cu omul duhovnicesc .De aici este uşor să înţelegem că Isus este la fel, poartă dacă se poate spune aşa, chipul Tatălui. El este singurul care “stă la sânul Tatălui şi singurul care l-a văzut pe Tatăl” Ioan 1:18. În sensul acesta se poate afirma că  Isus este revelaţia Tatălui. Atunci când Filip cere să vadă pe Tatăl, Isus răspunde:”Cine m-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” Ioan14:8-9

b.Primul născut.Cuvântul în greacă este prototokos. Acest cuvânt este folosit în trei contexte.  – Prima dată legat  naşterea lui Hristos (Mat.1:25; Lc.2:7), unde Isus este numit “primul născut”, a – Doua oară legat de primii născuţi din Egipt,răscumpăraţi de sângele mielului ( Evrei 11:28), şi a – Treia oară, în contextul descrierii membrilor bisericii ca fiind cei “întâi născuţi” în Hristos ( Rom.8:29; Col.1:15,18; Ev.1:6; Ev.12:23[21])

Au existat mai multe discuţii legate de însemnătatea acestui cuvânt. Arie a folosit cuvântul ca să arate că Isus Hristos a fost creat de Tatăl. O astfel de interpretare, nu poate să fie acceptată întucât stă în contadicţie cu afirmaţiile Bibliei.

Cheia pasajului  din Coloseni 1;  18. “El este Capul trupului,al Bisericii.El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi…” În context se poate vedea că apostolul tratează o problemă soteriologică, legată de mântuire şi nu una ontologică, legată de Fiinţa lui Dumnezeu. Astfel el vorbeste în vers.5 de“nădejdea din cer”, care în vers.6-10 dă “roade între voi”, prin “izbăvirea de sub împărăţia întunericului”vers.13 şi prin “răscumpărarea în sângele Lui”vers14. Urmează textele în discuţie apoi, contextul continuă în acelaşi plan soteriologoc: vers.21-23 “El v-a împăcat prin trupul Lui de carne, prin moarte ca să vă facă să vă înfăţişaţi “sfinţi şi fără prihană”.

Deci  putem spune ca primă concluzie că: dacă contextul tratează problema răscumpărării şi mântuirii, numai normal şi vers.15 se subscrie aceleaşi idei şi trebuie înţeles în acelaşi sens.

Romani 8:29 ne arată că pe cei credincioşi “i-a hotărât mai dinainte  să fie asemenea chipului Lui ca El avea să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi” În Apoc.1:5 , apostolul Ioan vorbeşte despre “Cel întâi născut din morţi” făcând în mod clar la învierea izbăvitoare a lui Isus. Iar evanghelistul Luca în Fapte 13:33 spune că “Dumnezeu a înviat pe Isus după cum este scris în Psalmul al doilea: Tu eşti Fiul Meu astăzi Te-am născut.” Aceste două texte sunt argumente serioase care întăresc interpretarea ca Isus este considerat “primul născut” în sens spiritual, primul întors din moartea a doua.

În lumina acestor texte se înţelege şi pasajul din Evrei 1:5.

Înainte de a încheia acest subcapitol se cuvine să facem încă o remarca.Dacă ar fi să înţelegem pasajele literar atunci expresia “Cel dintâi si cel din urmă” atribuită lui Hristos-Apoc.1:17; 2:8 ne duce la concluzia că Isus va avea sfârşit. Cum si expresia din Apoc 1:8 “Inceputul şi Sfârşitul” ne poate duce la concluzia că Dumnezeu va avea sfârşit. Logica elementară ne obligă să recunoaştem că această formulare are în vedere  lucrurile create şi nu pe Creator.

A doua concluzie este legata de natura ontologica a lui Isus Hristos. Expreisa nascut nu poate cu nici un chip sa fie intelasa ca fiind creat cum sustin martorii. Cel nascut din Tatal este de aceeasi esenta, natura si caracter cu Tatal. Este deopotriva cu Tatal.

B. “SUBORDONAT” FAŢĂ DE TATĂL ÎN ÎNTRUPARE

Biblia arată că Isus a fost făcut « …pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii »,Ev.2 :9, alegând să se supună  de bună voie voinţei Tatălui, Lc.22 :42. Lucrul acesta a fost profetizat încă din Vechiul Testament. Găsim argumentul chiar în cuvintele Mântuitorului. Înainte de înălţare El face această remarcă: „Iată vă spuneam că trebuie să se împlinească  tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise în Prooroci şi în Psalmi.”Lc.22:44.

