“Unde este Dumnezeu ?”

“Unde este Dumnezeu ?”

Întrebarea apare când lovește nenorocirea. De ce a permis El așa ceva? De ce nu a intervenit să oprească așa un rău? Ea poate exprima descurjarea sau revolta. La sceptici, întrebarea: “Unde este Dumnezeu”? poate fi o încercare de justificare a necredinței. Prigonitorii au batjocorit uneori cu aceste cuvinte credința victimelor lor. Mai nou, aceeași întrebare este repetată de unii adoratori ai progreselor științei. Iuri Gagarin, cosmonautul sovietic, a zis că  a fost în  “cosmos” și că nu L-a găsit pe Dumnezeu.

Nu mă voi referi la această întrebare în niciunul dintre contextele acestea. Mi-a atras atenția faptul că în majoritatea prezentărilor pe tene de religie și biserică rolul lui Dumnezeu este puțin sau deloc menționat.  Fie că este vorba de istoria sau de starea prezentă a Bisericii, fie că sunt  prezentate  preziceri sau scenarii posibile ale viitorului, observația este aceeași. Sunt citați autori de renume, mai puțin Dumnezeu Însuși. Caracterul acestor emisiuni, sau alte rațiuni pot explica această aparentă deficiență.

Cer permisiunea să spun ceva. Deosebirile de păreri sunt o realitate acceptabilă. Exprimarea lor poate fi utilă părților și altora. Dacă putem urmări pe Dumnezeu în cursul dezbaterii, avem avantajul de a înțelege la timp destinațiile diferite spre care conduc părerile noastre divergente. Valoarea unei orientări corecte la timp este esențială.

Religie fără Dumnezeu?
Oamenii pot părăsi credința în Dumnezeu și să rămână religioși. Comunismul are cărțile lui sfinte, sfinții și martirii lui, sărbătorile lui, morala lui și așteptarea viitorului lui “strălucit”. Știința are idolii ei, doctrina ei,comunitatea celor ce gândesc la fel, așteptările ei și eventual martirii ei. Căutătorii de plăceri merg pe același drum. Elvis Priestley, chiar și la Michael Jackson (850 de milione de discuri vândute, 1 milion 600 de mii s-au înscris să asiste la serviciul memorial) sunt exemple recente.

Acestea vorbesc despre  pervertirea afinității dintre om și  Dumnezeu. În același timp indică posibilitatea existenței unui creștinism cu numele, din care să lipsească Dumnezeu. Este o contrazicere în termeni, dar este posibilă. Așa ceva era religia saducheilor mai educați și mai liberali și biserica fariseilor mai conservatori și mai intoleranți.

Dumnezeu – fundamentalist?

Aceasta este una din rarele aluzii la rolul lui Dumnezeu în structurarea  religiei. Din nefericire, încercarea de a-L categorisi pe Dumnezeu nu are șanse de soluționare și poate fi considerată arogantă în fond.

S-a pus în discuție dacă Dumnezeu este sau nu … fundamentalist. Mi se pare că ne apropiem de o graniță inaccesibilă ființelor create. Am afirmat credința noastră în calitatea Lui de Creator. Cine are capacitatea să-L circumscrie pe Dumnezeul creator în categoriile gândirii creaturilor Lui? Ne punem etichete unii altora, mai mult sau mai puțin justificate. Dar, vă rog, lăsați-L pe Dumnezeu afară din aceste exerciții școlărești.   “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1,18). Să respectăm  unicitatea Lui.

Titus Cazan

Sursa: www.tituscazan.com

This entry was posted in Editoriale and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>