Citind toate pasajele despre care vorbeşte  Isus, observăm că El face referire la profeţiile care aveau în vedere actul kenozei, întrupării Sale. Astfel în Mat 27:9 se face referire la Zah.11:12-13;  în Mat.27:35,44 la Ps.22:8,18; în Mat.27:38 la Is.53:12;Ioan 19:24 la Ps.22:8,în Ioan 19:36 la Ps 34:20. El s-a făcut Rob, ca să poată mântui pe toţi cei aflaţi în robia păcatului. În  condiţiile acestea s-a supus Tatălui, a ascultat de El şi I-a urmat voia. A fost supus limitelor ca oricare altă fiinţă muritoare. La aceasta se referă subordonarea Sa. Nicăieri nu se face vreo altă precizare, în legătură cu originea Sa ontologică. Ba mai mult însuşi Isus face o serie de afirmaţii care arată că El este deopotrivă cu Tatăl sau chiar că El este, cel numit Iehova în Legea lui Moise, Prooroci şi Profeţi.

C. TATAL „CAPUL” LUI ISUS. 1Cor. 11:3

„Dar vreau sa stiti ca Hristos este capul barbatului, barbatul este capul femeii si Dumenzeu este capul lui Hristos…”Martorii concuzioneaza: „ESTE LIMPEDE CA CRISTOS NU ESTE DUMNEZEU si ca Dumnezeu este superior lui Cristos…”

Confuzia care se face in acest text este dovada calara a confuziei care se face in intreaga teologie a martorilor. Iata elementele care dovedesc acest lucru:

Textul vorbeste despre roluri si functii, nu despre origine si natura ontologica.
Barbatul   este capul femeii dar asta nu inseamna ca barbatul a creat femia ci doar poarta responsabilitatea asupra lui si a femeii. Este primul intre egali. El este conducatorul. Ei au impreuna aceeasi natura, aceeasi carne, acelasi sange, aceleasi simtaminte, aceleasi nevoi.. etc

3.Intre Tatal si Fiul este ( daca putem sa spunem asa) este aceeasi relatie ca intre barbat si femeie. Tatal este conducatorul, Fiul este Creatorul, Mantuitorul. Au roluri diferite dar au aceeasi natura. Sant din aceeasi substanta. Pe baza acestui text este tot atat de absurd sa spui ca „Cristos nu este Dumnezeu” ca si cum ai spune ca femeia nu este om..

III. DECLARAŢIILE LUI ISUS HRISTOS

ISUS SAU IEHOVA

Există o serie de declaraţii făcute de Mântuitorul cu privire la autoritatea Sa divină. Acestea sunt foarte importante întrucât vin direct din gura Sa şi nu pot fi puse sub semnul îndoleii.  Tot la acest capitol sunt  trecute şi declaraţiile făcute de ucenicii şi martorii care au asitat la faptele Lui  minunate.

Iată mai întâi declaraţiile Domnului Isus Hristos.

1.În Mat.3:3 şi Lc.1:17. Pe când Zaharia slujea în Templu a venit un înger, care l–a anunţat că va avea un fiu. Odată cu anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul, a fot profetizat şi faptul că acesta va întoarce pe mulţi din Israel la Domnul” şi că el va pregăti „Calea Domnului”.Matei arată că Ioan a  „fost vestit prin proorocul Isaia” ca să strige în pustie: ”Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”. În Mat. 11:10 se află mărturisirea lui Isus despre Ioan, arătând că „el este acela despre care s-a scris care v-a pregăti calea înintea Ta”. Deci vorbind despre Ioan, Domnul Isus Hristos arată că acesta a venit înaintea Lui ca să-I pregătească cărarea. Acum dacă mergem să vedem profeţia din Isaia, la care face Isus referire, Isaia 40:3 „Pregătiţi în pustie calea Domnului…”, avem surpriza să descoperim că „Domnul” din profeţie lui Isaia nu este altul decât   Iehova. În felul acesta, Isus se identifică cu Iehova din profeţia lui Isaia. Traducerea Watch Tower confirmă lucrul acesta[22].

2.Mat.21: 12-13 Isus a scos afară pe vânzătorii din Templu, spunând: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune”. Isus spune lucrul acesta arătând  la o profeţie făcută de Isaia. Ea se află în Isaia 56:6-8, unde  atât la introducerea pasajului deja menţionat, cât şi la încheerea lui   se face concluzia:”Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu…”vers.4; 8. Domnul din Isaia este Iehova, iar Casa Domnului implicit, este Casa lui Iehova.[23] Concluzia este simplă: dacă Isus   numeşte Templul casa Sa, atunci El trebuie considerat Domnul casei, şi nu este altul decât Iehova din Vechiul Testament. Avem confirmarea traducerii de la Watch Tower.[24]

3.Mat.21:16 După izgonirea vânzătorilor din Templu, au venit copii care strigau”Osana Fiul lui David…” La remarca fariseilor, Isus răspunde, referindu-se la faptul că copii împlineau o proorocie. Răspunsul Său este un pasaj din psalmi:”Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug la piept…” Ps.8:1-2. Dacă privim la Psalm, la vers.1,  cel care „scoate lauda din gura pruncilor” este din nou Iehova Dumnezeu.  Arătând că  profeţia îl privea pe El, Isus ne spune indirect că El este de fapt Iehova. Şi în acest caz traducerea Martorilor confirmă[25]

4.Ioan 12:39-42 Aici se află o declaraţie foarte importantă a Mântuitorului. Vorbind  despre cei care nu credeau, El răspunde făcând referire la proorocul Isaia. Mai mult decât atât, El aplică profeţia la Sine spunând: „Le-a orbit ochii ca să nu vadă, cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-I vindec…” vers.40. În versetul următor face şi precizarea când a spus Isaia aceste cuvinte: „Când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El”, vers.41. Este simplu de identificat pasajul la care face referire Isus. El se află în Is.6: 8-10, cu ocazia în care Isaia a văzut Slava Domnului (vezi vers.1-3), şi apoi a fost trimis să mărturisească ( vers.8-10). Din nou şi aici Domnul care stă în Templu, a cărui slavă o vede Isaia, şi care îl trimite în misiune, nu este altul decât Iehova. Isus Hristos aplică pasajul la Sine şi în felul acesta se identifică cu Iehova. Traducerea Watch Tower confirmă.[26]

5. Încă un text important este cel din Mat. 7:21 Nu orişicine-Mi zice:”Doamne,  Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor… Acest text ne arată că El îşi recunoaşte numele de „Domnul”, care este echivalentul din ebraică a lui Iehova,  şi îl aplică la Sine Însuşi.

6. Ioan 8; 17-19. „Eu marturiesc despre Mine si despre Mine marturiseste si Tatal…” Isus pune marturia lui la acelasi nivel cu a  Tatalui. Argumentul din Scripturi, 394

IV.DECLARAŢIILE UCENICILOR

1. Mat.8:25; 14:28,30; 17:4 –ucenicii Îl recunosc ca Domn[27] si se inchina inaintea Lui

Matei 28:17 8 aici se afla cuvantul prosekuesen – a se prosteran in inchinare si nu omagiu cum traduc martorii – vezi studiul despre erori de traducere.

2. Fapte 22:14; 9:17; 22:17-19 Cu ocazia convertirii lui Saul, a fost trimis Anania care a i-a spus: „Domnul Isus care ţi s-a arătat pe drum m-a trimis ca să capeţi vederea”. În cuvântul său de apărare Saul spune că a văzut şi auzit pe Domnul. Cuvântul în greacă este sinonimul lui  Iehova din ebraică aşa cum am văzut şi în textele anterioare.

3.Lc.10: 39 Marta îl recunoaşte ca Domn

4.Mat.15:25 Femeia cananiancă îl recunoaşte ca Domn.

5.Iuda 1:14-15 Apostolul Iuda vorbeşte despre cei nelegiuiţi fiind ca nişte „stâncile ascunse”, strecurate „la mesele de dragoste” ale ucenicilor. În vers.14 el arată  că aceştia au fost păstraţi pentru ziua judecăţii, „după cum a proorocit Enoh, al şaptela patriarh de la Adam: Iată ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi”.  Acest text este important întrucât face  referire la o profeţie din Vechiul Testament cu privire la venirea Domnului. Din păcate  profeţia făcută de Enoh, s-a pierdut, aşa că nu avem posibilitatea să o vedem. Avem însă un element în această profeţie care ne ajută să o înţelegem cu ajutorul celelate profeţii similare, păstrate în Biblie. Acest element se  află în ultima parte a versetului şi se referă la faptul că revenirea se va face cu „zecile de mii de sfinţi ai lui”- vers.14.[28] Se ridică logic o întrebare: Cine este Domnul care potrivit profeţiei lui Enoh, va veni cu miile de sfinţi? Versiunea Martorilor, răspund traducând versetul sub numele lui Iehova care a deja a venit cu miile Sale.[29] Ei au o mică problemă. Când a venit Iehova cu miile de sfinţi? Nicăieri nu este raportat în Scripturi un asemnea eveniment.

Adevăratul răspuns vine aşa cum am spus,  din textele paralele. Dacă alăturăm textului, profeţia lui Isus din Mat.24:42, „veghiaţi pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru”, şi profeţia apostolului Pavel din 1Tes.4:16-17  când „Domnul cu un strigăt cu trâmbiţa lui Dumnezeu…se va pogorâ din cer..”, 2Tes 1:7  atunci „va veni Domnul Isus cu îngerii puterii Lui.”[30] În mod limpede aceste texte  se referă la venirea lui Isus, şi  este usor de concluzionat că cel pe care l-a profetizat Enoh era de fapt Isus. Şi ca să ducem gândul mai departe, cel pe care Enoh l-ar fi numit Iehova ( lucru confirmat de traducerea Watch Tower), nu era altul decât Hristos.

6. O altă declaraţie importantă se găseşte în Ioan 1:18 „Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Conform acestui pasaj, nimeni afară de Fiul nu a văzut pe Tată. Aceasta este o declaraţie care nu suportă nici un fel de discuţie. Acum, dacă  ne întoarcem la Vechiul Testament descoperim că au fost momente că   în care omul l-a văzut pe Dumnezeu.

Primul din aceste momente se află în Gen. 17:1, unde este scris: „Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i s-a arătat, şi i-a zis: „Eu sunt Dumnzeul Cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea…”  Martorii susţin că Domul care i s-a arătat lui Avram este Iehova[31] şi că apariţia aceasta nu a fost fizică ci una transcedentală, spirituală, aşa cum l-a  văzut Iacov, mai târziu, în drum spre ţara Mesopotamiei.[32]Această explicatie nu este corectă din două motive.

a. În primul rând verbul „a se arăta”   în limba  ebraică este iera , şi înseamnă „ a apărea”, „a se vedea”, „a fi vizibil”. [33] El nu poate cu nici un chip fi confundat cu viziune, sau vedenie  care  este cu totul alt cuvânt. Folosirea cuvântului iera  ne ajută să înţelegem că Avram a nu a avut o vedenie ci în mod concret a văzut o Persoană.

Acest argument este întărit  de al doilea considerant şi anume de faptul că,  la încheerea  discursului cu privire la legământul,[34] din capitolul 17, se  face precizarea: „Când  a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Avraam”-Gen.17:22. Acestă precizare arată în mod direct că Dumnezeu „coborâse” ca să vorbească cu Avraam, că Avraam l-a văzut şi că l-a terminarea discuţiei, S-a înălţat l-a cer.  Ceia ce rămâne de stabilit nu este actul revelaţie concrete, ci CARE  a fost Persoana Dumnezeirii care s-a arătat lui Avraam. Dacă este să acceptăm ceea ce a afirmat Ioan „că nimeni nu a văzut pe Tatăl”, atunci în mod onest suntem obligaţi să afirmăm că Cel care a venit la Avraam a fost Isus Hristos.

b. Această presupunere este întărită de al doilea  argument care este şi mai evident ca primul. El se află în Gen.18:1-33, unde este descrisă întâlnirea lui Abraam cu Domnul la stejarii lui Mamre.[35] Termenii întâlnirii, protocolul spălării picioarelor, discuţia, hrana, arată că nu a fost nicidecum o întâlnire spirituală sau o vedenie. Dealtfel vers.3 este suficient pentru a lămuri acest aspect:”Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi nu trece rogu-Te pe lângă robul Tău.” Dacă luăm în considerare că şi verbul „a apărea”[36]din vers 1, în ebraică se referă la o întâlnire între două persoane fizice, atunci subiectul acesta este încheeat. Rămâne doar o întrebare: cine este Domnul care i-a apărut lui Avram? Din nou Martorii spun că este Iehova, Tatăl.[37] În această situaţie, în caz că ei au deptate,  Ioan a minţit, afirmând că nimeni nu a văzut pe Tatăl. Dacă cel pe care Avraam l-a văzut era Isus atunci, Ioan are dreptate şi mint Martorii.

c. Al trei-lea moment se află în cartea Gen.32: 24-32, unde este descrisă lupta lui Iacov de la pârâul Iaboc. În zori, înainte de a pleca, Omul, care s-a luptat cu el l-a binecuvântat şi i-a schimbat numele[38]. În versetul 30  Iacov face o declaraţie importantă, cu privire la cel cu care s-a luptat: „Am văzut pe Dumnezeu fată în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă”, iar la versetul 32 se face precizare că:”Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheetura coastei.”  Dacă avem şi aici în vedere contextul din evanghelia lui Ioan, atunci aceste elemente ne duc cu gândul la faptul că, cel numit Dumnezeu nu putea fi altul decât Isus Hristos. Acest moment este importat şi datorită faptului că odată cu sosirea lui Iacov la Betel, Domnul i s-a arătat din nou pentru a-l binecuvânta şi a-i schimba numele:„Numele tău este Iacov dar nu te vei mai chema  Iacov, ci numele tău va fi Israel”Gen.35:9-10. În versetul următor găsim şi identificarea Dumnezeului care îl binecuvintează: ”Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic…”vers.11.

d. Al patru-lea moment se află în cartea Exod. 34: 18-23, când este relatată cererea lui Moise ca să vadă slava Domnului. La cererea sa Domnul i-a răspuns că: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască” vers.20. Totuşi lui Moise i-a fost permis să vadă „spatele”, lui Dumnezeu: „Imi voi trage mâna la o parte dela tine,(şi) Mă vei vedea pe dinapoi…”vers.23.  Spre deosebire de celelalte pasaje menţionate, aici apare afimaţia că:„Faţa lui Dumnzeu nu poate să fie văzută”. Pornind de la acestă declaraţie, Martorii au interpretat că Dumnezu care vorbeşte cu Moise, nu poate se fie altul decât Tatăl. Două considerente trebuie luate totuşi în calcul. Primul, dacă în celelate pasaje teofaniile (apariţiile lui Dumnezeu),  sunt îmbrăcate în chipul uman,[39] aici Moise vrea să vadă „Slava lui Dumnezeu”Ex.33:18 – vrea să vadă măreţia divinităţii. Aceasta era mai mult decât simpla „întânire” a lui Dumnezeu, care deja avusese loc în experinţa lui (în vers.11 se spune că Dumnezeu vorbea cu Moise „faţă în faţă cum vorbeşte un om cu prietenul lui”).Al doilea, faptul că Dumnezeu îi îngăduie să vadă „spatele” este o confirmare absolută a faptului că s-a lăsat văzut.  Aplicând aceiaşi logică din pasajele anterioare, concluzia ne duce la faptul că cel care dă Legea şi care vorbeşte cu Moise nu este altul decît Isus Hristos.

Logica aceasta se întinde peste toate momentele de întâlnire dintre om şi Dumnezeu. Dat fiind faptul  că Isaia, cu ocazia chemării  în slujbă, a văzut, potrivit declaraţiei lui Isus, slava Sa, nu a Tatălui[40], atunci putem spune că Tatăl a fost văzut doar prin Fiul. Nu contestăm însă  faptul că şi Tatăl a participt la lucrarea de mântuire a omului. El a vorbit „ în vechime părinţilor noştri în multe rânduri şi în multe chipuri”…ca la urmă  să vorbească „prin Fiul”Ev.1:1-3. Aceasta nu înseamnă că Fiul nu a vorbit în vechime, ci doar că în mod special a vorbit „la sfârşitul acestor zile”.

V. INCONSECVENTE DE TRADUCERE INTERE TATAL SI FIUL

Versiune Watch Tower  editată de Congregaţia Creştină a Martorilor lui Iehova, din păcate face dovada unei inconsecvente evidente la traducerea dintre Tatal si Fiul.  Sunt multe pasaje, pe care spaţiul nu ne permite să le prezentăm care  au fost traduse în mod tendenţios, fără a respecta textul grec[41]. Această inconsecvenţă s-a întins si asupra pasajelor referitoare la Domnul Isus.  În anumite locuri cuvântul grec Kurios „Domnul” a fost tradus cu Signiore, în altele, uneori chiar în acelaşi context cu Iehova.

Vă oferim doar câteva exemple:

1.2Pet.3:9 Domnul nu întârzie ..  TNMSS 2 Pt.3:9  Geova non e lento..

2Pet.2:9 Domnul ştie să izbăvească    TNMSS 2Pet.2:9 Geova sa eliberare…

2Pet.1:14 mi-a arătat Domnului nostru… TNMSS 2PET.1:14 mi indico il nosto Signiore

2Pet. 1:11 dal nosto Signiore(Domnul)

Iata pe scurt si alte texte

2. 1Pet.1.25 Geova ———————- 1 Pet.2:3 Signiore(Domnul)

3. Ev. 7:14 Signiore(Domnul)———————- Ev. 8:2 Geova

4. 2Tim.4:8 Signiore(Domnul)———————2Tim.4:14 Geova

5. 1Cor.4:4 Geova————————1Cor.4:5 Signiore (Domnul)

Concluzia se desprinde de la sine. Ce pretenţie de autoritate poate să aibă o  biserică atâta timp cât nu oferă un gram de onestitate celor cărora le predică? Cum este posibil ca acelasi termen sa fie tradus in moduri diferite? Daca se spune ca contextul dicteaza traducerea atunci trebuie sa se admita si traducerele “contextuale “ inclusiv  Cornilescu, in care Iehova este tradus cu Domnul. Daca, din contra, se emite pretentie de rigurozitate academica si textuala, nu ne ramane decat sa constatam ca, fie teologii sus amintiti,  nu au studiat suficienta greaca si ebraica, fie sunt rau intentionati.

VI.DUMNEZEU VREDNIC DE ÎNCHINARE

Nerecunoscând autoritatea supremă a lui Isus Hristos, Martorii refuză să i se închinein mod direct. Ba mai mult nu acceptă să se unească în închinare nu nici o persoană care invocă Numele Fiului.

Dincolo de acest fapt Biblia prezintă  10 motive pentu care Hristos merită închinarea, cinstea şi adorarea.

1. Iertarea păcatelor se face în Numele Său. Lc.24:46. El iartă păcatul. Mc.2:5-10 cu trimitere la Isaia 43:25

2. Cunoaşte gândurile omului în Duhul Său. Mc.2:8

3. Are viaţă în Sine şi dă viaţă. Ioan 5:26; 10:18; Lc 7:14; 8:54

4. El a Binecuvântat. Lc.24:50,51

5. Minuni în Numele Lui. Fapte 3:6; Mc.16:17

6. Credinţă în Numele Lui. Mc.9:23-24;Fapte 16:31

7. Botezul în Numele Lui. Mat.28:17; Fapte 19: 5

8. Cinstea datorată Lui. Ioan 5:23

9. Inchinarea dată Lui. Mat.28:17; Mat.14:33; Lc.24:52; Fapte 7:59

10.Mântuirea în Numele Lui. Fapte 4:12;1Tim 2:5-6

Aceste texte sunt dovezile evidente ale atributelor divine care le are Isus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor. Acestea îl fac “suficient” să primească închinarea şi adorarea nostră. Întrebarea care se ridică, îl vom recunoaşte, ne vom închina Lui, sau vor rămâne încă unii ca şi pe vreme Sa,  să se îndoiască ? Mat.28:17.

CONCLUZIE

Concluzia acestei analize se desprinde  de la sine. Intreaga Scriptură vorbeşte despre unitatea indisctuctibilă care este în sânul Trinătăţii. Biblia vorbeste despre existenta a Trei persoane divine. La botezul lui Isus au fost prezente toate trei. Isus trimite ucenii sa boteze in NUMELE TATALUI AL FIULUI SI AL DUHULUI SFANT Matei 28:19, Ioan vorbeste de Trei Persoane in cer, 1Ioan 5:1-6. Triunitatea divină nu este triteism ci din contra monoteism în gradul cel mai înalt. Unitate absolută, Egalitate deplină, Responsabilitatea colectivă, Atributele, toate fac ca  divinitatea să fie Dumnezeul Unic şi Abolut. În sânul Trinităţii, Isus este deopotrivă Dumnezeu, egal cu Tatăl şi Duhul, din veşnicie Veşnic, Necreat şi Nepieritor. Acesta este Mântuitorul nostru care deşi “ avea chipul lui Dumnezeu S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor…   ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.” Fil.2:6-9

[1]Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978. ……..-from  Arius, Christ was neither truly human, for He was without a human soul, nor yet truly divine, for He was without the essence and attributes of God. He was simply the most exalted of all created beings. The human being Jesus was chosen, by virtue of God’s foreknowledge of His triumph, to be the Christ.

[2] Conciliul de la Nicea, 325

[3] Philip Schaff, The Creeds of Christendom, vol. 1, p. 29

[4] Greeek New Testament , Nestle Aland, Sixth edition, 1992

[5] Traduzione deNuovo Mondo delle Sacre Scripture,Watch Tower Bible Tract Society of Pensilvania, Tradotta ed edita in italiano nel1987 dalla Congregazione Cristiana dei Testimoni di Geova.

[6] La Sacra Biblia Nouva Riveduta, 1994

[7] San Paolo Edizione, italiana,1995

[8] În Fapte 4:12 se face precizarea clară: “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor în care să fie mântuţi”. Dacă acceptăm validitatea acestui text, atunci, cel care se prezintă în Isaia 43:11 “Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este Mântuitor”, nu poate să fie altul decât Isus Hristos. Sub aceiaşi argumentaţie intră şi textele din Is.41:14 “Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău”, Is.45:11; 47:7.

[9] Septuaginta- vezi: LXX- CD, Bible Works, 3.5, serial No: Bww

[10]Neem.8:6”Ezra a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul cel mare”.. Ier.32:18 “Tu eşti Dumnezeul cel mare şi  cel puternic,al cărui nume este Dumnezeul oştirilor.”

[11] Neem. 8:6 “Esdra benedisse quindi Geova il (vero) Dio, il Grande…”

[12] textul în versiunea latină Vulgata

[13] Ps.82:6 “Eu am zis:Sânteţi dumnezei,toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt”. Acest verste împreună cu vers.1 ”Dumnezeu judecă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor”, este folosit de Martori pentru a susţine că Iehova este Dumnezeul absolut, în timp ce Hristos, Satana şi îngeri, sunt subdumnezei. Pentru a susţine această teorie folosesc şi textul din 2Cor.4:4, cu privare la Satan, unde este numit “dumnezeul veacului acestuia..” Deci după cum Satan este  dumnezeul veacului acesta, aşa şi Hristos este Dumnezeul  vecului viitor , dar nu ca Atotputernicul Dumnezeu. Această explicare a pasajului din Psalmi nu este corecta din două motive. Primul « adunarea lui Dumnezeu » din vers. 1 nu poate fi aplicată la întrunirea oştirilor cereşti, întrucât expresia ebraică  Beat-El –“adunare lui Dumnzeu”, conform Lexiconului Ebraic (Bible Lexicon of Old Testament, Zondervan, 1978) trebuie tradusă prin « cei separaţi de Dumnezeu », « cei despărţiţi ». Dacă privim la pasajele paralele unde apare această expresie, Neem.13:1 ; Num.27:17 ; Ios.22 :16,17, vedem că expresia se referă la adunarea lui Israel şi nu la adunarea din cer, asa cum afirmă martorii. Al doilea,contextul Psalmului 82, respectiv vers.2-5 se referă la conducătorii şi judecătorii lui Israel care judecau strâmb şi nu făceau dreptate. În contextul calităţii  lor de conducători, psalmistul îi numeşte “dumnezei”. Prin săvârşirea nedreptăţii ei vor « muri ca nişte oameni, ca nişte domnitori oarecare » vers.7. Trimiterea lui Moise, în « locul lui Dumnezeu » pentru Aron –Ex4 :16 şi fiind « Dumnezeu pentru Faraon »-Ex 7 :1, susţine interpretarea aceasta.

[14] Vezi lucrarea Argumnete din Scripturi, Wachtturm-Gesellschsft (ediţie a Turnului de veghe)

[15] În discursrile sale despre identiate, Nicolae Iorga afirma: “Nu suntem identici, altfel unul din noi ar fi fost inutil”-Cugetari,Bucureşti,1994

[16] Nichol, Francis D., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, (Washington, D.C.: Review and Herald Publishing Association) 1978.

[17] En apare de trei ori în Ioan1:1, prima dată arătând eternitatea Cuvântului,a doua oară infinitatea relaţiei cu Tatăl si,  a treia oară, infinitatea  autorităţii Sale ca  Dumnezeu. Idem 12

[18]  Lexicon of Greek New Testament, Zondervan

[19] Ellen White, Faptele Apostolilor,p.39, ed.engl.

[20] Ellen White, Evanghelizare, p.625, ed.engl.

[21] Ev.12:22-23 “V-aţi apropiat de muntele Sionului…de Biserica celor întâi născuţi care sunt scrişi în ceruri…”

[22] “Ascoltate! Qualcuno grida nel deserto:”Preparate la via di Geova!…” TNMSS Is.40:3

[23] vezi şi Isaia 2:2-3

[24] “L espresione del Sovrano Seniore Geova…” TNMSS Is.56:8

[25] “O Geova nostro Seniore… dalla boca di bambini e dei lattanti…”TNMSS Ps.8:2

[26] vezi TNMSS Is.6:1-10

[27] In greca cuvântul este kurios- Domnul. Acest cuvânt este echivalentul cuvântului ebraic Iahweh- Iehova.

[28] Deşi timpul verbului este la trecut ,datorită precizării din ultima parte a versetului, nu putem afirma că evenimentul deja a avut loc. Mai degrada este vorba în limbaj profetic de o previziune care se va întâmpla cu siguranţă şi la care profetul a fost dus să ia parte. La fel ca Ioan în Apocalipsă,   Enoh este martor şi descrie evenimentele pe care le-a văzut

[29] TNMSS Iuda 1:14 „Ecco ,Geova e venuto con le sue sante miriadi”

[30] Pentru a-si dovedi inconsecvenţa, traducerea Martorilor folosesc în aceste texte, cuvântul Signiore

[31] Gen.17:1”Geova apparve ad Abramo…”

[32] Gen.28:12 “Şi a visat o scară…şi Domnul (Iehova) stătea deasupra ei”

[33] În Vechiul Testament cuvântul   ar’YEw: – “a se vedea”;” a apărea” “ a dovedi”este folosit de 133 ori cu sensul de a fi vizibil în manieră concretă. Câteva texte sunt suficiente pentru a ne ajuta să înţelegem lucrul acesta :Gen13 :10 “Lot a văzut câmpia Iordanului”, Gen.26:2 “Isaac a ridicat ochii şi a văzut-o pe Rebeca”; Gen.33:1 Iacov l-a văzut pe Esau venind.

[34] “Capitolul  legământului” – Gen.17  are în prima parte structura hiastică. El  incepe cu schimbarea numelui lui Avram în mijloc este dat  semnul legământului, tăierea împrejur şi se sfârşeşte cu schimbarea numelui Sarei.

[35] Traducerea Watch Tower precizează că Domnul care s-a arătat lui Avraam era Iehova. Iată textul: Gen.18:1 “Geova gli apparve poi fra i grossi alberi di Mamre…”

[36] Idem 33. Este folosit exact acelasi cuvânt ca în Gen.17:1

[37] Idem 30

[38] Gen.32:28 “Te vei chema Israel ( Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai fost biruitor”

[39] Gen.18,2 “Trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el”;Gen.32:24 “Un om s-a luptat cu el”

[40] vezi cap.III, 4

[41] În 2Ioan 7 se vorbeste destre Antihristul care “nu mărturiseşte că Hristos vine în trup”Pentru a justifica dogma că Isus este deja venit de la 1914, în spirit textul este modificat astfel: “cine nu mărturiseşte că Hristos a venit în trup”. Verbul este pus astfel la trecut. În limba greacă  verbul este erhomeno şi este la viitor. El apare în formă identică în Mat.26 :64,2 “ve-ţi vedea peFiul Omului venino pe norii cerului”,Mc.13:26;14:62.

Sursa: http://www.adventist.it

This entry was posted in Iisus Christos. Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>